minunile vin ... la Sarepta

Am citit textul acesta din 1 Regi 17 de multe ori. Îl știu de la școala duminicală, de pe flanelograf. Domnul a vorbit, Ilie a ascultat, a plecat, s-a dus, a stat, a mâncat de la corbi, a băut din pârâu, apoi s-a dus la Sarepta, a găsit văduva, a mâncat, a locuit multă vreme ... Și mai departe?

Viața mea nu se desfășoară la viteză maximă ci secundă după secundă. Ca să înțeleg un personaj trebuie să las textul să treacă prin mine, să se așeze, să-mi ridice întrebări, să mă surprindă cu detalii, să mă uit pe o hartă, să meditez la ceea ce citesc. 

Nu ni se spune cât a stat Ilie la Cherit. Dar a stat ceva vreme ... până pârâul a secat. Corbii își demonstrează credincioșia asigurându-i micul dejun și cina, sandwich cu carne dimineața și seara. Posibil să fi stat într-o stâncă sau peșteră, departe de lume, nevăzut de armatele vigilente ale regelui Ahab și a nevestei sale Izabela. 

Cuvântul Domnului îi vorbește și îl trimite să își mute tabăra. Îl trimite iar între oameni și printre oameni. Șlefuirea se face în pustiu, în singurătate dar și între oameni. 

"8. Atunci cuvantul Domnului i-a vorbit astfel:

9. "Scoala-te, du-te la Sarepta, care tine de Sidon, si ramai acolo. Iata ca am poruncit acolo unei femei vaduve sa te hraneasca."

10. Ilie s-a sculat si s-a dus la Sarepta. Cand a ajuns la poarta cetatii, acolo era o femeie vaduva care strangea lemne. El a chemat-o si a zis: "Du-te si adu-mi, te rog, putina apa intr-un vas, ca sa beau."

11. Pe cand se ducea ea sa-i aduca, a chemat-o din nou si a zis: "Adu-mi, te rog, si o bucata de paine in mana ta."

12. Si ea a raspuns: "Viu este Domnul Dumnezeul tau, ca n-am nimic copt, n-am decat un pumn de faina intr-o oala si putin untdelemn intr-un ulcior. Si iata, strang doua bucati de lemne, apoi ma voi intoarce si voi pregati ce am pentru mine si pentru fiul meu: vom manca si apoi vom muri."

13. Ilie i-a zis: "Nu te teme, intoarce-te si fa cum ai zis. Numai, pregateste-mi intai mie, cu untdelemnul si faina aceea, o mica turta si adu-mi-o; pe urma sa faci si pentru tine si pentru fiul tau.

14. Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeul lui Israel: "Faina din oala nu va scadea, si untdelemnul din ulcior nu se va imputina pana in ziua cand va da Domnul ploaie pe fata pamantului."

15. Ea s-a dus si a facut dupa cuvantul lui Ilie. Si multa vreme a avut ce sa manance, ea si familia ei si Ilie.

16. Faina din oala n-a scazut, si untdelemnul din ulcior nu s-a imputinat, dupa cuvantul pe care-l rostise Domnul prin Ilie."

De la Cherit la Sarepta sunt cam 160 de km. Nu ni se spune că Ilie ar fi avut vreun măgar, cal sau vreo cămilă. Cel mai sigur a mers pe jos. Și ultimul sandwich fusese la Cherit ...

La orice pas se putea întâlni cu o patrulă armată sau cu vreun om dornic să câștige un bănuț. Capul lui Ilie avea un preț și nu unul mic. Dar Domnul are grijă ca nici un dornic de bani câștigați ușor să nu îl întâlnească și Ilie ajunge la Sarepta. 

Era rupt de oboseală, sete și foame. Vede o femeie săracă și după cum arăta ... era clar văduvă. Și mă uimește cum de a știut el că acea femeie era tocmai văduva la care Îl trimisese Domnul. Îi cere puțină apă ... și ceva de mâncare. Corbii rămăseseră la Cherit. 

Femeia asta se întoarce la Ilie și îi explică situația disperată în care se găsea împreună cu fiul ei. Îi arată bețele strânse și îi spune că acestea vor fi de folos pentru ultima masă pe care avea s-o pregătească pentru ea și fiul ei.

Când a ieșit să adune vreascurile, habar nu avea că Domnul avea un plan pentru ea, că Domnul știa câtă făină și ulei mai rămăseseră în vase, că planul Lui de salvare e mai mare decât își putea ea imagina. 

Era evreică. era o femeie care știa cine este Dumnezeul ei. Acum, în timpul secetei și a foametei, devenise realistă. Fatalismul înlocuise credința ... Minunile? Oh, auzise despre ele .... frumoase minuni face Domnul. Dar parcă numai pentru alții minunile vin. Nu cred că nu s-a rugat pentru situația disperată în care se găsea. Dar ea nu vedea nici o soluție, nici o scăpare ... nu vedeac cum ar fi venit vreo minune la ea. Tocmai la ea?

Apare un străin pe drum și se apropie de cetate. Era clar că e profet ... după cum arăta. Numai că acesta arăta jalnic de rău! Îi cere puțină apă și ... apă mai avea. Dar el cere și ceva de mâncare. Face cale întoarsă și cu inima frântă îi spune realitatea. 

Nu se aștepta să audă ceva bun de la omul acesta aproape leșinat de sete și de la o poștă se vedea că e și flămând. Va avea făină și ulei până va ploua. Domnul va face asta! Dumnezeul ei îi ascultase rugăciunile. Nu cum se aștepta ea. Nu când se aștepta ea. Va trăi! Și fiul ei va trăi. 

La Cherit, Ilie fusese hrănit de corbi. Orgoliul i-a fost pus la cuptor când a ajuns la Sarepta. Femeia asta trebuia să aibe grijă de el. O văduvă, o săracă lipită pământului va fi cea care va face turte zilnic și-l va hrăni pe Ilie. 

Mi-i drag să fac cadouri, să surprind oamenii însă mi-i atâta de jenă să primesc ... în special de la cei care sunt cu bugetul pe chituci. Mă lupt cu mine să mă las binecuvântată de cei cu mai mult însă în mod special de cei cu mai puțin. 

Îmi amintesc de o zi de iunie, anul trecut. A venit la mine în birou o văduvă, mamă a șase copii. Trebuia să rezolve nișe acte și mi-a adus o sacoșă. Am întrebat-o ce e acolo. Mi-a spus că s-a gândit la noi, la cei care au grijă de copiii ei și ca semn de mulțumire, a făcut special pentru noi, prăjitura ei preferată. A venit de dimineață pentru că știa că noi eram la lucru o dată cu zorii. Era atâta mulțumire și seninătate pe chipul ei!

Mi-am înnodat lacrimile, am zâmbit, am mâncat și am mulțumit! 

Sarepta lui Ilie a adus alte modalități de șlefuire. Sarepta mea vine cu șlefuirile ei, pe măsura mea, special create pentru mine, pentru caracterul și temperamentul meu.