Am citit 1 Regi 21 și am regăsit un rege ce își dorea mai mult decât avea, un rege căruia nu-i păsa de legea moștenirilor în Israel, care se vânduse să facă ce este rău.
Nabot avea o vie moștenită de la părinții săi și ceastă bucată de pământ era situată lângă proprietatea palatul lui Ahab. Regele face planuri, îl cheamă pe Nabot, îi face o ofertă și acesta refuză să încalce legea Domnului. El nu își vinde moștenirea și nici nu acceptă un schimb de pământuri.
Ahab credea că își cunoaște vecinii. Tot despre Ahab mai găsesc în text că era de vârstă adultă și căsătorit, ... și nu cu oricine, cu o nevastă care avea ca singur obiectiv să își ațâțe soțul numai la rău.
Refuzul lui Nabot scoate la iveală problemele de caracter ale lui Ahab. Se comportă ca un copil căruia nu i se dă o jucărie. Devine ursuz, face nazuri, mofturi, stă îmbufnat și nu vrea să mănânce. Se duce în casă, închide ușa după el, se bagă în pat, se așează cu fața la perete și stă supărat.
Așa îl găsește Izabela!
"4. Ahab a intrat in casa, trist si maniat, din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: "Nu-ti voi da mostenirea parintilor mei!" Si s-a culcat pe pat, si-a intors fata si n-a mancat nimic.
"Oare nu domnesti tu acum peste Israel?" întreabă Izabela. Ce glumă bună! Adevărul e că Ahab era ca o marionetă manevrată de Izabela. Ca o mamă bună, Izabela îi spune că va rezolva ea problema. Și o rezolvă în stilul ei, cu armele ei, așa cum știa ea mai bine să o facă! Revine la Ahab cu vestea că Nabot a murit și via este acum a lui Ahab. El nu întreabă ce a făcut, ce lege a încălcat, cum a murit. Nu. El e bucuros că și-a căpătat jucăria. Atât.
Rapid se echipează să plece în inspecția la proaspăt dobândita proprietate. Dar nu-i vine a crede cu cine se întâlnește. Din nou văd caracterul lui Ahab.
""17. Atunci cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, tisbitul, astfel: 18. "Scoala-te si coboara-te inaintea lui Ahab, imparatul lui Israel, la Samaria; iata-l este in via lui Nabot, unde s-a coborat s-o ia in stapanire.
Nabot avea o vie moștenită de la părinții săi și ceastă bucată de pământ era situată lângă proprietatea palatul lui Ahab. Regele face planuri, îl cheamă pe Nabot, îi face o ofertă și acesta refuză să încalce legea Domnului. El nu își vinde moștenirea și nici nu acceptă un schimb de pământuri.
Ahab credea că își cunoaște vecinii. Tot despre Ahab mai găsesc în text că era de vârstă adultă și căsătorit, ... și nu cu oricine, cu o nevastă care avea ca singur obiectiv să își ațâțe soțul numai la rău.
Refuzul lui Nabot scoate la iveală problemele de caracter ale lui Ahab. Se comportă ca un copil căruia nu i se dă o jucărie. Devine ursuz, face nazuri, mofturi, stă îmbufnat și nu vrea să mănânce. Se duce în casă, închide ușa după el, se bagă în pat, se așează cu fața la perete și stă supărat.
Așa îl găsește Izabela!
"4. Ahab a intrat in casa, trist si maniat, din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: "Nu-ti voi da mostenirea parintilor mei!" Si s-a culcat pe pat, si-a intors fata si n-a mancat nimic.
6. El i-a raspuns: "Am vorbit cu Nabot din Izreel si i-am zis: "Da-mi via ta pe pret de argint; sau, daca vrei, iti voi da o alta vie in locul ei." Dar el a zis: "Nu pot sa-ti dau via mea!"
7. Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: "Oare nu domnesti tu acum peste Israel? Scoala-te, ia si mananca si fii cu inima vesela, caci eu iti voi da via lui Nabot din Izreel!"
8. Si ea a scris niste scrisori in numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab si le-a trimis batranilor si dregatorilor care locuiau cu Nabot in cetatea lui. 9. Iata ce a scris in aceste scrisori: "Vestiti un post; puneti pe Nabot in fruntea poporului 10. si puneti-i in fata doi oameni de nimic, care sa marturiseasca astfel impotriva lui: "Tu ai blestemat pe Dumnezeu si pe imparatul!" Apoi scoateti-l afara, improscati-l cu pietre, si sa moara."
"Oare nu domnesti tu acum peste Israel?" întreabă Izabela. Ce glumă bună! Adevărul e că Ahab era ca o marionetă manevrată de Izabela. Ca o mamă bună, Izabela îi spune că va rezolva ea problema. Și o rezolvă în stilul ei, cu armele ei, așa cum știa ea mai bine să o facă! Revine la Ahab cu vestea că Nabot a murit și via este acum a lui Ahab. El nu întreabă ce a făcut, ce lege a încălcat, cum a murit. Nu. El e bucuros că și-a căpătat jucăria. Atât.
Rapid se echipează să plece în inspecția la proaspăt dobândita proprietate. Dar nu-i vine a crede cu cine se întâlnește. Din nou văd caracterul lui Ahab.
""17. Atunci cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, tisbitul, astfel: 18. "Scoala-te si coboara-te inaintea lui Ahab, imparatul lui Israel, la Samaria; iata-l este in via lui Nabot, unde s-a coborat s-o ia in stapanire.
19. Sa-i spui: "Asa vorbeste Domnul: "Nu esti tu un ucigas si un hot?" Si sa-i mai spui: "Asa vorbeste Domnul: "Chiar in locul unde au lins cainii sangele lui Nabot, vor linge cainii si sangele tau."
20. Ahab a zis lui Ilie: "M-ai gasit, vrajmasule?" Si el a raspuns: "Te-am gasit, pentru ca te-ai vandut ca sa faci ce este rau inaintea Domnului.
21. Iata ce zice Domnul: "Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi matura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod in Israel, 22. si voi face casei tale cum am facut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, si casei lui Baesa, fiul lui Ahia, pentru ca M-ai maniat si ai facut pe Israel sa pacatuiasca."
23. Domnul a vorbit si despre Izabela si a zis: "Cainii vor manca pe Izabela langa intaritura Izreelului. 24. Cine va muri in cetate din casa lui Ahab va fi mancat de caini, iar cine va muri pe camp va fi mancat de pasarile cerului."
Domnul L-a văzut pe Ahab supărat, a auzit discuția din apartamentul regal, a văzut cuvintele scrise de Izabela și semnate cu sigiliul lui Ahab, a văzut și auzit cuvintele rostite de cei care ar fi trebuit să facă dreptate în cetate, i-a văzut pe martorii mincinoși, a fost la mascarada de proces, a văzut pietrele zburând spre Nabot, l-a văzut murind. A fost acolo și a spus: DESTUL!
Apare din nou Ilie pe scenă. Ahab îl vede și o fărâmă de conștiință îl face să realizeze că din cauza faptei lui era acolo profetul. Nu a avut de ales și a trebuit să asculte ce avea Domnul de spus. Mai văd că fărâma de conștiință a lucrat mai mult decât aparent deși despre nimeni nu s-au mai scris asemenea cuvinte:
"25. N-a fost nimeni care sa se fi vandut, pentru ca sa faca ce este rau inaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta sa, Izabela, il atata la aceasta. 26. El a lucrat in chipul cel mai uracios, mergand dupa idoli, cum faceau amoritii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel."
Cuvintele lui Ilie nu rămân fără ecou în inima și mintea lui Ahab.
"27. Dupa ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab si-a rupt hainele, si-a pus un sac pe trup si a postit: se culca cu sacul acesta si mergea incet."
Ceeeee? Eu m-aș fi așteptat să fie pedepsit, să moară, să .... Dar Domnul ce zice?
"28. Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie, tisbitul, astfel: 29. "Ai vazut cum s-a smerit Ahab inaintea Mea? Pentru ca s-a smerit inaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea in timpul vietii lui; ci in timpul vietii fiului sau voi aduce nenorocirea casei lui!"
Răbdarea Lui Dumnezeu are o limită! Nu contează dacă eu cred asta sau nu, că îmi place sau nu, că accept asta sau nu.
Sunt o Izabela acasă, la locul meu de muncă, în societate?
La ce îndemn prin sfaturile și ideile mele?
Manipulez legal pentru a face fapte imorale, ucigând cu vorba și fapta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu