luni, 24 iunie 2013

cedez fraiele

"10 Cântaţi DOMNULUI un cântec nou! 
Cântaţi-I laudele de la marginile pământului, voi, care străbateţi marea, tot ceea ce este în ea, ţinuturile de lângă mare şi locuitorii lor!
11 Să-şi ridice glasul pustia şi cetăţile ei, aşezările locuite de chedariţi! 
Să strige de bucurie locuitorii din Sela, să strige de pe vârfurile munţilor!
12 Să-L slăvească pe DOMNUL şi să-L laude în ţinuturile de lângă mare! 

13 DOMNUL mărşăluieşte ca un viteaz; asemenea unui războinic Îşi stârneşte râvna: strigă, scoate un strigăt de luptă şi triumfă asupra duşmanilor săi.

14 «Am tăcut pentru multă vreme, am păstrat tăcerea şi am rămas retras, dar acum, ca o femeie care naşte, voi geme, voi gâfâi şi voi icni. 15 Voi pustii munţii şi dealurile, le voi usca toată verdeaţa! Voi preface râurile în uscat şi voi seca iazurile!16 Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, pe cărări neştiute de ei îi voi conduce! Voi preface întunericul dinaintea lor în lumină, iar povârnişurile în teren neted! Acestea sunt lucrurile pe care le voi face; nu le voi lăsa neîmplinite! 17 Dar cei ce se încred în idoli, cei ce zic chipurilor cioplite: ‘Voi sunteţi zeii noştri!’ vor fi alungaţi, acoperiţi de ruşine." Isaia 42:10-17

Sunt provocata sa cant Domnului un cantec nou, un cantec despre minunile Lui, un cantec ce nu l-a mai cantat nimeni, sa compun o melodie inchina Lui, despre El. De fapt, Isaia anunta aici ca oricine este invitat sa cante Domnului. Nimeni nu va putea spune ca nu a auzit despre aceasta invitatie, ca nu a stiut despre Domnul, despre minunile Lui, despre dragostea Lui.  De la mic la mare, de la apus la rasarit, de la sud la nord sau invers, suntem chemati sa cantam. Vor canta insa numai cei ce se lasa atinsi de El, cei ce vor sa Il vada, auda, simta, cei ce ii recunosc Atotputernicia. 

Va veni Slujitorul, Robul Domnului si va face lucrurile noi, se va canta un cantec nou, totul va fi nou. 

Mesia a venit, S-a nascut si in campia Bethleemului au coborat ingerii ca sa cante un cantec nou, scris special pentru aceasta ocazie. Insa dincolo de cantarea ingerilor, venirea Lui a fost una blanda, discreta, plina de tandrete si tact. Citesc mai departe in Isaia si vad ca Ioan care a scris Apocalipsa vorbeste despre aceleasi lucruri: un cantec nou, un cer si un pamant nou ... 

Daca nu Il vad, aud, simt pe Domnul, e posibil sa fiu oarba chiar daca vad cu ochii acestia. Sunt oarba din punct de vedere spiritual. Si ma intreb din nou: in cine mi-am pus increderea? Cine sunt? A cui sunt? Daca sunt a Lui, Il las pe El sa lupte pentru mine? Recunosc ca nu pot lupta de una singura? Recunosc ca fara El nu sunt nimic? Recunosc ca sunt doar o creatura? Si, teoretic imi e usor sa spun da. 

Dar ma vad luptand cu mine si am ajuns istovita, franta, fara vlaga. Da, sunt a Domnului si imi place sa spun ca sunt fata Tatii insa tot ma regasesc punand mana pe arme si plecand la lupta. Nici macar nu am putere sa duc armele ... Am inteles azi ca luptele mele oricat de mici sau mari ar fi, le duce El. 

Sunt o perfectionista, desi nu se vede asta, si ma lupt cu mine sa nu mai fiu asa. Imi plac lucrurile logice desi sunt femeie, insa nu totul e logic in viata asta. Imi place sa tin fraiele in mana si Isaia imi spune ca daca fac asta sunt oarba. Am preluat controlul si am devenit idolatra. 

Am invatat ca numai lasii abandoneaza lupta, razboiul. Si nu e bine sa fii las. Ce va zice lumea? Isaia insa ma invata ca am o autoritate deasupra mea ca o recunosc sau nu. Cand cedez fraiele autoritatii de deasupra mea sunt linistita, protejata, aparata. Si asta nu e lasitate. 

In perioada asta descopar alte fatete ale autoritatii si ale celui ce sta sub autoritate. Teorie stiu multa insa practica denota ca nu pun in practica ceea ce stiu. Asa ca decid din nou sa ascult cu punct si virgula de ceea ce spune Scriptura. Decizia asta aduce cu ea schimbari, provocari si intrebari peste intrebari. Dar, cand am decis sa ascult, am decis sa ma supun si nu ma simt lasa ci victorioasa. Domnul lupta pentru mine. Si face asta pentru ca ma iubeste, pentru ca sunt aleasa Lui, lumina ochilor Lui. 

Vreau sa fiu vindecata de orbire, vreau sa predau fraiele, ideile, vreau sa fiu curatita, vindecata, iertata, eliberata. Nu am putere sa iert, sa uit insa cer putere de la Cel ce imi este Domn si Mantuitor. Cu El, prin El pot sa iert, sa uit, sa merg mai departe.

9 comentarii:

A.Dama spunea...

Si eu predau fraiele, daca primesc maci la pachet cu cerul. :)

cella spunea...

Pai ... cred ca putem pune o vorba acolo ;))

livius spunea...

O betejesti pe A.Dama cu peisajele tale.

Apropo, eu urmaresc luna si am imagini interesante cu ea si mi se pare ca asa mare ca in Israel, nicaieri nu am vazut-o.
Am fotografiat-o intr-o noapte printre palmierii de pe malul rasaritean al Marii Galileii. Splendit peisaj.

cella spunea...

Eu vreau sa se vindece mai repede nu sa se betejeasca ;).

Si ... nu imi dati si mie fotografiile?

livius spunea...

O sa o caut pe cea de la Marea Galileii ca mi le-au mutat si nu am vazut-o de o bucata de vreme.

Melania spunea...

Avem doar de câștigat atunci când predăm frâiele..Doamne ajuta-ne!

cella spunea...

Astept sa o gasiti ;)

cella spunea...

Melania,
nu pot decat sa spun: Amin!

A.Dama spunea...

Si eu zic sa nu faca Livius discriminari cand trimite. :)

Cat despre sanatate, mai cuceresc cate-o treapta la rastimpuri. Totusi, caldura asta nu e pentru oameni operati pe creier. Daca ati sti voi cate eforturi face Tata, sa ma strecoare printre ceasurile zilei! Cu maci si fara...