El nu își uită promisiunile

Îmi place să studiez viața personajelor însă uneori uit că și acestea erau oameni ca mine. "Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. 17. Ilie era un om supus acelorasi slabiciuni ca si noi; si s-a rugat cu staruinta sa nu ploua, si n-a plouat deloc in tara trei ani si sase luni. 18. Apoi s-a rugat din nou, si cerul a dat ploaie, si pamantul si-a dat rodul." Iacov 5:16b-18

Ilie era un om ca mine, cu dezamăgiri, cu necazuri, cu tristeți, dureri, furii. El a ales să Îl creadă pe Dumnezeu pe Cuvânt, să Îl lase pe Dumnezeu să fie Dumnezeu și alegerea lui l-a făcut să intre în galeria uriașilor credinței. El nu a râvnit acest post, nu a călcat peste cadavre ca să ajungă acolo.

Recitesc textul din 1 Regi 17 și 18. Văd că Ilie ascultă. Chiar dacă pare nebunesc, chiar dacă risca să își piardă capul, chiar dacă Izabela abia aștepta să îl decapiteze, chiar dacă ura lui Ahab era îndreptată spre el iar toată poliția, securitatea și spionii din Israel erau pe urmele lui Ilie, acesta alege să asculte de ceea ce spune Dumnezeul Cel Viu al lui Israel.

"1. Ilie, tisbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu."

2. Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:

3. "Pleaca de aici, 

indreapta-te spre rasarit 

si ascunde-te langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului.

4. Vei bea apa din parau, si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo."

5. El a plecat 

si a facut dupa cuvantul Domnului. 

S-a dus 

si s-a asezat langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului.

....

9. "Scoala-te, 

du-te la Sarepta, care tine de Sidon, 

si ramai acolo. ...."

10. Ilie s-a sculat 

si s-a dus la Sarepta. 

....

 "Du-te 

si infatiseaza-te inaintea lui Ahab, 

ca sa dau ploaie pe fata pamantului."

2. Si Ilie s-a dus sa se infatiseze inaintea lui Ahab. 

...

Dar Ilie s-a suit pe varful Carmelului 

si, plecandu-se la pamant, 

s-a asezat cu fata intre genunchi 

43. si a zis slujitorului sau: "Suite-te si uita-te inspre mare." Slujitorul s-a suit, s-a uitat si a zis: "Nu este nimic!" Ilie a zis de sapte ori: "Du-te iarasi." 44. A saptea oara, slujitorul a zis: "Iata ca se ridica un mic nor din mare, ca o palma de om." Ilie a zis: "Suie-te si spune lui Ahab: "Inhama si coboara-te, ca sa nu te opreasca ploaia."

45. Peste cateva clipe, cerul s-a innegrit de nori, a inceput vantul si a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit in car si a plecat la Izreel. 46. Si mana Domnului a venit peste Ilie, care si-a incins mijlocul si a alergat inaintea lui Ahab pana la intrarea in Izreel." 1 Regi 17-18

Ploaia va veni peste Israel dacă Ilie se va duce înaintea lui Ahab. Și Ilie ascultă! Domnul Îi vorbește și Ilie ascultă, așteaptă, se duce, face ce i se spune, așteaptă, mănâncă sandwich-iurile de la corbi și turte de la văduvă, bea apă din pârâu, se roagă, așteaptă, crede, se încrede, așteaptă.

A avut loc măcelul celor 850 de preoți ai lui Baal și ai Astarteei. Jertfa a fost mistuită, poporul L-a ales pe Dumnezeul Cel Viu al lui Israel ca Dumnezeul lor. Dar promisiunea făcută de Domnul lui Ilie încă nu s-a împlinit. Trebuia să vină ploaia.

Ilie nu se apucă să se dea măreț în fața poporului, să dea autografe, să le povestească de corbi, de văduvă, de ceea ce a învățaț el în cei trei ani și șase luni.

S-a urcat din nou pe Carmel. S-a dus deoparte!

S-a plecat la pământ. S-a așezat cu fața între genunchi. S-a smerit!

A poruncit slujitorului său să se uite spre mare. A fost specific!

A repetat porunca.

A repetat porunca. 

De șapte ori îl trimite pe slujitor să se uite spre mare. A persistat în cerința lui!

A așteptat împlinirea promisiunii!

Și?

Slujitorul îi spune că vede un nor micuț. Și în câteva clipe cerul s-a înnegrit, a venit vântul și ploaia. 

Oare ce gânduri hălăduiau în capul lui Ahab în timp ce vedea norii negri venind cu viteză, simțea vântul biciuindu-i trupul și picături căzând cu putere peste pământul saturat de seceta?

Ilie nu rămâne pe Carmel ci "mana Domnului a venit peste Ilie, care si-a incins mijlocul si a alergat inaintea lui Ahab pana la intrarea in Izreel." 

Abia aștept să ajung pe Carmel și în valea Izreel, să îmi imaginez scena asta, să o pot așeza în cadrul ei și să văd fața perplexă a lui Ahab surprins de faptul că deși carul lui alerga la viteză maximă, este întrecut de Ilie care aleargă mult mai iute în fața carului său. Chiar dacă carul lui mai dă rateuri prin noroi, Ilie parcă nici nu calcă în gropi iar noroiul nu se prinde de picioarele lui. 

Dumnezeu este credincios și își ține promisiunile. Eu tind să cred că a uitat de mine, că doar mi s-a părut, că poate nu e chiar așa cum am crezut atunci, că .... Dar El nu uită. În timpul acesta mă schimbă, transformă, cizelează, modelează și sub nici o formă, nici o miliardime de secundă nu mă lasă de sub privirea Sa. Sunt încrustată în palmele Sale, sunt a Lui. 

Acum cinci ani, am scris un articol despre un concediu de vis. M-am rugat, am cerut, am bocit, m-am strofocat și nu s-a întâmplat nimic. Am renunțat la vis. Mi-am spus că ... poate m-am înșelat, poate mi s-a părut. Dar, Domnul a ascultat rugăciunile mele și împlinirea a venit când eu abandonasem. Voi pleca să văd cu ochii mei Carmelul, Valea Izreel și alte locuri pe care au umblat eroii Scripturii.

Dumnezeul Cel Viu al Lui Israel e credincios. E același ca pe vremea lui Ilie. Iar Ilie a fost un om ca mine. El își împlinește promisiunile ... chiar dacă eu abandonez visul și uit promisiunea.