Mi-ar plăcea să spun că sunt ca Iov însă aș minți.

Dumnezeu vorbește iar Iov vede panta pe care a luat-o încercând să își găsească dreptatea. Se smerește și se pocăiește. 

Domnul se îndreaptă spre cei trei prieteni mai în vârstă și le vorbește. Lui Elihu nu i-a spus nimic. Acesta, în discursul său, mai avusese și niște sclipiri bune. După cum am aflat, Elifaz, era cel mai în vârstă. Așa că Domnul I se adresează lui:
""7. Dupa ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: "Mania Mea s-a aprins impotriva ta si impotriva celor doi prieteni ai tai, pentru ca n-ati vorbit asa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

8. Luati acum sapte vitei si sapte berbeci, duceti-va la robul Meu Iov si aduceti o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov sa se roage pentru voi, si numai in vederea lui nu va voi face dupa nebunia voastra; caci n-ati vorbit asa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov."

Ce a zis? 

"Mânia mea s-a aprins?" Adica Domnul se aprinde de mânie? 

De ce a făcut asta?

"pentru ca n-ati vorbit asa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov."

Domnul este bun, milos, sfânt, drept, îndelung răbdător, plin de bunătate, dragoste, milă. Elifaz, Bildad și Țofar, L-au prezentat doar ca pe un Dumnezeu drept însă au uitat de milă, îndurare, dragoste, har. Din text văd că Lui Dumnezeu Îi pasă despre modul cum este prezentat. 

Eu cum Îl prezint?

Cum este Dumnezeul meu?

Domnul vine cu soluția iertării și restaurării. Aduceți jertfe, mergeți la Iov și aduceți arderea de tot împreună, vorbiți cu Iov să se roage pentru voi și să nu vă fac după nebunia voastră.

"Robul Meu Iov."

Așa începe poveste și așa se termină. 

În ceruri, Domnul se laudă cu robul Său Iov în fața Satanei și a întregii audiențe cerești. Îngăduie suferința, pierderile, durerea, depresia, umilința în viața lui Iov. 

Acum, la sfârșit, Satan nu mai are nimic de spus. A pierdut!

Iov nu a blestemat, nu a spus nimic nedrept, nimic rău.

Mai mult de atât, Iov primește vindecarea și acceptă să aducă jertfe cu cei trei prieteni ai lui. Îi iartă!

Iov s-a smerit și pocăit înaintea Domnului iar atitudinea lui s-a schimbat. Nu mai avea așteptări înalte de la oameni, nu pune condiții, nu are resentimente, pretenții și mai mult de atât, nu mai aștepta nici o favoare.

Mi-ar plăcea să spun că sunt ca Iov însă aș minți. 

Mi-ar plăcea ca Domnul să se laude cu mine ... însă nu știu dacă aș putea trece cu aceeași atitudine prin pierderi, dureri și necazuri, cum a trecut Iov. 

Lui Iov i s-a făcut dreptate, bubele au dispărut, relația cu prietenii săi a fost reabilitată. 

Uneori am senzația că dreptatea mea a uitat să vină ...

Realizez că trebuie să îmi verific atitudinea, să iert, să merg mai departe, să mă rog pentru iertarea celor care mi-au greșit ...

Sunt în proces ...