A florilor strune, e o minune...

A florilor strune, e o minune...

Ce cântă într-una, în zori de zi

Şi fără cuvinte şi totuşi se simte,

A lor parfumuri, parfumuri de nard.

O harfa de aur în sunete sfinte

Din strunele ei cădeau 

stropii de har

Iubirea fierbinte,

a ei dulci cuvinte 

Ce parca în suflet mă ard.

Ea cânta în inima mea,

Ea cânta şi-n inima ta,

Pe undele Duhului Sfânt.

Patrunde în sufet şi-n gând...

Pe strunele ei de argint,

Un murmur se tot legăna,

Un cântec atâta de sfânt,

Natura întreagă-i cânta.

Şi soare şi lună şi nori şi furtună,

Şi tunet şi trăsnet şi ploaie şi vânt,

În sunet gigantic cânta o natură,

E harfa ce cântă măririle Lui.

Şi peşti şi balauri şi fiarele toate

Şi mari dobitoace şi păsări în zbor

Şi inimile noastre 

şi-a vântului soapte,

Îl laudă-ntr-una pe-al nost’ Ziditor.

E Harfa de Aur măreaţă zidire,

Ce cântă într-una fără de sfârşit

A cărui răsunet, străbate în fire,

Iubirea Cerească a Domnului meu.