Ieri, am văzut că Ilie a ajuns la Sarepta. Aici a stat o vreme ... nu ni se spune cât. Știu doar că Dumnezeu se îngrijea de hrana lor zilnică.
Îmi imaginez cum femeia asta mergea la vasul cu făina și o răsturna în bol ca să frământe câteva turte. Scutura vasul și îl punea la loc. Frământa, punea ulei, scurgea fiecare picătură și apoi ulciorul în care ținea uleiul era așezat la locul lui. A doua zi însă, aceeași cantitate de făină și de ulei erau în cele două vase. Exact cât să ajungă pentru alte turte. Și următoare zi la fel. ... Eu cred că în timpul zilei aș mai fi aruncat o privire ca să văd dacă e făină și ulei în vase ...
S-au obișnuit să fie dependenți de Dumnezeu în ceea ce privește mâncarea. Urma să vină un alt eveniment care să le testeze credința, încrederea, să li se descopere cum este Dumnezeul Cel Viu al lui Israel.
"17. Dupa aceea, fiul femeii, stapana casei, s-a imbolnavit. Si boala lui a fost atat de cumplita, incat n-a mai ramas suflare in el.
Când vine necazul, durerea, nenorocirea și nefericirea, caut vinovați. Întotdeauna altcineva e vinovat. Și dacă e cineva din apropiere ... furia e și mai mare. Femeia asta pe cine să dea vina? Normal că țapul ispășitor era Ilie! Pe altcineva nu avea în preajmă!
Ilie nu ripostează, nu îi răspunde, nu îi spune așa ca de la obraz că e încă în viață pentru că el a ajuns acolo, că poate o mai scutea din treburile casnice, că efectiv nu are nici o vină, că ...
Cere blând copilul de la ea, s-a dus în camera lui și a culcat copilul acolo, în patul lui.
Până la acest moment, în Scriptură, nu mai este menționată nici o înviere. Enoh a umblat cu Dumnezeu și apoi a fost răpit. Moise a murit și Dumnezeu l-a îngropat. Da, Dumnezeul Cel Viu despicase Marea Roșie, Iordanul, dăduse mană poporului în pustie, o făcuse pe Sara să nască ... mai erau minuni de care știau. Dar să învie pe cineva?
La Cherit și în Sarepta, Ilie învață că Dumnezeul Cel Viu al lui Israel este un Dumnezeu al imposibilului. El are toată puterea în cer și pe pământ. Nimic nu este imposibil pentru El.
"17. "Ah! Doamne Dumnezeule, iata, Tu ai facut cerurile si pamantul cu puterea Ta cea mare si cu bratul Tau intins: nimic nu este de mirat din partea Ta!" Ieremia 32:17
"27. "Iata, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricarei fapturi. Este ceva de mirat din partea Mea?"" Ieremia 32:27
"37. Caci niciun cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere." Luca 1:37
"27. Isus a raspuns: "Ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu."" Luca 18:27
Cred că Ilie primește instrucțiuni ce să facă. Citesc că se roagă și se așează peste copilul decedat de trei ori.
Femeii nu îi răspunde nimic însă după ce ajunge în camera lui, își deschide inima în fața Domnului și își plânge durerea. Acolo, în cămăruța lui, doar El și Dumnezeu, deschide gura și vorbește, se roagă și cere imposibilul.
Domnul ascultă rugăciunea lui Ilie și copilul învie!
Acum Ilie nu merge la femeie și îi ordonă să adune oamenii din cetate, să le explice cu lux de amănunte ce s-a întâmplat, să spună ce rugăciune a rostit și cum el a înviat copilul. Nu se întâmplă așa ceva. A luat copilul, a coborât în casă și l-a dat mamei lui. "Iată, fiul tău este viu!"
Femeia nu vede mâna lui Ilie aici. Ea Îl vede pe Dumnezeul în care se încrede Ilie. Recunoaște intervenția divină. "Cunosc acum ca esti un om al lui Dumnezeu, si cuvantul Domnului in gura ta este adevar!"
Cum e Dumnezeul în care eu mă încred?
E un Dumnezeu al imposibilului?
Are El toată puterea în cer și pe pământ?
Când face o minune, as să se vadă, spun, povestesc despre ce a făcut Dumnezeul Cel Viu al Lui Israel?
Este foarte posibil ca Dumnezeu să nu mă folosească pe mine când va face o minune dar eu ce învăț de la Ilie și din textul de aici? Ce fel de atitudine și duh am când ajung în situația acuzatoare în care s-a găsit Ilie? Mă agit ca un Pepsi? Reacționez când acuzațiile curg gârlă deși e evident că nu am nici o vină? Sunt blândă și arăt compasiune persoanei care mă acuză?
Ilie avea camera de sus unde discuta cu Dumnezeu, își plângea off-ul, nelămuririle și nedumeririle. Eu am o cameră de sus? Am un loc al meu unde mă întâlnesc cu Dumnezeu, unde să cer Domnului lucruri imposibile? Cred că El poate face imposibilul și incredibilul?
Îmi imaginez cum femeia asta mergea la vasul cu făina și o răsturna în bol ca să frământe câteva turte. Scutura vasul și îl punea la loc. Frământa, punea ulei, scurgea fiecare picătură și apoi ulciorul în care ținea uleiul era așezat la locul lui. A doua zi însă, aceeași cantitate de făină și de ulei erau în cele două vase. Exact cât să ajungă pentru alte turte. Și următoare zi la fel. ... Eu cred că în timpul zilei aș mai fi aruncat o privire ca să văd dacă e făină și ulei în vase ...
S-au obișnuit să fie dependenți de Dumnezeu în ceea ce privește mâncarea. Urma să vină un alt eveniment care să le testeze credința, încrederea, să li se descopere cum este Dumnezeul Cel Viu al lui Israel.
"17. Dupa aceea, fiul femeii, stapana casei, s-a imbolnavit. Si boala lui a fost atat de cumplita, incat n-a mai ramas suflare in el.
18. Femeia a zis atunci lui Ilie: "Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca sa aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea si sa-mi omori astfel fiul?"
19. El i-a raspuns: "Da-mi incoace pe fiul tau." Si l-a luat de la sanul femeii, l-a suit in odaia de sus unde locuia el si l-a culcat pe patul lui.
20. Apoi a chemat pe Domnul si a zis: "Doamne Dumnezeule, oare atat de mult sa mahnesti Tu chiar pe vaduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, incat sa-i omori fiul?"
21. Si s-a intins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul si a zis: "Doamne Dumnezeule, Te rog, fa sa se intoarca sufletul copilului in el!"
23. Ilie a luat copilul, l-a coborat jos in casa din odaia de sus si l-a dat mamei sale. Si Ilie a zis: "Iata, fiul tau este viu."
24. Si femeia a zis lui Ilie: "Cunosc acum ca esti un om al lui Dumnezeu, si cuvantul Domnului in gura ta este adevar!"" 1 Regi: 17:17-24Când vine necazul, durerea, nenorocirea și nefericirea, caut vinovați. Întotdeauna altcineva e vinovat. Și dacă e cineva din apropiere ... furia e și mai mare. Femeia asta pe cine să dea vina? Normal că țapul ispășitor era Ilie! Pe altcineva nu avea în preajmă!
Ilie nu ripostează, nu îi răspunde, nu îi spune așa ca de la obraz că e încă în viață pentru că el a ajuns acolo, că poate o mai scutea din treburile casnice, că efectiv nu are nici o vină, că ...
Cere blând copilul de la ea, s-a dus în camera lui și a culcat copilul acolo, în patul lui.
Până la acest moment, în Scriptură, nu mai este menționată nici o înviere. Enoh a umblat cu Dumnezeu și apoi a fost răpit. Moise a murit și Dumnezeu l-a îngropat. Da, Dumnezeul Cel Viu despicase Marea Roșie, Iordanul, dăduse mană poporului în pustie, o făcuse pe Sara să nască ... mai erau minuni de care știau. Dar să învie pe cineva?
La Cherit și în Sarepta, Ilie învață că Dumnezeul Cel Viu al lui Israel este un Dumnezeu al imposibilului. El are toată puterea în cer și pe pământ. Nimic nu este imposibil pentru El.
"17. "Ah! Doamne Dumnezeule, iata, Tu ai facut cerurile si pamantul cu puterea Ta cea mare si cu bratul Tau intins: nimic nu este de mirat din partea Ta!" Ieremia 32:17
"27. "Iata, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricarei fapturi. Este ceva de mirat din partea Mea?"" Ieremia 32:27
"37. Caci niciun cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere." Luca 1:37
"27. Isus a raspuns: "Ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu."" Luca 18:27
Cred că Ilie primește instrucțiuni ce să facă. Citesc că se roagă și se așează peste copilul decedat de trei ori.
Femeii nu îi răspunde nimic însă după ce ajunge în camera lui, își deschide inima în fața Domnului și își plânge durerea. Acolo, în cămăruța lui, doar El și Dumnezeu, deschide gura și vorbește, se roagă și cere imposibilul.
Domnul ascultă rugăciunea lui Ilie și copilul învie!
Acum Ilie nu merge la femeie și îi ordonă să adune oamenii din cetate, să le explice cu lux de amănunte ce s-a întâmplat, să spună ce rugăciune a rostit și cum el a înviat copilul. Nu se întâmplă așa ceva. A luat copilul, a coborât în casă și l-a dat mamei lui. "Iată, fiul tău este viu!"
Femeia nu vede mâna lui Ilie aici. Ea Îl vede pe Dumnezeul în care se încrede Ilie. Recunoaște intervenția divină. "Cunosc acum ca esti un om al lui Dumnezeu, si cuvantul Domnului in gura ta este adevar!"
Cum e Dumnezeul în care eu mă încred?
E un Dumnezeu al imposibilului?
Are El toată puterea în cer și pe pământ?
Când face o minune, as să se vadă, spun, povestesc despre ce a făcut Dumnezeul Cel Viu al Lui Israel?
Este foarte posibil ca Dumnezeu să nu mă folosească pe mine când va face o minune dar eu ce învăț de la Ilie și din textul de aici? Ce fel de atitudine și duh am când ajung în situația acuzatoare în care s-a găsit Ilie? Mă agit ca un Pepsi? Reacționez când acuzațiile curg gârlă deși e evident că nu am nici o vină? Sunt blândă și arăt compasiune persoanei care mă acuză?
Ilie avea camera de sus unde discuta cu Dumnezeu, își plângea off-ul, nelămuririle și nedumeririle. Eu am o cameră de sus? Am un loc al meu unde mă întâlnesc cu Dumnezeu, unde să cer Domnului lucruri imposibile? Cred că El poate face imposibilul și incredibilul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu