sâmbătă, 1 aprilie 2017

77 de intrebari

Din proprie experiență știu că atunci când ești acuzat de păcate pe care nu le-ai făcut, devii arogant, încrezut și independent. Îți aperi dreptatea până în pânzele albe și fără să știi când ... ai devenit încrezut!

Iov a simțit asta înaintea mea!

După atâtea discursuri acuzatoare, după atâta luptă, Iov este chemat să dea răspunsuri la cele 77 de întrebări pe care I le adresează Dumnezeu. Se iscă o furtună și Dumnezeu începe cu întrebările. Foarte repede deduc că nu îi întreabă nimic pe cei patru prieteni ai lui Iov. Dumnezeu vrea să clarifice problemele cu Iov. Din cauza discuțiilor obositoare avute cu cei patru prieteni, Iov începuse să aibă probleme cu autoritatea și controlul.

Îl văd pe Iov dispus să asculte! Imediat realizează pe ce pantă era și se supune, se smerește. Și nu face numai atât, îi pare rău, se pocăiește.

Dumnezeu nu îi răspunde la nici una dintre întrebările lui Iov.
Citesc Iov 38 - 41 și descopăr ce Dumnezeu măreț am. Îl descopăr în fiecare amănunt și detaliu al creației. Cu fiecare întrebare exprimată realizez că știu atât de puțin, că sunt atât de mică și neînsemnată ...

Vreau să văd stelele dimineții izbucnind în cântări de bucurie!
Oare cum arată locul zorilor?
Oare unde sunt cămările zăpezii? Dar cele ale grindinei?
Cum arată sânul ghieții?
Nu știam că negura norilor are înțelepciune ...

Vrăbiile de afară sporovăiesc vesele, fac planuri pentru azi sau poate toată vara. Nu le-am văzut încă dar le aud. Habar nu am unde au stat pitite, ce au mâncat, cum au reușit să treacă de gerurile iernii.

Florile au crescut, cele care înfloresc primăvara își împrăștie din belșug mirosul iar culorile lor dau farmec grădinii! Habar nu am cum au crescut, dacă le-a fost frig sau nu, de unde și-au luat coloritul florilor ...

Mugurii copacilor pulsează de viață!
Cum se întâmplă asta?
Biologic știu ce se întâmplă însă nu eu sunt în control!

Nu știu când fată caprele sălbatice și nici câinii vagabonzi de pe străzile noastre.

Capitolele 38 și 39 din cartea Iov sunt superbe. Citindu-le, fac o plimbare prin ceruri, pe munți, în văzduh, prin pustiu. Iov este rugat să răspundă! Încerc să fiu în papucii lui și cu fiecare întrebare devin mai mică ... și mai mică. Realizez complexitatea creației și măreția Creatorului. Chiar dacă am învățat anumite cunoștințe la biologie, geografie, geologie sau agronomie văd că nu sunt eu în control, nu le-am făcut eu și ele funcționează fără mine.
Îmi recunosc micimea și nu îmi e rușine de asta!

Sunt fascinată de acest prim răspuns al Lui Dumnezeu!
Aș vrea să mai spună!

Dar vreau să nu uit că El vorbește cu Iov dintr-o furtună!

Când vin furtuni în viața mea, ce fac?
Ascult vocea Domnului?
Mă supun Voii Lui?
Îi recunosc autoritatea deplină?
Realizez că dacă Îl las pe Dumnezeu să fie Dumnezeu, eu pot sta liniștită știind că El e în control?
Am răbdare să ascult ce spune Dumnezeu?
Vreau să fiu conștientă că El are toate răspunsurile?
Vreau să Îl las să mă schimbe?
Am răbdare în acest proces de schimbare?

Niciun comentariu: