Visez o altă viaţă!
Visez să călătoresc, să văd lumea în realitate şi nu numai din fotografii sau filmuleţe.
Visez să am bani şi să nu mă mai îngrijorez!
Visez că am casa mea şi, ca stăpână a casei, voi avea invitaţi şi voi fi darnică, ospitalieră, zâmbitoare, fără griji!
Visez!
Descopăr că visele astea produc sau se nasc din necredinţă!
Sunt aici pentru că Tatăl ceresc a decis pentru mine să fie aşa!
Sunt aici, în circumstanţele în care sunt, pentru că El ştie că e cel mai bine pentru mine.
Visele mi-L ascund pe Dumnezeu şi mi-L ascund ... pentru că le las!
Necredinţa îşi face vad printre dorinţe neîmplinite şi-mi face viaţa amară!
Necredinţa produce Alzheimer spiritual.
Necredinţa produce orbire spirituală.
Neîncrederea aduce amărăciune, furie, îngrijorare, alungă mulţumirea şi bucuria.
Trăiesc din plin criza!
Însă e criza de necredinţă, neîncredere, îngrijorare, stres, lipsă de bucurie, de viaţă.
Faliment, divorţ, abandon, cancer, foame, război, apatie, criză, trădare, lepădare, ... sunt cuvinte cu care m-am obisnuit, dar care taie în carne vie lăsând răni adânci şi amare. Cuvintele astea nu sunt numai cuvinte ci sunt realităţi ce spulberă visele.
Realitatea în care trăiesc are termene, situaţii de terminat, convorbiri în care mama calmului îţi este pusă la încercare, rate la bancă, examene de trecut, boli, dureri, suferinţe ...
Realizez că am devenit amnezică în a mulţumi.
N-am învăţaţ asta mai demult?
Nu mi-am reamintit cu două zile înainte?
Noapte are efect amnezic asupra minţii, sufletului şi inimii mele?
Am mâncat astăzi nişte pâine şi am uitat că în rugăciunea Tatăl Nostru cer: "Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi!" (Matei 6:11), pâinea îmi e de-ajuns pentru a trăi. Nu am mâncat numai pâine goală însă am uitat să mulţumesc pentru pâine.
Am uitat că Pâinea s-a coborât din cer si S-a întrupat!
Am uitat că Pâinea s-a frânt ca eu să am Viaţă!
Am uitat că Pâinea e Viaţă, Lumină, Adevăr, Apă şi e Christos = Mesia.
Am uitat că Pâinea e Dumnezeu întrupat, Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat!
Am uitat că Pâinea e Cuvântul şi " Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. " Ioan 1:14
Am uitat să mulţumesc pentru pâine şi pentru Pâine!
Dar ... am luat-o înainte zorilor şi mi-am amintit!
Am mulţumit pentru pâine şi Pâine!
Am mulţumit pentru viaţă şi Viaţă!
Am mulţumit pentru că sunt unde sunt, pentru că fac ceea ce trebuie să fac, fiind încredinţată că Tatăl meu ştie mai bine decât mine unde sunt, ce am de făcut şi ce e cel mai bine pentru mine!
Am mulţumit!
Mulţumirea deschide uşa bucuriei!
Mulţumirea mă ajută să îmi reamintesc constant cine sunt, cine îmi e Tată şi mă ajută să cresc în credinţă, încredere în Cel ce ma iubeşte nespus de mult ... mai mult decât poate mintea mea limitată să înţeleagă!
Vreau să las Lumina să crească în mine şi să strălucească!
Vreau să las Adevărul să trăiască în mine!
Vreau să mă hrănesc doar cu Pâinea Vieţii!
Vreau să beau din Izvorul ce dă Viaţă!
Vreau să las Pacea să potolească furtunile din viaţa mea!
Vreau să fiu ceea ce Creatorul = Mesia a intenţionat cu mine!
Visez să călătoresc, să văd lumea în realitate şi nu numai din fotografii sau filmuleţe.
Visez să am bani şi să nu mă mai îngrijorez!
Visez că am casa mea şi, ca stăpână a casei, voi avea invitaţi şi voi fi darnică, ospitalieră, zâmbitoare, fără griji!
Visez!
Descopăr că visele astea produc sau se nasc din necredinţă!
Sunt aici pentru că Tatăl ceresc a decis pentru mine să fie aşa!
Sunt aici, în circumstanţele în care sunt, pentru că El ştie că e cel mai bine pentru mine.
Visele mi-L ascund pe Dumnezeu şi mi-L ascund ... pentru că le las!
Necredinţa îşi face vad printre dorinţe neîmplinite şi-mi face viaţa amară!
Necredinţa produce Alzheimer spiritual.
Necredinţa produce orbire spirituală.
Neîncrederea aduce amărăciune, furie, îngrijorare, alungă mulţumirea şi bucuria.
Trăiesc din plin criza!
Însă e criza de necredinţă, neîncredere, îngrijorare, stres, lipsă de bucurie, de viaţă.
Faliment, divorţ, abandon, cancer, foame, război, apatie, criză, trădare, lepădare, ... sunt cuvinte cu care m-am obisnuit, dar care taie în carne vie lăsând răni adânci şi amare. Cuvintele astea nu sunt numai cuvinte ci sunt realităţi ce spulberă visele.
Realitatea în care trăiesc are termene, situaţii de terminat, convorbiri în care mama calmului îţi este pusă la încercare, rate la bancă, examene de trecut, boli, dureri, suferinţe ...
Realizez că am devenit amnezică în a mulţumi.
N-am învăţaţ asta mai demult?
Nu mi-am reamintit cu două zile înainte?
Noapte are efect amnezic asupra minţii, sufletului şi inimii mele?
Am mâncat astăzi nişte pâine şi am uitat că în rugăciunea Tatăl Nostru cer: "Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi!" (Matei 6:11), pâinea îmi e de-ajuns pentru a trăi. Nu am mâncat numai pâine goală însă am uitat să mulţumesc pentru pâine.
Am uitat că Pâinea s-a coborât din cer si S-a întrupat!
Am uitat că Pâinea s-a frânt ca eu să am Viaţă!
Am uitat că Pâinea e Viaţă, Lumină, Adevăr, Apă şi e Christos = Mesia.
Am uitat că Pâinea e Dumnezeu întrupat, Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat!
Am uitat că Pâinea e Cuvântul şi " Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. " Ioan 1:14
Am uitat să mulţumesc pentru pâine şi pentru Pâine!
Dar ... am luat-o înainte zorilor şi mi-am amintit!
Am mulţumit pentru pâine şi Pâine!
Am mulţumit pentru viaţă şi Viaţă!
Am mulţumit pentru că sunt unde sunt, pentru că fac ceea ce trebuie să fac, fiind încredinţată că Tatăl meu ştie mai bine decât mine unde sunt, ce am de făcut şi ce e cel mai bine pentru mine!
Am mulţumit!
Mulţumirea deschide uşa bucuriei!
Mulţumirea mă ajută să îmi reamintesc constant cine sunt, cine îmi e Tată şi mă ajută să cresc în credinţă, încredere în Cel ce ma iubeşte nespus de mult ... mai mult decât poate mintea mea limitată să înţeleagă!
Vreau să las Lumina să crească în mine şi să strălucească!
Vreau să las Adevărul să trăiască în mine!
Vreau să mă hrănesc doar cu Pâinea Vieţii!
Vreau să beau din Izvorul ce dă Viaţă!
Vreau să las Pacea să potolească furtunile din viaţa mea!
Vreau să fiu ceea ce Creatorul = Mesia a intenţionat cu mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu