Am început să citesc "Intimitate cu Cel Atotputernic" de Charles R. Swindoll, editura Samuel, costă 5 lei. Vă recomand să o achiziţionaţi.
miercuri, 19 aprilie 2017
marți, 18 aprilie 2017
cer imposibilul?
Am ajuns în 2 Regi 2. Ilie știa că va fi răpit, știa și locul și modalitatea. Numai că Elisei îl urma peste tot, nu îl scăpa din privire, era mereu cu el, peste tot. Și Elisei știa că Ilie va fi răpit la cer. Nu ni se spune câți ani a fost Elisei în slujba lui Ilie însă pot vedea câtă prietenie era între cei doi. Cred că nu era o relație de stăpân - slujitor ci una de mentor - ucenic.
Ghilgal
Betel
Ierihon
Nu sunt doar trei localități din care a vrut să scape Ilie de Elisei. În aceste trei localități erau școlilede instruire a profeților. Ilie merge să le viziteze, să le spună mentorilor și ucenicilor cuvinte de rămas bun ascunse în cuvinte de încurajare.
Văd că Domnul descoperise celor vizitați că Ilie va fi răpit și îmi place enorm reacția lui Elisei.
"Stiu si eu; dar taceti."
Știa ce se va întâmpla dar nu voia ca Ilie să fie bombardat cu întrebări inutile sau fără rost. Îmi place sensibilitatea lui Elisei. E omul care îi acoperă spatele lui Ilie.
Mă duce capul să fac și eu așa în momentele critice din viața cuiva?
Rog pe ceilalți să își înghită întrebările stânjenitoare?
Sunt atentă la confortul psihic și emoțional al celor de lângă mine?
Ajung la Iordan și Ilie vede că Elisei nu îl va lăsa să plece. Vrea să fie împreună cu el până la ultima secundă. Așa că îl întreabă ce vrea. Elisei știa ce vrea. Și era hotărât să obțină ce vrea. Nu îi trebuia faima lui Ilie. Nu voia să fie adoptat și făcut moștenitorul marelui profet. Nu voia mantaua! " Elisei a raspuns: "Te rog sa vina peste mine o indoita masura din duhul tau!"
Elisei nu cere puțin din duhul lui Ilie sau să aibă aceeași măsură de duh. Acest ucenic a văzut puterea Dumnezeului Cel Viu al lui Israel, a crezut în El și cere dublul măsurii duhului lui Ilie. Cere lucruri mari de la Dumnezeul lui Israel.
Am curajul să cer lucruri mari, lucruri ce mi se par imposibile?
Reacția lui Ilie e un pic ciudată. Experimentase puterea Domnului și răspunsuri extraordinare la rugăciune și acum, auzind cerința lui Elisei îi spune: "Greu lucru ceri. Dar daca ma vei vedea cand voi fi rapit de la tine, asa ti se va intampla; daca nu, nu ti se va intampla asa."
"Pe cand mergeau ei vorbind". Era ceva normal, natural, prietenesc. Dintr-odată apare un vânt, o rafală scurtă și îl ridică pe Ilie într-un car de foc și cai de foc și dispar din fața lui Elisei.
In timp ce era luat la cer, Ilie îi lasă mantaua lui Elisei. Acesta ia mantaua și despică Iordanul cu ea. Cererea îi fusese ascultată.
Mă uit la Ilie și îl văd mentorat de Domnul. E clar că a fost la școala profeților însă formarea lui s-a făcut la Cherit, la Sarepta și apoi pe Carmel. La școala înveți însă în școala Domnul te formezi. Ilie s-a lăsat modelat, cizelat, format, transformat și a devenit profetul modest și plin de curaj pe care tocmai l-am studiat.
Nu pot să nu mă gândesc la o altă scenă în care este menționat Ilie. Isus este cu ucenicii și îi întreabă cine cred oamenii că este El, ei îi răspund: Ilie (Matei 16:13-16). Da, Isus a fost blând, plin de compasiune, milă, dragoste, a acordat har, a vorbit și a stat la masă cu scursurile societății. Dar nu pot să neg că Isus a fost hotărât, a alungat din Templu afaceriștii, a rostit cuvinte usturătoare de judecată și pedeapsă. Ilie se aseamănă foarte mult cu Isus.
Eu cu cine mă asemăn?
Am curajul să cer lucruri mari?
Sunt atentă să asigur confort psihic și emoțional celor pe care îi slujesc?
Slujesc cuiva?
Am fost la studii, conferințe naționale și internaționale, regionale și locale, am citit și studiat. Dar mă las mentorată de Domnul? Sau fug de rup pământul?
Cer minuni! Dar sunt dispusă să le primesc?
Mă mulțumesc cu puțin, cu firimituri sau cer lucruri mari, mărețe? Cer imposibilul? De ce nu?
Ghilgal
Betel
Ierihon
Nu sunt doar trei localități din care a vrut să scape Ilie de Elisei. În aceste trei localități erau școlilede instruire a profeților. Ilie merge să le viziteze, să le spună mentorilor și ucenicilor cuvinte de rămas bun ascunse în cuvinte de încurajare.
Văd că Domnul descoperise celor vizitați că Ilie va fi răpit și îmi place enorm reacția lui Elisei.
"Stiu si eu; dar taceti."
Știa ce se va întâmpla dar nu voia ca Ilie să fie bombardat cu întrebări inutile sau fără rost. Îmi place sensibilitatea lui Elisei. E omul care îi acoperă spatele lui Ilie.
Mă duce capul să fac și eu așa în momentele critice din viața cuiva?
Rog pe ceilalți să își înghită întrebările stânjenitoare?
Sunt atentă la confortul psihic și emoțional al celor de lângă mine?
Ajung la Iordan și Ilie vede că Elisei nu îl va lăsa să plece. Vrea să fie împreună cu el până la ultima secundă. Așa că îl întreabă ce vrea. Elisei știa ce vrea. Și era hotărât să obțină ce vrea. Nu îi trebuia faima lui Ilie. Nu voia să fie adoptat și făcut moștenitorul marelui profet. Nu voia mantaua! " Elisei a raspuns: "Te rog sa vina peste mine o indoita masura din duhul tau!"
Elisei nu cere puțin din duhul lui Ilie sau să aibă aceeași măsură de duh. Acest ucenic a văzut puterea Dumnezeului Cel Viu al lui Israel, a crezut în El și cere dublul măsurii duhului lui Ilie. Cere lucruri mari de la Dumnezeul lui Israel.
Am curajul să cer lucruri mari, lucruri ce mi se par imposibile?
Reacția lui Ilie e un pic ciudată. Experimentase puterea Domnului și răspunsuri extraordinare la rugăciune și acum, auzind cerința lui Elisei îi spune: "Greu lucru ceri. Dar daca ma vei vedea cand voi fi rapit de la tine, asa ti se va intampla; daca nu, nu ti se va intampla asa."
"Pe cand mergeau ei vorbind". Era ceva normal, natural, prietenesc. Dintr-odată apare un vânt, o rafală scurtă și îl ridică pe Ilie într-un car de foc și cai de foc și dispar din fața lui Elisei.
In timp ce era luat la cer, Ilie îi lasă mantaua lui Elisei. Acesta ia mantaua și despică Iordanul cu ea. Cererea îi fusese ascultată.
Mă uit la Ilie și îl văd mentorat de Domnul. E clar că a fost la școala profeților însă formarea lui s-a făcut la Cherit, la Sarepta și apoi pe Carmel. La școala înveți însă în școala Domnul te formezi. Ilie s-a lăsat modelat, cizelat, format, transformat și a devenit profetul modest și plin de curaj pe care tocmai l-am studiat.
Nu pot să nu mă gândesc la o altă scenă în care este menționat Ilie. Isus este cu ucenicii și îi întreabă cine cred oamenii că este El, ei îi răspund: Ilie (Matei 16:13-16). Da, Isus a fost blând, plin de compasiune, milă, dragoste, a acordat har, a vorbit și a stat la masă cu scursurile societății. Dar nu pot să neg că Isus a fost hotărât, a alungat din Templu afaceriștii, a rostit cuvinte usturătoare de judecată și pedeapsă. Ilie se aseamănă foarte mult cu Isus.
Eu cu cine mă asemăn?
Am curajul să cer lucruri mari?
Sunt atentă să asigur confort psihic și emoțional celor pe care îi slujesc?
Slujesc cuiva?
Am fost la studii, conferințe naționale și internaționale, regionale și locale, am citit și studiat. Dar mă las mentorată de Domnul? Sau fug de rup pământul?
Cer minuni! Dar sunt dispusă să le primesc?
Mă mulțumesc cu puțin, cu firimituri sau cer lucruri mari, mărețe? Cer imposibilul? De ce nu?
luni, 17 aprilie 2017
amestec religios
Ahab moare şi fiul său Ahazia urcă pe tron. A trăit, acţionat, gândit şi domnit ca Ahab şi Izabela. Nu ni se pune de ce a căzut, cum, de la ce înălţime, ce şi-a fracturat, ce organ intern îl ţinea ţintuit în pat. Ştim numai că era bolnav.
Ce a învăţat de la părinţii săi, asta a făcut. Era idolatru declarat!
Trebuie să îmi reamintesc că Ahazia domnea în Israel. Poporul din Israel era format din zece seminţii ale lui Israel. Celelalte două, Iuda şi Beniamin, formau statul Iuda. Poporul evreu era format din 12 seminţii dar de la domnia lui Roboam s-au despărţit.
Îmi reamintesc că erau poporul Domnului, că Domnul le era Dumnezeu şi le-a dat Legea prin Moise, pe muntele Sinai. În Lege, găsim detalii explicite şi interdicţii amănunţite pentru idolatrie, zei, ghicire şi alte elemente de astrologie.
"31. Sa nu va duceti la cei ce cheama duhurile mortilor, nici la vrajitori: sa nu-i intrebati, ca sa nu va spurcati cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru." Levitic 19:31
"6. Daca cineva se duce la cei ce cheama pe morti si la ghicitori, ca sa curveasca dupa ei, Imi voi intoarce fata impotriva omului aceluia si-l voi nimici din mijlocul poporului lui." Levitic 20:6
"9. Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci dupa uraciunile neamurilor acelora.
În cadrul festivităţilor de înscăunare, fiecare rege primea o copie a Legii. Era copia lui proprie şi personală. Trebuia să o citească şi să domnească conform ei. Aşa ar fi trebuit să facă şi Ahazia!
Ahazia nu Îl recunoştea pe Dumnezel lui Israel ca şi Dumnezeu al lui. Era bolnav şi trimite o delegaţie în Ecron. Acest oraş era un cunoscut centru de ghicire al filistenilor. Se pare că Baal-Zebub îşi avea reşedinţa în Ecron.
Mi se pare foarte comic să mergi la zeul muştelor să întrebi dacă vei fi vindecat sau care îţi va fi viitorul.
Delegaţia lui Ahazia se întâlneşte cu Ilie şi se întoarce la palat. Povestesc amănunţit regelui ce s-a întâmplat şi văd că Ahazia ştia cine este şi cum arată Ilie. Profetul era arhicunoscut însă regele nu îl voia în viaţa lui, nu îl interesa Dumnezeul lui Ilie.
2 Regi 1 citesc despre un capitol trist de istoria lui Israel. Un rege care nu vrea să recunoască pe Dumnezeu ca Dumnezeul Cel Viu al lui Israel, care face exact ce spune Dumnezeu să nu se facă.
La noi în ţară ghicirea, horoscopul şi astrologia sunt la mare căutare. Am auzit şi de cei care cheamă morţii. Avem şi "sfinţi" morţi şi vii care fac minuni. Dar avem şi obiecte care fac minuni. Le văd la ştiri. Ne-am obişnuit cu ele. Fac parte din cultura ţării. Sunt normale în viaţa de zi cu zi.
Trăim o combinaţie de creştinism şi păgânism! Amestecăm tradiţiile cu Scriptura. Elementele idolatre şi cele scripturale parcă se contopesc. Ecumenismul îşi cere şi el drepturile. Toleranţa se vrea a fi acceptată la cote maxime. Atâta îţi trebuie să spui ceva! Nu e bine să ai un punct de vedere că devii sectant, spălat pe creier sau la creier, paria societăţii.
Îl văd pe Ilie stând ferm în credinţa lui indiferent de persoana cu care era în contact. Lui nu îi tremura măduva că Ahab şi Izabela erau ca un Pepsi agitat şi voiau să îi ia viaţa. Cei doi au murit aşa cum spusese Ilie. Urmează pe tron Ahazia. Acesta nu are nici o treabă cu Dumnezeul lui Israel dar Dumnezeul lui Israel are o treabă cu el.
Ahazia va muri pentru că a ales să îl caute pe zeul muştelor în loc să îl caute pe Dumnezeul lui Israel.
La cine apelez cînd vine boala peste mine?
Ce făcători de minuni caut?
De ce duh sunt mânaţi aceştia?
Până şi medicamentele se pot face după particularităţile mele, rostindu-se peste ingrediente anumite "rugăciuni, incantaţii". Ştiind asta, îmi mai iau "tratamentul"?
Ce amestec religios trăiesc?
Îl realizez?
Dacă da ... ce fac ca să ies din el?
Ce a învăţat de la părinţii săi, asta a făcut. Era idolatru declarat!
Trebuie să îmi reamintesc că Ahazia domnea în Israel. Poporul din Israel era format din zece seminţii ale lui Israel. Celelalte două, Iuda şi Beniamin, formau statul Iuda. Poporul evreu era format din 12 seminţii dar de la domnia lui Roboam s-au despărţit.
Îmi reamintesc că erau poporul Domnului, că Domnul le era Dumnezeu şi le-a dat Legea prin Moise, pe muntele Sinai. În Lege, găsim detalii explicite şi interdicţii amănunţite pentru idolatrie, zei, ghicire şi alte elemente de astrologie.
"31. Sa nu va duceti la cei ce cheama duhurile mortilor, nici la vrajitori: sa nu-i intrebati, ca sa nu va spurcati cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru." Levitic 19:31
"6. Daca cineva se duce la cei ce cheama pe morti si la ghicitori, ca sa curveasca dupa ei, Imi voi intoarce fata impotriva omului aceluia si-l voi nimici din mijlocul poporului lui." Levitic 20:6
"9. Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci dupa uraciunile neamurilor acelora.
10. Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor, 11. de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. 12. Caci oricine face aceste lucruri este o uraciune inaintea Domnului; si din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tau pe aceste neamuri dinaintea ta." Deuteronom 18:9-12
În cadrul festivităţilor de înscăunare, fiecare rege primea o copie a Legii. Era copia lui proprie şi personală. Trebuia să o citească şi să domnească conform ei. Aşa ar fi trebuit să facă şi Ahazia!
Ahazia nu Îl recunoştea pe Dumnezel lui Israel ca şi Dumnezeu al lui. Era bolnav şi trimite o delegaţie în Ecron. Acest oraş era un cunoscut centru de ghicire al filistenilor. Se pare că Baal-Zebub îşi avea reşedinţa în Ecron.
Mi se pare foarte comic să mergi la zeul muştelor să întrebi dacă vei fi vindecat sau care îţi va fi viitorul.
Delegaţia lui Ahazia se întâlneşte cu Ilie şi se întoarce la palat. Povestesc amănunţit regelui ce s-a întâmplat şi văd că Ahazia ştia cine este şi cum arată Ilie. Profetul era arhicunoscut însă regele nu îl voia în viaţa lui, nu îl interesa Dumnezeul lui Ilie.
2 Regi 1 citesc despre un capitol trist de istoria lui Israel. Un rege care nu vrea să recunoască pe Dumnezeu ca Dumnezeul Cel Viu al lui Israel, care face exact ce spune Dumnezeu să nu se facă.
La noi în ţară ghicirea, horoscopul şi astrologia sunt la mare căutare. Am auzit şi de cei care cheamă morţii. Avem şi "sfinţi" morţi şi vii care fac minuni. Dar avem şi obiecte care fac minuni. Le văd la ştiri. Ne-am obişnuit cu ele. Fac parte din cultura ţării. Sunt normale în viaţa de zi cu zi.
Trăim o combinaţie de creştinism şi păgânism! Amestecăm tradiţiile cu Scriptura. Elementele idolatre şi cele scripturale parcă se contopesc. Ecumenismul îşi cere şi el drepturile. Toleranţa se vrea a fi acceptată la cote maxime. Atâta îţi trebuie să spui ceva! Nu e bine să ai un punct de vedere că devii sectant, spălat pe creier sau la creier, paria societăţii.
Îl văd pe Ilie stând ferm în credinţa lui indiferent de persoana cu care era în contact. Lui nu îi tremura măduva că Ahab şi Izabela erau ca un Pepsi agitat şi voiau să îi ia viaţa. Cei doi au murit aşa cum spusese Ilie. Urmează pe tron Ahazia. Acesta nu are nici o treabă cu Dumnezeul lui Israel dar Dumnezeul lui Israel are o treabă cu el.
Ahazia va muri pentru că a ales să îl caute pe zeul muştelor în loc să îl caute pe Dumnezeul lui Israel.
La cine apelez cînd vine boala peste mine?
Ce făcători de minuni caut?
De ce duh sunt mânaţi aceştia?
Până şi medicamentele se pot face după particularităţile mele, rostindu-se peste ingrediente anumite "rugăciuni, incantaţii". Ştiind asta, îmi mai iau "tratamentul"?
Ce amestec religios trăiesc?
Îl realizez?
Dacă da ... ce fac ca să ies din el?
duminică, 16 aprilie 2017
mormântul e gol!
E dimineață!
Maria Magdalena și cealaltă Marie merg spre mormânt. Mai aveau treabă, totul fusese în grabă!
Ajung la mormânt gândindu-se și întrebându-se cum vor da ditamai piatra la o parte ca să intre înăuntru.
Apare un înger ...
E cutremur!
Oh! Alt cutremur? Am mai avut unul zilele trecute!
Maria tu vezi? Piatra e dată la o parte! Cine a făcut asta?
Sperăm că trupul e încă acolo ...
"2. Si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamant; caci un inger al Domnului s-a coborat din cer, a venit si a pravalit piatra de la usa mormantului si a sezut pe ea. 3. Infatisarea lui era ca fulgerul, si imbracamintea lui alba ca zapada.
Maria Magdalena și cealaltă Marie merg spre mormânt. Mai aveau treabă, totul fusese în grabă!
Ajung la mormânt gândindu-se și întrebându-se cum vor da ditamai piatra la o parte ca să intre înăuntru.
Apare un înger ...
E cutremur!
Oh! Alt cutremur? Am mai avut unul zilele trecute!
Maria tu vezi? Piatra e dată la o parte! Cine a făcut asta?
Sperăm că trupul e încă acolo ...
"2. Si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamant; caci un inger al Domnului s-a coborat din cer, a venit si a pravalit piatra de la usa mormantului si a sezut pe ea. 3. Infatisarea lui era ca fulgerul, si imbracamintea lui alba ca zapada.
5. Dar ingerul a luat cuvantul si a zis femeilor: "Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus care a fost rastignit. 6. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul; 7. si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta." Matei 28
Cred că le tremura măduva în ele.
Cred că au plecat și abia pe drum au realizat ceea ce le spusese îngerul.
Marie tu ai înțeles ce a spus îngerul?
Maria, El a înviat?
A înviat! Așa a spus îngerul! El e înaintea noastră!
Maria ! El e viu!
Oi vei! E viu!
E viu Marie! Așa cum a spus!
E viu! Așa cum scrie în Scripturi!
E viu așa cum au spus proorocii că va fi!
El, Cel venit de Sus, Dumnezeul Cel Viu al lui Israel e viu! Creatorul a toate, Cuvântul, Lumina, Adevărul, Viața a înviat!
Prin sângele Lui am viața!
Prin sângele Lui am iertare!
Prin sângele Lui am primit eliberarea!
Prin sângele Lui sunt înfiată!
Îl aștept să revină!
Va veni să mă ia ACASĂ!
Va reveni să Îi ia pe ai Săi ACASĂ!
Așa a promis!
E viu!
Mormântul e gol!
sâmbătă, 15 aprilie 2017
Răbdarea Lui Dumnezeu are o limită!
Am citit 1 Regi 21 și am regăsit un rege ce își dorea mai mult decât avea, un rege căruia nu-i păsa de legea moștenirilor în Israel, care se vânduse să facă ce este rău.
Nabot avea o vie moștenită de la părinții săi și ceastă bucată de pământ era situată lângă proprietatea palatul lui Ahab. Regele face planuri, îl cheamă pe Nabot, îi face o ofertă și acesta refuză să încalce legea Domnului. El nu își vinde moștenirea și nici nu acceptă un schimb de pământuri.
Ahab credea că își cunoaște vecinii. Tot despre Ahab mai găsesc în text că era de vârstă adultă și căsătorit, ... și nu cu oricine, cu o nevastă care avea ca singur obiectiv să își ațâțe soțul numai la rău.
Refuzul lui Nabot scoate la iveală problemele de caracter ale lui Ahab. Se comportă ca un copil căruia nu i se dă o jucărie. Devine ursuz, face nazuri, mofturi, stă îmbufnat și nu vrea să mănânce. Se duce în casă, închide ușa după el, se bagă în pat, se așează cu fața la perete și stă supărat.
Așa îl găsește Izabela!
"4. Ahab a intrat in casa, trist si maniat, din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: "Nu-ti voi da mostenirea parintilor mei!" Si s-a culcat pe pat, si-a intors fata si n-a mancat nimic.
"Oare nu domnesti tu acum peste Israel?" întreabă Izabela. Ce glumă bună! Adevărul e că Ahab era ca o marionetă manevrată de Izabela. Ca o mamă bună, Izabela îi spune că va rezolva ea problema. Și o rezolvă în stilul ei, cu armele ei, așa cum știa ea mai bine să o facă! Revine la Ahab cu vestea că Nabot a murit și via este acum a lui Ahab. El nu întreabă ce a făcut, ce lege a încălcat, cum a murit. Nu. El e bucuros că și-a căpătat jucăria. Atât.
Rapid se echipează să plece în inspecția la proaspăt dobândita proprietate. Dar nu-i vine a crede cu cine se întâlnește. Din nou văd caracterul lui Ahab.
""17. Atunci cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, tisbitul, astfel: 18. "Scoala-te si coboara-te inaintea lui Ahab, imparatul lui Israel, la Samaria; iata-l este in via lui Nabot, unde s-a coborat s-o ia in stapanire.
Nabot avea o vie moștenită de la părinții săi și ceastă bucată de pământ era situată lângă proprietatea palatul lui Ahab. Regele face planuri, îl cheamă pe Nabot, îi face o ofertă și acesta refuză să încalce legea Domnului. El nu își vinde moștenirea și nici nu acceptă un schimb de pământuri.
Ahab credea că își cunoaște vecinii. Tot despre Ahab mai găsesc în text că era de vârstă adultă și căsătorit, ... și nu cu oricine, cu o nevastă care avea ca singur obiectiv să își ațâțe soțul numai la rău.
Refuzul lui Nabot scoate la iveală problemele de caracter ale lui Ahab. Se comportă ca un copil căruia nu i se dă o jucărie. Devine ursuz, face nazuri, mofturi, stă îmbufnat și nu vrea să mănânce. Se duce în casă, închide ușa după el, se bagă în pat, se așează cu fața la perete și stă supărat.
Așa îl găsește Izabela!
"4. Ahab a intrat in casa, trist si maniat, din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: "Nu-ti voi da mostenirea parintilor mei!" Si s-a culcat pe pat, si-a intors fata si n-a mancat nimic.
6. El i-a raspuns: "Am vorbit cu Nabot din Izreel si i-am zis: "Da-mi via ta pe pret de argint; sau, daca vrei, iti voi da o alta vie in locul ei." Dar el a zis: "Nu pot sa-ti dau via mea!"
7. Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: "Oare nu domnesti tu acum peste Israel? Scoala-te, ia si mananca si fii cu inima vesela, caci eu iti voi da via lui Nabot din Izreel!"
8. Si ea a scris niste scrisori in numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab si le-a trimis batranilor si dregatorilor care locuiau cu Nabot in cetatea lui. 9. Iata ce a scris in aceste scrisori: "Vestiti un post; puneti pe Nabot in fruntea poporului 10. si puneti-i in fata doi oameni de nimic, care sa marturiseasca astfel impotriva lui: "Tu ai blestemat pe Dumnezeu si pe imparatul!" Apoi scoateti-l afara, improscati-l cu pietre, si sa moara."
"Oare nu domnesti tu acum peste Israel?" întreabă Izabela. Ce glumă bună! Adevărul e că Ahab era ca o marionetă manevrată de Izabela. Ca o mamă bună, Izabela îi spune că va rezolva ea problema. Și o rezolvă în stilul ei, cu armele ei, așa cum știa ea mai bine să o facă! Revine la Ahab cu vestea că Nabot a murit și via este acum a lui Ahab. El nu întreabă ce a făcut, ce lege a încălcat, cum a murit. Nu. El e bucuros că și-a căpătat jucăria. Atât.
Rapid se echipează să plece în inspecția la proaspăt dobândita proprietate. Dar nu-i vine a crede cu cine se întâlnește. Din nou văd caracterul lui Ahab.
""17. Atunci cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, tisbitul, astfel: 18. "Scoala-te si coboara-te inaintea lui Ahab, imparatul lui Israel, la Samaria; iata-l este in via lui Nabot, unde s-a coborat s-o ia in stapanire.
19. Sa-i spui: "Asa vorbeste Domnul: "Nu esti tu un ucigas si un hot?" Si sa-i mai spui: "Asa vorbeste Domnul: "Chiar in locul unde au lins cainii sangele lui Nabot, vor linge cainii si sangele tau."
20. Ahab a zis lui Ilie: "M-ai gasit, vrajmasule?" Si el a raspuns: "Te-am gasit, pentru ca te-ai vandut ca sa faci ce este rau inaintea Domnului.
21. Iata ce zice Domnul: "Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi matura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod in Israel, 22. si voi face casei tale cum am facut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, si casei lui Baesa, fiul lui Ahia, pentru ca M-ai maniat si ai facut pe Israel sa pacatuiasca."
23. Domnul a vorbit si despre Izabela si a zis: "Cainii vor manca pe Izabela langa intaritura Izreelului. 24. Cine va muri in cetate din casa lui Ahab va fi mancat de caini, iar cine va muri pe camp va fi mancat de pasarile cerului."
Domnul L-a văzut pe Ahab supărat, a auzit discuția din apartamentul regal, a văzut cuvintele scrise de Izabela și semnate cu sigiliul lui Ahab, a văzut și auzit cuvintele rostite de cei care ar fi trebuit să facă dreptate în cetate, i-a văzut pe martorii mincinoși, a fost la mascarada de proces, a văzut pietrele zburând spre Nabot, l-a văzut murind. A fost acolo și a spus: DESTUL!
Apare din nou Ilie pe scenă. Ahab îl vede și o fărâmă de conștiință îl face să realizeze că din cauza faptei lui era acolo profetul. Nu a avut de ales și a trebuit să asculte ce avea Domnul de spus. Mai văd că fărâma de conștiință a lucrat mai mult decât aparent deși despre nimeni nu s-au mai scris asemenea cuvinte:
"25. N-a fost nimeni care sa se fi vandut, pentru ca sa faca ce este rau inaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta sa, Izabela, il atata la aceasta. 26. El a lucrat in chipul cel mai uracios, mergand dupa idoli, cum faceau amoritii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel."
Cuvintele lui Ilie nu rămân fără ecou în inima și mintea lui Ahab.
"27. Dupa ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab si-a rupt hainele, si-a pus un sac pe trup si a postit: se culca cu sacul acesta si mergea incet."
Ceeeee? Eu m-aș fi așteptat să fie pedepsit, să moară, să .... Dar Domnul ce zice?
"28. Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, tisbitul, astfel: 29. "Ai vazut cum s-a smerit Ahab inaintea Mea? Pentru ca s-a smerit inaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea in timpul vietii lui; ci in timpul vietii fiului sau voi aduce nenorocirea casei lui!"
Răbdarea Lui Dumnezeu are o limită! Nu contează dacă eu cred asta sau nu, că îmi place sau nu, că accept asta sau nu.
Sunt o Izabela acasă, la locul meu de muncă, în societate?
La ce îndemn prin sfaturile și ideile mele?
Manipulez legal pentru a face fapte imorale, ucigând cu vorba și fapta?
vineri, 14 aprilie 2017
întrebări și răspunsuri
Citesc 1 Regi 19 și văd ca Iacov are mare dreptate când spune că Ilie a fost un om ca și mine, supus acelorași slăbiciuni ca și noi (Iacov 5:17).
În Israel, era rege Ahab. Acesta se căsătorise cu o femeie care parcă în loc de sânge avea idolatrie. Numele ei era Izabela. Căsătoria asta nu era una soț-soție ci mai mult mamă-fiu. Așa își trata Izabela soțul iar lui ... îi convenea situația,
După ce Ilie ucide cei 850 de preoți ai lui Baal și ai Astarteei, Ahab ajunge acasă și, ca un copil bine educat și ascultător, povestește Izabelei tot ce s-a întâmplat. Ea era lidera celor 850 de bărbați uciși. Vestea adusă de Ahab o disperă și face o afirmație despre care se asigură că va ajunge la urechile lui Ilie.
"Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor, daca maine, la ceasul acesta, nu voi face cu viata ta ce ai facut tu cu viata fiecaruia din ei."
Am citit că Ilie a fost la Cherit, apoi în Sarepta, după asta a venit și a stat în fața lui Ahab, a adus jertfă, s-a rugat și Dumnezeu i-a răspuns, a ucis toți preoții lui Baal și ai Astarteei. Aș putea spune că era invincibil. Mi-aș putea spune că vestea Izabelei îl face să zâmbească și să își spună: dar cine se crede Izabela? Ea este o păgână!
Trei ani și jumătate, Ilie trăise la limita subzistenței, a fost în tabera Lui Dumnezeu de instruire, modelare, șlefuire, maturizare. A apărut în mulțime, a stat pe poziție în fața lui Ahab, a poporului, a cerut Domnului să arate poporului cine este Dumnezeu și El a ascultat, a așteptat să plouă și ploaia a venit!
Dar Ilie are și el limitele lui. Era obosit, flămând și ... era om!
Succesul operațiunii în care fusese trimis a adus depresia. Aceasta e în tandem cu oboseala și foamea.
Vestea Izabelei îl face pe Ilie să își ia tălpășița și să plece la Beer Sheba, își lasă slujitorul acolo și vrea să plece singur, departe, cât mai departe ... și să fie singur. Și-a făcut și un soi de scuză - plângere - scrisoare de adio.
Ajunge la granița de sud a Israelului si mai merge cale de o zi în pustiu. Acolo ... era singur. Găsește un ienupăr și se așează la umbra acestuia și vrea să moară. Atât își mai dorea. Victoria ce avusese loc cu câteva zile în urmă se ștersese din mintea lui. Amenințarea Izabelei însă îi făcea inima să tresară la fiecare zgomot și foșnet.
Obosit, flămând, însetat, debusolat, în depresie deja ... adoarme.
Văd că Domnul îl lasă să se odihnească. Îl trezește, îi dă să mănânce, să bea și îl lasă apoi să doarmă. Somnul și odihna relaxează mușchii și ajută mintea să mai gândească. Îl trezește din nou și îi dă mâncare și apă și îi spune că are de făcut o călătorie lungă de patruzeci de zile și patruzeci de nopți.
Are loc călătoria și Ilie ajunge după 40 de zile și 40 de nopți la Horeb. Se ascunde într-o stâncă, în întuneric și liniște. Domnul Îl lasă să se odihnească și îi apoi Îl întreabă: "Ce faci tu aici, Ilie?".
Iar Ilie îi spune:
"Am fost plin de ravna pentru Domnul Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale si au ucis cu sabia pe prorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata!"
Domnul nu Îl ia la zor, nu Îl ceartă, mustră, pedepsește pentru atitudinea asta, pentru starea jalnică în care se găsea. Îi cere să iasă din peșteră. Acolo, Domnul i se arată. E la fel ca la Moise. Și mi se pare atât de gentil, gingaș, delicat și frumos modul în care Dumnezeu îl tratează pe Ilie aici. Cu atâta delicatețe Î se arată! Domnul nu era nici în vântul tare și puternic, nici în cutremur, nici în foc ci într-un susur blând.
Din susurul blând, Domnul rostește aceeași întrebare și primește același răspuns.
În același susur blând, Domnul Îi spune lui Ilie că mai este în planul Său, că mai are de lucru, că Îi va da un slujitor și un prieten care să îi fie alături. Și Îl surprinde pe Ilie cu o veste:
"Dar voi lasa in Israel sapte mii de barbati, si anume pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal si a caror gura nu l-au sarutat."
Mai sunt în Israel încă șapte mii de bărbați care nu oscilează închinându-se când Lui Dumnezeu, când lui Baal, nu au pupat nici o statuie cu chip de zeu, nu se compromit în credința lor. Mai sunt încă șapte mii!
Ilie merge și își aruncă mantaua peste Elisei. Acesta aduce o jertfă, îl urmează și îi slujește lui Ilie.
La cine mă uit când vine necazul, depresia, durerea, deznădejdea?
La cine mă uit când ajung la mine știri ce îmi amenință viața?
Caut văgăuni întunecoase?
Mi-am făcut discursul și îl cred cu mare credință?
Aștept susurul blând?
În Israel, era rege Ahab. Acesta se căsătorise cu o femeie care parcă în loc de sânge avea idolatrie. Numele ei era Izabela. Căsătoria asta nu era una soț-soție ci mai mult mamă-fiu. Așa își trata Izabela soțul iar lui ... îi convenea situația,
După ce Ilie ucide cei 850 de preoți ai lui Baal și ai Astarteei, Ahab ajunge acasă și, ca un copil bine educat și ascultător, povestește Izabelei tot ce s-a întâmplat. Ea era lidera celor 850 de bărbați uciși. Vestea adusă de Ahab o disperă și face o afirmație despre care se asigură că va ajunge la urechile lui Ilie.
"Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor, daca maine, la ceasul acesta, nu voi face cu viata ta ce ai facut tu cu viata fiecaruia din ei."
Am citit că Ilie a fost la Cherit, apoi în Sarepta, după asta a venit și a stat în fața lui Ahab, a adus jertfă, s-a rugat și Dumnezeu i-a răspuns, a ucis toți preoții lui Baal și ai Astarteei. Aș putea spune că era invincibil. Mi-aș putea spune că vestea Izabelei îl face să zâmbească și să își spună: dar cine se crede Izabela? Ea este o păgână!
Trei ani și jumătate, Ilie trăise la limita subzistenței, a fost în tabera Lui Dumnezeu de instruire, modelare, șlefuire, maturizare. A apărut în mulțime, a stat pe poziție în fața lui Ahab, a poporului, a cerut Domnului să arate poporului cine este Dumnezeu și El a ascultat, a așteptat să plouă și ploaia a venit!
Dar Ilie are și el limitele lui. Era obosit, flămând și ... era om!
Succesul operațiunii în care fusese trimis a adus depresia. Aceasta e în tandem cu oboseala și foamea.
Vestea Izabelei îl face pe Ilie să își ia tălpășița și să plece la Beer Sheba, își lasă slujitorul acolo și vrea să plece singur, departe, cât mai departe ... și să fie singur. Și-a făcut și un soi de scuză - plângere - scrisoare de adio.
Ajunge la granița de sud a Israelului si mai merge cale de o zi în pustiu. Acolo ... era singur. Găsește un ienupăr și se așează la umbra acestuia și vrea să moară. Atât își mai dorea. Victoria ce avusese loc cu câteva zile în urmă se ștersese din mintea lui. Amenințarea Izabelei însă îi făcea inima să tresară la fiecare zgomot și foșnet.
Obosit, flămând, însetat, debusolat, în depresie deja ... adoarme.
Văd că Domnul îl lasă să se odihnească. Îl trezește, îi dă să mănânce, să bea și îl lasă apoi să doarmă. Somnul și odihna relaxează mușchii și ajută mintea să mai gândească. Îl trezește din nou și îi dă mâncare și apă și îi spune că are de făcut o călătorie lungă de patruzeci de zile și patruzeci de nopți.
Are loc călătoria și Ilie ajunge după 40 de zile și 40 de nopți la Horeb. Se ascunde într-o stâncă, în întuneric și liniște. Domnul Îl lasă să se odihnească și îi apoi Îl întreabă: "Ce faci tu aici, Ilie?".
Iar Ilie îi spune:
"Am fost plin de ravna pentru Domnul Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau, au sfaramat altarele Tale si au ucis cu sabia pe prorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata!"
Domnul nu Îl ia la zor, nu Îl ceartă, mustră, pedepsește pentru atitudinea asta, pentru starea jalnică în care se găsea. Îi cere să iasă din peșteră. Acolo, Domnul i se arată. E la fel ca la Moise. Și mi se pare atât de gentil, gingaș, delicat și frumos modul în care Dumnezeu îl tratează pe Ilie aici. Cu atâta delicatețe Î se arată! Domnul nu era nici în vântul tare și puternic, nici în cutremur, nici în foc ci într-un susur blând.
Din susurul blând, Domnul rostește aceeași întrebare și primește același răspuns.
În același susur blând, Domnul Îi spune lui Ilie că mai este în planul Său, că mai are de lucru, că Îi va da un slujitor și un prieten care să îi fie alături. Și Îl surprinde pe Ilie cu o veste:
"Dar voi lasa in Israel sapte mii de barbati, si anume pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal si a caror gura nu l-au sarutat."
Mai sunt în Israel încă șapte mii de bărbați care nu oscilează închinându-se când Lui Dumnezeu, când lui Baal, nu au pupat nici o statuie cu chip de zeu, nu se compromit în credința lor. Mai sunt încă șapte mii!
Ilie merge și își aruncă mantaua peste Elisei. Acesta aduce o jertfă, îl urmează și îi slujește lui Ilie.
La cine mă uit când vine necazul, depresia, durerea, deznădejdea?
La cine mă uit când ajung la mine știri ce îmi amenință viața?
Caut văgăuni întunecoase?
Mi-am făcut discursul și îl cred cu mare credință?
Aștept susurul blând?
joi, 13 aprilie 2017
El nu își uită promisiunile
Îmi place să studiez viața personajelor însă uneori uit că și acestea erau oameni ca mine. "Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. 17. Ilie era un om supus acelorasi slabiciuni ca si noi; si s-a rugat cu staruinta sa nu ploua, si n-a plouat deloc in tara trei ani si sase luni. 18. Apoi s-a rugat din nou, si cerul a dat ploaie, si pamantul si-a dat rodul." Iacov 5:16b-18
Ilie era un om ca mine, cu dezamăgiri, cu necazuri, cu tristeți, dureri, furii. El a ales să Îl creadă pe Dumnezeu pe Cuvânt, să Îl lase pe Dumnezeu să fie Dumnezeu și alegerea lui l-a făcut să intre în galeria uriașilor credinței. El nu a râvnit acest post, nu a călcat peste cadavre ca să ajungă acolo.
Recitesc textul din 1 Regi 17 și 18. Văd că Ilie ascultă. Chiar dacă pare nebunesc, chiar dacă risca să își piardă capul, chiar dacă Izabela abia aștepta să îl decapiteze, chiar dacă ura lui Ahab era îndreptată spre el iar toată poliția, securitatea și spionii din Israel erau pe urmele lui Ilie, acesta alege să asculte de ceea ce spune Dumnezeul Cel Viu al lui Israel.
"1. Ilie, tisbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu."
indreapta-te spre rasarit
si ascunde-te langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului.
si a facut dupa cuvantul Domnului.
S-a dus
si s-a asezat langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului.
du-te la Sarepta, care tine de Sidon,
si ramai acolo. ...."
si s-a dus la Sarepta.
....
"Du-te
si infatiseaza-te inaintea lui Ahab,
ca sa dau ploaie pe fata pamantului."
...
Dar Ilie s-a suit pe varful Carmelului
si, plecandu-se la pamant,
s-a asezat cu fata intre genunchi
43. si a zis slujitorului sau: "Suite-te si uita-te inspre mare." Slujitorul s-a suit, s-a uitat si a zis: "Nu este nimic!" Ilie a zis de sapte ori: "Du-te iarasi." 44. A saptea oara, slujitorul a zis: "Iata ca se ridica un mic nor din mare, ca o palma de om." Ilie a zis: "Suie-te si spune lui Ahab: "Inhama si coboara-te, ca sa nu te opreasca ploaia."
45. Peste cateva clipe, cerul s-a innegrit de nori, a inceput vantul si a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit in car si a plecat la Izreel. 46. Si mana Domnului a venit peste Ilie, care si-a incins mijlocul si a alergat inaintea lui Ahab pana la intrarea in Izreel." 1 Regi 17-18
Ploaia va veni peste Israel dacă Ilie se va duce înaintea lui Ahab. Și Ilie ascultă! Domnul Îi vorbește și Ilie ascultă, așteaptă, se duce, face ce i se spune, așteaptă, mănâncă sandwich-iurile de la corbi și turte de la văduvă, bea apă din pârâu, se roagă, așteaptă, crede, se încrede, așteaptă.
A avut loc măcelul celor 850 de preoți ai lui Baal și ai Astarteei. Jertfa a fost mistuită, poporul L-a ales pe Dumnezeul Cel Viu al lui Israel ca Dumnezeul lor. Dar promisiunea făcută de Domnul lui Ilie încă nu s-a împlinit. Trebuia să vină ploaia.
Ilie nu se apucă să se dea măreț în fața poporului, să dea autografe, să le povestească de corbi, de văduvă, de ceea ce a învățaț el în cei trei ani și șase luni.
S-a urcat din nou pe Carmel. S-a dus deoparte!
S-a plecat la pământ. S-a așezat cu fața între genunchi. S-a smerit!
A poruncit slujitorului său să se uite spre mare. A fost specific!
A repetat porunca.
A repetat porunca.
De șapte ori îl trimite pe slujitor să se uite spre mare. A persistat în cerința lui!
A așteptat împlinirea promisiunii!
Și?
Slujitorul îi spune că vede un nor micuț. Și în câteva clipe cerul s-a înnegrit, a venit vântul și ploaia.
Oare ce gânduri hălăduiau în capul lui Ahab în timp ce vedea norii negri venind cu viteză, simțea vântul biciuindu-i trupul și picături căzând cu putere peste pământul saturat de seceta?
Ilie nu rămâne pe Carmel ci "mana Domnului a venit peste Ilie, care si-a incins mijlocul si a alergat inaintea lui Ahab pana la intrarea in Izreel."
Abia aștept să ajung pe Carmel și în valea Izreel, să îmi imaginez scena asta, să o pot așeza în cadrul ei și să văd fața perplexă a lui Ahab surprins de faptul că deși carul lui alerga la viteză maximă, este întrecut de Ilie care aleargă mult mai iute în fața carului său. Chiar dacă carul lui mai dă rateuri prin noroi, Ilie parcă nici nu calcă în gropi iar noroiul nu se prinde de picioarele lui.
Dumnezeu este credincios și își ține promisiunile. Eu tind să cred că a uitat de mine, că doar mi s-a părut, că poate nu e chiar așa cum am crezut atunci, că .... Dar El nu uită. În timpul acesta mă schimbă, transformă, cizelează, modelează și sub nici o formă, nici o miliardime de secundă nu mă lasă de sub privirea Sa. Sunt încrustată în palmele Sale, sunt a Lui.
Acum cinci ani, am scris un articol despre un concediu de vis. M-am rugat, am cerut, am bocit, m-am strofocat și nu s-a întâmplat nimic. Am renunțat la vis. Mi-am spus că ... poate m-am înșelat, poate mi s-a părut. Dar, Domnul a ascultat rugăciunile mele și împlinirea a venit când eu abandonasem. Voi pleca să văd cu ochii mei Carmelul, Valea Izreel și alte locuri pe care au umblat eroii Scripturii.
Dumnezeul Cel Viu al Lui Israel e credincios. E același ca pe vremea lui Ilie. Iar Ilie a fost un om ca mine. El își împlinește promisiunile ... chiar dacă eu abandonez visul și uit promisiunea.
miercuri, 12 aprilie 2017
pe Carmel
Textul din 1 Regi 18:1-40 e mai provocator azi ca oricând. Ilie a mers la Ahab i-a spus că nu va ploua, nu va cădea nici măcar rouă peste Israel. Urmăresc câteva verbe în text. Ilie a mers, a spus, apoi a ascultat de Domnul si s-a ascuns, a mâncat sandwich-uri aduse corbi, a băut apă din pârâu, a plecat în Samaria, a mâncat turte, s-a rugat. Nu găsesc nicăieri că a stat cu burta la soare, a făcut plajă, a lenevit ... Ilie era în școala Domnului, iar școala Lui este una activă.
Trec trei ani de secetă! Domnul Îi spune să meargă și să se înfățișeze înaintea lui Ahab. După trei ani de școlarizare în școala Domnului, Ilie merge ... la acțiune. Era omul cel mai căutat din Israel. Seceta își pusese amprenta peste ogoare, pârâuri și râuri, animale și oameni. Se vehicula că Ilie era responsabil pentru nenorocirea în care era țara. Cine altcineva putea fi?
Ahab îl vedea în Ilie ca inamicul numărul unu al lui Israel. Ilie îl anunțase că nu va ploua și nu va fi rouă decât la cuvântul lui. Nevasta lui Ahab, Izabela, hrănea din belșug 850 de preoți ai lui Baal și ai Astarteei, îi ocrotea și îi ținea în puf.
Cine era poporul care locuia în Israel? Erau cele 10 seminții ale poporului evreu care se scindase sub domnia lui Roboam și se desprinseseră de Iuda și Beniamin și la acel moment formau statul Iuda. Poporul din Israel era poporul Domnului.
Erau poporul Domnului numai cu numele pentru că se inchinau lui Baal și Astarteei. Zeul soarelui, fertilității, recoltelor și al ploii luase locul Dumnezeului Cel Viu al lui Israel. Izabela venise în Israel cu zeii ei, Ahab i-a adoptat și a dus poporul în idolatrie cum nu mai făcuse nici un domnitor până atunci.
Apare pe scenă Ilie și poruncește regelui să cheme poporul pe Carmel, munte situat lână Marea Mediteraneană. Regele ascultă de Ilie și poporul se adună pe Carmel. Este chemat acolo pentru a putea urmări o confruntare și apoi pentru a face o alegere.
850 de bărbați au de adus o jertfă lui Baal iar Ilie trebuie să aducă o jertfă Dumnezeului Cel Viu al lui Israel. Ilie le acordă prioritate. Îi lasă să fie ei primii. 850 de bărbați taie repede vițelul și încep dansurile și strigătele pentru a invoca pe Baal să le trimită foc. Dansează, strigă, urlă, țipă, își fac tăieturi cu sabia și sulița, le curge sânge din tăieturi, aiurează de la atâta alergătură în cerc ... și focul nu apare. Baal nu dă nici un semn. Ilie își bate joc de ei și îi îndeamnă să strige și mai tare ... poate că Baal e ocupat, plecat în călătorie, doarme, meditează ... Ei nu se prind de ironie și fac ce spune Ilie!
Vine seara, pe vremea când se aducea la Templu jertfa de seară și Ilie se apucă să repare altarul Domnului. El nu aduce jertfă pe un altar închinat lui Baal sau Astarteei. Repară altarul, pune 12 pietre reprezentând cele 12 seminții ale lui Israel și apoi așează jertfa pe altar. Face un șanț și un canal în jurul altarului și roagă oamenii să pună apă peste jertfă, lemne și pietre. De trei ori se pune apă până totul devine îmbibat. Deși era secetă, Marea Mediteraneeană era aproape și poporul l-a ajutat pe Ilie aducând apa din mare,
Îmi închipui cam cum urmărea poporul fiecare mișcare a lui Ilie. Acesta stă lângă altarul reparat, cele 12 pietre sunt așezate cum trebuie, jertfa este la locul ei, lemnele sunt acolo, apa din șant și canal e suficientă! Se roagă simplu, în auzul tuturor:
"Doamne Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel! Fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu in Israel, ca eu sunt slujitorul Tau si ca toate aceste lucruri le-am facut dupa porunca Ta.
37. Asculta-ma, Doamne, asculta-ma, pentru ca sa cunoasca poporul acesta ca Tu, Doamne, esti adevaratul Dumnezeu, si sa le intorci astfel inima spre bine!"
Nici o incantație, nici un țipăt, nici un urlet, nici un dans, nici o tăietură nu a folosit Ilie. Cred că poporul își ținea respirația ca să vadă ce se va întâmpla, să audă orice sunet și zgomot, nu voiau să piardă nimic din ceea ce se petrecea în fața lor.
"38. Atunci a cazut foc de la Domnul si a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele si pamantul, si a supt si apa care era in sant.
39. Cand a vazut tot poporul lucrul acesta, au cazut cu fata la pamant si au zis: "Domnul este adevaratul Dumnezeu! Domnul este adevaratul Dumnezeu!"
Rugăciunea lui Ilie a fost ascultată! Ce a cerut Ilie? A cerut un semn vizibil ca poporul să cunoască cine este adevăratul Domn al lui Israel. Și a mai cerut Domnului să întoarcă inima poporului spre bine. Iar Binele era și este El. Domnul l-a ascultat și i-a dat ceea ce a cerut. Și lui Iabeț i-a răspuns la fel (2 Cronici 4:9-10).
În acel moment, Ilie a trebuit să acționeze cu înțelepciune. Trebuia eradicată idolatria din Israel și era nevoie ca toți cei 850 de preoți ai lui Baal și ai Asterteei să piară.
"40. "Puneti mana pe prorocii lui Baal", le-a zis Ilie, "niciunul sa nu scape!" Si au pus mana pe ei. Ilie i-a coborat la paraul Chison si i-a injunghiat acolo."
Ce amestec de idolatrie e în viața mea?
Realizez că am adoptat subtil elemente de idolatrie, că trăiesc un amestec de credințe?
Cui slujesc?
Dumnezeului Viu al Lui Israel? 100%?
Oscilez între El și tradiții pline de elemente păgâne?
Ce incantații folosesc când mă rog?
Ilie a fost omul care a influențat un popor întreg și poporul s-a întors către Dumnezeu. Eu influențez pe cineva? Stârnește pe cineva credința mea ? Sau e prea personală pentru a discuta despre ea?
Trec trei ani de secetă! Domnul Îi spune să meargă și să se înfățișeze înaintea lui Ahab. După trei ani de școlarizare în școala Domnului, Ilie merge ... la acțiune. Era omul cel mai căutat din Israel. Seceta își pusese amprenta peste ogoare, pârâuri și râuri, animale și oameni. Se vehicula că Ilie era responsabil pentru nenorocirea în care era țara. Cine altcineva putea fi?
Ahab îl vedea în Ilie ca inamicul numărul unu al lui Israel. Ilie îl anunțase că nu va ploua și nu va fi rouă decât la cuvântul lui. Nevasta lui Ahab, Izabela, hrănea din belșug 850 de preoți ai lui Baal și ai Astarteei, îi ocrotea și îi ținea în puf.
Cine era poporul care locuia în Israel? Erau cele 10 seminții ale poporului evreu care se scindase sub domnia lui Roboam și se desprinseseră de Iuda și Beniamin și la acel moment formau statul Iuda. Poporul din Israel era poporul Domnului.
Erau poporul Domnului numai cu numele pentru că se inchinau lui Baal și Astarteei. Zeul soarelui, fertilității, recoltelor și al ploii luase locul Dumnezeului Cel Viu al lui Israel. Izabela venise în Israel cu zeii ei, Ahab i-a adoptat și a dus poporul în idolatrie cum nu mai făcuse nici un domnitor până atunci.
Apare pe scenă Ilie și poruncește regelui să cheme poporul pe Carmel, munte situat lână Marea Mediteraneană. Regele ascultă de Ilie și poporul se adună pe Carmel. Este chemat acolo pentru a putea urmări o confruntare și apoi pentru a face o alegere.
850 de bărbați au de adus o jertfă lui Baal iar Ilie trebuie să aducă o jertfă Dumnezeului Cel Viu al lui Israel. Ilie le acordă prioritate. Îi lasă să fie ei primii. 850 de bărbați taie repede vițelul și încep dansurile și strigătele pentru a invoca pe Baal să le trimită foc. Dansează, strigă, urlă, țipă, își fac tăieturi cu sabia și sulița, le curge sânge din tăieturi, aiurează de la atâta alergătură în cerc ... și focul nu apare. Baal nu dă nici un semn. Ilie își bate joc de ei și îi îndeamnă să strige și mai tare ... poate că Baal e ocupat, plecat în călătorie, doarme, meditează ... Ei nu se prind de ironie și fac ce spune Ilie!
Vine seara, pe vremea când se aducea la Templu jertfa de seară și Ilie se apucă să repare altarul Domnului. El nu aduce jertfă pe un altar închinat lui Baal sau Astarteei. Repară altarul, pune 12 pietre reprezentând cele 12 seminții ale lui Israel și apoi așează jertfa pe altar. Face un șanț și un canal în jurul altarului și roagă oamenii să pună apă peste jertfă, lemne și pietre. De trei ori se pune apă până totul devine îmbibat. Deși era secetă, Marea Mediteraneeană era aproape și poporul l-a ajutat pe Ilie aducând apa din mare,
Îmi închipui cam cum urmărea poporul fiecare mișcare a lui Ilie. Acesta stă lângă altarul reparat, cele 12 pietre sunt așezate cum trebuie, jertfa este la locul ei, lemnele sunt acolo, apa din șant și canal e suficientă! Se roagă simplu, în auzul tuturor:
"Doamne Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel! Fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu in Israel, ca eu sunt slujitorul Tau si ca toate aceste lucruri le-am facut dupa porunca Ta.
37. Asculta-ma, Doamne, asculta-ma, pentru ca sa cunoasca poporul acesta ca Tu, Doamne, esti adevaratul Dumnezeu, si sa le intorci astfel inima spre bine!"
Nici o incantație, nici un țipăt, nici un urlet, nici un dans, nici o tăietură nu a folosit Ilie. Cred că poporul își ținea respirația ca să vadă ce se va întâmpla, să audă orice sunet și zgomot, nu voiau să piardă nimic din ceea ce se petrecea în fața lor.
"38. Atunci a cazut foc de la Domnul si a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele si pamantul, si a supt si apa care era in sant.
39. Cand a vazut tot poporul lucrul acesta, au cazut cu fata la pamant si au zis: "Domnul este adevaratul Dumnezeu! Domnul este adevaratul Dumnezeu!"
Rugăciunea lui Ilie a fost ascultată! Ce a cerut Ilie? A cerut un semn vizibil ca poporul să cunoască cine este adevăratul Domn al lui Israel. Și a mai cerut Domnului să întoarcă inima poporului spre bine. Iar Binele era și este El. Domnul l-a ascultat și i-a dat ceea ce a cerut. Și lui Iabeț i-a răspuns la fel (2 Cronici 4:9-10).
În acel moment, Ilie a trebuit să acționeze cu înțelepciune. Trebuia eradicată idolatria din Israel și era nevoie ca toți cei 850 de preoți ai lui Baal și ai Asterteei să piară.
"40. "Puneti mana pe prorocii lui Baal", le-a zis Ilie, "niciunul sa nu scape!" Si au pus mana pe ei. Ilie i-a coborat la paraul Chison si i-a injunghiat acolo."
Ce amestec de idolatrie e în viața mea?
Realizez că am adoptat subtil elemente de idolatrie, că trăiesc un amestec de credințe?
Cui slujesc?
Dumnezeului Viu al Lui Israel? 100%?
Oscilez între El și tradiții pline de elemente păgâne?
Ce incantații folosesc când mă rog?
Ilie a fost omul care a influențat un popor întreg și poporul s-a întors către Dumnezeu. Eu influențez pe cineva? Stârnește pe cineva credința mea ? Sau e prea personală pentru a discuta despre ea?
marți, 11 aprilie 2017
imposibil și incredibil
Ieri, am văzut că Ilie a ajuns la Sarepta. Aici a stat o vreme ... nu ni se spune cât. Știu doar că Dumnezeu se îngrijea de hrana lor zilnică.
Îmi imaginez cum femeia asta mergea la vasul cu făina și o răsturna în bol ca să frământe câteva turte. Scutura vasul și îl punea la loc. Frământa, punea ulei, scurgea fiecare picătură și apoi ulciorul în care ținea uleiul era așezat la locul lui. A doua zi însă, aceeași cantitate de făină și de ulei erau în cele două vase. Exact cât să ajungă pentru alte turte. Și următoare zi la fel. ... Eu cred că în timpul zilei aș mai fi aruncat o privire ca să văd dacă e făină și ulei în vase ...
S-au obișnuit să fie dependenți de Dumnezeu în ceea ce privește mâncarea. Urma să vină un alt eveniment care să le testeze credința, încrederea, să li se descopere cum este Dumnezeul Cel Viu al lui Israel.
"17. Dupa aceea, fiul femeii, stapana casei, s-a imbolnavit. Si boala lui a fost atat de cumplita, incat n-a mai ramas suflare in el.
Când vine necazul, durerea, nenorocirea și nefericirea, caut vinovați. Întotdeauna altcineva e vinovat. Și dacă e cineva din apropiere ... furia e și mai mare. Femeia asta pe cine să dea vina? Normal că țapul ispășitor era Ilie! Pe altcineva nu avea în preajmă!
Ilie nu ripostează, nu îi răspunde, nu îi spune așa ca de la obraz că e încă în viață pentru că el a ajuns acolo, că poate o mai scutea din treburile casnice, că efectiv nu are nici o vină, că ...
Cere blând copilul de la ea, s-a dus în camera lui și a culcat copilul acolo, în patul lui.
Până la acest moment, în Scriptură, nu mai este menționată nici o înviere. Enoh a umblat cu Dumnezeu și apoi a fost răpit. Moise a murit și Dumnezeu l-a îngropat. Da, Dumnezeul Cel Viu despicase Marea Roșie, Iordanul, dăduse mană poporului în pustie, o făcuse pe Sara să nască ... mai erau minuni de care știau. Dar să învie pe cineva?
La Cherit și în Sarepta, Ilie învață că Dumnezeul Cel Viu al lui Israel este un Dumnezeu al imposibilului. El are toată puterea în cer și pe pământ. Nimic nu este imposibil pentru El.
"17. "Ah! Doamne Dumnezeule, iata, Tu ai facut cerurile si pamantul cu puterea Ta cea mare si cu bratul Tau intins: nimic nu este de mirat din partea Ta!" Ieremia 32:17
"27. "Iata, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricarei fapturi. Este ceva de mirat din partea Mea?"" Ieremia 32:27
"37. Caci niciun cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere." Luca 1:37
"27. Isus a raspuns: "Ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu."" Luca 18:27
Cred că Ilie primește instrucțiuni ce să facă. Citesc că se roagă și se așează peste copilul decedat de trei ori.
Femeii nu îi răspunde nimic însă după ce ajunge în camera lui, își deschide inima în fața Domnului și își plânge durerea. Acolo, în cămăruța lui, doar El și Dumnezeu, deschide gura și vorbește, se roagă și cere imposibilul.
Domnul ascultă rugăciunea lui Ilie și copilul învie!
Acum Ilie nu merge la femeie și îi ordonă să adune oamenii din cetate, să le explice cu lux de amănunte ce s-a întâmplat, să spună ce rugăciune a rostit și cum el a înviat copilul. Nu se întâmplă așa ceva. A luat copilul, a coborât în casă și l-a dat mamei lui. "Iată, fiul tău este viu!"
Femeia nu vede mâna lui Ilie aici. Ea Îl vede pe Dumnezeul în care se încrede Ilie. Recunoaște intervenția divină. "Cunosc acum ca esti un om al lui Dumnezeu, si cuvantul Domnului in gura ta este adevar!"
Cum e Dumnezeul în care eu mă încred?
E un Dumnezeu al imposibilului?
Are El toată puterea în cer și pe pământ?
Când face o minune, as să se vadă, spun, povestesc despre ce a făcut Dumnezeul Cel Viu al Lui Israel?
Este foarte posibil ca Dumnezeu să nu mă folosească pe mine când va face o minune dar eu ce învăț de la Ilie și din textul de aici? Ce fel de atitudine și duh am când ajung în situația acuzatoare în care s-a găsit Ilie? Mă agit ca un Pepsi? Reacționez când acuzațiile curg gârlă deși e evident că nu am nici o vină? Sunt blândă și arăt compasiune persoanei care mă acuză?
Ilie avea camera de sus unde discuta cu Dumnezeu, își plângea off-ul, nelămuririle și nedumeririle. Eu am o cameră de sus? Am un loc al meu unde mă întâlnesc cu Dumnezeu, unde să cer Domnului lucruri imposibile? Cred că El poate face imposibilul și incredibilul?
Îmi imaginez cum femeia asta mergea la vasul cu făina și o răsturna în bol ca să frământe câteva turte. Scutura vasul și îl punea la loc. Frământa, punea ulei, scurgea fiecare picătură și apoi ulciorul în care ținea uleiul era așezat la locul lui. A doua zi însă, aceeași cantitate de făină și de ulei erau în cele două vase. Exact cât să ajungă pentru alte turte. Și următoare zi la fel. ... Eu cred că în timpul zilei aș mai fi aruncat o privire ca să văd dacă e făină și ulei în vase ...
S-au obișnuit să fie dependenți de Dumnezeu în ceea ce privește mâncarea. Urma să vină un alt eveniment care să le testeze credința, încrederea, să li se descopere cum este Dumnezeul Cel Viu al lui Israel.
"17. Dupa aceea, fiul femeii, stapana casei, s-a imbolnavit. Si boala lui a fost atat de cumplita, incat n-a mai ramas suflare in el.
18. Femeia a zis atunci lui Ilie: "Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca sa aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea si sa-mi omori astfel fiul?"
19. El i-a raspuns: "Da-mi incoace pe fiul tau." Si l-a luat de la sanul femeii, l-a suit in odaia de sus unde locuia el si l-a culcat pe patul lui.
20. Apoi a chemat pe Domnul si a zis: "Doamne Dumnezeule, oare atat de mult sa mahnesti Tu chiar pe vaduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, incat sa-i omori fiul?"
21. Si s-a intins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul si a zis: "Doamne Dumnezeule, Te rog, fa sa se intoarca sufletul copilului in el!"
23. Ilie a luat copilul, l-a coborat jos in casa din odaia de sus si l-a dat mamei sale. Si Ilie a zis: "Iata, fiul tau este viu."
24. Si femeia a zis lui Ilie: "Cunosc acum ca esti un om al lui Dumnezeu, si cuvantul Domnului in gura ta este adevar!"" 1 Regi: 17:17-24Când vine necazul, durerea, nenorocirea și nefericirea, caut vinovați. Întotdeauna altcineva e vinovat. Și dacă e cineva din apropiere ... furia e și mai mare. Femeia asta pe cine să dea vina? Normal că țapul ispășitor era Ilie! Pe altcineva nu avea în preajmă!
Ilie nu ripostează, nu îi răspunde, nu îi spune așa ca de la obraz că e încă în viață pentru că el a ajuns acolo, că poate o mai scutea din treburile casnice, că efectiv nu are nici o vină, că ...
Cere blând copilul de la ea, s-a dus în camera lui și a culcat copilul acolo, în patul lui.
Până la acest moment, în Scriptură, nu mai este menționată nici o înviere. Enoh a umblat cu Dumnezeu și apoi a fost răpit. Moise a murit și Dumnezeu l-a îngropat. Da, Dumnezeul Cel Viu despicase Marea Roșie, Iordanul, dăduse mană poporului în pustie, o făcuse pe Sara să nască ... mai erau minuni de care știau. Dar să învie pe cineva?
La Cherit și în Sarepta, Ilie învață că Dumnezeul Cel Viu al lui Israel este un Dumnezeu al imposibilului. El are toată puterea în cer și pe pământ. Nimic nu este imposibil pentru El.
"17. "Ah! Doamne Dumnezeule, iata, Tu ai facut cerurile si pamantul cu puterea Ta cea mare si cu bratul Tau intins: nimic nu este de mirat din partea Ta!" Ieremia 32:17
"27. "Iata, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricarei fapturi. Este ceva de mirat din partea Mea?"" Ieremia 32:27
"37. Caci niciun cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere." Luca 1:37
"27. Isus a raspuns: "Ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu."" Luca 18:27
Cred că Ilie primește instrucțiuni ce să facă. Citesc că se roagă și se așează peste copilul decedat de trei ori.
Femeii nu îi răspunde nimic însă după ce ajunge în camera lui, își deschide inima în fața Domnului și își plânge durerea. Acolo, în cămăruța lui, doar El și Dumnezeu, deschide gura și vorbește, se roagă și cere imposibilul.
Domnul ascultă rugăciunea lui Ilie și copilul învie!
Acum Ilie nu merge la femeie și îi ordonă să adune oamenii din cetate, să le explice cu lux de amănunte ce s-a întâmplat, să spună ce rugăciune a rostit și cum el a înviat copilul. Nu se întâmplă așa ceva. A luat copilul, a coborât în casă și l-a dat mamei lui. "Iată, fiul tău este viu!"
Femeia nu vede mâna lui Ilie aici. Ea Îl vede pe Dumnezeul în care se încrede Ilie. Recunoaște intervenția divină. "Cunosc acum ca esti un om al lui Dumnezeu, si cuvantul Domnului in gura ta este adevar!"
Cum e Dumnezeul în care eu mă încred?
E un Dumnezeu al imposibilului?
Are El toată puterea în cer și pe pământ?
Când face o minune, as să se vadă, spun, povestesc despre ce a făcut Dumnezeul Cel Viu al Lui Israel?
Este foarte posibil ca Dumnezeu să nu mă folosească pe mine când va face o minune dar eu ce învăț de la Ilie și din textul de aici? Ce fel de atitudine și duh am când ajung în situația acuzatoare în care s-a găsit Ilie? Mă agit ca un Pepsi? Reacționez când acuzațiile curg gârlă deși e evident că nu am nici o vină? Sunt blândă și arăt compasiune persoanei care mă acuză?
Ilie avea camera de sus unde discuta cu Dumnezeu, își plângea off-ul, nelămuririle și nedumeririle. Eu am o cameră de sus? Am un loc al meu unde mă întâlnesc cu Dumnezeu, unde să cer Domnului lucruri imposibile? Cred că El poate face imposibilul și incredibilul?
luni, 10 aprilie 2017
minunile vin ... la Sarepta
Am citit textul acesta din 1 Regi 17 de multe ori. Îl știu de la școala duminicală, de pe flanelograf. Domnul a vorbit, Ilie a ascultat, a plecat, s-a dus, a stat, a mâncat de la corbi, a băut din pârâu, apoi s-a dus la Sarepta, a găsit văduva, a mâncat, a locuit multă vreme ... Și mai departe?
Viața mea nu se desfășoară la viteză maximă ci secundă după secundă. Ca să înțeleg un personaj trebuie să las textul să treacă prin mine, să se așeze, să-mi ridice întrebări, să mă surprindă cu detalii, să mă uit pe o hartă, să meditez la ceea ce citesc.
Nu ni se spune cât a stat Ilie la Cherit. Dar a stat ceva vreme ... până pârâul a secat. Corbii își demonstrează credincioșia asigurându-i micul dejun și cina, sandwich cu carne dimineața și seara. Posibil să fi stat într-o stâncă sau peșteră, departe de lume, nevăzut de armatele vigilente ale regelui Ahab și a nevestei sale Izabela.
Cuvântul Domnului îi vorbește și îl trimite să își mute tabăra. Îl trimite iar între oameni și printre oameni. Șlefuirea se face în pustiu, în singurătate dar și între oameni.
"8. Atunci cuvantul Domnului i-a vorbit astfel:
De la Cherit la Sarepta sunt cam 160 de km. Nu ni se spune că Ilie ar fi avut vreun măgar, cal sau vreo cămilă. Cel mai sigur a mers pe jos. Și ultimul sandwich fusese la Cherit ...
La orice pas se putea întâlni cu o patrulă armată sau cu vreun om dornic să câștige un bănuț. Capul lui Ilie avea un preț și nu unul mic. Dar Domnul are grijă ca nici un dornic de bani câștigați ușor să nu îl întâlnească și Ilie ajunge la Sarepta.
Era rupt de oboseală, sete și foame. Vede o femeie săracă și după cum arăta ... era clar văduvă. Și mă uimește cum de a știut el că acea femeie era tocmai văduva la care Îl trimisese Domnul. Îi cere puțină apă ... și ceva de mâncare. Corbii rămăseseră la Cherit.
Femeia asta se întoarce la Ilie și îi explică situația disperată în care se găsea împreună cu fiul ei. Îi arată bețele strânse și îi spune că acestea vor fi de folos pentru ultima masă pe care avea s-o pregătească pentru ea și fiul ei.
Când a ieșit să adune vreascurile, habar nu avea că Domnul avea un plan pentru ea, că Domnul știa câtă făină și ulei mai rămăseseră în vase, că planul Lui de salvare e mai mare decât își putea ea imagina.
Era evreică. era o femeie care știa cine este Dumnezeul ei. Acum, în timpul secetei și a foametei, devenise realistă. Fatalismul înlocuise credința ... Minunile? Oh, auzise despre ele .... frumoase minuni face Domnul. Dar parcă numai pentru alții minunile vin. Nu cred că nu s-a rugat pentru situația disperată în care se găsea. Dar ea nu vedea nici o soluție, nici o scăpare ... nu vedeac cum ar fi venit vreo minune la ea. Tocmai la ea?
Apare un străin pe drum și se apropie de cetate. Era clar că e profet ... după cum arăta. Numai că acesta arăta jalnic de rău! Îi cere puțină apă și ... apă mai avea. Dar el cere și ceva de mâncare. Face cale întoarsă și cu inima frântă îi spune realitatea.
Nu se aștepta să audă ceva bun de la omul acesta aproape leșinat de sete și de la o poștă se vedea că e și flămând. Va avea făină și ulei până va ploua. Domnul va face asta! Dumnezeul ei îi ascultase rugăciunile. Nu cum se aștepta ea. Nu când se aștepta ea. Va trăi! Și fiul ei va trăi.
La Cherit, Ilie fusese hrănit de corbi. Orgoliul i-a fost pus la cuptor când a ajuns la Sarepta. Femeia asta trebuia să aibe grijă de el. O văduvă, o săracă lipită pământului va fi cea care va face turte zilnic și-l va hrăni pe Ilie.
Mi-i drag să fac cadouri, să surprind oamenii însă mi-i atâta de jenă să primesc ... în special de la cei care sunt cu bugetul pe chituci. Mă lupt cu mine să mă las binecuvântată de cei cu mai mult însă în mod special de cei cu mai puțin.
Îmi amintesc de o zi de iunie, anul trecut. A venit la mine în birou o văduvă, mamă a șase copii. Trebuia să rezolve nișe acte și mi-a adus o sacoșă. Am întrebat-o ce e acolo. Mi-a spus că s-a gândit la noi, la cei care au grijă de copiii ei și ca semn de mulțumire, a făcut special pentru noi, prăjitura ei preferată. A venit de dimineață pentru că știa că noi eram la lucru o dată cu zorii. Era atâta mulțumire și seninătate pe chipul ei!
Mi-am înnodat lacrimile, am zâmbit, am mâncat și am mulțumit!
Sarepta lui Ilie a adus alte modalități de șlefuire. Sarepta mea vine cu șlefuirile ei, pe măsura mea, special create pentru mine, pentru caracterul și temperamentul meu.
Viața mea nu se desfășoară la viteză maximă ci secundă după secundă. Ca să înțeleg un personaj trebuie să las textul să treacă prin mine, să se așeze, să-mi ridice întrebări, să mă surprindă cu detalii, să mă uit pe o hartă, să meditez la ceea ce citesc.
Nu ni se spune cât a stat Ilie la Cherit. Dar a stat ceva vreme ... până pârâul a secat. Corbii își demonstrează credincioșia asigurându-i micul dejun și cina, sandwich cu carne dimineața și seara. Posibil să fi stat într-o stâncă sau peșteră, departe de lume, nevăzut de armatele vigilente ale regelui Ahab și a nevestei sale Izabela.
Cuvântul Domnului îi vorbește și îl trimite să își mute tabăra. Îl trimite iar între oameni și printre oameni. Șlefuirea se face în pustiu, în singurătate dar și între oameni.
"8. Atunci cuvantul Domnului i-a vorbit astfel:
9. "Scoala-te, du-te la Sarepta, care tine de Sidon, si ramai acolo. Iata ca am poruncit acolo unei femei vaduve sa te hraneasca."
10. Ilie s-a sculat si s-a dus la Sarepta. Cand a ajuns la poarta cetatii, acolo era o femeie vaduva care strangea lemne. El a chemat-o si a zis: "Du-te si adu-mi, te rog, putina apa intr-un vas, ca sa beau."
11. Pe cand se ducea ea sa-i aduca, a chemat-o din nou si a zis: "Adu-mi, te rog, si o bucata de paine in mana ta."
12. Si ea a raspuns: "Viu este Domnul Dumnezeul tau, ca n-am nimic copt, n-am decat un pumn de faina intr-o oala si putin untdelemn intr-un ulcior. Si iata, strang doua bucati de lemne, apoi ma voi intoarce si voi pregati ce am pentru mine si pentru fiul meu: vom manca si apoi vom muri."
13. Ilie i-a zis: "Nu te teme, intoarce-te si fa cum ai zis. Numai, pregateste-mi intai mie, cu untdelemnul si faina aceea, o mica turta si adu-mi-o; pe urma sa faci si pentru tine si pentru fiul tau.
14. Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeul lui Israel: "Faina din oala nu va scadea, si untdelemnul din ulcior nu se va imputina pana in ziua cand va da Domnul ploaie pe fata pamantului."
15. Ea s-a dus si a facut dupa cuvantul lui Ilie. Si multa vreme a avut ce sa manance, ea si familia ei si Ilie.
16. Faina din oala n-a scazut, si untdelemnul din ulcior nu s-a imputinat, dupa cuvantul pe care-l rostise Domnul prin Ilie."De la Cherit la Sarepta sunt cam 160 de km. Nu ni se spune că Ilie ar fi avut vreun măgar, cal sau vreo cămilă. Cel mai sigur a mers pe jos. Și ultimul sandwich fusese la Cherit ...
La orice pas se putea întâlni cu o patrulă armată sau cu vreun om dornic să câștige un bănuț. Capul lui Ilie avea un preț și nu unul mic. Dar Domnul are grijă ca nici un dornic de bani câștigați ușor să nu îl întâlnească și Ilie ajunge la Sarepta.
Era rupt de oboseală, sete și foame. Vede o femeie săracă și după cum arăta ... era clar văduvă. Și mă uimește cum de a știut el că acea femeie era tocmai văduva la care Îl trimisese Domnul. Îi cere puțină apă ... și ceva de mâncare. Corbii rămăseseră la Cherit.
Femeia asta se întoarce la Ilie și îi explică situația disperată în care se găsea împreună cu fiul ei. Îi arată bețele strânse și îi spune că acestea vor fi de folos pentru ultima masă pe care avea s-o pregătească pentru ea și fiul ei.
Când a ieșit să adune vreascurile, habar nu avea că Domnul avea un plan pentru ea, că Domnul știa câtă făină și ulei mai rămăseseră în vase, că planul Lui de salvare e mai mare decât își putea ea imagina.
Era evreică. era o femeie care știa cine este Dumnezeul ei. Acum, în timpul secetei și a foametei, devenise realistă. Fatalismul înlocuise credința ... Minunile? Oh, auzise despre ele .... frumoase minuni face Domnul. Dar parcă numai pentru alții minunile vin. Nu cred că nu s-a rugat pentru situația disperată în care se găsea. Dar ea nu vedea nici o soluție, nici o scăpare ... nu vedeac cum ar fi venit vreo minune la ea. Tocmai la ea?
Apare un străin pe drum și se apropie de cetate. Era clar că e profet ... după cum arăta. Numai că acesta arăta jalnic de rău! Îi cere puțină apă și ... apă mai avea. Dar el cere și ceva de mâncare. Face cale întoarsă și cu inima frântă îi spune realitatea.
Nu se aștepta să audă ceva bun de la omul acesta aproape leșinat de sete și de la o poștă se vedea că e și flămând. Va avea făină și ulei până va ploua. Domnul va face asta! Dumnezeul ei îi ascultase rugăciunile. Nu cum se aștepta ea. Nu când se aștepta ea. Va trăi! Și fiul ei va trăi.
La Cherit, Ilie fusese hrănit de corbi. Orgoliul i-a fost pus la cuptor când a ajuns la Sarepta. Femeia asta trebuia să aibe grijă de el. O văduvă, o săracă lipită pământului va fi cea care va face turte zilnic și-l va hrăni pe Ilie.
Mi-i drag să fac cadouri, să surprind oamenii însă mi-i atâta de jenă să primesc ... în special de la cei care sunt cu bugetul pe chituci. Mă lupt cu mine să mă las binecuvântată de cei cu mai mult însă în mod special de cei cu mai puțin.
Îmi amintesc de o zi de iunie, anul trecut. A venit la mine în birou o văduvă, mamă a șase copii. Trebuia să rezolve nișe acte și mi-a adus o sacoșă. Am întrebat-o ce e acolo. Mi-a spus că s-a gândit la noi, la cei care au grijă de copiii ei și ca semn de mulțumire, a făcut special pentru noi, prăjitura ei preferată. A venit de dimineață pentru că știa că noi eram la lucru o dată cu zorii. Era atâta mulțumire și seninătate pe chipul ei!
Mi-am înnodat lacrimile, am zâmbit, am mâncat și am mulțumit!
Sarepta lui Ilie a adus alte modalități de șlefuire. Sarepta mea vine cu șlefuirile ei, pe măsura mea, special create pentru mine, pentru caracterul și temperamentul meu.
duminică, 9 aprilie 2017
la sau în Cherit
Mă regăsesc și în viața lui Ilie. Nu sunt din Tishbe, din Galaad, nu sunt bărbat, nu îl cunosc pe regele Ahab și pe Izabela dar pot schimba contextul și ... am și eu Ahabii și Izabelele mele.
Cumva ... îmi plac schimbările! Ar fi ideal dacă m-aș schimba instant, fără să trec prin perioadele lungi de timp, fără dureri și pierderi, fără lacrimi, fără scenarii demne de Hollywood. Numai că nu mi se face după plăcerea mea ci spre binele meu.
Ca să învăț ascultarea, supunerea, dependența de Dumnezeu, iertarea, smerenia, dezbărarea de obiceiurile rele sau dăunătoare a fost și este nevoie de pierderi, de ruperea relațiilor, de singurătate în mulțime, de multe lacrimi, de timp, de vremi de restriște, de corbi care să îmi asigure strictul necesar.
Ilie merge la Ahab
"2. Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:
Izabela, cu o plăcere plină de satisfacție, omorâse profeții Domnului și căuta orice om dedicat Domnului să îl omoare. Intervine Domnul și îl protejează pe Ilie trimițându-l undeva lângă un râu. Numele Cherit provine din derivatul Charath care înseamnă a despărți, a tăia.
Lui Ilie i s-au tăiat legăturile cu ceilalți din familie, cu prietenii, cu mediul său de acasă, cu posesiunile materiale și sociale. E singur, undeva lângă un pârâu, hrănit de corbi dimineața și seară.
Dar ... după o vreme pârâul să semne că apa se cam termină și apoi seacă!
Cer schimbare și schimbarea vine! Dar când vine ... începe puhoiul de întrebări, de neliniște, de frământări. Parcă sunt amnezică. Am primit ce am cerut!
Ilie s-a rugat să nu plouă, să nu cadă roua și rugăciunea a fost ascultată!
Șlefuirea nu se face în public, la maximă audiență! Aceasta are loc la Cherit, cu corbii, sub cerul liber! E șocantă experiența Cheritului. Pentru că sunt moldoveancă, Cherit seamănă cu termenul folosit pentru pierit. Am pierit la Cherit ca să mă las modelată, șlefuită, să învăț dependendența de Dumnezeu, să învăț să Îl las pe El să fie Dumnezeu.
La Cherit sau în Cherit, am învățat că oamenii pot avea rol de corbi și că mâncarea adusă de ei e bună, că Dumnezeu are grijă de nevoile reale ale mele și trebuie mă obișnuiește să renunț la mofturi, că în singurătatea între oameni învăț ascultarea, smerenia, iertarea, Îl dau Lui fricile mele, dependențele mele, ideile mele cele mai sofisticate.
În cele mai crunte momente experimentate la Cherit, am descoperit că Dumnezeu îmi e Tată, că El e în control, că sunt săpată în mâinile Lui, că sunt a Lui, că a dat ce avea mai scump pentru mine, că Domnul tăbărăște în mijlocul cetelor de îngeri în jurul meu când necazul, durerea, dușmanul vor să mă facă să pier.
Ilie ascultă de Cuvântul Domnul, pleacă și se ascunde acolo unde îi spune Domnul. Mie, de regulă, nu îmi spune să merg să mă ascund. Eu mă trezesc acolo, ascunsă și ... procesul de schimbare începe ...
Recent, am trecut pe la Cherit. Și voi mai trece pe acolo! A început să îmi placă. Știu că sună sado-maso. Problema e că ... cum începe să îmi placă, seacă pârâul și trebuie să mă mut ... în alt loc, spre alte schimbări, provocări, spre alte domenii la care lucrează Domnul!
Sunt pe mâini bune! Sunt săpată, tatuată, încrustată pe mâinile Tatii!
Cumva ... îmi plac schimbările! Ar fi ideal dacă m-aș schimba instant, fără să trec prin perioadele lungi de timp, fără dureri și pierderi, fără lacrimi, fără scenarii demne de Hollywood. Numai că nu mi se face după plăcerea mea ci spre binele meu.
Ca să învăț ascultarea, supunerea, dependența de Dumnezeu, iertarea, smerenia, dezbărarea de obiceiurile rele sau dăunătoare a fost și este nevoie de pierderi, de ruperea relațiilor, de singurătate în mulțime, de multe lacrimi, de timp, de vremi de restriște, de corbi care să îmi asigure strictul necesar.
Ilie merge la Ahab
"2. Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:
3. "Pleaca de aici, indreapta-te spre rasarit si ascunde-te langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului. 4. Vei bea apa din parau, si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo."
5. El a plecat si a facut dupa cuvantul Domnului. S-a dus si s-a asezat langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului. 6. Corbii ii aduceau paine si carne dimineata si paine si carne seara, si bea apa din parau.
7. Dar dupa catava vreme, paraul a secat, caci nu cazuse ploaie in tara." 1 Regi 17:2-7Izabela, cu o plăcere plină de satisfacție, omorâse profeții Domnului și căuta orice om dedicat Domnului să îl omoare. Intervine Domnul și îl protejează pe Ilie trimițându-l undeva lângă un râu. Numele Cherit provine din derivatul Charath care înseamnă a despărți, a tăia.
Lui Ilie i s-au tăiat legăturile cu ceilalți din familie, cu prietenii, cu mediul său de acasă, cu posesiunile materiale și sociale. E singur, undeva lângă un pârâu, hrănit de corbi dimineața și seară.
Dar ... după o vreme pârâul să semne că apa se cam termină și apoi seacă!
Cer schimbare și schimbarea vine! Dar când vine ... începe puhoiul de întrebări, de neliniște, de frământări. Parcă sunt amnezică. Am primit ce am cerut!
Ilie s-a rugat să nu plouă, să nu cadă roua și rugăciunea a fost ascultată!
Șlefuirea nu se face în public, la maximă audiență! Aceasta are loc la Cherit, cu corbii, sub cerul liber! E șocantă experiența Cheritului. Pentru că sunt moldoveancă, Cherit seamănă cu termenul folosit pentru pierit. Am pierit la Cherit ca să mă las modelată, șlefuită, să învăț dependendența de Dumnezeu, să învăț să Îl las pe El să fie Dumnezeu.
La Cherit sau în Cherit, am învățat că oamenii pot avea rol de corbi și că mâncarea adusă de ei e bună, că Dumnezeu are grijă de nevoile reale ale mele și trebuie mă obișnuiește să renunț la mofturi, că în singurătatea între oameni învăț ascultarea, smerenia, iertarea, Îl dau Lui fricile mele, dependențele mele, ideile mele cele mai sofisticate.
În cele mai crunte momente experimentate la Cherit, am descoperit că Dumnezeu îmi e Tată, că El e în control, că sunt săpată în mâinile Lui, că sunt a Lui, că a dat ce avea mai scump pentru mine, că Domnul tăbărăște în mijlocul cetelor de îngeri în jurul meu când necazul, durerea, dușmanul vor să mă facă să pier.
Ilie ascultă de Cuvântul Domnul, pleacă și se ascunde acolo unde îi spune Domnul. Mie, de regulă, nu îmi spune să merg să mă ascund. Eu mă trezesc acolo, ascunsă și ... procesul de schimbare începe ...
Recent, am trecut pe la Cherit. Și voi mai trece pe acolo! A început să îmi placă. Știu că sună sado-maso. Problema e că ... cum începe să îmi placă, seacă pârâul și trebuie să mă mut ... în alt loc, spre alte schimbări, provocări, spre alte domenii la care lucrează Domnul!
Sunt pe mâini bune! Sunt săpată, tatuată, încrustată pe mâinile Tatii!
sâmbătă, 8 aprilie 2017
un nume, un destin
Ahab moștenise de la tatăl său Omri tot ce era mai rău. Nu era o fire dominantă așa că și-a luat o soție care să completeze personalitatea lui, să conducă țara și să ducă idolatria la cote și standarde înalte.
"29. Ahab, fiul lui Omri, a inceput sa domneasca peste Israel in al treizeci si optulea an al lui Asa, imparatul lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit douazeci si doi de ani peste Israel la Samaria.
Israel și Iuda la un loc însemnau cele 12 seminții ale lui Israel, însemna poporul Domnului. Același lucru e valabil și astăzi. Îmi reamintesc că sub domnia lui Roboam s-au despărțit. Zece seminții au mers cu Israel și două seminții cu Iuda. De la Solomon încoace, urmăresc o ascendență de răutate și idolatrie a regilor și o delăsare a poporului.
Ilie apare pe brusc pe scenă, direct în fața unuia dintre cei mai răi împărați ai lui Israel. Are un mesaj scurt și la obiect.
"1. Ilie, tisbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu."" 1 Regi 17:1
Cine este Ilie?
De unde vine?
Ce CV are?
Cine îl recomandă?
Ilie vine din Tishbe, din Galaad. O localitate fără mare însemnătate, din pustiul Galaadului. Mai mult de atât, acest om are un nume care face urechile lui Ahab și a curții sale să zbârnâie: Dumnezeul meu este Yahweh sau Domnul este Dumnezeul meu.
Ilie nu merge la împărat să îi spună povești, să devină prieteni, să îi spună pe ocolite, diplomat, rezervat mesajul din partea Domnului. Are un mesaj de spus, e clar, concis și nu vrea nici un drept la replică. Spune ce are de spus și pleacă. Ilie știe clar a cui slujitor este: a Dumnezeului lui Israel, Dumnezeul Cel Viu, real, adevărat!
Pe Ahab nu îl interesa că Israel are un Dumnezeu viu, inima și casa lui erau legate de Baal și de mama acestui zeu, Astarteea. Baal era zeul ploii și al fertilității.
Apare Ilie și cu alte cuvinte îi spune lui Ahab că trei ani de zile Baal va fi absent din viața lui Israel. Nu va ploua și nici măcar rouă nu va fi. Dacă nu plouă, adio iarbă, adio pășune, adio animale ... adio abundență. Dumnezeul lui Ilie are puterea să nu dea ploaie peste Israel, să nu lase roua să cadă peste teritoriile lui Israel.
Scurt, brutal, fără menajamente, Ilie își duce mesajul. E omul potrivit la locul potrivit. Nu a terminat filosofia, nu are doctorat în diplomație, nu a făcut cursuri post doctorale în literație și politică. Era un om al deșertului, al traiului greu și dur, al vânturilor ce trebuiau înfruntate, al furtunilor de nisip cu care trebuia să te lupți ca să supraviețuiești. Dar mai mult de atât, era un om ce se dedicase Domnului. Părinții erau oameni care credeau în Dumnezeul Cel Viu al lui Israel. Aleseseră un nume prin care să își lege fiul de Dumnezeul Cel Viu. Îl crescuseră în cunoștința de El, de legile Lui, de promisiunile Lui.
Pentru o vreme ca aceea a fost trimis Ilie. Același lucru îl știu despre frumoasa Estera. Dar același lucru îl pot spune despre mine. Pentru o vreme ca asta sunt unde sunt.
Dumnezeul Cel Viu al lui Israel este Dumnezeul meu? Sunt dedicată Lui 100%?
Este posibil să mă consider neimportantă, să nu am diplome cu răsunet, să nu provin dintr-o localitate faimoasă, să nu am o linie genealogică cu renume, să nu am o poziție materială care să îmi dea un cuvânt de spus, să îmi bag capul în nisip și să tac mâlc. Posibil să nu vreau să mă compar cu Ilie! El era curajos! Apoi, nici numele meu nu are o semnificație ca a lui Ilie! Abia e începutul poveștii deci nu trebuie să trag concluziile!
Ahab al meu e posibil să fie printre rude, colegi, prieteni, vecini, cunoștințe. Îi duc mesajul ce Îl am din partea Domnului? Sunt un purtător de Christos = Mesia?
"29. Ahab, fiul lui Omri, a inceput sa domneasca peste Israel in al treizeci si optulea an al lui Asa, imparatul lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit douazeci si doi de ani peste Israel la Samaria.
30. Ahab, fiul lui Omri, a facut ce este rau inaintea Domnului, mai mult decat toti cei ce fusesera inaintea lui.
31. Si, ca si cum ar fi fost putin lucru pentru el sa se dedea la pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevasta si pe Izabela, fata lui Etbaal, imparatul sidonienilor, si a slujit lui Baal si s-a inchinat inaintea lui.
32. A ridicat un altar lui Baal in templul lui Baal pe care l-a zidit la Samaria 33. si a facut un idol Astarteii. Ahab a facut mai multe rele decat toti imparatii lui Israel care fusesera inaintea lui, ca sa manie pe Domnul Dumnezeul lui Israel." 1 Regi 16:29-33
Israel și Iuda la un loc însemnau cele 12 seminții ale lui Israel, însemna poporul Domnului. Același lucru e valabil și astăzi. Îmi reamintesc că sub domnia lui Roboam s-au despărțit. Zece seminții au mers cu Israel și două seminții cu Iuda. De la Solomon încoace, urmăresc o ascendență de răutate și idolatrie a regilor și o delăsare a poporului.
Ilie apare pe brusc pe scenă, direct în fața unuia dintre cei mai răi împărați ai lui Israel. Are un mesaj scurt și la obiect.
"1. Ilie, tisbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu."" 1 Regi 17:1
Cine este Ilie?
De unde vine?
Ce CV are?
Cine îl recomandă?
Ilie vine din Tishbe, din Galaad. O localitate fără mare însemnătate, din pustiul Galaadului. Mai mult de atât, acest om are un nume care face urechile lui Ahab și a curții sale să zbârnâie: Dumnezeul meu este Yahweh sau Domnul este Dumnezeul meu.
Ilie nu merge la împărat să îi spună povești, să devină prieteni, să îi spună pe ocolite, diplomat, rezervat mesajul din partea Domnului. Are un mesaj de spus, e clar, concis și nu vrea nici un drept la replică. Spune ce are de spus și pleacă. Ilie știe clar a cui slujitor este: a Dumnezeului lui Israel, Dumnezeul Cel Viu, real, adevărat!
Pe Ahab nu îl interesa că Israel are un Dumnezeu viu, inima și casa lui erau legate de Baal și de mama acestui zeu, Astarteea. Baal era zeul ploii și al fertilității.
Apare Ilie și cu alte cuvinte îi spune lui Ahab că trei ani de zile Baal va fi absent din viața lui Israel. Nu va ploua și nici măcar rouă nu va fi. Dacă nu plouă, adio iarbă, adio pășune, adio animale ... adio abundență. Dumnezeul lui Ilie are puterea să nu dea ploaie peste Israel, să nu lase roua să cadă peste teritoriile lui Israel.
Scurt, brutal, fără menajamente, Ilie își duce mesajul. E omul potrivit la locul potrivit. Nu a terminat filosofia, nu are doctorat în diplomație, nu a făcut cursuri post doctorale în literație și politică. Era un om al deșertului, al traiului greu și dur, al vânturilor ce trebuiau înfruntate, al furtunilor de nisip cu care trebuia să te lupți ca să supraviețuiești. Dar mai mult de atât, era un om ce se dedicase Domnului. Părinții erau oameni care credeau în Dumnezeul Cel Viu al lui Israel. Aleseseră un nume prin care să își lege fiul de Dumnezeul Cel Viu. Îl crescuseră în cunoștința de El, de legile Lui, de promisiunile Lui.
Pentru o vreme ca aceea a fost trimis Ilie. Același lucru îl știu despre frumoasa Estera. Dar același lucru îl pot spune despre mine. Pentru o vreme ca asta sunt unde sunt.
Dumnezeul Cel Viu al lui Israel este Dumnezeul meu? Sunt dedicată Lui 100%?
Este posibil să mă consider neimportantă, să nu am diplome cu răsunet, să nu provin dintr-o localitate faimoasă, să nu am o linie genealogică cu renume, să nu am o poziție materială care să îmi dea un cuvânt de spus, să îmi bag capul în nisip și să tac mâlc. Posibil să nu vreau să mă compar cu Ilie! El era curajos! Apoi, nici numele meu nu are o semnificație ca a lui Ilie! Abia e începutul poveștii deci nu trebuie să trag concluziile!
Ahab al meu e posibil să fie printre rude, colegi, prieteni, vecini, cunoștințe. Îi duc mesajul ce Îl am din partea Domnului? Sunt un purtător de Christos = Mesia?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)