o rugăciune puritană

"Când Tu vrei să mă îndrumi, eu preiau controlul,

Când Tu vrei sa fii suveran, eu fac ce vreau.

Când Tu vrei să te îngrijești de mine, eu îmi sunt atotsuficient,

Când ar trebui să depind de providența Ta, eu îmi rezolv singur nevoile,

Când ar trebui să mă supun providenței Tale, eu îmi urmez propriile dorințe,

Când ar trebui să Te studiez, să te iubesc, să Te cinstesc, să mă încred în Tine, eu îmi slujesc mie;

Modific și corectez legile Tale să mi se potrivească mie,
în loc să privesc la Tine, cer aprobarea oamenilor și, prin natura mea, sunt un idolatru.

Doamne, dorința mea arzătoare este să îmi întorc inima spre Tine.

Convinge-mă că nu pot să-mi fiu propriul dumnezeu,

nici să mă fac singur fericit,

nici să-mi fiu propriul Christos care îmi redă bucuria,

nici propriul Duh care mă învață,

mă călăuzește, mă stăpânește.

Ajută-mă să înțeleg că harul face toate acestea prin suferința îngăduită în mod providențial, pentru ca atunci când mă cred dumnezeu, Tu să mă arunci la pământ, când bogățiile sunt idolul meu, le dai aripi să zboare, când plăcerea este singurul meu țel, Tu o transformi în amărăciune.

Scapă-mă de ochiul rătăcitor, de urechea curioasă, de lăcomie, de inima plină de pofte.

Arată-mi că niciunul din aceste lucruri nu poate vindeca o conștiință rănită, nici nu poate susține un trup care se clatină sau un duh slăbit.

Apoi du-mă la cruce și lasă-mă acolo."

Arthur Bennet, ed. 1975, "Man A Nothing", The Valley of Vision: A Collection of Puritan Prayers & Devotions