Textul din Isaia 44:9-20 pare simplu la prima vedere. Am vazut ca in tarile din est inca mai sunt oameni care se inchina la idoli, am descoperit ca si in Romania anului 2013 avem asa ceva. Dar, textul asta din Isaia mi se adreseaza in primul rand mie. Ce idoli am eu? Ce idoli am avut, cu care m-am luptat, sub influenta carora inca mai navighez? Ce influente in gandire si purtare mai am de la idolasii mei?
Prieteni, relatii, vedetism, pozitie in societate, filme, infatisare fizica, moda, carti, posesiuni materiale, cum ma vad oamenii, ce cred despre mine, ...
Imi place sa citesc. Am citit mult insa si muuulte prostii. Aveam scuze si pentru prostiile ce le citeam: imi dezvolta vocabularul, imaginatia, ma ajuta in dezvoltarea mea ... A trebuit sa lupt puternic cu mine, cu ideile crete ce le aveam despre aceasta dezvoltare, sa Il rog pe Domnul sa imi curete mintea, inima, fiinta. Filmele - un alt capitol la care am fost dependenta. Stiam filme cu duiumul, actori, melodii, ajunsesem un soi de leguma de canapea si vizionam cam trei-patru filme zilnic dupa ce ajungeam acasa de la lucru. Efectiv parca imi lasasem creierul in paragina.
Ce se poarta? Cum se poarta? Ce culori? In ce combinatii? Haine noi trebuie sa ai mai mereu! Trebuie sa fii in pas cu moda ... daca nu total, cel putin sa nu arati ca picata de pe luna! As putea spune ca asta nu a fost un idol greu de scos afara. Mama e mai moderna ca mine in ce priveste culorile, stilurile si tot timpul a trebuit sa ma convinga sa imi ies din clasicim. Nu a reusit decat foarte vag si rar. Insa presiunea hainelor noi a fost o vreme destul de mare puternic asezata pe umerii mei. Am scapat de ea si am constinentizat-o in momentul in care am schimbat mediul in care ma invarteam.
Orice femeie ... parca inca din pantecele mamei ei stie ca trebuie sa fie 90-60-90, sa aibe gene lungi, degete de pianist, ... Eu mi-am mostenit infatisarea de la bunicii mei - oameni inalti si voinici. Oricata infometare am indurat, oasele mele nu au vrut sa se micsoreze deloc. Ideea ca nu esti cel putin aproape de standard te face sa te simti ... nimic. Parca nimic din ceea ce esti nu mai conteaza!
Sunt un om al relatiilor, mereu am avut cunoscuti, amici multi, prieteni putini. M-am invartit in cercuri largi de cunoscuti. Mi-am pus casa la dispozitie pana in orele diminetii. Erau distractii inocente in care pierdeam vremea cu succes. Cumva imi gaseam implinirea in numarul relatiilor, cartilor, filmelor, melodiilor ce se prindeau de capul meu, al lucrurilor ce mi le cumparam, al pozitiei in care ma aflam.
Insa dincolo de foamea mea dupa semnificatie era dorinta de schimbare. Chiar si in cele mai "fericite" momente nu ma simteam intreaga, fericita, implinitia. Am cerut insistent de la Domnul sa faca o schimbare in mine ... mi se facea greata de nefericirea mea mascata.
Nu mi-am ciopliti nici un idol in fata caruia sa ma inchin, nu am modelat, sculptat, pictat nici unul insa aveam altele in fata carora ma inchinam cu mare ardoare. Un sentiment de nesatisfactie si nefericire ma curta teribil in acea vreme si o greata enorma de starea in care ma aflam ma insotea la fiecare pas si respiratie. Eram disperata de starea mea ... oricate as fi cumparat, orice as fi citit, vizionat, oricate cursuri as fi facut, oricat as fi inainte pe scara sociala, oricate relatii imi faceam starea mea se inrautatea. Am strigat catre Dumnezeu insa cu mare necredinta sa ma scape din infernul creat de mana mea. Vizitam biserica regulat, mergeam la toate intalnirile planificate sau cele adhoc ...
Rugaciunea mea pentru aschimbare a fost ascultata! A venit momentul cand scurt pe doi am decis: sa nu mai uit la atatea filme, sa nu mai citesc carti proaste, sa nu ... sa nu ... Initial a fost usor insa lupta a venit mai tarziu si uneori inca imi da tarcoale dependenta. Din cand in cand mai vad cate un film insa citesc comentariile, recomandarile si abia apoi ma uit la el.
Ca sa pot constientiza starea in care ma aflu, a fost nevoie sa las Duhul Domnului sa imi arate ce e in neregula. A fost nevoie de timp ca sa invat sa Il aud, sa Ii cunosc vocea si soapta. La multe capitole i-am pus pumnul in gura refuzand schimbarea, refuzand sa cedez ... E greu sa te lasi schimbat, modelat. Teoretic e usor, practic insa e ca si cum te-ai smulge din tine.
Ma laud ca sunt copilul Domnului, ca am Duhul Lui in mine insa vad in mine rautate, egoism feroce, minciuna, dorinta de a barfi, razbunare, neiertare, super putina dragoste fata de semeni, amaraciune, necredinta, ... II cer Domnului sa ma umple cu Duhul Sau, sa ma curete, sfinteasca insa tin cu putere de radacinile mele amare si ma hranesc cu ele savurandu-le ca pe cele mai delicioase prajituri.
Nu toti din poporul evreu al vremii lui Isaia se inchinau la idoli, erau si oameni ca mine. Ce s-a intamplat cu ei? Au plecat in Babilon insa nu in voiaj, concediu, sejur ci in robie. Mi-e frica de robie! Insa nu cumva sunt in robie deja si nici macar nu constientizez asta? Isus Christos = Yeshua HaMaschich a murit ca sa ma scoata din robie. El are toata puterea in cer si pe pamant. A invins moartea, a luat robia mea asupra Lui ca eu sa traiesc, sa fiu libera!
Prieteni, relatii, vedetism, pozitie in societate, filme, infatisare fizica, moda, carti, posesiuni materiale, cum ma vad oamenii, ce cred despre mine, ...
Imi place sa citesc. Am citit mult insa si muuulte prostii. Aveam scuze si pentru prostiile ce le citeam: imi dezvolta vocabularul, imaginatia, ma ajuta in dezvoltarea mea ... A trebuit sa lupt puternic cu mine, cu ideile crete ce le aveam despre aceasta dezvoltare, sa Il rog pe Domnul sa imi curete mintea, inima, fiinta. Filmele - un alt capitol la care am fost dependenta. Stiam filme cu duiumul, actori, melodii, ajunsesem un soi de leguma de canapea si vizionam cam trei-patru filme zilnic dupa ce ajungeam acasa de la lucru. Efectiv parca imi lasasem creierul in paragina.
Ce se poarta? Cum se poarta? Ce culori? In ce combinatii? Haine noi trebuie sa ai mai mereu! Trebuie sa fii in pas cu moda ... daca nu total, cel putin sa nu arati ca picata de pe luna! As putea spune ca asta nu a fost un idol greu de scos afara. Mama e mai moderna ca mine in ce priveste culorile, stilurile si tot timpul a trebuit sa ma convinga sa imi ies din clasicim. Nu a reusit decat foarte vag si rar. Insa presiunea hainelor noi a fost o vreme destul de mare puternic asezata pe umerii mei. Am scapat de ea si am constinentizat-o in momentul in care am schimbat mediul in care ma invarteam.
Orice femeie ... parca inca din pantecele mamei ei stie ca trebuie sa fie 90-60-90, sa aibe gene lungi, degete de pianist, ... Eu mi-am mostenit infatisarea de la bunicii mei - oameni inalti si voinici. Oricata infometare am indurat, oasele mele nu au vrut sa se micsoreze deloc. Ideea ca nu esti cel putin aproape de standard te face sa te simti ... nimic. Parca nimic din ceea ce esti nu mai conteaza!
Sunt un om al relatiilor, mereu am avut cunoscuti, amici multi, prieteni putini. M-am invartit in cercuri largi de cunoscuti. Mi-am pus casa la dispozitie pana in orele diminetii. Erau distractii inocente in care pierdeam vremea cu succes. Cumva imi gaseam implinirea in numarul relatiilor, cartilor, filmelor, melodiilor ce se prindeau de capul meu, al lucrurilor ce mi le cumparam, al pozitiei in care ma aflam.
Insa dincolo de foamea mea dupa semnificatie era dorinta de schimbare. Chiar si in cele mai "fericite" momente nu ma simteam intreaga, fericita, implinitia. Am cerut insistent de la Domnul sa faca o schimbare in mine ... mi se facea greata de nefericirea mea mascata.
Nu mi-am ciopliti nici un idol in fata caruia sa ma inchin, nu am modelat, sculptat, pictat nici unul insa aveam altele in fata carora ma inchinam cu mare ardoare. Un sentiment de nesatisfactie si nefericire ma curta teribil in acea vreme si o greata enorma de starea in care ma aflam ma insotea la fiecare pas si respiratie. Eram disperata de starea mea ... oricate as fi cumparat, orice as fi citit, vizionat, oricate cursuri as fi facut, oricat as fi inainte pe scara sociala, oricate relatii imi faceam starea mea se inrautatea. Am strigat catre Dumnezeu insa cu mare necredinta sa ma scape din infernul creat de mana mea. Vizitam biserica regulat, mergeam la toate intalnirile planificate sau cele adhoc ...
Rugaciunea mea pentru aschimbare a fost ascultata! A venit momentul cand scurt pe doi am decis: sa nu mai uit la atatea filme, sa nu mai citesc carti proaste, sa nu ... sa nu ... Initial a fost usor insa lupta a venit mai tarziu si uneori inca imi da tarcoale dependenta. Din cand in cand mai vad cate un film insa citesc comentariile, recomandarile si abia apoi ma uit la el.
Ca sa pot constientiza starea in care ma aflu, a fost nevoie sa las Duhul Domnului sa imi arate ce e in neregula. A fost nevoie de timp ca sa invat sa Il aud, sa Ii cunosc vocea si soapta. La multe capitole i-am pus pumnul in gura refuzand schimbarea, refuzand sa cedez ... E greu sa te lasi schimbat, modelat. Teoretic e usor, practic insa e ca si cum te-ai smulge din tine.
Ma laud ca sunt copilul Domnului, ca am Duhul Lui in mine insa vad in mine rautate, egoism feroce, minciuna, dorinta de a barfi, razbunare, neiertare, super putina dragoste fata de semeni, amaraciune, necredinta, ... II cer Domnului sa ma umple cu Duhul Sau, sa ma curete, sfinteasca insa tin cu putere de radacinile mele amare si ma hranesc cu ele savurandu-le ca pe cele mai delicioase prajituri.
Nu toti din poporul evreu al vremii lui Isaia se inchinau la idoli, erau si oameni ca mine. Ce s-a intamplat cu ei? Au plecat in Babilon insa nu in voiaj, concediu, sejur ci in robie. Mi-e frica de robie! Insa nu cumva sunt in robie deja si nici macar nu constientizez asta? Isus Christos = Yeshua HaMaschich a murit ca sa ma scoata din robie. El are toata puterea in cer si pe pamant. A invins moartea, a luat robia mea asupra Lui ca eu sa traiesc, sa fiu libera!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu