Am hotărât să cred, să mă încred, să mă bucur!

De ani de zile citesc Scripturile. O vreme am făcut-o din obligaţie, apoi din obişnuinţă, o vreme din dorinţa de cunoaştere iar acum citesc pentru că vreau să Îi cunosc Autorul. Acum însă descopăr că oamenii despre care scrie în Biblie făceau ceva ce eu nu am fost învăţată sau nu mi s-a explicat să fac. Să cred în Cel ce face promisiuni, minuni, în Cel venit de Sus!

Săptămâna trecută şi asta, am citit Ezra, Neemia şi Iov. Trei personaje din Vechiul Testament, trei personaje celebre, trei oameni care Îl cunosc pe Dumnezeu, şi-au pus inima să cerceteze şi să cunoască Voia Lui.

Citind istoria lor am descoperit ceva frapant. Ei credeau sută la sută că Dumnezeul în care şi-au pus încrederea va lucra, e cu ei, de partea lor, va face minuni, va deschide uşi, porţi, va muta hotare pentru ei. Şi de ce va face asta? Pentru că ei se vor dedica Lui total, vor studia Legea Lui şi vor trăi după ea.

Aşa şi? Eu nu fac tot aşa?

În mod deosebit mi-a plăcut de Ezra "10 Ezra se hotărâse în inima lui să cerceteze Legea Domnului, să o împlinească şi să înveţe pe Israel poruncile şi hotărârile ei." Ezra 7:10

Ce hotărâri am luat? De ce le-am luat? Ca să devin tobă de carte? Ezra învăţase un principiu simplu: binecuvântările le primeşti ca să le dai.

Ezra e cel care va învăţa poporul venit din robie Legea Domnului, e cel care învaţă pe alţii, îi mentorează şi apoi când apare Neemia, vor citi Legea Domnului în auzul poporului, vor explica poporului Legea, se vor sfinţi şi apoi vor celebra sărbătorile Domnului.

Mi-am pus inima să cerceteze, să înveţe, să caute aplicaţii practice. Am descoperit însă că tot în îndoială trăiam, tot în necredinţă. Şocată descoperire! Dar, am hotărât să îmi pun inima să cerceteze Legea Domnului, să o împlinesc şi să învăţ pe alţii poruncile şi hotărârile ei!

Am hotărât să cred, să mă încred, să mă bucur de promisiunile Domnului ca şi cum ar fi deja împlinite!