Ieri, dupa amiază, m-a sunat Carmen - soţia nepotului meu, să îmi spună că s-a internat cu Filip în spital. În iunie 2014, Filip a început să plângă fără motiv şi să nu mai vrea să alerge, să stea în picioare. După ore bune de stat în spital, a fost diagnosticat cu sindromul Perthes. Nu e un sindrom asociat celui Down ci e unul ce îşi alege aleatoriu muşterii.
Pe 28 septembrie, Filip sau Lipit - cum îi spuneam când era mic, va împlini 4 ani. Problema e că din iunie şi până acum a evoluat boala Perthes şi se pune problema imobilizării pe o perioadă lungă ( trei luni).
De trei ani de zile, Cătălin şi Carmen merg cu el la terapie şi a învăţat să meargă, să alerge, să se dea pe tobogan, să se bălăcească în piscina micuţă, să vorbească puţin şi acum ... e nevoie să stea imobilizat pentru ca necrozarea şoldurilor să fie stopată.
Ce e boala asta? Informaţiile le-am luat de pe site-ul http://www.orto-clinic.ro/articol.php?id=66
"Numită pe scurt şi boala Perthes, Maladia Legg-Calvé-Perthes reprezintă o necroză idiopatică juvenilă a capului femural.
Afecţiunea poate să apară între 2 şi 18 ani, dar incidenţa maximă se situează între 4 şi 8 ani. Este de 4 ori mai frecventă la băieţi, iar în 10-15% din cazuri atinge ambele şolduri.
Cauza exactă a bolii este necunoscută, dar s-a constatat că ea apare la copiii care au o înalţime şi o vârstă osoasă mai mici decât normal. O serie de factori precum traumatismele repetate, tulburări de coagulabilitate, disfuncţii metabolice şi endocrine au fost asociaţi cu boala Perthes.
Durerea localizată la nivelul genunchiului de aceeaşi parte şi şchiopătarea sunt cele mai frecvente semne clinice. La examenul şoldului afectat se constată limitarea rotaţiei interne şi a abducţiei precum şi hipotrofia musculaturii coapsei.
În stadiile incipiente ale bolii ecografia de şold evidenţiază colecţia lichidiană intraarticulară, iar scintigrafia hipofixarea trasorului. Radiografia standard din două incidenţe este de cele mai multe ori singura investigaţie necesară pentru a pune diagnosticul şi a stabili conduita terapeutică.
Clasificarea stadială radiologică include: stadiul incipient, stadiul de condensare, stadiul de fragmentare, stadiul de remodelare şi stadiul rezidual, fiecare cu caracteristici proprii.
Prognosticul afecţiunii depinde de o serie de factori. Dintre aceştia, vârsta este cel mai important şi primul de luat în calcul în stabilirea unui algoritm terapeutic. Cu cât debutul bolii se face la o vârsta mai mica, cu atât prognosticul va fi mai bun. Printre ceilalţi factori se numără: extinderea leziunii cefalice, subluxaţia laterală a capului femural, tulburările cartilajului de creştere, modificările metafizare, scăderea persistentă a mobilităţii şoldului, obezitatea, formele bilaterale de boală.
Tratamentul bolii Perthes are mai multe obiective: obţinerea unui şold cu o morfologie cât mai apropiată de normal, congruent şi cu o mobilitate integrală, prevenirea artritei degenerative, toate acestea cu menţinerea echilibrului psiho-afectiv al copilului.
Posibilităţile terapeutice în boala Perthes sunt variate şi suscită în continuare controverse, mai ales în ceea ce priveşte stabilirea unei limite de demarcaţie între tratamentul conservator şi cel chirurgical.
Tratamentul conservator are drept scop descărcarea şoldului bolnav menţinând în acelaşi timp o cât mai bună centrare a capului femural pe toată perioada de evoluţie a bolii până la sfârşitul perioadei de reconstrucţie. Se folosesc variate procedee: repaosul simplu la pat, tracţiunea continuă, imobilizările în aparat gipsat, ortezele de descărcare şi/sau de recentrare.
Tratamentul chirurgical este reprezentat de operaţiile de centraj, ce au rolul de a cuprinde în acetabul zona necrozată şi zona hipertrofiată pentru a obţine o cicatrizare corectă a capului femural. Ele realizează o reorientare a extremităţii superioare a femurului, a acetabulului sau a ambelor."
Pe 28 septembrie, Filip sau Lipit - cum îi spuneam când era mic, va împlini 4 ani. Problema e că din iunie şi până acum a evoluat boala Perthes şi se pune problema imobilizării pe o perioadă lungă ( trei luni).
De trei ani de zile, Cătălin şi Carmen merg cu el la terapie şi a învăţat să meargă, să alerge, să se dea pe tobogan, să se bălăcească în piscina micuţă, să vorbească puţin şi acum ... e nevoie să stea imobilizat pentru ca necrozarea şoldurilor să fie stopată.
Ce e boala asta? Informaţiile le-am luat de pe site-ul http://www.orto-clinic.ro/articol.php?id=66
"Numită pe scurt şi boala Perthes, Maladia Legg-Calvé-Perthes reprezintă o necroză idiopatică juvenilă a capului femural.
Afecţiunea poate să apară între 2 şi 18 ani, dar incidenţa maximă se situează între 4 şi 8 ani. Este de 4 ori mai frecventă la băieţi, iar în 10-15% din cazuri atinge ambele şolduri.
Cauza exactă a bolii este necunoscută, dar s-a constatat că ea apare la copiii care au o înalţime şi o vârstă osoasă mai mici decât normal. O serie de factori precum traumatismele repetate, tulburări de coagulabilitate, disfuncţii metabolice şi endocrine au fost asociaţi cu boala Perthes.
Durerea localizată la nivelul genunchiului de aceeaşi parte şi şchiopătarea sunt cele mai frecvente semne clinice. La examenul şoldului afectat se constată limitarea rotaţiei interne şi a abducţiei precum şi hipotrofia musculaturii coapsei.
În stadiile incipiente ale bolii ecografia de şold evidenţiază colecţia lichidiană intraarticulară, iar scintigrafia hipofixarea trasorului. Radiografia standard din două incidenţe este de cele mai multe ori singura investigaţie necesară pentru a pune diagnosticul şi a stabili conduita terapeutică.
Clasificarea stadială radiologică include: stadiul incipient, stadiul de condensare, stadiul de fragmentare, stadiul de remodelare şi stadiul rezidual, fiecare cu caracteristici proprii.
Prognosticul afecţiunii depinde de o serie de factori. Dintre aceştia, vârsta este cel mai important şi primul de luat în calcul în stabilirea unui algoritm terapeutic. Cu cât debutul bolii se face la o vârsta mai mica, cu atât prognosticul va fi mai bun. Printre ceilalţi factori se numără: extinderea leziunii cefalice, subluxaţia laterală a capului femural, tulburările cartilajului de creştere, modificările metafizare, scăderea persistentă a mobilităţii şoldului, obezitatea, formele bilaterale de boală.
Tratamentul bolii Perthes are mai multe obiective: obţinerea unui şold cu o morfologie cât mai apropiată de normal, congruent şi cu o mobilitate integrală, prevenirea artritei degenerative, toate acestea cu menţinerea echilibrului psiho-afectiv al copilului.
Posibilităţile terapeutice în boala Perthes sunt variate şi suscită în continuare controverse, mai ales în ceea ce priveşte stabilirea unei limite de demarcaţie între tratamentul conservator şi cel chirurgical.
Tratamentul conservator are drept scop descărcarea şoldului bolnav menţinând în acelaşi timp o cât mai bună centrare a capului femural pe toată perioada de evoluţie a bolii până la sfârşitul perioadei de reconstrucţie. Se folosesc variate procedee: repaosul simplu la pat, tracţiunea continuă, imobilizările în aparat gipsat, ortezele de descărcare şi/sau de recentrare.
Tratamentul chirurgical este reprezentat de operaţiile de centraj, ce au rolul de a cuprinde în acetabul zona necrozată şi zona hipertrofiată pentru a obţine o cicatrizare corectă a capului femural. Ele realizează o reorientare a extremităţii superioare a femurului, a acetabulului sau a ambelor."
Te invit să înalţi o rugăciune pentru familia lor, pentru Filip, pentru boala asta ce ii macină şoldurile.
Fotografia imi aparţine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu