Oricât mi-ar plăcea să spun că ascult şi mă încred în Domnul ... realitatea îmi arată că nu e aşa. Teoretic ascult şi pot spune ce a făcut cu Avraam, Isaac si Iacov, cu pleiada eroilor din Scriptură.
Astăzi, Isaia mă cheamă la ascultare, supunere, credinţă, credincioşie. Din nou ascultare si supunere. Numai că astăzi realizez necredinţa şi nesupunerea ... şi doare amar descoperirea asta. Am pierdut atatea din cauza asta ...
"1 «Ascultaţi-Mă, voi, care urmăriţi dreptatea, voi, care-L căutaţi pe DOMNUL!
Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi şi spre groapa din care aţi fost scoşi!
2 Uitaţi-vă la Avraam, părintele vostru, şi la Sara care v-a născut!
Când l-am chemat, era doar el singur, dar Eu l-am binecuvântat şi l-am înmulţit!
3 Tot astfel DOMNUL va mângâia Sionul şi va consola toate ruinele lui; îi va face pustia ca Edenul, şi deşertul asemenea grădinii DOMNULUI: bucurie şi veselie se vor afla în el, mulţumire şi cântec. " Isaia 51:1-3
Sunt chemaţi la ascultare şi supunere cei ce urmăresc dreptatea, cei ce-L caută pe Domnul. Poporul Israel al vremii lui Isaia este confruntat cu propria istorie, este forţat să îşi revadă începuturile. Totul pleacă de la Avraam şi Sara. Ei au decis să asculte indiferent de comentariile vecinilor, de ironiile neamurilor, de consecinţe, de orice cost ar putea avea de îndurat.
Decizia asta a lor de a crede în promisiunea Domnului, de a-L asculta este considerată credincioşie. Şi îmi place să îi analizez pe Avraam şi Sarah, să mă gândesc la călătoriile lor, la necazurile de pe drum. Sarah nu a dat divorţat când Avraam a anunţat-o că Domnul i-a vorbit. A decis să stea lângă Avraam, să îi fie alături indiferent de loc, de avuţie, de orice. A ales să creadă în Dumnezeul soţului ei. Avraam nu a lasat-o pe motiv că e stearpă. Şi-a luat draga inimii lui şi a decis să asculte de ceea ce îi spune Domnul oricât de nebunesc şi imposibil pare.
Credincioşia lor este răsplătită cu promisiunea unui fiu. Acesta se va naşte la 25 de ani după ce a fost făcută promisiunea. Sarah fusese stearpă, infertilă toată viaţa, acum era la menopauză ... ce copil să se mai nască? De unde? Cum? Întrebări bune şi pertinente. Soţul ei era bătrân ... Dar, în ciuda infertilităţii, sterilităţii, menopauzei, ea decide să creadă în promisiunea Domnului pentru ei doi. Şi apare Isaac şi din el tot poporul Israel.
Sunt provocată să mă uit la cei doi ... Din punct de vedere uman, doar Avraam era în stare să aibe copii. Nu mă leg de tertipurile folosite pentru a avea copii cei doi. Isaia nu vrea să ma uit la Ismael ci la Isaac, la copilul promisiunii. Ascultare, supunere, credinţă din partea lui Avraam şi Sarah şi credincioşie din partea Domnului.
Când Dumnezeu promite ceva, El se ţine de promisiune indiferent de context, de starea de sănătate, de timp, de condiţiile istorice. Ce a promis, El implineşte.
Robia babiloniană va aduce poporul Israel în prag de dispariţie însă cei rămaşi în viaţă sunt indemnaţi să se uite la Avraam şi Sara. Ascultare, supunere, credinţă şi credincioşie ...
Am primit propriile mele promisiuni însă nu i-am Domnului nici o şansă. I-am pus în Faţă cauze medicale, fizice, contextul in care trăiesc. Acum văd însă că orice scuză mă acuză ... Sunt exact ca şi poporul vremii lui Isaia. Aşchia nu sare departe de trunchi. Nu văd pădurea din cauza copacilor. Nu Îl las pe Domnul să fie Dumnezeu. Numai că El nu îşi pune mintea cu mine şi mă iubeşte prea mult ca să mă lase să mă autodistrug şi ... la timpul potrivit îmi arată că sunt pe arătură. Pentru mine acum este timpul potrivit şi lecţia ce o învăţ e amară şi lacrimogenă. E amar să vezi ce ai fi putut avea şi nu ai ... şi nu ai pe cine da vina decât pe tine însuţi ... Iar lacrimile curg vesele pe obraji.
Mă pocăiesc. Ce altceva pot face?
Astăzi, Isaia mă cheamă la ascultare, supunere, credinţă, credincioşie. Din nou ascultare si supunere. Numai că astăzi realizez necredinţa şi nesupunerea ... şi doare amar descoperirea asta. Am pierdut atatea din cauza asta ...
"1 «Ascultaţi-Mă, voi, care urmăriţi dreptatea, voi, care-L căutaţi pe DOMNUL!
Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi şi spre groapa din care aţi fost scoşi!
2 Uitaţi-vă la Avraam, părintele vostru, şi la Sara care v-a născut!
Când l-am chemat, era doar el singur, dar Eu l-am binecuvântat şi l-am înmulţit!
3 Tot astfel DOMNUL va mângâia Sionul şi va consola toate ruinele lui; îi va face pustia ca Edenul, şi deşertul asemenea grădinii DOMNULUI: bucurie şi veselie se vor afla în el, mulţumire şi cântec. " Isaia 51:1-3
Sunt chemaţi la ascultare şi supunere cei ce urmăresc dreptatea, cei ce-L caută pe Domnul. Poporul Israel al vremii lui Isaia este confruntat cu propria istorie, este forţat să îşi revadă începuturile. Totul pleacă de la Avraam şi Sara. Ei au decis să asculte indiferent de comentariile vecinilor, de ironiile neamurilor, de consecinţe, de orice cost ar putea avea de îndurat.
Decizia asta a lor de a crede în promisiunea Domnului, de a-L asculta este considerată credincioşie. Şi îmi place să îi analizez pe Avraam şi Sarah, să mă gândesc la călătoriile lor, la necazurile de pe drum. Sarah nu a dat divorţat când Avraam a anunţat-o că Domnul i-a vorbit. A decis să stea lângă Avraam, să îi fie alături indiferent de loc, de avuţie, de orice. A ales să creadă în Dumnezeul soţului ei. Avraam nu a lasat-o pe motiv că e stearpă. Şi-a luat draga inimii lui şi a decis să asculte de ceea ce îi spune Domnul oricât de nebunesc şi imposibil pare.
Credincioşia lor este răsplătită cu promisiunea unui fiu. Acesta se va naşte la 25 de ani după ce a fost făcută promisiunea. Sarah fusese stearpă, infertilă toată viaţa, acum era la menopauză ... ce copil să se mai nască? De unde? Cum? Întrebări bune şi pertinente. Soţul ei era bătrân ... Dar, în ciuda infertilităţii, sterilităţii, menopauzei, ea decide să creadă în promisiunea Domnului pentru ei doi. Şi apare Isaac şi din el tot poporul Israel.
Sunt provocată să mă uit la cei doi ... Din punct de vedere uman, doar Avraam era în stare să aibe copii. Nu mă leg de tertipurile folosite pentru a avea copii cei doi. Isaia nu vrea să ma uit la Ismael ci la Isaac, la copilul promisiunii. Ascultare, supunere, credinţă din partea lui Avraam şi Sarah şi credincioşie din partea Domnului.
Când Dumnezeu promite ceva, El se ţine de promisiune indiferent de context, de starea de sănătate, de timp, de condiţiile istorice. Ce a promis, El implineşte.
Robia babiloniană va aduce poporul Israel în prag de dispariţie însă cei rămaşi în viaţă sunt indemnaţi să se uite la Avraam şi Sara. Ascultare, supunere, credinţă şi credincioşie ...
Am primit propriile mele promisiuni însă nu i-am Domnului nici o şansă. I-am pus în Faţă cauze medicale, fizice, contextul in care trăiesc. Acum văd însă că orice scuză mă acuză ... Sunt exact ca şi poporul vremii lui Isaia. Aşchia nu sare departe de trunchi. Nu văd pădurea din cauza copacilor. Nu Îl las pe Domnul să fie Dumnezeu. Numai că El nu îşi pune mintea cu mine şi mă iubeşte prea mult ca să mă lase să mă autodistrug şi ... la timpul potrivit îmi arată că sunt pe arătură. Pentru mine acum este timpul potrivit şi lecţia ce o învăţ e amară şi lacrimogenă. E amar să vezi ce ai fi putut avea şi nu ai ... şi nu ai pe cine da vina decât pe tine însuţi ... Iar lacrimile curg vesele pe obraji.
Mă pocăiesc. Ce altceva pot face?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu