la Baal-Tefon

"15. Domnul a zis lui Moise: 

"Ce rost au strigatele acestea? Spune copiilor lui Israel sa porneasca inainte. 16. Tu ridica-ti toiagul, intinde-ti mana spre mare si despica-o; si copiii lui Israel vor trece prin mijlocul marii ca pe uscat. 17. Eu voi impietri inima egiptenilor, ca sa intre in mare dupa ei. Si faraon si toata oastea lui, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea.18. Si vor sti egiptenii ca Eu sunt Domnul cand faraon, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea."

19. Ingerul lui Dumnezeu, care mergea inaintea taberei lui Israel, Si-a schimbat locul si a mers inapoia lor, si stalpul de nor care mergea inaintea lor, si-a schimbat locul si a stat inapoia lor.

20. El s-a asezat intre tabara egiptenilor si tabara lui Israel. Norul acesta pe o parte era intunecos, iar pe cealalta lumina noaptea. Si toata noaptea cele doua tabere nu s-au apropiat una de alta.

21. Moise si-a intins mana spre mare. Si Domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit, care a suflat cu putere toata noaptea; el a uscat marea, si apele s-au despartit in doua.

22. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.

23. Egiptenii i-au urmarit; si toti caii lui faraon, carele si calaretii lui au intrat dupa ei in mijlocul marii.

24. In straja diminetii, Domnul, din stalpul de foc si de nor, S-a uitat spre tabara egiptenilor si a aruncat invalmaseala in tabara egiptenilor.

25. A scos rotile carelor si le-a ingreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: "Haidem sa fugim dinaintea lui Israel, caci Domnul Se lupta pentru el impotriva egiptenilor."

26. Domnul a zis lui Moise: 

"Intinde-ti mana spre mare; si apele au sa se intoarca peste egipteni, peste carele lor si peste calaretii lor."

27. Moise si-a intins mana spre mare. Si inspre dimineata, marea si-a luat iarasi repeziciunea cursului, si, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fuga; dar Domnul a napustit pe egipteni in mijlocul marii.

28. Apele s-au intors si au acoperit carele, calaretii si toata oastea lui faraon, care intrasera in mare dupa copiii lui Israel; niciunul macar n-a scapat.

29. Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, in timp ce apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.

30. In ziua aceea, Domnul a izbavit pe Israel din mana egiptenilor; si Israel a vazut pe egipteni morti pe tarmul marii.

31. Israel a vazut mana puternica pe care o indreptase Domnul impotriva egiptenilor. Si poporul s-a temut de Domnul si a crezut in Domnul si in robul Sau Moise." Exod 13:13-31

Au ajuns la Baal-Tefon și în față aveau Marea Roșie iar din spate venea val-vârtej faraon cu multă armată bine echipată și dotată. Ce au făcut evreii? Au strigat către Domnul, către Moise  .... și scoteau strigăte care nu erau de bucurie ci de disperare. 

Baal-Tefon am si eu in viata mea. Are Domnul un plan cu mine, vrea sa ma modeleze, cizeleze, crească, maturizeze și eu aș fugi mâncând pământul. Aș vrea să fie ușor ... așa ca la alții. Aș vrea să îmi meargă totul ca-n povești. Numai că Domnul vrea să scrie povești cu mine.  

Ajung în fundătură și acolo trebuie să scap de obiceiuri împământenite în mine. Trăiesc în România, vorbesc românește, miros românește, gândesc românește, acționez românește. Dar eu am altă cetățenie! E nevoie de Baal-Tefon ca sa ma descotorosesc de pârghiile mele, de tot ceea ce mă împiedică să fiu cum mă vrea Domnul!

Ca și evreii lui Moise, trebuie să îmi iau ochii de la armata egipteană, de la Marea Roșie și să mă uit în sus. Scăparea de acolo vine!

Moise ridică toiagul și Domnul începe să sufle un vânt puternic de la răsărit! Apa mării începe să acționeze straniu. Se face o cărare prin mare și vântul e tot mai puternic. Se usucă albia mării și drumul prin mare se face larg. Abia se zărește în noapte cărarea prin mare ... și vântul bate cu putere. Și din spate se aude armata venind. 

Stâlpul de foc se mutase în spatele taberei evreilor. Pentru aceștia era o lumină care îi ajuta să-și facă călătoria prin mare din spate iar pentru egipteni era o perdea de întuneric care le îngreuna deplasarea. 

Egiptenii erau în delir. Intră în mare năvală vrând să-și recupereze sclavii. Marea are o lungime destul de mare din câte văd din text că nu rămâne nici un egiptean pe țărm. 

Evreii deja trecuseră ce celălalt mal și Domnul scoate roțile carelor egiptenilor, le-a creat o învălmășeală. Acolo, pe fundul mării, au realizat că e mana Domnului. Prea târziu însă! Apele și-au urmat cursul normal, s-au unit decimând armata lui faraon. Nici un supraviețuitor.

Evreii au călătorit toată noapte prin mare! Mă gândesc că dacă ar fi fost zi și ar fi văzut cum arăta drumul prin mare, cum se zbăteau balenele și rechinii în apă, cât de mari erau apele ... n-ar fi trecut nici unul. Dar, Dumnezeul îi trece noaptea prin mare, luminându-i atât cât trebuia, cât să nu își piardă mințile de frică. 

În zorii zilei, apele înghit armata egipteană și se potolesc. Răsare soarele la propriu și la figurat pentru ei! Apele încep să scoată egiptenii morți pe mal.

Acolo, pe malul mării, "Israel a vazut mana puternica pe care o indreptase Domnul impotriva egiptenilor. Si poporul s-a temut de Domnul si a crezut in Domnul si in robul Sau Moise."

Nu pot controla totul ... și nici nu trebuie. 

Am și eu parte de Baal-Tefon și aș vrea să scap, urlu ca lupul la lună ... și degeaba. Simt cum pârghiile mi se rup una câte una. Domnul mă îndeamnă să mă abandonez în mâna Lui și mie îmi e teamă. Realizez că sunt fără scăpare .... și că trebuie să iau decizii radicale pentru viața mea, că trebuie să scot ideile, credințele, obiceiurile egiptene sau românești din mine. Și așa m-am obișnuit cu ele....

Ajung la Marea Roșie! Și nu vreau să fiu acolo! Sunt strânsă cu menghina! Sunt între ciocan și nicovală!

Dacă ascult și Îl urmez pe Domnul, dacă renunț la ceea ce El mi-a spus, voi vedea și trăi izbăvirea pe care o aduce Domnul. 

Dacă nu ascult acum, menghina se va strânge și mai tare ... și va trebui să ascult!

Am parte de experiențe ca la Baal-Tefon ca să văd, ca să Îl recunosc, ca să fiu parte a minunii, ca să cresc, ca să Îl las pe Dumnezeu să fie Dumnezeu!