Un cuvant spus la vremea potrivita

Ieri, la servici, o doamnă a venit la mine în birou. Şi-a terminat de completat documentele şi în timp ce se ridica de pe scaun a oftat foarte adânc. M-am uitat la ea şi avea o privire pierdută. I-am mulţumit pentru documente şi i-am spus doar atât: "Capul sus! Armata-i lunga!". E o vorbă ce am învăţat-o de acasă! Când dădeam de greu, o auzeam pe mama repetându-mi asta.

Aseară, înainte de a adormi, mi-am adus aminte de doamna asta, de ceea ce i-am zis şi am început să îmi fac mustrări de conştiinţă. De ce nu mi-a tăcut gura? Ce m-a apucat pe mine? Asta e încurajare? Am uitat să fac încurajări frumoase? Dar chiar atâta mi-a venit în cap la ora aia?

Dimineaţă, găsesc pe doamna cu pricina în faţa biroului aşteptându-mă cu un coşuleţ cu flori. "Vreau să vă mulţumesc pentru ceea ce mi-aţi spus ieri. De multă vreme nu m-a mai încurajat nimeni. Simt că s-au ridicat multe poveri de pe umeri. Mulţumesc frumos!"

Acum frământ un verset: "11. Un cuvant spus la vremea potrivita este ca niste mere de aur intr-un cosulet de argint." Proverbe 25:11

Aşa arată coşuleţul meu.

Înainte de a ajunge acasă, am mers la Kaufland pentru cumpărături. Aveam coşuleţul în coşul de cumpărături. Ajung la casă şi doamna de acolo mă întreabă dacă am cumpărat florile de la Mall. 

I-am răspuns: "Nu! Le-am primit!". 

"Înseamnă că e ziua dumneavoastră? La mulţi ani!". 

"Nu, nu e ziua mea". 

"Atunci e o ocazie specială?" 

"Nu, nu e nici o ocazie specială." 

"Dar nu se poate doamnă să primiţi flori aşa frumoase fără să fie nici o ocazie specială". 

"Ba se poate! Aici o dovada! " Am continuat spunându-i că sunt un alt fel de a spune MULŢUMESC!