la sau în Cherit

Mă regăsesc și în viața lui Ilie. Nu sunt din Tishbe, din Galaad, nu sunt bărbat, nu îl cunosc pe regele Ahab și pe Izabela dar pot schimba contextul și ... am și eu Ahabii și Izabelele mele. 

Cumva ... îmi plac schimbările! Ar fi ideal dacă m-aș schimba instant, fără să trec prin perioadele lungi de timp, fără dureri și pierderi, fără lacrimi, fără scenarii demne de Hollywood. Numai că nu mi se face după plăcerea mea ci spre binele meu. 

Ca să învăț ascultarea, supunerea, dependența de Dumnezeu, iertarea, smerenia, dezbărarea de obiceiurile rele sau dăunătoare a fost și este nevoie de pierderi, de ruperea relațiilor, de singurătate în mulțime, de multe lacrimi, de timp, de vremi de restriște, de corbi care să îmi asigure strictul necesar. 

Ilie merge la Ahab
"2. Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:

3. "Pleaca de aici, indreapta-te spre rasarit si ascunde-te langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului. 4. Vei bea apa din parau, si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo."

5. El a plecat si a facut dupa cuvantul Domnului. S-a dus si s-a asezat langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului. 6. Corbii ii aduceau paine si carne dimineata si paine si carne seara, si bea apa din parau.

7. Dar dupa catava vreme, paraul a secat, caci nu cazuse ploaie in tara." 1 Regi 17:2-7

Izabela, cu o plăcere plină de satisfacție, omorâse profeții Domnului și căuta orice om dedicat Domnului să îl omoare. Intervine Domnul și îl protejează pe Ilie trimițându-l undeva lângă un râu. Numele Cherit provine din derivatul Charath care înseamnă a despărți, a tăia.

Lui Ilie i s-au tăiat legăturile cu ceilalți din familie, cu prietenii, cu mediul său de acasă, cu posesiunile materiale și sociale. E singur, undeva lângă un pârâu, hrănit de corbi dimineața și seară. 

Dar ... după o vreme pârâul să semne că apa se cam termină și apoi seacă!

Cer schimbare și schimbarea vine! Dar când vine ... începe puhoiul de întrebări, de neliniște, de frământări. Parcă sunt amnezică. Am primit ce am cerut! 

Ilie s-a rugat să nu plouă, să nu cadă roua și rugăciunea a fost ascultată!

Șlefuirea nu se face în public, la maximă audiență! Aceasta are loc la Cherit, cu corbii, sub cerul liber! E șocantă experiența Cheritului. Pentru că sunt moldoveancă, Cherit seamănă cu termenul folosit pentru pierit. Am pierit la Cherit ca să mă las modelată, șlefuită, să învăț dependendența de Dumnezeu, să învăț să Îl las pe El să fie Dumnezeu. 

La Cherit sau în Cherit, am învățat că oamenii pot avea rol de corbi și că mâncarea adusă de ei e bună, că Dumnezeu are grijă de nevoile reale ale mele și trebuie mă obișnuiește să renunț la mofturi, că în singurătatea între oameni învăț ascultarea, smerenia, iertarea, Îl dau Lui fricile mele, dependențele mele, ideile mele cele mai sofisticate. 

În cele mai crunte momente experimentate la Cherit, am descoperit că Dumnezeu îmi e Tată, că El e în control, că sunt săpată în mâinile Lui, că sunt a Lui, că a dat ce avea mai scump pentru mine, că Domnul tăbărăște în mijlocul cetelor de îngeri în jurul meu când necazul, durerea, dușmanul vor să mă facă să pier.  

Ilie ascultă de Cuvântul Domnul, pleacă și se ascunde acolo unde îi spune Domnul. Mie, de regulă, nu îmi spune să merg să mă ascund. Eu mă trezesc acolo, ascunsă și ... procesul de schimbare începe ... 

Recent, am trecut pe la Cherit. Și voi mai trece pe acolo! A început să îmi placă. Știu că sună sado-maso. Problema e că ... cum începe să îmi placă, seacă pârâul și trebuie să mă mut ... în alt loc, spre alte schimbări, provocări, spre alte domenii la care lucrează Domnul!

Sunt pe mâini bune! Sunt săpată, tatuată, încrustată pe mâinile Tatii!