"In inima noastra e un loc gol ce nu poate fi umplut decat de Dumnezeu" - Sfantul Augustin. Asa ne-a creat El. M-a ajutat foarte mult citatul asta, pentru ca asa pot sa imi explic de ce ma apuca un dor de ceva mai mult, de ceva maret ....
Si incerc. ma zbat sa citesc, studiez, caut, ma implic in relatii, programe religioase, comunitare, tot felul de activitati si ... degeaba ... Ce-i gresit cu mine?
Dar ... inteleg ca asa am fost creata, conceputa cu un loc in inima mea, ce numai Dumnezeu il poate umple ... abia cand il invit pe El sa isi ia locul primesc pacea, primesc bucuria, in sfarsit vine si implinirea.
Dar ... am gasit un citat ce imi deschide mintea si ... mai bine; scris de poetul George MacDonald: "in inima Lui Dumnezeu e un loc gol ce numai de mine poate fi umplut".
Wow, wow, wow .... asa se explica si mai multe. Asa se explica dorul Lui dupa mine, dragostea Lui, toate semnele Lui de dragoste, asa se explica harul.
Cand Dumnezeu isi ocupa locul Lui in inima mea, eu de fapt imi ocup locul in inima Lui Dumnezeu si de aici vine pacea, implinirea, fericirea ...
Temerile mele se topesc, imi gasesc raspunsurile la miile de intrebari, imi gasesc scopul, .... ma regasesc ...
Aici, in inima Lui mi-i bine, aici sunt acasa, aici sunt iubita, acceptata, iertata, vindecata ...
luni, 30 noiembrie 2009
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
sa cante ... muzica
Iubesc muzica, traiesc muzica, visez muzica ... Efectiv de cand ma trezesc si pana adorm ... muzica ma insoteste. Insa am avut o perioada cand ... nu am mai avut putere sa cant. Sufletul meu era atata de pustiit incat nu mai puteam canta - ascultam doar ... insa nu mai cantam. Iar ochii imi erau atata de uscati incat lacrimile false si tratamentele pentru ochi devenisera obisnuite.
Ca orice fata am visat sa am o casa mare, o masina de aia mare de ramai ca la dentist si alte o gramada de lucruri, toate visurile mele imi asigurau un trai linistit, fara griji, fara batai de cap, fara suferinti, fara multa munca ... insa fericire deplina ...
"Dar gandurile voastre nu sunt gandurile Mele" as putea sa spun ca e versetul caracteristic vietii mele. Eu visam ceva, Domnul altceva.
Imi aduc aminte de niste conversatii cu El in care i-am zis: Doamne, sa iti fie clar as vrea ca niciodata, dar niciodata eu nu voi mentora pe nimeni, nu voi fi lider de fete, nu voi iesi in fata altora sa spun ceva. Ai inteles, da? Schimba-ma, lucreaza in mine insa ... nu uita, niciodata nu voi face astea.
Dupa doi ani, in fata oamenilor am iesit ca si mentor al cuiva, peste cativa ani iar ... iar ca si lideral grupurilor de fete - nu mai povestesc. Stiu ca L-am intrebat pe Dumnezeu: Doamne, nu iti aduci aminte ce am discutat noi doi? Ba da, stia El mai bine ca mine insa ... El avea gandurile Lui ce nu se potriveau cu ale mele.
Si ca sa pot sa gandesc si sa visez ca El ... am intrat in pustiu, insa unul arid, cu furtuni, cu tsunami ... am stat aici pana am acceptat sa fiu schimbata cum zice El, cum viseaza El ... si abia atunci lacrumile au inceput sa curga si inima sa cante si sa cante ....
Am vrut sa fiu cantareata de opera ... normal una celebra. Nu sunt si nici nu voi deveni una, insa muzica de opera tot cea mai de suflet imi e .... In ea ma regasesc, pentru ca trebuie munca sa o canti, nu o poti canta oricum, trebuie sa o gandesti, trebuie sa te lasi purtata de ea, trebuie implicata toata fiinta ta ...
Acum dimineata am gasit o melodie veche si draga mie cantata de Lois si Daniel Pruneanu ce mi-a inaltat sufletul ....
Ca orice fata am visat sa am o casa mare, o masina de aia mare de ramai ca la dentist si alte o gramada de lucruri, toate visurile mele imi asigurau un trai linistit, fara griji, fara batai de cap, fara suferinti, fara multa munca ... insa fericire deplina ...
"Dar gandurile voastre nu sunt gandurile Mele" as putea sa spun ca e versetul caracteristic vietii mele. Eu visam ceva, Domnul altceva.
Imi aduc aminte de niste conversatii cu El in care i-am zis: Doamne, sa iti fie clar as vrea ca niciodata, dar niciodata eu nu voi mentora pe nimeni, nu voi fi lider de fete, nu voi iesi in fata altora sa spun ceva. Ai inteles, da? Schimba-ma, lucreaza in mine insa ... nu uita, niciodata nu voi face astea.
Dupa doi ani, in fata oamenilor am iesit ca si mentor al cuiva, peste cativa ani iar ... iar ca si lideral grupurilor de fete - nu mai povestesc. Stiu ca L-am intrebat pe Dumnezeu: Doamne, nu iti aduci aminte ce am discutat noi doi? Ba da, stia El mai bine ca mine insa ... El avea gandurile Lui ce nu se potriveau cu ale mele.
Si ca sa pot sa gandesc si sa visez ca El ... am intrat in pustiu, insa unul arid, cu furtuni, cu tsunami ... am stat aici pana am acceptat sa fiu schimbata cum zice El, cum viseaza El ... si abia atunci lacrumile au inceput sa curga si inima sa cante si sa cante ....
Am vrut sa fiu cantareata de opera ... normal una celebra. Nu sunt si nici nu voi deveni una, insa muzica de opera tot cea mai de suflet imi e .... In ea ma regasesc, pentru ca trebuie munca sa o canti, nu o poti canta oricum, trebuie sa o gandesti, trebuie sa te lasi purtata de ea, trebuie implicata toata fiinta ta ...
Acum dimineata am gasit o melodie veche si draga mie cantata de Lois si Daniel Pruneanu ce mi-a inaltat sufletul ....
vineri, 27 noiembrie 2009
prietenii ...
Isus a vorbit multimilor, dar a avut 12 apostoli si un grup de prieteni; Moise a condus un popor insa a avut un grup mereu langa el. David - om dupa inima lui Dumnezeu a avut langa el un cativa oameni care l-au ajutat sa treaca prin bune si rele. Petru este scos de un inger din inchisoare si merge in casa Mariei, mama lui Marcu - merge la prieteni. Pavel mereu transmite salutari din casele prietenilor din diferite localitati.
Oare ce rol au prietenii?
Mi-a placut o explicatie : "ei sunt cei ce se lupta pentru inima ta".
Prietenii sunt de mai multe categorii: de aproape, de departe, intimi, amici ....
Cu vreo doi ani in urma eram la o conferinta cu peste 5000 de femei, a fost extraordinar, insa cele mai faine discutii erau seara in camera patriarhilor (eram 12 din Romania) dar chiar si asa, impreuna cu Laura prietena mea ne retrageam din grup sa discutam, sa ne luptam pentru inimile noastre ...
Ma gandeam la prietenii mei si vazuti separat se poate bate pariu ca ies scantei intre noi insa ... ies rar ... si nu pot sa imi imaginez cum ar fi viata fara ei: unii structurati, unii visatori, unii imprastiati, unii carora ceasul parca are mereu bateriile terminate, unii stiu sa gateasca, unii sa manance ce au gatit altii, unii se supun, altii dau directive ....
Prietena mea cea mai buna e la mii de kilometri distanta, insa cand sentimentele mele o iau la vale se lupta cu fusul orar pentru ca simte ca ceva nu-i in regula, se roaga pentru mine, se tine de mine sa lupt, sa ies din anumite stari, se tine de mine cand anumite stari ma duc la autodistrugere ...
Un alt prieten, tot de departe ... efectiv simte ca iar sunt in cadere libera si ... suna: ce-i cu tine? iar te duci la vale? ce se intampla? Nu stiu cum de simte ... dar multumesc Domnului ca simte.
Unii imi trimit poezii, altii ma suna, unii imi trimit cate un e-mail cu fotografii sau prezentari power point, unii ma scot la o apa plata (ca e ieftina si suntem in plina criza) si "o poveste mare".
Ma cunosc, ii cunosc, ne ciondanim, ne certam uneori, ne mustram dar ... nu ne lasam pentru ca ne iubim.
Sunt frumoase multimile, impresionante, si grupurile mari sunt bune insa ... cele micute, cele in care sunt oamenii carora le pasa de mine sunt de o importanta cruciala. Mi-a placut sa fiu razboinic singuratic, imi placea cum ma educasem ... le permiteam oamenilor sa intre in viata mea pana la un anumit punct si ii tratam la fel ... le dadeam voie sa intre in viata mea nu mai departe de o limita ...
Provocarea a fost sa ma las iubita de Dumnezeu, de oameni. Asta inseamna sa devii vulnerabil, sa ii las pe altii sa ma cunoasca cu nebuniile mele, cu ciudateniile mele, sa le cunosc pe-ale lor ... insa e atata de fain sa ii stiu aproape, e atata de fain sa pot sa le spun visurile mele nebune sau realiste, sa le ascult pe ale lor, sa fiu cu ei cand le e greu, sa tac cu ei, sa rad cu ei ...
De la fiecare invat cate ceva, ma imbogatesc cu ei, sunt asezati langa mine sa se lupte pentru inima mea cand e in primejdie, sa vegheze pentru mine, sa ma iubeasca.
II am langa mine ca sa am grija de ei, sa ii incurajez, sa ii iubesc, sa veghez cu ei si pentru ei, sa cresc cu ei ...
Doamne, multumesc pentru amici, pentru prietenii apropiati, pentru prietenii intimi, pentru cei ce ma stiu ca pe ei insisi, pentru cei ce s-au lasat vulnerabili si carora m-am lasat vulnerabila, pentru cei care lupta cu mine si pentru mine, pentru cei ce vegheaza pentru mine si cu mine. Fiecare din ei este o binecuvantare si un dar pentru mine si astazi vreau sa iti multumesc pentru ei ...
Oare ce rol au prietenii?
Mi-a placut o explicatie : "ei sunt cei ce se lupta pentru inima ta".
Prietenii sunt de mai multe categorii: de aproape, de departe, intimi, amici ....
Cu vreo doi ani in urma eram la o conferinta cu peste 5000 de femei, a fost extraordinar, insa cele mai faine discutii erau seara in camera patriarhilor (eram 12 din Romania) dar chiar si asa, impreuna cu Laura prietena mea ne retrageam din grup sa discutam, sa ne luptam pentru inimile noastre ...
Ma gandeam la prietenii mei si vazuti separat se poate bate pariu ca ies scantei intre noi insa ... ies rar ... si nu pot sa imi imaginez cum ar fi viata fara ei: unii structurati, unii visatori, unii imprastiati, unii carora ceasul parca are mereu bateriile terminate, unii stiu sa gateasca, unii sa manance ce au gatit altii, unii se supun, altii dau directive ....
Prietena mea cea mai buna e la mii de kilometri distanta, insa cand sentimentele mele o iau la vale se lupta cu fusul orar pentru ca simte ca ceva nu-i in regula, se roaga pentru mine, se tine de mine sa lupt, sa ies din anumite stari, se tine de mine cand anumite stari ma duc la autodistrugere ...
Un alt prieten, tot de departe ... efectiv simte ca iar sunt in cadere libera si ... suna: ce-i cu tine? iar te duci la vale? ce se intampla? Nu stiu cum de simte ... dar multumesc Domnului ca simte.
Unii imi trimit poezii, altii ma suna, unii imi trimit cate un e-mail cu fotografii sau prezentari power point, unii ma scot la o apa plata (ca e ieftina si suntem in plina criza) si "o poveste mare".
Ma cunosc, ii cunosc, ne ciondanim, ne certam uneori, ne mustram dar ... nu ne lasam pentru ca ne iubim.
Sunt frumoase multimile, impresionante, si grupurile mari sunt bune insa ... cele micute, cele in care sunt oamenii carora le pasa de mine sunt de o importanta cruciala. Mi-a placut sa fiu razboinic singuratic, imi placea cum ma educasem ... le permiteam oamenilor sa intre in viata mea pana la un anumit punct si ii tratam la fel ... le dadeam voie sa intre in viata mea nu mai departe de o limita ...
Provocarea a fost sa ma las iubita de Dumnezeu, de oameni. Asta inseamna sa devii vulnerabil, sa ii las pe altii sa ma cunoasca cu nebuniile mele, cu ciudateniile mele, sa le cunosc pe-ale lor ... insa e atata de fain sa ii stiu aproape, e atata de fain sa pot sa le spun visurile mele nebune sau realiste, sa le ascult pe ale lor, sa fiu cu ei cand le e greu, sa tac cu ei, sa rad cu ei ...
De la fiecare invat cate ceva, ma imbogatesc cu ei, sunt asezati langa mine sa se lupte pentru inima mea cand e in primejdie, sa vegheze pentru mine, sa ma iubeasca.
II am langa mine ca sa am grija de ei, sa ii incurajez, sa ii iubesc, sa veghez cu ei si pentru ei, sa cresc cu ei ...
Doamne, multumesc pentru amici, pentru prietenii apropiati, pentru prietenii intimi, pentru cei ce ma stiu ca pe ei insisi, pentru cei ce s-au lasat vulnerabili si carora m-am lasat vulnerabila, pentru cei care lupta cu mine si pentru mine, pentru cei ce vegheaza pentru mine si cu mine. Fiecare din ei este o binecuvantare si un dar pentru mine si astazi vreau sa iti multumesc pentru ei ...
joi, 26 noiembrie 2009
razboinic enigmatic si singuratic?
Mergeam la biserica copil fiind si imi placea pentru ca era prietenii mei acolo, verisorii, parintii, bunicii; cantam impreuna, la predica nu prea intelgeam eu tot insa stiam ca se vorbeste despre Dumnezeu. Insa imi placea la Scoala duminicala, acolo ceea ce mai intelegeam eu la predici devenea inteligibil pentru mintea mea de copil ...
Insa a venit perioada intrebarilor si normal ... de ce trebuie sa merg la biserica? Oricum mai pacatuim chiar si dupa ce am decis sa cred ca Isus a murit pentru mine, oricum fiecare greseste, ... ma duc sa ma simt prost stiind ca nu-s sfanta? Nu e mai bine sa ma rog acasa? Sa citesc acasa, sa cant melodiile ce imi plac mie? ... Si pentru ca la gazda nu ma putea controla nimeni ... imi alegeam singura cand sa merg la biserica, aveam scuza ca aveam de invatat atata de mult incat efectiv nu aveam timp sa mai merg. Era placut sa dormi duminica pana pe la 11 sau 12 insa ma mustra constiinta si degeaba tot incercam sa gasesc scuze ...
De ce totusi mergeam? Cantecele ce le cantam acasa aveau alt farmec cand erau cantate cu mai multi, erau mai melodioase, mai pline de bucurie ... Ma reintalneam cu prietenii si dupa biserica mai discutam, ieseam la plimbare. Insa cand am inteles ca pana mor am sa pacatuiesc, ca nu devin sfanta si fara pacat imediat ce accept ca sunt iertata prin sangele Lui Hristos ... perspectiva s-a schimbat.
Sunt iertata personal, mantuirea e personala, Trinitatea lucreaza in mine - personal. Nu sunt tratata ca si un element din multimea numita Iasi sau Romania sau Europa. Dumnezeu nu spune: ok, acum voi binecuvanta 5% din populatia Iasului si anume pe cei cu ochii albastri, 1% pe cei cu parul negru si ... tot asa ...
Nu, Dumnezeu vrea sa aibe o relatie cu mine, o relatie personala, El imi vorbeste, ma iubeste, ma frange ca sa devin ceea ce El a intentionat pentru mine ...
De cand L-am lasat pe El sa imi poarte de grija, am bucurie, pace. Grijile mele au devenit ale Lui. Uneori uit sa i le dau si sunt suparata, nervoasa, furioasa, agitata si iar ma iau crizele de ficat ... si cand durerea a devenit insuportabila imi reamintesc sa i le dau Lui.
Mandra de fel, am crezut ca relatia cu Dumnezeu e ceva intim, personal, de nespus si altora. Ce vor gandi? Wow, doar n-au sa creada ca sunt labila emitional sau psihic. Cum sa creada ca sunt slaba. Nu ... insa nu ma mai bucuram nici eu de Dumnezeu, nu ma bucuram de iertare, de mai nimic ...
Am indraznit sa vorbesc despre asta cu prietenii apropiati si ei aveau aceleasi sentimente insa impartasind astea, dintr-o data bucuria a venit peste noi, povara si amaraciunea erau departe ... ne bucuram din nou de viata, de dragoste, de iertare, de cum lucreaza Dumnezeu in noi ... Vestea buna primita de mine, vestea ce m-a schimbat trebuie spusa, nu tinuta ascunsa ...
Imi amintesc de un moment de sarbatoare ce pare copilaresc si cam stupid insa pentru mine a fost unul de sarbatoare si bucurie. Inchiriasem primul apartament si ... cumparasem un set de bucatarie cu polonic, spumiera, un soi de furculita si nu mai stiu ce avea in el ... insa foarte prost calitativ ca dupa ce am am folosit polonicul o data am vazut ca incepe de se duca luciul ala si ... parea ruginit ... asa ca abia am asteptat sa iau banii sa imi iau un polonic bun. Si ... intr-un final l-am cumparat, unul din alea negre - abia aparusera pe piata, eram atata de bucuroasa ca am sunat cativa prieteni in seara aia sa vina la mine.
Au venit si m-au intrebat ce sarbatoresc asa ca le-am spus ca mi-am cumparat un polonic, le-am aratat mandretea mea de polonic si ... normal ca nu erau entuziasmati ca si mine ... ce e asa mare filosofie sa ai un polonic. Da, pentru ei nu era, dar pentru mine era important. Cand le-a explicat toata povestea ... au prins ideea si am sarbatorit si chiar de ei au uitat acea seara ... pentru mine a ramas importanta.
Am primit vestea iertarii, a dragostei si sa nu o spun si altora? Poti scapa de toata durerea din suflet, golul ce pare atata de greu, atata de naucitor, viata prinde sens si contur cand inteleg ca aici e numai o pregatire pentru cealalta viata, cand inteleg ca oricand pot vorbi cu Creatorul Universului, a acestui Univers finit insa imens in ochii mei. Cand El, cel infinit decide sa locuiasca in mine si viata mea prinde aripi cum sa tac? Nu pot.
Asa ca impreuna cu altii ce nu pot tacea ne intalnim si spunem ce e cu noi, plangem cand e greu, cand sentimentele nu il mai percep pe Dumnezeu, cand rugaciunile par a nu se mai ridica mai mult de crestetul capului, cand cerul pare inchis iar necazurile vin unul dupa altul ... melodiile au armonie cand sunt mai multe voci, necazul impartasit e pe jumatate rezolvat si asta numai pentru ca il poarta si altii cu mine ...
Nu pot fi razboinic de unul singur ... cine imi panseaza ranile? Cine ma incurajeaza, cine se roaga pentru mine? Si ei sunt oameni, ne mai ranim reciproc cu sau fara intentie, ne slefuim, invatam impreuna sa-L iubim pe Dumnezeu, sa iubim pe altii, sa iertam, sa daruim ... crestem impreuna ...
Nu, nu pot de una singura. Am nevoie de altii, am nevoie sa fiu incurajata, am nevoie sa plang cu altii, sa fiu inteleasa, am envoie de altii mai talentati ca mine, de cei ce au inteles alte aspecte din Dumnezeu pe care eu nu le-am vazut. Am nevoie de cei ce il vad pe Dumnezeu prin versuri, prin acorduri, prin tastele de la computer, prin bisturiu, sapa, pix, volan, polonic, penson, matura, masina de spalat, ....
Asa ca devin vulnerabila spunand ce-i cu mine si imbogatindu-am cu ce descoper ceilalti ... Ionel Luca prin versuri cam in fiecare zi la posturile mele, Chris, Luminita Ciuciumis, Liviu Gacia prin melodii, dna Elena prin tablouri si poezii, Kata prin fotografii, si lista e lunga ...
Dragilor, am nevoie de voi ca sa ma imbogatesc prin ceea ce faceti si scrieti, prin voi si cu voi cresc .... asa ca va si multumesc pentru sfaturi, idei ... pentru ceea ce sunteti ... artistii mei - ce-mi deschideti mintea si-mi ajutati inima sa vada si alte straluciri de cer.
Insa a venit perioada intrebarilor si normal ... de ce trebuie sa merg la biserica? Oricum mai pacatuim chiar si dupa ce am decis sa cred ca Isus a murit pentru mine, oricum fiecare greseste, ... ma duc sa ma simt prost stiind ca nu-s sfanta? Nu e mai bine sa ma rog acasa? Sa citesc acasa, sa cant melodiile ce imi plac mie? ... Si pentru ca la gazda nu ma putea controla nimeni ... imi alegeam singura cand sa merg la biserica, aveam scuza ca aveam de invatat atata de mult incat efectiv nu aveam timp sa mai merg. Era placut sa dormi duminica pana pe la 11 sau 12 insa ma mustra constiinta si degeaba tot incercam sa gasesc scuze ...
De ce totusi mergeam? Cantecele ce le cantam acasa aveau alt farmec cand erau cantate cu mai multi, erau mai melodioase, mai pline de bucurie ... Ma reintalneam cu prietenii si dupa biserica mai discutam, ieseam la plimbare. Insa cand am inteles ca pana mor am sa pacatuiesc, ca nu devin sfanta si fara pacat imediat ce accept ca sunt iertata prin sangele Lui Hristos ... perspectiva s-a schimbat.
Sunt iertata personal, mantuirea e personala, Trinitatea lucreaza in mine - personal. Nu sunt tratata ca si un element din multimea numita Iasi sau Romania sau Europa. Dumnezeu nu spune: ok, acum voi binecuvanta 5% din populatia Iasului si anume pe cei cu ochii albastri, 1% pe cei cu parul negru si ... tot asa ...
Nu, Dumnezeu vrea sa aibe o relatie cu mine, o relatie personala, El imi vorbeste, ma iubeste, ma frange ca sa devin ceea ce El a intentionat pentru mine ...
De cand L-am lasat pe El sa imi poarte de grija, am bucurie, pace. Grijile mele au devenit ale Lui. Uneori uit sa i le dau si sunt suparata, nervoasa, furioasa, agitata si iar ma iau crizele de ficat ... si cand durerea a devenit insuportabila imi reamintesc sa i le dau Lui.
Mandra de fel, am crezut ca relatia cu Dumnezeu e ceva intim, personal, de nespus si altora. Ce vor gandi? Wow, doar n-au sa creada ca sunt labila emitional sau psihic. Cum sa creada ca sunt slaba. Nu ... insa nu ma mai bucuram nici eu de Dumnezeu, nu ma bucuram de iertare, de mai nimic ...
Am indraznit sa vorbesc despre asta cu prietenii apropiati si ei aveau aceleasi sentimente insa impartasind astea, dintr-o data bucuria a venit peste noi, povara si amaraciunea erau departe ... ne bucuram din nou de viata, de dragoste, de iertare, de cum lucreaza Dumnezeu in noi ... Vestea buna primita de mine, vestea ce m-a schimbat trebuie spusa, nu tinuta ascunsa ...
Imi amintesc de un moment de sarbatoare ce pare copilaresc si cam stupid insa pentru mine a fost unul de sarbatoare si bucurie. Inchiriasem primul apartament si ... cumparasem un set de bucatarie cu polonic, spumiera, un soi de furculita si nu mai stiu ce avea in el ... insa foarte prost calitativ ca dupa ce am am folosit polonicul o data am vazut ca incepe de se duca luciul ala si ... parea ruginit ... asa ca abia am asteptat sa iau banii sa imi iau un polonic bun. Si ... intr-un final l-am cumparat, unul din alea negre - abia aparusera pe piata, eram atata de bucuroasa ca am sunat cativa prieteni in seara aia sa vina la mine.
Au venit si m-au intrebat ce sarbatoresc asa ca le-am spus ca mi-am cumparat un polonic, le-am aratat mandretea mea de polonic si ... normal ca nu erau entuziasmati ca si mine ... ce e asa mare filosofie sa ai un polonic. Da, pentru ei nu era, dar pentru mine era important. Cand le-a explicat toata povestea ... au prins ideea si am sarbatorit si chiar de ei au uitat acea seara ... pentru mine a ramas importanta.
Am primit vestea iertarii, a dragostei si sa nu o spun si altora? Poti scapa de toata durerea din suflet, golul ce pare atata de greu, atata de naucitor, viata prinde sens si contur cand inteleg ca aici e numai o pregatire pentru cealalta viata, cand inteleg ca oricand pot vorbi cu Creatorul Universului, a acestui Univers finit insa imens in ochii mei. Cand El, cel infinit decide sa locuiasca in mine si viata mea prinde aripi cum sa tac? Nu pot.
Asa ca impreuna cu altii ce nu pot tacea ne intalnim si spunem ce e cu noi, plangem cand e greu, cand sentimentele nu il mai percep pe Dumnezeu, cand rugaciunile par a nu se mai ridica mai mult de crestetul capului, cand cerul pare inchis iar necazurile vin unul dupa altul ... melodiile au armonie cand sunt mai multe voci, necazul impartasit e pe jumatate rezolvat si asta numai pentru ca il poarta si altii cu mine ...
Nu pot fi razboinic de unul singur ... cine imi panseaza ranile? Cine ma incurajeaza, cine se roaga pentru mine? Si ei sunt oameni, ne mai ranim reciproc cu sau fara intentie, ne slefuim, invatam impreuna sa-L iubim pe Dumnezeu, sa iubim pe altii, sa iertam, sa daruim ... crestem impreuna ...
Nu, nu pot de una singura. Am nevoie de altii, am nevoie sa fiu incurajata, am nevoie sa plang cu altii, sa fiu inteleasa, am envoie de altii mai talentati ca mine, de cei ce au inteles alte aspecte din Dumnezeu pe care eu nu le-am vazut. Am nevoie de cei ce il vad pe Dumnezeu prin versuri, prin acorduri, prin tastele de la computer, prin bisturiu, sapa, pix, volan, polonic, penson, matura, masina de spalat, ....
Asa ca devin vulnerabila spunand ce-i cu mine si imbogatindu-am cu ce descoper ceilalti ... Ionel Luca prin versuri cam in fiecare zi la posturile mele, Chris, Luminita Ciuciumis, Liviu Gacia prin melodii, dna Elena prin tablouri si poezii, Kata prin fotografii, si lista e lunga ...
Dragilor, am nevoie de voi ca sa ma imbogatesc prin ceea ce faceti si scrieti, prin voi si cu voi cresc .... asa ca va si multumesc pentru sfaturi, idei ... pentru ceea ce sunteti ... artistii mei - ce-mi deschideti mintea si-mi ajutati inima sa vada si alte straluciri de cer.
miercuri, 25 noiembrie 2009
ce-i viata?
O calatorie, o poveste, o lupta, un chin, o batalie?
Cand am citit prima data de ideea ca viata ar fi o poveste de dragoste conceputa de Dumnezeu in care eu sunt implicata ... m-am distrat si mi-am zis: ei hai de-acu viata e o telenovela lacrimogena...
Dar dupa ce inteleg niste lucruri imi spun ca am fost copil prost si abia acu mi se coace mintea ... Cu mult inainte de creatie, Dumnezeu m-a scris in planul Sau, imi stia ADN-ul, imi stia viata, stia ce intrebari prostesti sau nu imi voi pune si voi framanta si pe altii cu ele. El a inceput sa ma iubeasca din secunda in care s-a gandit la mine si de atunci ma iubeste, deci ... am fost implicata intr-o poveste de dragoste cu mult inainte de a aparea si ... viata mea nu-i telenovela lacrimogena ci imi place sa spun ca-i plina de aventuri.
Imi place povestea asta de dragoste, are rost, e logica chiar daca dragostea nu-i logica, imi da speranta, imi aprinde credinta, invat ce-i dragostea si implicatiile ei.
Dar ca sa ramana poveste de dragoste e o lupta, dragostea nu o primesti intr-un cont si mergi la bancomat si mai scoti un pic sau ... mai mult ....
Nu, dragostea se invata. Inveti efectiv sa iubesti renuntand la tine, la orgoliu, inveti ca dragostea inseamna sa ierti, sa decizi sa taci, sa decizi sa nu actionezi cum te taie capul, sa dai din ce ai chiar ramanand cu mai nimic, inveti sa imparti bomboana sau felia de paine, inveti ca oferi dragoste zambind, spunand buna ziua cand cineva ... nu prea merita sa primeasca urarea ...
O poveste ... una de dragoste, o lupta cu batalii, cu spitalizari la sectia "fara dragoste", "neiertare", in scoala de corectie, la reeducare, sau sectia "neincredere", "fara speranta" am asa imi vad eu viata ...
Parintii au visat pentru mine sa devin medic - nu prea inteleg de ce atatia parinti isi doresc ca odraslele lor sa devina medici ... o vreme am visat ca ei pana ... cand am realizat ca nu pot suporta atata suferinta, nu pot suporta atata sange, atatea povesti grele, atata durere ...
Lucrez in domeniul relatiilor cu publicul ... si asta e manusa mea, ma simt eu cand cineva vine si cere relatii, informatii, lamuriri, cand trebuie sa organizez evenimente, sa gasesc idei ... sunt eu in pielea mea .... Iubesc ceea ce fac desi mai sunt si zile cand parca ma scurg, parca imi pierd sensul ... identitatea ... dorinta de viata ... Atunci incep sa lupt cu mine chiar de nu imi mai simt "manusa", chiar de nu mai are logica ...
Dar ... pot deveni profesionista, pot deveni specialista dar daca nu am dragoste nu-mi foloseste la nimic ... Asta inseamna ca trebuie sa stiu mai multe despre cei cu care vin in contact, sa cunosc povestile lor, sa imi pese - nu numai sa colectez informatii, sa ii iubesc pe cei cu care vin in contact.
Si din nou trebuie sa lupt cu mine pentru ca nu pot sa ii iubesc pe toti si ma intreb ce ar face Isus in locul meu? El i-ar iubi ... dar eu ... nu pot ... si mi-i ciuda pe mine, mi-i greu sa iert si imi aduc aminte de rugaciunea Tatal nostru ... "iarta-ne noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri".
Dar chiar cu lupte, batalii si tot felul de reeducari, imi place viata asta ...
Sunt o eroina intr-o poveste de dragoste, implicata in tot felul de batalii, intrebandu-ma mii de intrebari uneori pe ora ...
Iar dragostea asta .. imi da batai de cap ca nu-i asa usor de invatat si de aplicat iar unele consecinte ale ei ... is atata de greu de invatat (iertarea, renuntarea la mine, la drepturile mele ...), dar cu toate astea lupt cu mine sa invat ...deci viata e si o scoala ...
Calatorie, lupta, scoala, poveste de dragoste, aventura ... maine cine stie ce voi mai descoperi ...
Cand am citit prima data de ideea ca viata ar fi o poveste de dragoste conceputa de Dumnezeu in care eu sunt implicata ... m-am distrat si mi-am zis: ei hai de-acu viata e o telenovela lacrimogena...
Dar dupa ce inteleg niste lucruri imi spun ca am fost copil prost si abia acu mi se coace mintea ... Cu mult inainte de creatie, Dumnezeu m-a scris in planul Sau, imi stia ADN-ul, imi stia viata, stia ce intrebari prostesti sau nu imi voi pune si voi framanta si pe altii cu ele. El a inceput sa ma iubeasca din secunda in care s-a gandit la mine si de atunci ma iubeste, deci ... am fost implicata intr-o poveste de dragoste cu mult inainte de a aparea si ... viata mea nu-i telenovela lacrimogena ci imi place sa spun ca-i plina de aventuri.
Imi place povestea asta de dragoste, are rost, e logica chiar daca dragostea nu-i logica, imi da speranta, imi aprinde credinta, invat ce-i dragostea si implicatiile ei.
Dar ca sa ramana poveste de dragoste e o lupta, dragostea nu o primesti intr-un cont si mergi la bancomat si mai scoti un pic sau ... mai mult ....
Nu, dragostea se invata. Inveti efectiv sa iubesti renuntand la tine, la orgoliu, inveti ca dragostea inseamna sa ierti, sa decizi sa taci, sa decizi sa nu actionezi cum te taie capul, sa dai din ce ai chiar ramanand cu mai nimic, inveti sa imparti bomboana sau felia de paine, inveti ca oferi dragoste zambind, spunand buna ziua cand cineva ... nu prea merita sa primeasca urarea ...
O poveste ... una de dragoste, o lupta cu batalii, cu spitalizari la sectia "fara dragoste", "neiertare", in scoala de corectie, la reeducare, sau sectia "neincredere", "fara speranta" am asa imi vad eu viata ...
Parintii au visat pentru mine sa devin medic - nu prea inteleg de ce atatia parinti isi doresc ca odraslele lor sa devina medici ... o vreme am visat ca ei pana ... cand am realizat ca nu pot suporta atata suferinta, nu pot suporta atata sange, atatea povesti grele, atata durere ...
Lucrez in domeniul relatiilor cu publicul ... si asta e manusa mea, ma simt eu cand cineva vine si cere relatii, informatii, lamuriri, cand trebuie sa organizez evenimente, sa gasesc idei ... sunt eu in pielea mea .... Iubesc ceea ce fac desi mai sunt si zile cand parca ma scurg, parca imi pierd sensul ... identitatea ... dorinta de viata ... Atunci incep sa lupt cu mine chiar de nu imi mai simt "manusa", chiar de nu mai are logica ...
Dar ... pot deveni profesionista, pot deveni specialista dar daca nu am dragoste nu-mi foloseste la nimic ... Asta inseamna ca trebuie sa stiu mai multe despre cei cu care vin in contact, sa cunosc povestile lor, sa imi pese - nu numai sa colectez informatii, sa ii iubesc pe cei cu care vin in contact.
Si din nou trebuie sa lupt cu mine pentru ca nu pot sa ii iubesc pe toti si ma intreb ce ar face Isus in locul meu? El i-ar iubi ... dar eu ... nu pot ... si mi-i ciuda pe mine, mi-i greu sa iert si imi aduc aminte de rugaciunea Tatal nostru ... "iarta-ne noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri".
Dar chiar cu lupte, batalii si tot felul de reeducari, imi place viata asta ...
Sunt o eroina intr-o poveste de dragoste, implicata in tot felul de batalii, intrebandu-ma mii de intrebari uneori pe ora ...
Iar dragostea asta .. imi da batai de cap ca nu-i asa usor de invatat si de aplicat iar unele consecinte ale ei ... is atata de greu de invatat (iertarea, renuntarea la mine, la drepturile mele ...), dar cu toate astea lupt cu mine sa invat ...deci viata e si o scoala ...
Calatorie, lupta, scoala, poveste de dragoste, aventura ... maine cine stie ce voi mai descoperi ...
marți, 24 noiembrie 2009
cat de mare esti Tu?
Ca sa vad asta citesc Geneza 1, Isaia 40, Psalmul 104 ....
Filmuletele sunt in limba engleza insa nu am gasit si care sa aibe subtitrare pentru cei care stiu alte limbi ....
Dupa doua zile, un prieten foarte drag mie mi-a trimis un link unde gasiti toate filmuletele in unul singur, si cu subtitrare in limba romana
http://vimeo.com/7688776
Filmuletele sunt in limba engleza insa nu am gasit si care sa aibe subtitrare pentru cei care stiu alte limbi ....
Dupa doua zile, un prieten foarte drag mie mi-a trimis un link unde gasiti toate filmuletele in unul singur, si cu subtitrare in limba romana
http://vimeo.com/7688776
luni, 23 noiembrie 2009
in mijlocul razboiului ...
E pace in tara noastra insa nu si in inima mea si mintea mea ...
Sunt asaltata de afise, de reviste, de imagini, stiri care mai de care mai provocatoare, aud de razboiaie, inundatii, cuutremure, tsunami, taifune, tot felul de oribilitati si aud mereu ... eh asta e viata .. o sa se termine ea si gata.
Gata ce? Gata cu viata? Gata cu tot? Adica tot ceea ce spune Isus e o poveste de visat frumos? Inainte de a pleca, El spunea ca nu ne va fi usor, ca va trebui sa luptam pentru a ne tine de invataturile Lui, ca daca vreau sa fiu ca El si apoi cu El imi va fi greu, cumplit, unii vor suferi, muri pentru credinta lor...
Ei ... asta era atunci ... noi suntem moderni, acceptam pe toti, indiferent de ce cred, nu se mai moare pentru credinta ... Wow, ce oameni faini am devenit. Isus cred ca esti mandru de noi, nu? Insa primesc de la stiri crestine vestea ca un pastor din China e inchis si cu nici un pret nu este eliberat, vad povestind o copila ce impreuna cu un grup de adolescenti erau intr-o tabara de vara si a venit un grup de barbati si ce a urmat e groaznic ... ascultand-o ti se face parul maciuca iar unul din baieti e prins, i se toarna din belsug benzina pe el si i se da foc ... iar acasa, tatal are parte de un tratament si mai si ...
De ce? Doar pentru ca a decis sa asculte de ceea ce spune Isus.
Dar ... am crezut ca am trecut de faza asta ... am crezut ca suntem civilizati, ca suntem moderni .... dar deschid radio sau paginile misiunilor crestine si deja nu mai suntem atata de moderni, de deschisi, de crestini ...
Am devenit religiosi, religia e importanta, ucidem, uram, defaimam, denigram, religia face ravagii ... suntem religiosi pana in maduva oaselor fie ca stim ce credem sau nu .... noi credem in ea, ne e toata speranta in ea ....
De asta ai venit Isus? Pentru o religie ce ne tine captivi in nebunia noastra? Pentru o religie ce seamana a paganism cosmetizat? Credem in religia noastra, nu in Tine, nu mai urmam invataturile Tale ci ale religiei si traditiei noastre ... nu mai stim daca ajungem la Tine sau nu ... asta depinde de Tine candva, cumva sau ... Te voi mitui eu cumva sau neamurile mele ca sa ma primesti in cer ....
Doamne, .... ce-i cu noi? Chiar isi bate dracul joc de noi asa in stil mare iar noi suntem ca niste copiii inocenti? Talharul de pe cruce a ajuns in rai in ziua mortii lui. Scurt, fara comentarii. Acolo, pe cruce l-a rugat pe Isus sa isi aduca aminte de el iar Isus i-a spus: "Astazi vei fi cu mine in rai". Unde? Isuse nu am auzit bine. "IN RAI". Credinta in El, acceptandu-L pe El, acceptand iertarea prin jertfa de pe cruce, acceptand ca sunt creatura si nu creator, acceptand dragostea Lui, acceptandu-l ca Mantuitor ajung in RAI.
Mi-ar fi placut sa mor imediat dupa ce am acceptat pe Isus ca Domn si Mantuitor ... as fi fost ca si talharul de pe cruce ... asa sunt in razboi. Din acel moment am declarat razboi dracului. Razboi deschis. La botez, in fata oamenilor, a ingerilor, duhurilor, dracilor am declarat ca vreau sa ascult de Isus, vreau sa il urmez pe El, cred ca sunt iertata pentru ca El a murit pentru mine ...
Uneori simt ca ... mor, si mi-i greu, si doare si ma simt singura ... si plang si mi se pare fara rost ... si vine ispita: renunta, e atata de greu ... uita-te cata fericire pe capul altora, n-au nici o treaba, si ei cred in Isus, si ei vor ajunge in rai ... hai fii serioasa, nu te mai da tu atata de sfanta ... Isus te va duce in rai, deja esti prea buna .... sau ... n-are nisi un rost, nu vezi ca esti o epava, crezi tu ca se uita Dumnezeu la tine? Raiul e o himera, de ce te privezi de placerile si bucuriile vietii? Crezi tu ca cu vreo 6 miliarde de oameni, Dumnezeu nu e destul de ocupat ca sa se ocupe de tine acuma? Lasa-l in pace, e razboi ...in alta tara, are atata treaba de nu isi vede capul si ... apoi nu vii dintr-o familie prea importanta, ce crezi ca esti urmasa lui Stefan cel Mare sau ... mai stiu eu cui ... calmeaza-te ... devii paranoia de la atata incapatanare de a crede aceste invataturi ... suntem moderni ... Nu e nici un razboi, vezi tu vreun duh, vreun drac?
Nu, nu vad draci, nu vad duhuri, nu va ingerii nevazuti dar refuz sa ascult oferta ta tentanta. Ti-am declarat razboi acu multi ani, uneori aproape m-ai omorat, uneori mai am o suflare si sunt gata ... dar tot lupt ... eu vreau sa ajung la Isus. El m-a salvat Satana, El a murit pentru mine. Acolo in Gradina Ghetsimani te-a invins, acolo si-a aratat puterea, a rupt puterea mortii, ti-a rupt robia si ... ai face orice sa ma omori, sa ma spulberi ... dar nu poti. Si stii de ce? Pentru ca Isus, cel ce a murit pe Golgota, cel ce a inviat e viu, e in inima mea ...
Da, e tentanta oferta ta, e placuta, e ... fara lupte, fara griji. Dar duce direct in iad. Spune tot ... spune: dragilor, traiti-va viata placut, fara sa credeti ce spune Isus, sau credeti insa nu va chinuiti sa fiti prea devotati, luati partea morala, distrati-va, bucurati-va de ce se poate, scopul scuza mijloacele, faceti-va dreptate, e uman sa urasti, sa te razbuni ... Aaa, Dumnezeu ... da ... dar saracu va va ierta ... fata de altii suntem atata de buni ...
Nu, nu vreau sa mai ascult minciunile tale ... sunt in razboi, da ... nu te prefa ca nu stii despre ce vorbesc, toti dracii iti sunt in alerta in jurul meu cautand sa ma distruga ... sa rada de mine cand cad, cand aproape mor ... dar nu ma tem, cu ultimele puteri tot pe Isus il chem, tot la El strig...
Înţelepţii lumii mă înconjoară
Şi mă întreabă: “Cine-i Isus?”
Pun la îndoială a mea credinţă
Şi spun că voi suferi nespus.
|: De nimeni nu mă tem, pe Tine când Te chem,
Numele Tău cu drag eu îl rostesc.
În faţa cui voi sta, nu mă voi clătina,
Căci Legea Ta eternă o păzesc. :|
Privesc în zare măreţul Soare
Ce străluceşte neîncetat…
Pun o-ntrebare la fieare:
“Cine cunoaşte, cin’ l-a creat?”
|: Şi dacă, într-o zi, Soarele-ar zăbovi,
Cine-ar cunoaşte taina cerului?
Ştiinţa omului cu-nţelepciunea lui
Cum ar cunoaşte taina Soarelui? :|
Câmpii şi munţi, râuri şi marea,
Vestesc iubirea Celui Prea’nalt.
Tot Universul şi-ntreg Pământul,
La glasul Lui s-au cutremurat.
|: Şi toate florile-şi deschid petalele
Pe-al câmpului covor nemărginit,
Că tot ce ai creat doar omului i-ai dat,
Fiindc-atât de mult Tu l-ai iubit! :|
In mijlocul razboiului vad frumusetea Ta Doamne, dragostea Ta, intelepciunea Ta si decid din nou sa te urmez!
Sunt asaltata de afise, de reviste, de imagini, stiri care mai de care mai provocatoare, aud de razboiaie, inundatii, cuutremure, tsunami, taifune, tot felul de oribilitati si aud mereu ... eh asta e viata .. o sa se termine ea si gata.
Gata ce? Gata cu viata? Gata cu tot? Adica tot ceea ce spune Isus e o poveste de visat frumos? Inainte de a pleca, El spunea ca nu ne va fi usor, ca va trebui sa luptam pentru a ne tine de invataturile Lui, ca daca vreau sa fiu ca El si apoi cu El imi va fi greu, cumplit, unii vor suferi, muri pentru credinta lor...
Ei ... asta era atunci ... noi suntem moderni, acceptam pe toti, indiferent de ce cred, nu se mai moare pentru credinta ... Wow, ce oameni faini am devenit. Isus cred ca esti mandru de noi, nu? Insa primesc de la stiri crestine vestea ca un pastor din China e inchis si cu nici un pret nu este eliberat, vad povestind o copila ce impreuna cu un grup de adolescenti erau intr-o tabara de vara si a venit un grup de barbati si ce a urmat e groaznic ... ascultand-o ti se face parul maciuca iar unul din baieti e prins, i se toarna din belsug benzina pe el si i se da foc ... iar acasa, tatal are parte de un tratament si mai si ...
De ce? Doar pentru ca a decis sa asculte de ceea ce spune Isus.
Dar ... am crezut ca am trecut de faza asta ... am crezut ca suntem civilizati, ca suntem moderni .... dar deschid radio sau paginile misiunilor crestine si deja nu mai suntem atata de moderni, de deschisi, de crestini ...
Am devenit religiosi, religia e importanta, ucidem, uram, defaimam, denigram, religia face ravagii ... suntem religiosi pana in maduva oaselor fie ca stim ce credem sau nu .... noi credem in ea, ne e toata speranta in ea ....
De asta ai venit Isus? Pentru o religie ce ne tine captivi in nebunia noastra? Pentru o religie ce seamana a paganism cosmetizat? Credem in religia noastra, nu in Tine, nu mai urmam invataturile Tale ci ale religiei si traditiei noastre ... nu mai stim daca ajungem la Tine sau nu ... asta depinde de Tine candva, cumva sau ... Te voi mitui eu cumva sau neamurile mele ca sa ma primesti in cer ....
Doamne, .... ce-i cu noi? Chiar isi bate dracul joc de noi asa in stil mare iar noi suntem ca niste copiii inocenti? Talharul de pe cruce a ajuns in rai in ziua mortii lui. Scurt, fara comentarii. Acolo, pe cruce l-a rugat pe Isus sa isi aduca aminte de el iar Isus i-a spus: "Astazi vei fi cu mine in rai". Unde? Isuse nu am auzit bine. "IN RAI". Credinta in El, acceptandu-L pe El, acceptand iertarea prin jertfa de pe cruce, acceptand ca sunt creatura si nu creator, acceptand dragostea Lui, acceptandu-l ca Mantuitor ajung in RAI.
Mi-ar fi placut sa mor imediat dupa ce am acceptat pe Isus ca Domn si Mantuitor ... as fi fost ca si talharul de pe cruce ... asa sunt in razboi. Din acel moment am declarat razboi dracului. Razboi deschis. La botez, in fata oamenilor, a ingerilor, duhurilor, dracilor am declarat ca vreau sa ascult de Isus, vreau sa il urmez pe El, cred ca sunt iertata pentru ca El a murit pentru mine ...
Uneori simt ca ... mor, si mi-i greu, si doare si ma simt singura ... si plang si mi se pare fara rost ... si vine ispita: renunta, e atata de greu ... uita-te cata fericire pe capul altora, n-au nici o treaba, si ei cred in Isus, si ei vor ajunge in rai ... hai fii serioasa, nu te mai da tu atata de sfanta ... Isus te va duce in rai, deja esti prea buna .... sau ... n-are nisi un rost, nu vezi ca esti o epava, crezi tu ca se uita Dumnezeu la tine? Raiul e o himera, de ce te privezi de placerile si bucuriile vietii? Crezi tu ca cu vreo 6 miliarde de oameni, Dumnezeu nu e destul de ocupat ca sa se ocupe de tine acuma? Lasa-l in pace, e razboi ...in alta tara, are atata treaba de nu isi vede capul si ... apoi nu vii dintr-o familie prea importanta, ce crezi ca esti urmasa lui Stefan cel Mare sau ... mai stiu eu cui ... calmeaza-te ... devii paranoia de la atata incapatanare de a crede aceste invataturi ... suntem moderni ... Nu e nici un razboi, vezi tu vreun duh, vreun drac?
Nu, nu vad draci, nu vad duhuri, nu va ingerii nevazuti dar refuz sa ascult oferta ta tentanta. Ti-am declarat razboi acu multi ani, uneori aproape m-ai omorat, uneori mai am o suflare si sunt gata ... dar tot lupt ... eu vreau sa ajung la Isus. El m-a salvat Satana, El a murit pentru mine. Acolo in Gradina Ghetsimani te-a invins, acolo si-a aratat puterea, a rupt puterea mortii, ti-a rupt robia si ... ai face orice sa ma omori, sa ma spulberi ... dar nu poti. Si stii de ce? Pentru ca Isus, cel ce a murit pe Golgota, cel ce a inviat e viu, e in inima mea ...
Da, e tentanta oferta ta, e placuta, e ... fara lupte, fara griji. Dar duce direct in iad. Spune tot ... spune: dragilor, traiti-va viata placut, fara sa credeti ce spune Isus, sau credeti insa nu va chinuiti sa fiti prea devotati, luati partea morala, distrati-va, bucurati-va de ce se poate, scopul scuza mijloacele, faceti-va dreptate, e uman sa urasti, sa te razbuni ... Aaa, Dumnezeu ... da ... dar saracu va va ierta ... fata de altii suntem atata de buni ...
Nu, nu vreau sa mai ascult minciunile tale ... sunt in razboi, da ... nu te prefa ca nu stii despre ce vorbesc, toti dracii iti sunt in alerta in jurul meu cautand sa ma distruga ... sa rada de mine cand cad, cand aproape mor ... dar nu ma tem, cu ultimele puteri tot pe Isus il chem, tot la El strig...
Înţelepţii lumii mă înconjoară
Şi mă întreabă: “Cine-i Isus?”
Pun la îndoială a mea credinţă
Şi spun că voi suferi nespus.
|: De nimeni nu mă tem, pe Tine când Te chem,
Numele Tău cu drag eu îl rostesc.
În faţa cui voi sta, nu mă voi clătina,
Căci Legea Ta eternă o păzesc. :|
Privesc în zare măreţul Soare
Ce străluceşte neîncetat…
Pun o-ntrebare la fieare:
“Cine cunoaşte, cin’ l-a creat?”
|: Şi dacă, într-o zi, Soarele-ar zăbovi,
Cine-ar cunoaşte taina cerului?
Ştiinţa omului cu-nţelepciunea lui
Cum ar cunoaşte taina Soarelui? :|
Câmpii şi munţi, râuri şi marea,
Vestesc iubirea Celui Prea’nalt.
Tot Universul şi-ntreg Pământul,
La glasul Lui s-au cutremurat.
|: Şi toate florile-şi deschid petalele
Pe-al câmpului covor nemărginit,
Că tot ce ai creat doar omului i-ai dat,
Fiindc-atât de mult Tu l-ai iubit! :|
In mijlocul razboiului vad frumusetea Ta Doamne, dragostea Ta, intelepciunea Ta si decid din nou sa te urmez!
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
vineri, 20 noiembrie 2009
ce ar fi fost daca ....?
Cum ar fi aratat istoria daca Avram ar fi crezut ca vocea ce ii vorbeste e doar una din capul lui si ar fi ramas om de vaza in Ur, ar fi petrecut cateva saptamani de concediu in alta luxoasa oaza si ar fi asteptat sa se pensioneze si sa faca ocolul luxoaselor oaze impreuna cu Sara? De la cine as fi invatat ce e credinta?
Cum ar fi fost daca Moise ar fi ascultat de maica-sa si n-ar mai fi fost atata de curios sa stie el tot si pe Muntele Sinai ar fi stat deoparte de rugul ce instant a luat foc? Cine ar mai povestit despre Marea Rosie despicata si de unde as fi aflat eu ca Dumnezeu isi doreste o relatie personala cu mine?
Cum ar fi fost daca Rut ar fi ramas in Moab si n-ar fi venit in Israel cu soacra-sa? De unde as fi invatat despre har?
Cum ar fi fost daca Estera s-ar fi lasat dusa de val in extrem de bogatul Palat al lui Ahasveros si si-ar fi uitat poporul? De unde as fi stiut ca poti sa iti pastrezi valorile, credinta in mijlocul oricaror imprejurari?
Cum ar fi fost daca Isus nu ar fi venit pe pamant? Cine m-ar fi salvat, iertat, iubit?
Cum ar fi fost daca Pavel, celebrul intelectual - religios nu ar fi ascultat vocea ce l-a lasat orb cateva zile pe drumul Damascului? Cine ar fi dus vestea buna a salvarii, a iubirii pana la marginile Asiei si a lumii cunoscute atunci?
Ce s-ar fi intamplat? Nu stiu ...
Si ma intreb de ce am aparut, de ce trec prin ce trec, de ce nu m-am nascut in nu stiu ce tara, sa fiu fiica la nu stiu ce somitate sau a nu stiu carui mare bogatan? Nu stiu si ... acum nici nu ma mai intereseaza pentru ca stiu cine sunt.
Acum multi ani ... tot pe un drum, am ascultat si eu de vocea ce mi-a schimbat destinul. Acum stiu cine sunt. Acum nu mai vreau sa fiu fata nu stiu carei vedete regionale, nationale sau ... de talie mondiala, sau atata de bogata ca ... nu ar mai conta acolo ceva milione ...
Cine sunt? Sunt fiica Dumnezeului Atotputernic, a celui vesnic, a celui de trei ori sfant. Tatal meu si-a trimis Fiul pe pamant sa ma cucereasca, sa ma iubeasca, sa moara pentru mine. Printul cerului, Creatorul Universului - s-a trasformat pentru mine, din dragoste in creatura, a trait aici pe pamant, a locuit printre oameni, a adus mesajul cerului, a murit si a inviat ca eu sa pot sa merg la Tatal si acum e sus, inapoi la Tata. Dar, va reveni ca Mire iar eu ... sunt mireasa Lui.
Ce s-ar fi intamplat daca nu as fi ascultat vocea? Nu stiu. Sincer, nici nu vreau sa stiu.
Dar ... Avram, Moise, Estera, Rut, Pavel au fost oameni care au influentat drastic cursul omenirii si eu sunt ... doar Cella ...
Imi place un sfat dat Esterei: "pentru o vreme ca asta" esti acolo la palat, pentru o vreme ca asta dispui de toate bogatiile posibile, de influenta, de ce vrei tu ... dar soarta altora poate fi schimbata de tine ...
Nu sunt Estera - cica era de o frumusete rara ... Nu locuiesc la palat, nici macar langa Palatul Culturii, nu ma pregaesc sa devin sotia unui mare imparat si nu dispun de bogatiile inimaginabile mintii mele .... Dar sunt aci pentru a iubi, pentru a spune despre Tatal meu, despre marea lui dragoste, despre vestea ca oricine poate veni la El si nu are nevoie de programare ci ACUM oricare ar fi starea, statutul, bolile, trecutul, nivelul de inteligenta, frumusete ....
Ce ar fi daca nu as fi fost? Nu stiu ... Dar sunt ... si vreau sa spun despre cel ce mi-i Tata, despre cel ce mi-i logodnic si va reveni ca mire, despre dragostea ce si-o manifesta prin natura, prin cei de langa mine, prin semne cunoscute doar de mine si El ...
Ce ar fi daca nu mi-ar fi dat speranta ca va reveni? ... totul ar fi fost o poveste cu Fat Frumos si Ileana Cozanzeana ce se termina aici... dar nu traiesc in povesti bune de visat frumos, iar Fat Frumos al meu a murit si inviat ca sa ma salveze de balaur.
Sunt aici pentru o vreme ca asta ... am invatat sa ascult de vocea ce mi-a schimbat destinul, imi implinesc chemarea, invat sa iubesc, invat sa devin frumoasa pentru Mirele meu ... intr-o vreme ca asta ....
Cum ar fi fost daca Moise ar fi ascultat de maica-sa si n-ar mai fi fost atata de curios sa stie el tot si pe Muntele Sinai ar fi stat deoparte de rugul ce instant a luat foc? Cine ar mai povestit despre Marea Rosie despicata si de unde as fi aflat eu ca Dumnezeu isi doreste o relatie personala cu mine?
Cum ar fi fost daca Rut ar fi ramas in Moab si n-ar fi venit in Israel cu soacra-sa? De unde as fi invatat despre har?
Cum ar fi fost daca Estera s-ar fi lasat dusa de val in extrem de bogatul Palat al lui Ahasveros si si-ar fi uitat poporul? De unde as fi stiut ca poti sa iti pastrezi valorile, credinta in mijlocul oricaror imprejurari?
Cum ar fi fost daca Isus nu ar fi venit pe pamant? Cine m-ar fi salvat, iertat, iubit?
Cum ar fi fost daca Pavel, celebrul intelectual - religios nu ar fi ascultat vocea ce l-a lasat orb cateva zile pe drumul Damascului? Cine ar fi dus vestea buna a salvarii, a iubirii pana la marginile Asiei si a lumii cunoscute atunci?
Ce s-ar fi intamplat? Nu stiu ...
Si ma intreb de ce am aparut, de ce trec prin ce trec, de ce nu m-am nascut in nu stiu ce tara, sa fiu fiica la nu stiu ce somitate sau a nu stiu carui mare bogatan? Nu stiu si ... acum nici nu ma mai intereseaza pentru ca stiu cine sunt.
Acum multi ani ... tot pe un drum, am ascultat si eu de vocea ce mi-a schimbat destinul. Acum stiu cine sunt. Acum nu mai vreau sa fiu fata nu stiu carei vedete regionale, nationale sau ... de talie mondiala, sau atata de bogata ca ... nu ar mai conta acolo ceva milione ...
Cine sunt? Sunt fiica Dumnezeului Atotputernic, a celui vesnic, a celui de trei ori sfant. Tatal meu si-a trimis Fiul pe pamant sa ma cucereasca, sa ma iubeasca, sa moara pentru mine. Printul cerului, Creatorul Universului - s-a trasformat pentru mine, din dragoste in creatura, a trait aici pe pamant, a locuit printre oameni, a adus mesajul cerului, a murit si a inviat ca eu sa pot sa merg la Tatal si acum e sus, inapoi la Tata. Dar, va reveni ca Mire iar eu ... sunt mireasa Lui.
Ce s-ar fi intamplat daca nu as fi ascultat vocea? Nu stiu. Sincer, nici nu vreau sa stiu.
Dar ... Avram, Moise, Estera, Rut, Pavel au fost oameni care au influentat drastic cursul omenirii si eu sunt ... doar Cella ...
Imi place un sfat dat Esterei: "pentru o vreme ca asta" esti acolo la palat, pentru o vreme ca asta dispui de toate bogatiile posibile, de influenta, de ce vrei tu ... dar soarta altora poate fi schimbata de tine ...
Nu sunt Estera - cica era de o frumusete rara ... Nu locuiesc la palat, nici macar langa Palatul Culturii, nu ma pregaesc sa devin sotia unui mare imparat si nu dispun de bogatiile inimaginabile mintii mele .... Dar sunt aci pentru a iubi, pentru a spune despre Tatal meu, despre marea lui dragoste, despre vestea ca oricine poate veni la El si nu are nevoie de programare ci ACUM oricare ar fi starea, statutul, bolile, trecutul, nivelul de inteligenta, frumusete ....
Ce ar fi daca nu as fi fost? Nu stiu ... Dar sunt ... si vreau sa spun despre cel ce mi-i Tata, despre cel ce mi-i logodnic si va reveni ca mire, despre dragostea ce si-o manifesta prin natura, prin cei de langa mine, prin semne cunoscute doar de mine si El ...
Ce ar fi daca nu mi-ar fi dat speranta ca va reveni? ... totul ar fi fost o poveste cu Fat Frumos si Ileana Cozanzeana ce se termina aici... dar nu traiesc in povesti bune de visat frumos, iar Fat Frumos al meu a murit si inviat ca sa ma salveze de balaur.
Sunt aici pentru o vreme ca asta ... am invatat sa ascult de vocea ce mi-a schimbat destinul, imi implinesc chemarea, invat sa iubesc, invat sa devin frumoasa pentru Mirele meu ... intr-o vreme ca asta ....
joi, 19 noiembrie 2009
o viata de disperare tacuta?
Judecata pentru ceea ce fac va fi aici sau dincolo? Platesc pentru toate prostiile, pacatele, gandurile mele aici sau dincolo? Intr-un fel,Dumnezeu si-a pus ingerii sa-si noteze tot si ... la judecata de apoi aduna toate jurnalele de pacate si, pe un ecran imens ruleaza: vorbe spuse cu voce tare, soptite, scrise; ganduri aproape criminale, pacate nestiute, fapte vazute si nevazute, .... TOOOOOOOT in vazul tuturor ...
Ideea asta nu imi place deloc si nu din cauza mandriei mele de a-mi arata pacatele ci pentru ca asta inseamna ca Dumnezeu nu iarta asa cum a promis ... dar in rascunoscuta rugaciune domneasca e un verset cheie "si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri". Da, si? Sunt iertata daca iert. Daca aleg sa iert incepand de la A pana W cu ce a gresit mult sau putin. Intr-un fel, e conditionata iertarea Lui Dumnezeu. Ii spun Tata si sunt mandra de asta. Spun ca ascult de El insa capitolul iertare nu face parte din ascultare, dar vreau sa ma ierti, vreau sa ma iubesti, vreau sa ma vindeci, vreau sa ma faci asemenea Tie.
Luandu-mi locul de judecator ... cu o alura impozanta, atotcunoscatoare intru pe teritoriul ce nu imi apartine mie ci Tie ... ma cred Dumnezeu atotstiutoare ....
Doamne, iarta-mi aroganta, nesimtirea de a-mi aroga dreptul de a judeca, de a nu ierta, de a te opri in a lucra in mine ... tinand cu dintii la drepturile mele, la reputatia mea, la mine ... facandu-ma si crezandu-am buricul pamantului ...
Tu esti drept - si eu uit asta. Vad doar partial sau deloc din cauza suferintei, amaraciunii, din cauza furiei ... si cum sa imi dau eu cu parerea ce e drept sau nu?
Iarta-ma pentru ca am dispretuit si dispretuiesc pe cei ce se cred copiii Tai sau nu, pe cei asemeni mie, iarta-ma ca judec si o fac aspru pentru ca ma doare ... dar nu tin cont ca habar nu am ce-i cu ei, habar nu am de ce-i in trecutul lor, in inima lor .... si sincer nu m-a interesat ...
Ajuta-ma sa nu uit ca va trebui sa dau socoteala pentru tot ceea ce fac, gandesc, spun, cred, simt. Chiar de sunt copila Ta ... voi da socoteala. Dau socoteala aici pe pamant, sa nu uit de intalnirea lui David cu Natan si ce a urmat dupa - iar David era David.
Un stil de gandire vechi insa cu aceeasi intensitate si acum e ca ... nu mai exista un dincolo. Totu-i aici. Aici platesc, aici mor si ... gata. Asta te face pe Tine mincinos si asta ma duce la disperare, nu im da nici un scop in viata, nici o bucurie.
De ce sa mai iert? De ce sa iubesc? De ce sa ascult de Tine? De ce ai mai trimis pe Isus sa moara pentru pacatele mele? De ce sa nu traiesc cum ma taie capul?
Imi place de Pavel ca e atata de acid in 1 Corinteni 15:32 " Sa mancam, si sa bem, caci maine vom muri" Daca doar aici e ce conteaza ... hai sa mancam, sa ne distram si sa murim ... dar inima mea nu poate trai fara speranta.
De ce sa mai merg la lucru? Ca sa am pensie? De ce sa ma port frumos cu oamenii? Ca sa se poarte si eu cu mine? De ce sa iubesc? La ce bun sa ma chinui daca .. aici e totul?
Speranta ce mi-ai dat-o e combustibilul ce da foc credintei mele in Tine si face dragostea cu sens, da farmec vietii aici si ma face sa visez si sa imi doresc o lume despre care nu mi se dau prea multe amanunte pentru ca intrece imaginatia.
Credinta in Tine, in ceea ce spui, in dreptatea Ta ma ajuta sa iert, ma face libera, dragostea Ta e "palpabila", reala si viata de dincolo e la fel de reala ca si cea de aici.
Nu vreau sa "traiesc o viata de disperare tacuta" (Thoreau) pentru ca asta inseamna una fara speranta. Nu pot trai fara speranta, nu pot trai fara credinta, nu pot trai fara dragoste. Nu are sens, rost, noima .... Fara Tine, fara ceea ce spui Tu, fara dragostea Ta ... pamantul e un iad cu placeri si dorinte ce duc la autodistrugere vesnica.
Aleg sa iert, aleg sa traiesc cum spui Tu, aleg sa nu intru pe teritoriul Tau pentru ca nu pot trai o viata de disperare tacuta ...
Aleg sa Te iubesc, sa traiesc dupa cum spui Tu, sa iert asa cum spui Tu, sa nu judec, sa-Ti las Tie razbunarea, sa ma las modelata de Tine!!!
Ideea asta nu imi place deloc si nu din cauza mandriei mele de a-mi arata pacatele ci pentru ca asta inseamna ca Dumnezeu nu iarta asa cum a promis ... dar in rascunoscuta rugaciune domneasca e un verset cheie "si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri". Da, si? Sunt iertata daca iert. Daca aleg sa iert incepand de la A pana W cu ce a gresit mult sau putin. Intr-un fel, e conditionata iertarea Lui Dumnezeu. Ii spun Tata si sunt mandra de asta. Spun ca ascult de El insa capitolul iertare nu face parte din ascultare, dar vreau sa ma ierti, vreau sa ma iubesti, vreau sa ma vindeci, vreau sa ma faci asemenea Tie.
Luandu-mi locul de judecator ... cu o alura impozanta, atotcunoscatoare intru pe teritoriul ce nu imi apartine mie ci Tie ... ma cred Dumnezeu atotstiutoare ....
Doamne, iarta-mi aroganta, nesimtirea de a-mi aroga dreptul de a judeca, de a nu ierta, de a te opri in a lucra in mine ... tinand cu dintii la drepturile mele, la reputatia mea, la mine ... facandu-ma si crezandu-am buricul pamantului ...
Tu esti drept - si eu uit asta. Vad doar partial sau deloc din cauza suferintei, amaraciunii, din cauza furiei ... si cum sa imi dau eu cu parerea ce e drept sau nu?
Iarta-ma pentru ca am dispretuit si dispretuiesc pe cei ce se cred copiii Tai sau nu, pe cei asemeni mie, iarta-ma ca judec si o fac aspru pentru ca ma doare ... dar nu tin cont ca habar nu am ce-i cu ei, habar nu am de ce-i in trecutul lor, in inima lor .... si sincer nu m-a interesat ...
Ajuta-ma sa nu uit ca va trebui sa dau socoteala pentru tot ceea ce fac, gandesc, spun, cred, simt. Chiar de sunt copila Ta ... voi da socoteala. Dau socoteala aici pe pamant, sa nu uit de intalnirea lui David cu Natan si ce a urmat dupa - iar David era David.
Un stil de gandire vechi insa cu aceeasi intensitate si acum e ca ... nu mai exista un dincolo. Totu-i aici. Aici platesc, aici mor si ... gata. Asta te face pe Tine mincinos si asta ma duce la disperare, nu im da nici un scop in viata, nici o bucurie.
De ce sa mai iert? De ce sa iubesc? De ce sa ascult de Tine? De ce ai mai trimis pe Isus sa moara pentru pacatele mele? De ce sa nu traiesc cum ma taie capul?
Imi place de Pavel ca e atata de acid in 1 Corinteni 15:32 " Sa mancam, si sa bem, caci maine vom muri" Daca doar aici e ce conteaza ... hai sa mancam, sa ne distram si sa murim ... dar inima mea nu poate trai fara speranta.
De ce sa mai merg la lucru? Ca sa am pensie? De ce sa ma port frumos cu oamenii? Ca sa se poarte si eu cu mine? De ce sa iubesc? La ce bun sa ma chinui daca .. aici e totul?
Speranta ce mi-ai dat-o e combustibilul ce da foc credintei mele in Tine si face dragostea cu sens, da farmec vietii aici si ma face sa visez si sa imi doresc o lume despre care nu mi se dau prea multe amanunte pentru ca intrece imaginatia.
Credinta in Tine, in ceea ce spui, in dreptatea Ta ma ajuta sa iert, ma face libera, dragostea Ta e "palpabila", reala si viata de dincolo e la fel de reala ca si cea de aici.
Nu vreau sa "traiesc o viata de disperare tacuta" (Thoreau) pentru ca asta inseamna una fara speranta. Nu pot trai fara speranta, nu pot trai fara credinta, nu pot trai fara dragoste. Nu are sens, rost, noima .... Fara Tine, fara ceea ce spui Tu, fara dragostea Ta ... pamantul e un iad cu placeri si dorinte ce duc la autodistrugere vesnica.
Aleg sa iert, aleg sa traiesc cum spui Tu, aleg sa nu intru pe teritoriul Tau pentru ca nu pot trai o viata de disperare tacuta ...
Aleg sa Te iubesc, sa traiesc dupa cum spui Tu, sa iert asa cum spui Tu, sa nu judec, sa-Ti las Tie razbunarea, sa ma las modelata de Tine!!!
miercuri, 18 noiembrie 2009
la reeducare in pustie ...
"Nu inteleg de ce am ajuns in pustiu. Doamne ... unde esti? Chiar nu iti pasa?"
Am primit ca si mostenire un spirit de judecata; oricine, oriunde oricand. Daca merg pe strada si una e imbracata de parca era cu ochii inchisi, uuuhu - asta dormea cand a plecat de acasa sau ... a fugit de acasa? Am o abilitate deodebita de a judecat papuci, haine, lucruri, bijuterii, iar la oameni .... ma simt in forma deplina. Si ... nu-s atata de paranoia ca sa spun ceva cu voce tare, insa ... cine ma cunoaste imi stie expresia fetei.
De ceva vreme tot meditez la un verset din Luca 6:37: "Nu judecati si nu veti fi judecati; nu osanditi si nu veti fi osanditi; iertati si vi se va ierta"
Mi-am gasit toate scuzele posibile si imposibile, am ascultat la predici pe tema asta insa ... cum nu se prinde nuca de perete asa nu s-a prins de mine pana nu am ajuns in pustie ... cand am gasit timp de meditatie, cand pe propria piele am simtit judecata, osanda .....
Pentru ca aici sunt numai eu cu Dumnezeu si pot sa il intreb tot ce imi trece prin minte ... L-am intrebat ce a vrut Isus sa spuna cu asta si ... sunt inca socata de raspuns. "Cella, cand ridici ochiul, spranceana, degetetul cand incepi sa judeci Tu de fapt iei locul Meu. Nu e treaba ta sa judeci. Si nu e treaba ta pentru ca te duce la autodistrugere." M-am uitat la Dumnezeu socata, adica daca ma distrez de cineva ca e imbracat prost, fara gust, fara noima iau locul Tau? "Da. Habar nu ai ce e in inima acelei persoane, habar nu ai de trecutul lui, de sentimentele lui, de mintea lui, de ce se petrece cu el. De unde stii tu ca prin asta nu incearca sa atraga atentia ca sa fie iubit, acceptat?"
Nu am de unde sa stiu gandurile oamenilor ... habar nu am cu ce se confrunta ... nu, nu le stiu trecutul si ... mai grav nici nu ma intereseaza ... si daca totusi ma intereseaza in nici un caz nu e pentru binele acelei persoane ...
Cella, nu judeca, nu critica, nu zambi cu subinteles spre altcineva despre o alta persoana ... pentru ca ma provoci sa Te judec, ma provoci sa Te aduc in pustie la ... reeducare, ma provoci sa te las sa te lovesti, ranesti, sa urli de durere ...
Da, nu e bine cand te judeca altii, insa aminteste-ti de sentimentele ce vin ca o furtuna cand cineva te judeca .... cat de rea devii atunci ... ce furtuna se deslantuie ... si nu te schimbi, devii mai rea, amaraciunea devine ura, apare sentimentul de razbunare ce devine nebun ... efectiv numa asta domina gandurile ...
De asta, Eu, Dumnezeul cerurilor, Tatal tau nu te las sa judeci, de asta te-am adus aici ... la reeducare ... Te iubesc prea mult ca sa te las sa te autodistrugi ..
Tu vrei sa fii ca Mine, dar cum sa devii cand de la o scanteie tu iei foc? Cand iti iei rolul de judecator in serios, mult prea in serios, cand te crezi buricul pamantului, cand tot ce misca sau nu trebuie judecat si catalogat?
Vrei sa lasi harul meu sa curga prin tine dar sistemul tau e infundat cu amaraciune, cu ganduri de razbunare, cu neiertare, cu spirit de dreptate, cu daruri ce Eu ti le-am dat si le-ai dosit ... Ca sa devii asa cum am visat Eu ... e nevoie de interventii chirurgicale pe cord deschis, pe viu, ... fara anestezie, fara calmante ... Trebuie sa scoatem infectiile, tumorile, chisturile ...
Stiu ca doare si mi se rupe inima cand Te vad suferind insa te iubesc prea mult ca sa te las asa deformata, schilodita, urata, strangulata, vai de steaua ta ...
Am crezut ca povestile celor ce vorbesc de pustiu is SF-uri insa ... valeu e o realitate reala ... dureroasa. Inca invat sa ma rog, inca invat sa iert, inca invat sa iubesc, insa invat sa stau de vorba cu Dumnezeu, inca invat sa am incredere in El ....
Si gandurile zboara si ispita vine si ma intreaba: "asta e dragoste? Cum poate Dumnezeu sa te iubeasca si sa te chinuie atata? Cum sa nu judeci? Cum sa nu te razbuni? Cum ramane cu drepturile tale? ... "
Am invatat sa nu mai ascult de intrebarile astea, sa refuz sa le fac loc. Duc la ganduri de indreptatire, ma ajuta sa il dau pe Dumnezeu deoparte din viata mea si .... nu mai vreau sa traiesc fara El ....
Da, doare. Da, e greu. Da, sufar. Si da, Ma iubeste mai mult decat pot inchipui. Imi vrea binele, El m-a creat, El stie cum m-a intentionat si stii ceva Satano, piei, dispari .... valea .... Nu iti mai apartin. N-auzi? Nu mai sunt a ta, am decis sa ascult de Hristos, sa fiu fiica lui Dumnezeu si acum ma urasti si mai mult si vrei sa ma vezi distrugandu-ma si vei face tot ce iti sta in putinta pentru asta. Nu uita insa, acum lupti cu Dumnezeu, nu cu mine.
Ciudat ... a inceput sa imi placa in pustie ... mai toata ziua plang, durerea e ca la ea acasa ... dar am timp sa stau de vorba cu Dumnezeu, sa stam la povesti, sa il intreb despre de toate .... sa il las sa ma gandajeze, sa ma opereze, sa imi mai spuna despre casa de sus ...
Am primit ca si mostenire un spirit de judecata; oricine, oriunde oricand. Daca merg pe strada si una e imbracata de parca era cu ochii inchisi, uuuhu - asta dormea cand a plecat de acasa sau ... a fugit de acasa? Am o abilitate deodebita de a judecat papuci, haine, lucruri, bijuterii, iar la oameni .... ma simt in forma deplina. Si ... nu-s atata de paranoia ca sa spun ceva cu voce tare, insa ... cine ma cunoaste imi stie expresia fetei.
De ceva vreme tot meditez la un verset din Luca 6:37: "Nu judecati si nu veti fi judecati; nu osanditi si nu veti fi osanditi; iertati si vi se va ierta"
Mi-am gasit toate scuzele posibile si imposibile, am ascultat la predici pe tema asta insa ... cum nu se prinde nuca de perete asa nu s-a prins de mine pana nu am ajuns in pustie ... cand am gasit timp de meditatie, cand pe propria piele am simtit judecata, osanda .....
Pentru ca aici sunt numai eu cu Dumnezeu si pot sa il intreb tot ce imi trece prin minte ... L-am intrebat ce a vrut Isus sa spuna cu asta si ... sunt inca socata de raspuns. "Cella, cand ridici ochiul, spranceana, degetetul cand incepi sa judeci Tu de fapt iei locul Meu. Nu e treaba ta sa judeci. Si nu e treaba ta pentru ca te duce la autodistrugere." M-am uitat la Dumnezeu socata, adica daca ma distrez de cineva ca e imbracat prost, fara gust, fara noima iau locul Tau? "Da. Habar nu ai ce e in inima acelei persoane, habar nu ai de trecutul lui, de sentimentele lui, de mintea lui, de ce se petrece cu el. De unde stii tu ca prin asta nu incearca sa atraga atentia ca sa fie iubit, acceptat?"
Nu am de unde sa stiu gandurile oamenilor ... habar nu am cu ce se confrunta ... nu, nu le stiu trecutul si ... mai grav nici nu ma intereseaza ... si daca totusi ma intereseaza in nici un caz nu e pentru binele acelei persoane ...
Cella, nu judeca, nu critica, nu zambi cu subinteles spre altcineva despre o alta persoana ... pentru ca ma provoci sa Te judec, ma provoci sa Te aduc in pustie la ... reeducare, ma provoci sa te las sa te lovesti, ranesti, sa urli de durere ...
Da, nu e bine cand te judeca altii, insa aminteste-ti de sentimentele ce vin ca o furtuna cand cineva te judeca .... cat de rea devii atunci ... ce furtuna se deslantuie ... si nu te schimbi, devii mai rea, amaraciunea devine ura, apare sentimentul de razbunare ce devine nebun ... efectiv numa asta domina gandurile ...
De asta, Eu, Dumnezeul cerurilor, Tatal tau nu te las sa judeci, de asta te-am adus aici ... la reeducare ... Te iubesc prea mult ca sa te las sa te autodistrugi ..
Tu vrei sa fii ca Mine, dar cum sa devii cand de la o scanteie tu iei foc? Cand iti iei rolul de judecator in serios, mult prea in serios, cand te crezi buricul pamantului, cand tot ce misca sau nu trebuie judecat si catalogat?
Vrei sa lasi harul meu sa curga prin tine dar sistemul tau e infundat cu amaraciune, cu ganduri de razbunare, cu neiertare, cu spirit de dreptate, cu daruri ce Eu ti le-am dat si le-ai dosit ... Ca sa devii asa cum am visat Eu ... e nevoie de interventii chirurgicale pe cord deschis, pe viu, ... fara anestezie, fara calmante ... Trebuie sa scoatem infectiile, tumorile, chisturile ...
Stiu ca doare si mi se rupe inima cand Te vad suferind insa te iubesc prea mult ca sa te las asa deformata, schilodita, urata, strangulata, vai de steaua ta ...
Am crezut ca povestile celor ce vorbesc de pustiu is SF-uri insa ... valeu e o realitate reala ... dureroasa. Inca invat sa ma rog, inca invat sa iert, inca invat sa iubesc, insa invat sa stau de vorba cu Dumnezeu, inca invat sa am incredere in El ....
Si gandurile zboara si ispita vine si ma intreaba: "asta e dragoste? Cum poate Dumnezeu sa te iubeasca si sa te chinuie atata? Cum sa nu judeci? Cum sa nu te razbuni? Cum ramane cu drepturile tale? ... "
Am invatat sa nu mai ascult de intrebarile astea, sa refuz sa le fac loc. Duc la ganduri de indreptatire, ma ajuta sa il dau pe Dumnezeu deoparte din viata mea si .... nu mai vreau sa traiesc fara El ....
Da, doare. Da, e greu. Da, sufar. Si da, Ma iubeste mai mult decat pot inchipui. Imi vrea binele, El m-a creat, El stie cum m-a intentionat si stii ceva Satano, piei, dispari .... valea .... Nu iti mai apartin. N-auzi? Nu mai sunt a ta, am decis sa ascult de Hristos, sa fiu fiica lui Dumnezeu si acum ma urasti si mai mult si vrei sa ma vezi distrugandu-ma si vei face tot ce iti sta in putinta pentru asta. Nu uita insa, acum lupti cu Dumnezeu, nu cu mine.
Ciudat ... a inceput sa imi placa in pustie ... mai toata ziua plang, durerea e ca la ea acasa ... dar am timp sa stau de vorba cu Dumnezeu, sa stam la povesti, sa il intreb despre de toate .... sa il las sa ma gandajeze, sa ma opereze, sa imi mai spuna despre casa de sus ...
marți, 17 noiembrie 2009
pustiul e o realitate
Pentru ca de mica am fost indemnata sa citesc, am citit. ... am citit si ce nu trebuia insa am citit si carti bune.Cel mai mult imi place sa citesc povesti adevarate, povesti despre schimbari nu exterioare ci interioare, despre ceea ce se petrece intr-un om si ... nu vede toata lumea ...
Uneori auzeam astfel de istorii si ma uitam la persoanele alea, aratau destul de normale, ce tot spuneau ele acolo de suferinte, de dureri sufletesti, de stat de vorba cu Dumnezeu ...? Ce, se credeau Moise sau Ilie sau ... Isus? Hai sa fim realisti ... arata destul de pamanteni ... Insa curioasa cum sunt din fire am inceput sa imi doresc sa experimentez ce ziceau ei find sigura ca e doar o poveste ... de adormit copiii.
Apoi, realisti fiind, eram religioasa, credincioasa ... citeam din Biblie, mergeam la biserica, cantam in biserica, ma imbracam si vorbeam frumos, nu repezeam pe cei ce veneau la poarta sa ceara ceva ... eram chiar mandra de mine. Ei, ca oricare discutam si despicam in bucatele pe oricine, dar asta face fiecare asa ca nu era rau ... Dumnezeu era o Persoana insa intr-un fel ceva mai mare decat duhul din lampa lui Aladin ...
Pe fondul unor probleme am inceput sa am niste dureri abdominale insuportabile ... am inceput sa ma tratez babeste ... dar nimic ... si ca sa fie si cu capac viata, ajutandu-l pe tata intr-o zi, m-am crezut Superwoman si ... buuuum dubla fractura de rotula ... ghips de sus pana jos la piciorul drept, imobilizata la pat 60 de zile a zis doctorul. I-am spus ca nu am rabdare atata, cu nici un chip nu voi sta 60 de zile cu peste 8 kg de ghips pe mine ... "macar 30 stai asa ...".
Eh ... dar si 30 pare o vesnicie mai ales ca eram ca o furtuna careia i s-a pus zid acuma. Putin inainte de asta descoperisem radio Micul Samaritean ce a fost compania mea in noptile cand de durere nu dormeam, ascultam non stop acest post de radio. Muzica, predici, marturii ale oamenilor carora li s-a schimbat viata, oameni adusi ca si mine la un punct cand au trebuit sa se opreasca.
Aveam timp sa meditez la ceea ce citeam .... si Biblia nu mai era o poveste cu multe necunoscute ... se facea lumina dar ... Doamne ... uita-te ce fata draguta sunt eu, de ce ai permis toate astea? Ce trebuie schimbat la mine? Nu te deranjez prea mult decat daca e ceva grav, decat ocazional ... Iar durerile mele abdominale erau cumplite ...
In ziua cand s-a implinit o luna de ghips hotarasem sa merg la spital sa mi-l scoata insa a plouat cum numai toamna tarziu mai poate ploua ... eram la tara, acasa ... drumurile efectiv se desfundasera, nici macar un tractor n-a avut curajul sa vina pana la noi ... furtuna din mine era imensa .... asa ca am luat foarfeca de taiat via si mi-am taiat ghipsul. Plangeam si taiam. Asa m-a gasit mama care mi-a luat foarfeca si m-a intrebat cand am de gand sa ma linistesc si ... sa am si eu rabdare? Nu mai suportam ....
M-am dus sa imi fac un control sa vad ce se intampla cu mine de am durerile alea si ... doctorul a mai chemat si pe doctorita mea si tot susoteau acolo. Ei, de-acu am sa mor creca ...
Stiu ca m-au intrebat cati ani am si mi-au zis ca pancreasul meu arata de parca bausem asa vreo 50 de ani. Eram si pe vremea aceea antialcool, asa ca m-a pufnit rasul ... nu, nu era asta. Doctorita mea, intre timp mi-a devenit prietena mi-a spus ca supararile nu sunt menite sa ma omoare, e cineva ce vrea sa le poarta, numai sa i le dau ...
Am privit-o ... fata asta ... stie ce zice ... insa ce m-a adus cu picioarele pe pamant a fost expresia: "daca nu iti schimbi stilul de viata in maxim doi ani mori". Scurt, fara urma de comentarii cu tratament de lunga durata ...
Ooooooho ... furtuna a devenit uragan ... Doamne, acu ce vrei? Sa mor? Si Tu ce castigi? ... Dar durerea era prea mare ca sa mai comentez atata asa ca ... in noptile de nesomn am inceput sa stau de vorba cu Dumnezeu, sa ii cedez fiecare centrimentru din viata mea, fiecare grija, sa discut cu el despre framantarile mele ... si am reinceput sa dorm, durerile incet incet s-au redus din intensitate, tineam regim, asa cum a spus doctorul, am invatat sa ma bucur, sa nu mai las ingrijorarile, problemele sa ma omoare ... si dupa tratament de cativa ani ... pancreasul arata normal ...si n-am murit inca ...
Intr-un fel ... am murit ... acolo in pustiul durerii, al suferintei, in furtunile din inima mea cand am stat fata in fata cu Dumnezeu, acolo de fapt ne-am cunoscut cu adevatat, in noptile interminabile ...
Nu mi-am dorit pustiul ... am vrut sa fug de el, am fugit, insa parca pamantul se intorcea, ca direct in mijlocul lui am ajuns ...
Dumnezeu nu mai era undeva departe, o prezenta neprezenta, era o realitate. Se pare ca pe mine numai pustiul ma schimba ...
Am vrut sa fiu o cunostinta a lui Dumnezeu, El insa planuise altceva pentru mine ... sa ma adopte ... eu fugeam de El, iar El statea in fata mea ...
In pustiu mi-am semnat singura actul de adoptie, acolo am invatat ca nu e un tiran cosmic asa cum il consideram, imi voia si imi vrea binele. Acolo am simtit dragostea Lui pe care o credeam numai pentru labili emotionali, acolo L-am lasat sa ma iubeasca si ... am invatat ca dragostea se invata ...
Da, pustiul e o realitate ... pustiul inimii e crud, dureros ... orice as face, oricat l-as ascunde, l-as umple cu distractii, ocupatii ... tot dureros e ...
Dar in pustiu, ma asteapta Tata ...
Uneori auzeam astfel de istorii si ma uitam la persoanele alea, aratau destul de normale, ce tot spuneau ele acolo de suferinte, de dureri sufletesti, de stat de vorba cu Dumnezeu ...? Ce, se credeau Moise sau Ilie sau ... Isus? Hai sa fim realisti ... arata destul de pamanteni ... Insa curioasa cum sunt din fire am inceput sa imi doresc sa experimentez ce ziceau ei find sigura ca e doar o poveste ... de adormit copiii.
Apoi, realisti fiind, eram religioasa, credincioasa ... citeam din Biblie, mergeam la biserica, cantam in biserica, ma imbracam si vorbeam frumos, nu repezeam pe cei ce veneau la poarta sa ceara ceva ... eram chiar mandra de mine. Ei, ca oricare discutam si despicam in bucatele pe oricine, dar asta face fiecare asa ca nu era rau ... Dumnezeu era o Persoana insa intr-un fel ceva mai mare decat duhul din lampa lui Aladin ...
Pe fondul unor probleme am inceput sa am niste dureri abdominale insuportabile ... am inceput sa ma tratez babeste ... dar nimic ... si ca sa fie si cu capac viata, ajutandu-l pe tata intr-o zi, m-am crezut Superwoman si ... buuuum dubla fractura de rotula ... ghips de sus pana jos la piciorul drept, imobilizata la pat 60 de zile a zis doctorul. I-am spus ca nu am rabdare atata, cu nici un chip nu voi sta 60 de zile cu peste 8 kg de ghips pe mine ... "macar 30 stai asa ...".
Eh ... dar si 30 pare o vesnicie mai ales ca eram ca o furtuna careia i s-a pus zid acuma. Putin inainte de asta descoperisem radio Micul Samaritean ce a fost compania mea in noptile cand de durere nu dormeam, ascultam non stop acest post de radio. Muzica, predici, marturii ale oamenilor carora li s-a schimbat viata, oameni adusi ca si mine la un punct cand au trebuit sa se opreasca.
Aveam timp sa meditez la ceea ce citeam .... si Biblia nu mai era o poveste cu multe necunoscute ... se facea lumina dar ... Doamne ... uita-te ce fata draguta sunt eu, de ce ai permis toate astea? Ce trebuie schimbat la mine? Nu te deranjez prea mult decat daca e ceva grav, decat ocazional ... Iar durerile mele abdominale erau cumplite ...
In ziua cand s-a implinit o luna de ghips hotarasem sa merg la spital sa mi-l scoata insa a plouat cum numai toamna tarziu mai poate ploua ... eram la tara, acasa ... drumurile efectiv se desfundasera, nici macar un tractor n-a avut curajul sa vina pana la noi ... furtuna din mine era imensa .... asa ca am luat foarfeca de taiat via si mi-am taiat ghipsul. Plangeam si taiam. Asa m-a gasit mama care mi-a luat foarfeca si m-a intrebat cand am de gand sa ma linistesc si ... sa am si eu rabdare? Nu mai suportam ....
M-am dus sa imi fac un control sa vad ce se intampla cu mine de am durerile alea si ... doctorul a mai chemat si pe doctorita mea si tot susoteau acolo. Ei, de-acu am sa mor creca ...
Stiu ca m-au intrebat cati ani am si mi-au zis ca pancreasul meu arata de parca bausem asa vreo 50 de ani. Eram si pe vremea aceea antialcool, asa ca m-a pufnit rasul ... nu, nu era asta. Doctorita mea, intre timp mi-a devenit prietena mi-a spus ca supararile nu sunt menite sa ma omoare, e cineva ce vrea sa le poarta, numai sa i le dau ...
Am privit-o ... fata asta ... stie ce zice ... insa ce m-a adus cu picioarele pe pamant a fost expresia: "daca nu iti schimbi stilul de viata in maxim doi ani mori". Scurt, fara urma de comentarii cu tratament de lunga durata ...
Ooooooho ... furtuna a devenit uragan ... Doamne, acu ce vrei? Sa mor? Si Tu ce castigi? ... Dar durerea era prea mare ca sa mai comentez atata asa ca ... in noptile de nesomn am inceput sa stau de vorba cu Dumnezeu, sa ii cedez fiecare centrimentru din viata mea, fiecare grija, sa discut cu el despre framantarile mele ... si am reinceput sa dorm, durerile incet incet s-au redus din intensitate, tineam regim, asa cum a spus doctorul, am invatat sa ma bucur, sa nu mai las ingrijorarile, problemele sa ma omoare ... si dupa tratament de cativa ani ... pancreasul arata normal ...si n-am murit inca ...
Intr-un fel ... am murit ... acolo in pustiul durerii, al suferintei, in furtunile din inima mea cand am stat fata in fata cu Dumnezeu, acolo de fapt ne-am cunoscut cu adevatat, in noptile interminabile ...
Nu mi-am dorit pustiul ... am vrut sa fug de el, am fugit, insa parca pamantul se intorcea, ca direct in mijlocul lui am ajuns ...
Dumnezeu nu mai era undeva departe, o prezenta neprezenta, era o realitate. Se pare ca pe mine numai pustiul ma schimba ...
Am vrut sa fiu o cunostinta a lui Dumnezeu, El insa planuise altceva pentru mine ... sa ma adopte ... eu fugeam de El, iar El statea in fata mea ...
In pustiu mi-am semnat singura actul de adoptie, acolo am invatat ca nu e un tiran cosmic asa cum il consideram, imi voia si imi vrea binele. Acolo am simtit dragostea Lui pe care o credeam numai pentru labili emotionali, acolo L-am lasat sa ma iubeasca si ... am invatat ca dragostea se invata ...
Da, pustiul e o realitate ... pustiul inimii e crud, dureros ... orice as face, oricat l-as ascunde, l-as umple cu distractii, ocupatii ... tot dureros e ...
Dar in pustiu, ma asteapta Tata ...
luni, 16 noiembrie 2009
cum sa te aud?
Foarte multa vreme m-am intrebat cum sa aud vocea Lui Dumnezeu, cum sa stiu ca El imi vorbeste? Cum sa il aud? Am citit de Moise, de Ilie ... mari oameni din trecut insa eu? Cum sa il ascult eu? Oare ar trebui sa ma duc in munti si sa cer ca si Moise sa il vad? Sa fiu atenta cand sunt cutremure poate aud si eu ceva? Sau in tunete si fulgere? Nici Moise si Ilie nu l-au auzit asa. Dar atunci cum? "intr-un susur bland".
Sa fac liniste in mintea mea ... Valeu ... cum sa fac liniste cand franturi de filmulete sau inagini imi bombardeaza mintea, cand tot felul de melodii, voci ce se misca fulgerator prin creier? Cum sa opresc avalansa asta? Nu pot lua neuronii de gat si sa le spun sa taca ...
E posibil prea mult zgomot. Ok, deci inchidem computerul, telefonul, sursele de zgomot. Dar ... cu galagia asta din capul meu ce fac? ... Fa liniste ... incearca sa auzi o voce blanda ... Vocea Lui Dumnezeu nu va striga, nu va urla, nu va da din coate sa fie auzita prima ... lasa inima sa descopere asta ... UUUUUUhu ... inima de unde va sti? Si cum stiu ca e ea? Nu imi va spune nimic in neconcordanta cu Biblia. Asta inseamna ca trebuie sa citesc Biblia si nu numai asa va pe-o poveste ci sa si gandesc ce citesc ... Aaaaaha ... se mai face lumina ...
Inima mea e cea care deosebeste vocea lui Dumnezeu dn alte miliarde de voci. Ea ii simte prezenta, atingerea. Am fost atata de nemultumita ca nu resuesc sa aud, ma gandeam ca inima mi-i surda, proasta, handicapata ... sau ca eu is aia, nu inima de nu resuesc sa inteleg ce are Dumnezeu sa imi spuna sau ... poate nu vrea sa imi vorbeasca mie nimic ....
Apoi ... crezand ca asa ceva nu se poate, am inceput sa citesc si sa imi iau ideile de acolo, sperand ca asa imi vorbeste mie Dumnezeu. Dar El nu e divizat in ideile din carti. Am invatat multe din carti, idei extraordinare am luat si aplicat in viata mea .... Am invatat sa fac liniste, sa citesc Biblia, sa invat despre Dumnzeu, sa stiu cum gandeste, cum vede lucrurile, sa imi las inima sa rezoneze cu a Lui, sa ii auda vocea ... sa stau la povesti cu Dumnezeu ... sa il las sa ma incurajeze cand moralul mi-i sub nivelul mari, sa ma mangaie cand cei din jur m-au pus la zid, sa ma ajute sa scot orice urma de amaraciune, ura, gand de razbunare, sa ma mustre cand o iau razna, sa inteleg ca pedeapsa e spre binele meu, nu ca e un tiran cosmic ...
Ca sa se intample toate astea a trebuit sa imi fac timp. Initial am zis ca NU AM TIMP. Cand? Acum cand totul parca trebuie sa se miste daca s-ar putea instant sa imi fac timp special pentru Dumnzeu? Nu ar putea sa alerge cu mine si sa imi vorbeasca? Nu, nu se poate ... m-ar distrage orice, apoi as fi atenta la drum, la altii, la probleme ...
A trebuit sa imi reamintesc ca El e o persoana, e Tatal meu, e Prietenul meu cel mai bun ... si cum sa devenim cei mai buni prieteni? Alergand? Sau efectiv rupandu-ne de "realitate" si facandu-ne timp sa ne auzim, sa ne spunem off-urile, sa povestim, sa plang ...
Mi-am gasit timp ... si daca uneori mi-i greu sa ma extrag din pat imi reamintesc ca am intalnire cu Tata. Am nevoie sa ma incurajeze, am nevoie sa ma sfatui cu El inainte ca nebunia zilei sa inceapa ... uneori sa plang ...
In liniste, intr-un timp pus deoparte numai pentru noi doi L-am cunoscut, auzit. Am invatat sa ii deosebesc vocea, am invatat sa imi placa cu El la povesti si asa nu as mai pleca din locul de intalnire ... iar viata s-a schimbat, are farmec ... e si greu uneori insa ... fug repede in bratele Tatii si plang si-s furioasa ... si stau acolo pana ma linistesc ...
Sa fac liniste in mintea mea ... Valeu ... cum sa fac liniste cand franturi de filmulete sau inagini imi bombardeaza mintea, cand tot felul de melodii, voci ce se misca fulgerator prin creier? Cum sa opresc avalansa asta? Nu pot lua neuronii de gat si sa le spun sa taca ...
E posibil prea mult zgomot. Ok, deci inchidem computerul, telefonul, sursele de zgomot. Dar ... cu galagia asta din capul meu ce fac? ... Fa liniste ... incearca sa auzi o voce blanda ... Vocea Lui Dumnezeu nu va striga, nu va urla, nu va da din coate sa fie auzita prima ... lasa inima sa descopere asta ... UUUUUUhu ... inima de unde va sti? Si cum stiu ca e ea? Nu imi va spune nimic in neconcordanta cu Biblia. Asta inseamna ca trebuie sa citesc Biblia si nu numai asa va pe-o poveste ci sa si gandesc ce citesc ... Aaaaaha ... se mai face lumina ...
Inima mea e cea care deosebeste vocea lui Dumnezeu dn alte miliarde de voci. Ea ii simte prezenta, atingerea. Am fost atata de nemultumita ca nu resuesc sa aud, ma gandeam ca inima mi-i surda, proasta, handicapata ... sau ca eu is aia, nu inima de nu resuesc sa inteleg ce are Dumnezeu sa imi spuna sau ... poate nu vrea sa imi vorbeasca mie nimic ....
Apoi ... crezand ca asa ceva nu se poate, am inceput sa citesc si sa imi iau ideile de acolo, sperand ca asa imi vorbeste mie Dumnezeu. Dar El nu e divizat in ideile din carti. Am invatat multe din carti, idei extraordinare am luat si aplicat in viata mea .... Am invatat sa fac liniste, sa citesc Biblia, sa invat despre Dumnzeu, sa stiu cum gandeste, cum vede lucrurile, sa imi las inima sa rezoneze cu a Lui, sa ii auda vocea ... sa stau la povesti cu Dumnezeu ... sa il las sa ma incurajeze cand moralul mi-i sub nivelul mari, sa ma mangaie cand cei din jur m-au pus la zid, sa ma ajute sa scot orice urma de amaraciune, ura, gand de razbunare, sa ma mustre cand o iau razna, sa inteleg ca pedeapsa e spre binele meu, nu ca e un tiran cosmic ...
Ca sa se intample toate astea a trebuit sa imi fac timp. Initial am zis ca NU AM TIMP. Cand? Acum cand totul parca trebuie sa se miste daca s-ar putea instant sa imi fac timp special pentru Dumnzeu? Nu ar putea sa alerge cu mine si sa imi vorbeasca? Nu, nu se poate ... m-ar distrage orice, apoi as fi atenta la drum, la altii, la probleme ...
A trebuit sa imi reamintesc ca El e o persoana, e Tatal meu, e Prietenul meu cel mai bun ... si cum sa devenim cei mai buni prieteni? Alergand? Sau efectiv rupandu-ne de "realitate" si facandu-ne timp sa ne auzim, sa ne spunem off-urile, sa povestim, sa plang ...
Mi-am gasit timp ... si daca uneori mi-i greu sa ma extrag din pat imi reamintesc ca am intalnire cu Tata. Am nevoie sa ma incurajeze, am nevoie sa ma sfatui cu El inainte ca nebunia zilei sa inceapa ... uneori sa plang ...
In liniste, intr-un timp pus deoparte numai pentru noi doi L-am cunoscut, auzit. Am invatat sa ii deosebesc vocea, am invatat sa imi placa cu El la povesti si asa nu as mai pleca din locul de intalnire ... iar viata s-a schimbat, are farmec ... e si greu uneori insa ... fug repede in bratele Tatii si plang si-s furioasa ... si stau acolo pana ma linistesc ...
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
un singur lucru
Mi-ar fi placut sa fiu martora la creatie, sa fiu acolo cand Dumnezeu masura muntii, cand cantarea cu palma Sa marile si oceanele, cand punea cumpana ca sa vada echilibrul intre pamant si apa, cand a suflat la poli ca sa inghete pamant si apa, apoi cand a facut sa apara mii de specii de pesti, corali, plante subacvative, .... iar pe pamant sa inceapa sa iasa tot felul de flori, copaci, iarba si ... apoi sa apara animalele, pasarile, taratoarele ... Cred ca as fi fost numai langa Dumnezeu incercand sa nu imi scape nimic.
Dar cel mai mult mi-ar fi placut sa vad cum intinde cerurile, stelele, sistemul solar, galaxiile ... cum atarna stelele, meteoritii, .... si apoi cum formeaza norii ...
Povestea de dragoste in care sunt implicata a inceput inainte de creatie, cu mii de ani inaintea mea, planul de mantuire a avut loc tot atunci, Isus a murit ca eu sa fiu mantuita, sa ajung in cer ...
Totul e posibil la Dumnezeu, poate muta munti, poate schimba anotimpuri, poate tine timpul in loc insa a decis sa nu faca ceva: sa nu ma forteze sa il iubesc.
El ma iubeste fie ca eu o fac sau nu. Ar fi putut sa ne faca un soi de robotei care sa il iubeasca, sa ne construiasca deodata iubindu-l dar a ales sa ne lase libertatea de a alege ....
Cand am citit prima data expresia ca sunt intr-o poveste de dragoste, mi-am zis ca suna a telenovela, a basm. Hai sa fim realisti, seriosi. Cum ar putea Dumnezeu sa faca asa ceva ... telenovelele is pentru cei ce nu stiu decat de dulcegarii si ... bla bla bla-uri. Dumnezeu e o persoana seriosa, stricta, dreapta, caruia trebuie sa ii dai respect, reverenta, il iubesti pentru ca si-a dat Fiul, pentru ca iti da atatea binecuvantari insa eu ca fata sa il vad ca un indragostit ... e deja SF.
Si totusi, Biblia asta spune ... Dumnezeu e indragostit de mine. El Creatorul a toate, El cel ce tine universul in mana, El cel ce are toata puterea, El cel ce e sfant, sfant, sfant, El cel ce e dragoste e indragostit de mine ...
E un fel de Printul si cersetoare sau ... Geppeto si Pinochio ....
Dar ... cand dimineata vad cum soarele incearca sa strapunga norii si parca pare un joc de putere, cand pasarile canta sinfonia revenirii zorilor spalandu-si penele cu roua, cand vantul adie mangaiandu-mi fata, cand parfumul florilor imi face fiinta sa vibreze, cand fulgii de zapada danseaza intr-un ritm numai de ei stiut ... le vad ca semne de dragoste, le vad ca semne prin care Dumnezeu imi atrage atentia spre El, sa ma gandesc la El, sa ma las minunata de ceea ce vad, aud si simt, sa las bucuria sa imi inunde sufletul, sa accept semnele lui de dragoste, sa ma las cucerita de El ...
Sunt o persoana rationala, mi-am construit si am lucrat la rationalizarea a orice, inclusiv a dragostei ... trebuie sa existe o explicatie a dragostei. Nu ma poate nimeni iubi asa ... degeaba. Dragostea e logica, e matematica - asa am gandit ... pana am ajuns la afirmatia ca sunt intr-o poveste de dragoste. In dragoste matematica se schimba, doi inseamna unu sau inseamna trei sau inseamna o mare multime ... putinul se imparte, sau devine de nenumarat ... dragostea face minuni ...
Imi place de Dumnezeu ca a ales sa nu ma forteze, nu mi-a trimis nici un fulger ca sa ma tintuiasca locului si sa il iubesc de frica ... insa mi-a trimis rasarituri, apusuri ce mi-au tinut respiratia la limita suprevietuirii ...
Am decis sa ma las cucerita de El, sa cred ca sunt intr-o poveste de dragoste si sa cred ca nu e de domeniul SF-ului ... si asa incet incet am inceput sa il iubesc si eu ... cam timid e drept ... si nu prea stiu cum sa ma manifest, ce sa spun, cum sa actionez ... insa povestea continua ...
Dar cel mai mult mi-ar fi placut sa vad cum intinde cerurile, stelele, sistemul solar, galaxiile ... cum atarna stelele, meteoritii, .... si apoi cum formeaza norii ...
Povestea de dragoste in care sunt implicata a inceput inainte de creatie, cu mii de ani inaintea mea, planul de mantuire a avut loc tot atunci, Isus a murit ca eu sa fiu mantuita, sa ajung in cer ...
Totul e posibil la Dumnezeu, poate muta munti, poate schimba anotimpuri, poate tine timpul in loc insa a decis sa nu faca ceva: sa nu ma forteze sa il iubesc.
El ma iubeste fie ca eu o fac sau nu. Ar fi putut sa ne faca un soi de robotei care sa il iubeasca, sa ne construiasca deodata iubindu-l dar a ales sa ne lase libertatea de a alege ....
Cand am citit prima data expresia ca sunt intr-o poveste de dragoste, mi-am zis ca suna a telenovela, a basm. Hai sa fim realisti, seriosi. Cum ar putea Dumnezeu sa faca asa ceva ... telenovelele is pentru cei ce nu stiu decat de dulcegarii si ... bla bla bla-uri. Dumnezeu e o persoana seriosa, stricta, dreapta, caruia trebuie sa ii dai respect, reverenta, il iubesti pentru ca si-a dat Fiul, pentru ca iti da atatea binecuvantari insa eu ca fata sa il vad ca un indragostit ... e deja SF.
Si totusi, Biblia asta spune ... Dumnezeu e indragostit de mine. El Creatorul a toate, El cel ce tine universul in mana, El cel ce are toata puterea, El cel ce e sfant, sfant, sfant, El cel ce e dragoste e indragostit de mine ...
E un fel de Printul si cersetoare sau ... Geppeto si Pinochio ....
Dar ... cand dimineata vad cum soarele incearca sa strapunga norii si parca pare un joc de putere, cand pasarile canta sinfonia revenirii zorilor spalandu-si penele cu roua, cand vantul adie mangaiandu-mi fata, cand parfumul florilor imi face fiinta sa vibreze, cand fulgii de zapada danseaza intr-un ritm numai de ei stiut ... le vad ca semne de dragoste, le vad ca semne prin care Dumnezeu imi atrage atentia spre El, sa ma gandesc la El, sa ma las minunata de ceea ce vad, aud si simt, sa las bucuria sa imi inunde sufletul, sa accept semnele lui de dragoste, sa ma las cucerita de El ...
Sunt o persoana rationala, mi-am construit si am lucrat la rationalizarea a orice, inclusiv a dragostei ... trebuie sa existe o explicatie a dragostei. Nu ma poate nimeni iubi asa ... degeaba. Dragostea e logica, e matematica - asa am gandit ... pana am ajuns la afirmatia ca sunt intr-o poveste de dragoste. In dragoste matematica se schimba, doi inseamna unu sau inseamna trei sau inseamna o mare multime ... putinul se imparte, sau devine de nenumarat ... dragostea face minuni ...
Imi place de Dumnezeu ca a ales sa nu ma forteze, nu mi-a trimis nici un fulger ca sa ma tintuiasca locului si sa il iubesc de frica ... insa mi-a trimis rasarituri, apusuri ce mi-au tinut respiratia la limita suprevietuirii ...
Am decis sa ma las cucerita de El, sa cred ca sunt intr-o poveste de dragoste si sa cred ca nu e de domeniul SF-ului ... si asa incet incet am inceput sa il iubesc si eu ... cam timid e drept ... si nu prea stiu cum sa ma manifest, ce sa spun, cum sa actionez ... insa povestea continua ...
vineri, 13 noiembrie 2009
in cautarea Evei
In adolescenta am gasit un citat ce m-a socat si in acelasi timp mi-a dat de gandit: "Tu esti un raspuns la rugaciunile cuiva". Adica cum? Cine s-a rugat sau se roaga pentru mine? Ei, mama si tata stiu, bunicii nu mai sunt, fratii mei? e normal ...
Nu stiu cat de fericiti au fost ai mei cand au realizat ca voi aparea, pentru ca baietii era deja mari, erau la liceu, ei nu mai erau chiar tineri, insa ceea ce stiu e ca s-au rugat sa fiu fata. Si mai stiu ca bunicii mei s-au rugat si au cerut o fata si am fost un mare motiv de bucurie ... am aparut ca raspuns la rugaciunile parintilor, bunicilor, prietenilor parintilor si bunicilor mei ...
Nu m-am simtit nedorita, neiubita, neapreciata ... stiam ca pot sa merg sa cer sa mi se spuna povesti, sa intreb ca mi se va raspunde .... nu mi-am pus problema daca-s frumoasa, daca-s desteapta, daca merit sa fiu iubita ...
Dar a venit adolescenta si oasele parca nu mai conteneau sa creasca si pentru ca in copilarie se inventasera tratamentele cu hormoni de crestere, de stopare a cresterii, de ... mai stiu eu ce ... am avut si eu parte de unul de crestere ... medicul de atunci habar nu avea ca vor fi urmari insa ... povestea avea sa explodeze in adolescenta cand ... parca ma desiram ... cand tot ceea ce credeam despre mine era ca un fum ce incercam sa il tin in mana ... nu mai eram frumoasa, nu ma vedeam frumoasa, desteapta, nu mai meritam sa fiu iubita, apreciata, ma vedeam ca lebada in cardul cu rate ... in loc de Barbie, in loc de Eva cea perfecta din Eden ... aparea o adolescenta desirata, osoasa ... si ca pachetul sa fie perfect sau sa aibe bonus ... acneaa era prezenta ...
Mi-am creat un soi de mecanism ... daca nu eram chemata undeva era pentru ca nu meritam, ma educam ca nu sunt suficient de buna, de frumoasa, de desteapta, de placuta pentru a fi prezenta acolo, nu aveam nimic care sa placa celor de acolo. Si ... in timp sistemul se perfectioneaza ... Eva, devenise un soi de vis imposibil. Curele cu un covrig uscat erau ceva normale ... si orice as fi facut, Eva tot nu deveneam .... Intre timp s-a instalat Barbie ce a surclasat-o pe Eva ... si standardul tot ridicat si imposibil a fost ...
Am avut parte de apreciere din partea parintilor, prietenilor insa nu ajungeau sa isi faca efectul ... pentru ca eu chiar credeam minciunile pe care mi le creasem ....
Tata a trebuit sa intervina drastic cand hainele mele pareau a sta ca pe gard ... si mama a inceput sa "opereze" hainele mele, sa le scurteze, stramteze ... fustelor li se injumatatea lungimea, pantalonii nu mai maturau strada, pantofii apareau cu toc din ce in ce mai inalt, bluzele nu trebuiau sa fie ca saci, ...
Mi se spunea ca-s frumoasa, ca trebuie sa port haine care sa imi scoata in evidenta frumusetea nu sa ma ascund in ele ... da zi-i asta unei minti inebunite in cautarea Evei ...
Am incercat sa excelez inbogatindu-mi cunostintele, mcar daca nu eram atata de frumoasa sa fiu desteapta ... insa se gasea cineva cu o replica acida ce ma reducea la tacere ...
Imi aduc aminte de petrecerea de majorat ... cand am fost intrebata daca imi folosesc frumusetea pentru a obtine favoruri. Cred ca ochii imi faceau ca girofarurile ... si am rugat sa mi se repete intrebarea, mi s-a repetat. Am spus Nu ... insa a fost ca un punct de cotitura in gandirea mea ... cum adica daca imi folosesc frumusetea? Adica eu sunt frumoasa? Adica ... chiar sunt frumoasa?
Eh ... poate a zis asta pentru ca ma iubeste asa cum sunt ...
Dar ... a venit Isus si mi-a placut de El ca ... nu l-a interesat de acnee, de Barbie, de standardele perfectionarii mele, nu l-am impresionat cu cate carti citisem ...
Si ... intr-o zi am ajuns amandoi sa facem curat in camera cu autoapreciere si ... era jale ... asa ca m-a rugat sa ma uit la El si m-a intrebat: Cella, de unde stii tu cum arata Eva? De ce o cauti pe Eva daca habar nu ai cum arata ea? Si apoi ... tu nu esti copia Evei ...
Isus, stai ... wow ... are dreptate ... eu nu stiu cum arata Eva ... uite ca la asta nu m-am gandit ...
Cella, eu asa te-am conceput, mi-a facut placere sa las cateva alunite pe fata ta, sa ai par ondulat cu o culoare nu prea definita, Ti-am dat voce, talente ... esti atata de frumoasa, de pretioasa, Te iubesc atata de mult. Nu esti multumita cum te-am gandit Eu? Nu mai exista o a doua Cella - esti unica. Personalitatii tale puternice i-am dat conformatie mai osoasa, mai solida insa ... i-am dat sensibilitate ... Eu te iubesc asa cum esti, de ce vrei tu sa devii alta, altcineva? De ce nu vrei sa fii tu?
L-am rugat pe Isus sa imi mai spuna, lacrimile curgeau la inceput timide, apoi suvoi ... apoi L-am rugat sa ma ajute cu lupt cu propriile-mi idei despre a fi altcineva, despre unde imi gasesc valoarea ....
Inca lupt cu mine insami, cu propriul sistem de dezapreciere ... uneori iar ma trezesc ca o caut pe Eva, parca uit ca e moarta saraca de ceva mii de ani, uit ca Barbie e doar o papusa, uit ca am nu sunt o copie ci ca sunt original, uit ca asa am fost creata ....
Inima mea e in proces de vindecare, Isus lucreaza intens la asta, ideile mele uneori incearca sa imi aminteasca unde mi-am fixat eu locul ... dar L-am rugat pe Isus ... sa ma ajute in luptele mele, cand vad ca norii se apropie ma duc la el si il rog sa imi mai spuna cum m-a gandit, cum m-a facut, sa imi spuna ca sunt frumoasa, sunt pretioasa ...
Sunt o urmasa a Evei, nu o copie . Eva e moarta iar eu ... TRAIESC!
Nu stiu cat de fericiti au fost ai mei cand au realizat ca voi aparea, pentru ca baietii era deja mari, erau la liceu, ei nu mai erau chiar tineri, insa ceea ce stiu e ca s-au rugat sa fiu fata. Si mai stiu ca bunicii mei s-au rugat si au cerut o fata si am fost un mare motiv de bucurie ... am aparut ca raspuns la rugaciunile parintilor, bunicilor, prietenilor parintilor si bunicilor mei ...
Nu m-am simtit nedorita, neiubita, neapreciata ... stiam ca pot sa merg sa cer sa mi se spuna povesti, sa intreb ca mi se va raspunde .... nu mi-am pus problema daca-s frumoasa, daca-s desteapta, daca merit sa fiu iubita ...
Dar a venit adolescenta si oasele parca nu mai conteneau sa creasca si pentru ca in copilarie se inventasera tratamentele cu hormoni de crestere, de stopare a cresterii, de ... mai stiu eu ce ... am avut si eu parte de unul de crestere ... medicul de atunci habar nu avea ca vor fi urmari insa ... povestea avea sa explodeze in adolescenta cand ... parca ma desiram ... cand tot ceea ce credeam despre mine era ca un fum ce incercam sa il tin in mana ... nu mai eram frumoasa, nu ma vedeam frumoasa, desteapta, nu mai meritam sa fiu iubita, apreciata, ma vedeam ca lebada in cardul cu rate ... in loc de Barbie, in loc de Eva cea perfecta din Eden ... aparea o adolescenta desirata, osoasa ... si ca pachetul sa fie perfect sau sa aibe bonus ... acneaa era prezenta ...
Mi-am creat un soi de mecanism ... daca nu eram chemata undeva era pentru ca nu meritam, ma educam ca nu sunt suficient de buna, de frumoasa, de desteapta, de placuta pentru a fi prezenta acolo, nu aveam nimic care sa placa celor de acolo. Si ... in timp sistemul se perfectioneaza ... Eva, devenise un soi de vis imposibil. Curele cu un covrig uscat erau ceva normale ... si orice as fi facut, Eva tot nu deveneam .... Intre timp s-a instalat Barbie ce a surclasat-o pe Eva ... si standardul tot ridicat si imposibil a fost ...
Am avut parte de apreciere din partea parintilor, prietenilor insa nu ajungeau sa isi faca efectul ... pentru ca eu chiar credeam minciunile pe care mi le creasem ....
Tata a trebuit sa intervina drastic cand hainele mele pareau a sta ca pe gard ... si mama a inceput sa "opereze" hainele mele, sa le scurteze, stramteze ... fustelor li se injumatatea lungimea, pantalonii nu mai maturau strada, pantofii apareau cu toc din ce in ce mai inalt, bluzele nu trebuiau sa fie ca saci, ...
Mi se spunea ca-s frumoasa, ca trebuie sa port haine care sa imi scoata in evidenta frumusetea nu sa ma ascund in ele ... da zi-i asta unei minti inebunite in cautarea Evei ...
Am incercat sa excelez inbogatindu-mi cunostintele, mcar daca nu eram atata de frumoasa sa fiu desteapta ... insa se gasea cineva cu o replica acida ce ma reducea la tacere ...
Imi aduc aminte de petrecerea de majorat ... cand am fost intrebata daca imi folosesc frumusetea pentru a obtine favoruri. Cred ca ochii imi faceau ca girofarurile ... si am rugat sa mi se repete intrebarea, mi s-a repetat. Am spus Nu ... insa a fost ca un punct de cotitura in gandirea mea ... cum adica daca imi folosesc frumusetea? Adica eu sunt frumoasa? Adica ... chiar sunt frumoasa?
Eh ... poate a zis asta pentru ca ma iubeste asa cum sunt ...
Dar ... a venit Isus si mi-a placut de El ca ... nu l-a interesat de acnee, de Barbie, de standardele perfectionarii mele, nu l-am impresionat cu cate carti citisem ...
Si ... intr-o zi am ajuns amandoi sa facem curat in camera cu autoapreciere si ... era jale ... asa ca m-a rugat sa ma uit la El si m-a intrebat: Cella, de unde stii tu cum arata Eva? De ce o cauti pe Eva daca habar nu ai cum arata ea? Si apoi ... tu nu esti copia Evei ...
Isus, stai ... wow ... are dreptate ... eu nu stiu cum arata Eva ... uite ca la asta nu m-am gandit ...
Cella, eu asa te-am conceput, mi-a facut placere sa las cateva alunite pe fata ta, sa ai par ondulat cu o culoare nu prea definita, Ti-am dat voce, talente ... esti atata de frumoasa, de pretioasa, Te iubesc atata de mult. Nu esti multumita cum te-am gandit Eu? Nu mai exista o a doua Cella - esti unica. Personalitatii tale puternice i-am dat conformatie mai osoasa, mai solida insa ... i-am dat sensibilitate ... Eu te iubesc asa cum esti, de ce vrei tu sa devii alta, altcineva? De ce nu vrei sa fii tu?
L-am rugat pe Isus sa imi mai spuna, lacrimile curgeau la inceput timide, apoi suvoi ... apoi L-am rugat sa ma ajute cu lupt cu propriile-mi idei despre a fi altcineva, despre unde imi gasesc valoarea ....
Inca lupt cu mine insami, cu propriul sistem de dezapreciere ... uneori iar ma trezesc ca o caut pe Eva, parca uit ca e moarta saraca de ceva mii de ani, uit ca Barbie e doar o papusa, uit ca am nu sunt o copie ci ca sunt original, uit ca asa am fost creata ....
Inima mea e in proces de vindecare, Isus lucreaza intens la asta, ideile mele uneori incearca sa imi aminteasca unde mi-am fixat eu locul ... dar L-am rugat pe Isus ... sa ma ajute in luptele mele, cand vad ca norii se apropie ma duc la el si il rog sa imi mai spuna cum m-a gandit, cum m-a facut, sa imi spuna ca sunt frumoasa, sunt pretioasa ...
Sunt o urmasa a Evei, nu o copie . Eva e moarta iar eu ... TRAIESC!
joi, 12 noiembrie 2009
oare cine bate la usa?
"Iata eu stau la usa si bat!" Apocalipsa 3:20
Dar eu i-am deschis Lui Isus usa sa intre in inima mea ... versetul asta nu e pentru mine. E pentru cei ce nu vor sa creada in Dumnezeu, in jertfa de pe Golgota, eu sunt crestina, poate ... e pentru budisti, musulmani, si altii de prin jungle.
Imi place asemanarea inimii cu o casa, iar o casa e compusa din mai multe camere. In momentul cand i-am deschis Lui Isus usa de la intrare si El a intrat a inceput procesul mantuirii. L-am poftit pe Isus in sufragerie unde era curat luna, o muzica se auzea in surdina, aer curat, nici urma de praf, gaze nici urma ... fotoliile erau asezate confortabil ... Am povestit cu El si ma simteam atata de bine. I-am spus sa locuiasca cu mine, sa fim colocatari. Adica amandoi in aceeasi casa. Am serivit masa, am povestit si apoi i-am aratat camera Lui, era simpla dar curata ... ce nu era de folos acolo, ce nu trebuia sa vada El era dosit prin camera mea, prin magazie, beci, debara ....
A doua zi dimineata am auzit o bataie timida la usa. Somnoroasa am intrebat cine e? Isus sunt, pot intra? ... OOOOOh, nu ... E camera mea ... e spatiul meu privat, intimitatea mea ... Aaah Isus, stai sa imi iau un halat si vin eu in sufragerie ... lucrurile nu-s prea asezate acum ... a trebuit sa pregatesc camera pentru Tine... si L-am dus cu vorba pana in sufragerie ... unde ne-am servit cafeau, L-am lasat sa imi explice lucruri ce imi erau neclare, sa ma iubeasca, sa imi spuna cuvinet ce ma mangaie, sa imi aline ranile ....
Wow, e atata de frumos cu El, ma simt iubita, inteleasa, iertata ... dar Il vad trist pe Isus ... de cate ori plec in camera mea si incui usa .... asa ca am bagat repede prin sifonier si pe sub pat ce nu era in ordine si L-am invitat cu greu in camera mea ... I-a placut cum imi aranjasem camera, cum se vedea lumina prin jaluzele si m-a intrebat daca ma poate ajuta la curatenie ...
Nu vedeai nimic aruncat ... si stiam ca daca deschideai sifonierul totul ar fi cazut ca o avalansa ... iar daca ridicai cuvertura ... valeu ... mai bine nu ...
I-am spus ca e ok ... nu vreau sa il deranjez ... ma descurc. N-a fortat nota, s-a ridicat si a plecat in camera Lui ...
Am camerele mele incuiate de mult, sigilate si Isus sta la usa si bate si vrea sa vindece ce e acolo ... si eu ma faca nu aud iar El nu forteaza usile.
Vreau sa fiu ca El ... insa numai dandu-i toate cheile si lasandu-L pe El sa faca schimbarile voi fi ca El.
Credeam ca versetul spune numa de usa de la intrare .... dar e vorba de orice usa sau usita, departament, sertat, dulapior, ungher al vietii mele.
Sunt in curatenie generala, in proces de vindecare si cum imi place sa spun: de pritificare. Din afara nu pare nimic schimbat, dar inauntru uneori plang cu amar, uneori e veselie insa se vede schimbarea ... toate usile sunt deschise, aer proaspat, ranile sunt in curs de vindecare ... nu mai iese nimic din sertare ... si toate usile ... sunt deschise ...
Sunt cu Isus la povesti in caz ca nu ma gasiti ...
Dar eu i-am deschis Lui Isus usa sa intre in inima mea ... versetul asta nu e pentru mine. E pentru cei ce nu vor sa creada in Dumnezeu, in jertfa de pe Golgota, eu sunt crestina, poate ... e pentru budisti, musulmani, si altii de prin jungle.
Imi place asemanarea inimii cu o casa, iar o casa e compusa din mai multe camere. In momentul cand i-am deschis Lui Isus usa de la intrare si El a intrat a inceput procesul mantuirii. L-am poftit pe Isus in sufragerie unde era curat luna, o muzica se auzea in surdina, aer curat, nici urma de praf, gaze nici urma ... fotoliile erau asezate confortabil ... Am povestit cu El si ma simteam atata de bine. I-am spus sa locuiasca cu mine, sa fim colocatari. Adica amandoi in aceeasi casa. Am serivit masa, am povestit si apoi i-am aratat camera Lui, era simpla dar curata ... ce nu era de folos acolo, ce nu trebuia sa vada El era dosit prin camera mea, prin magazie, beci, debara ....
A doua zi dimineata am auzit o bataie timida la usa. Somnoroasa am intrebat cine e? Isus sunt, pot intra? ... OOOOOh, nu ... E camera mea ... e spatiul meu privat, intimitatea mea ... Aaah Isus, stai sa imi iau un halat si vin eu in sufragerie ... lucrurile nu-s prea asezate acum ... a trebuit sa pregatesc camera pentru Tine... si L-am dus cu vorba pana in sufragerie ... unde ne-am servit cafeau, L-am lasat sa imi explice lucruri ce imi erau neclare, sa ma iubeasca, sa imi spuna cuvinet ce ma mangaie, sa imi aline ranile ....
Wow, e atata de frumos cu El, ma simt iubita, inteleasa, iertata ... dar Il vad trist pe Isus ... de cate ori plec in camera mea si incui usa .... asa ca am bagat repede prin sifonier si pe sub pat ce nu era in ordine si L-am invitat cu greu in camera mea ... I-a placut cum imi aranjasem camera, cum se vedea lumina prin jaluzele si m-a intrebat daca ma poate ajuta la curatenie ...
Nu vedeai nimic aruncat ... si stiam ca daca deschideai sifonierul totul ar fi cazut ca o avalansa ... iar daca ridicai cuvertura ... valeu ... mai bine nu ...
I-am spus ca e ok ... nu vreau sa il deranjez ... ma descurc. N-a fortat nota, s-a ridicat si a plecat in camera Lui ...
Am camerele mele incuiate de mult, sigilate si Isus sta la usa si bate si vrea sa vindece ce e acolo ... si eu ma faca nu aud iar El nu forteaza usile.
Vreau sa fiu ca El ... insa numai dandu-i toate cheile si lasandu-L pe El sa faca schimbarile voi fi ca El.
Credeam ca versetul spune numa de usa de la intrare .... dar e vorba de orice usa sau usita, departament, sertat, dulapior, ungher al vietii mele.
Sunt in curatenie generala, in proces de vindecare si cum imi place sa spun: de pritificare. Din afara nu pare nimic schimbat, dar inauntru uneori plang cu amar, uneori e veselie insa se vede schimbarea ... toate usile sunt deschise, aer proaspat, ranile sunt in curs de vindecare ... nu mai iese nimic din sertare ... si toate usile ... sunt deschise ...
Sunt cu Isus la povesti in caz ca nu ma gasiti ...
miercuri, 11 noiembrie 2009
vindecarea incepe cu iertarea ...
Mi-ar fi placut ca Isus sa dea o solutie mai simpla pentru vindecare. Dar ... El alege ce e mai greu (din punct de vedere uman, nu imi e firesc, nu e pamantean), alege ca procesul de vindecare sa inceapa cu iertarea. In toate vindecarule Sale incepe prin a ierta pacatele celor ce vin pe pat, adusi de altii, prin scaldatori, pe drumuri, prin case, pe oriunde. Odata iertati sunt si vindecati.
Insa ... ce e si mai greu e ca Duhul ce L-a pus in mine se supara cand eu nu iert. Nu imi mai spune nimic si eu ma cred Sfanta Cella, si ... cred ca vai is in ultima faza de sfintificare si de fapt, eu is vai de steaua mea. Orice nu iert, orice ofensa, orice jignire, orice privire ce m-a facut sa ma simt aproape de centrul pamantului, orice vorba aruncata in vant, orice gest neiertat ma duce departe de Dumnezeu. Nu pot fi aproape de El cand in inima mea e tzunami, e autoinselare.
Si ... e atata de greu sa iert, cum a putut sa imi faca asta, nu i-am facut nimic, de ce m-a jignit asa, de ce a spus despre mine asta ... ca sa nu mai spun ca la judecat ... ma pot duce la concurs, iar despre idei de razbunare ... cartea recordurilor e puiut fata de ideile mele ....
Socant, atata timp cat nu iert orice, pe oricine, oricand ar fi gresit Duhul nu imi mai vorbeste - l-am fortat sa taca, neiertand.
E atat de nefiresc, atata de nepamantean sa ierti. Dar dreptul meu? Cum ramane cu el? Am atatea drepturi de ... nu cred ca le stiu pe toate, dar pune-ma la incercare si-o sa vezi ca le stiu ..... Tin la tot ce e legal, drept, litera legii straluceste ca un led ...dar ce zice Isus? Iertare, dragoste, acordare de har?
Hoooooooooah .... Isus nu poti alege o cale mai usoara? Stii, Tu esti Dumnezeu si Tie iti e usor, dar mie nu imi e ... eu sunt tarana, slaba, vointa mi-i slaba, nu am atata intelepciune. Asa ma pricep la scuze de numa ... insa nu imi merge ... sunt bolnava vai de mine, mai ca ma tarai, insa nu renunt la drepturile mele si obligatiile altora ....
Orice amaraciune ... adica orice face sa se adune adrenalina si furtuna sa inceapa sa iert, ma desparte de Dumnezeu. Adica faptul ca eu nu pot ierta pe X, Y si Z ma impiedica sa te aud, sa Te vad? Adica nu primesc vindecare si durerile sunt enorme pentru ca eu refuz sa iert tinand de drepturile mele?
Aaaaaah, pai si eu pot fi educata. Adica sufar ca bleaga pentru ca refuz sa iert ... pai imi doresc sa fiu ca Tine si pentru asta trebuie sa incep sa iert si sa continui procesul ...
Doamne, vreau sa scot orice amaraciune, orice gand de dreptate, de legalitate, de spirit de razbunare. Vreau sa iert. Nu e omenesc, firesc, pamantesc insa asta ma aduce in sfera supranaturalului, ma face mai asemenea Tie si eu asta vreau. Nu e usor si voi mai avea de lucru si maine si poimaine si tot asa. Nu vreau sa cred ca sunt intr-o relatie cu Tine si cand vad pe nu stiu cine, tsunami sa para puiut pe langa ce-i in inima mea. Nu se mai poate asa ceva: iert, iert, iert. Orice, pe orice, oricand mi-ar fi gresit, nu vreau sa mai judec, nu vreau sa iti iau locul, vreau vindecarea inimii, vreau sa Te am langa mine, vreau sa devin ca Tine ... sa trec in supranatural ...
Dupa ce iertai pe ologi, ei sareau din pat, surzii auzeau mai bine ca cei ce au auzit de cand se stiau, orbii acum vad ce eu nici nu zaresc, hemoragiile le opresti, durerile inceteaza ... vine eliberarea, vine pacea, vine fericirea ...
Si, Doamne ... ajuta-ma sa fiu atenta la comportamentul meu ... sa nu jignesc cu voia sau fara voia mea - oricum ar fi, e pacat, sa nu ma uit urat desfiintand pe cel privit, sa nu injosesc, sa nu defaim, sa nu judec ci sa acord har, sa acord iertare asa cum le primesc si eu de la Tine.
Vreau sa fiu ca Tine oricare ar fi costul, oricat ar fi de iertat, oricata amaraciune, judecata ar fi de scos din inima mea mica si totusi atata de incapatoare ...
Insa ... ce e si mai greu e ca Duhul ce L-a pus in mine se supara cand eu nu iert. Nu imi mai spune nimic si eu ma cred Sfanta Cella, si ... cred ca vai is in ultima faza de sfintificare si de fapt, eu is vai de steaua mea. Orice nu iert, orice ofensa, orice jignire, orice privire ce m-a facut sa ma simt aproape de centrul pamantului, orice vorba aruncata in vant, orice gest neiertat ma duce departe de Dumnezeu. Nu pot fi aproape de El cand in inima mea e tzunami, e autoinselare.
Si ... e atata de greu sa iert, cum a putut sa imi faca asta, nu i-am facut nimic, de ce m-a jignit asa, de ce a spus despre mine asta ... ca sa nu mai spun ca la judecat ... ma pot duce la concurs, iar despre idei de razbunare ... cartea recordurilor e puiut fata de ideile mele ....
Socant, atata timp cat nu iert orice, pe oricine, oricand ar fi gresit Duhul nu imi mai vorbeste - l-am fortat sa taca, neiertand.
E atat de nefiresc, atata de nepamantean sa ierti. Dar dreptul meu? Cum ramane cu el? Am atatea drepturi de ... nu cred ca le stiu pe toate, dar pune-ma la incercare si-o sa vezi ca le stiu ..... Tin la tot ce e legal, drept, litera legii straluceste ca un led ...dar ce zice Isus? Iertare, dragoste, acordare de har?
Hoooooooooah .... Isus nu poti alege o cale mai usoara? Stii, Tu esti Dumnezeu si Tie iti e usor, dar mie nu imi e ... eu sunt tarana, slaba, vointa mi-i slaba, nu am atata intelepciune. Asa ma pricep la scuze de numa ... insa nu imi merge ... sunt bolnava vai de mine, mai ca ma tarai, insa nu renunt la drepturile mele si obligatiile altora ....
Orice amaraciune ... adica orice face sa se adune adrenalina si furtuna sa inceapa sa iert, ma desparte de Dumnezeu. Adica faptul ca eu nu pot ierta pe X, Y si Z ma impiedica sa te aud, sa Te vad? Adica nu primesc vindecare si durerile sunt enorme pentru ca eu refuz sa iert tinand de drepturile mele?
Aaaaaah, pai si eu pot fi educata. Adica sufar ca bleaga pentru ca refuz sa iert ... pai imi doresc sa fiu ca Tine si pentru asta trebuie sa incep sa iert si sa continui procesul ...
Doamne, vreau sa scot orice amaraciune, orice gand de dreptate, de legalitate, de spirit de razbunare. Vreau sa iert. Nu e omenesc, firesc, pamantesc insa asta ma aduce in sfera supranaturalului, ma face mai asemenea Tie si eu asta vreau. Nu e usor si voi mai avea de lucru si maine si poimaine si tot asa. Nu vreau sa cred ca sunt intr-o relatie cu Tine si cand vad pe nu stiu cine, tsunami sa para puiut pe langa ce-i in inima mea. Nu se mai poate asa ceva: iert, iert, iert. Orice, pe orice, oricand mi-ar fi gresit, nu vreau sa mai judec, nu vreau sa iti iau locul, vreau vindecarea inimii, vreau sa Te am langa mine, vreau sa devin ca Tine ... sa trec in supranatural ...
Dupa ce iertai pe ologi, ei sareau din pat, surzii auzeau mai bine ca cei ce au auzit de cand se stiau, orbii acum vad ce eu nici nu zaresc, hemoragiile le opresti, durerile inceteaza ... vine eliberarea, vine pacea, vine fericirea ...
Si, Doamne ... ajuta-ma sa fiu atenta la comportamentul meu ... sa nu jignesc cu voia sau fara voia mea - oricum ar fi, e pacat, sa nu ma uit urat desfiintand pe cel privit, sa nu injosesc, sa nu defaim, sa nu judec ci sa acord har, sa acord iertare asa cum le primesc si eu de la Tine.
Vreau sa fiu ca Tine oricare ar fi costul, oricat ar fi de iertat, oricata amaraciune, judecata ar fi de scos din inima mea mica si totusi atata de incapatoare ...
marți, 10 noiembrie 2009
de unde si de ce vin necazurile?
Sunt o fire intrebacioasa si am crescut auzind ca nu am voie sa il intreb pe Dumnezeu de ce mi se intampla aia sau aia? De unde imi vin necazurile? De la X, Y, cumva isi baga dracul coada sa imi faca viata amara, eu trebuie cu lupt cu el? Duhurile rele imi pun piedica si ... de asta apar tot felul de necazuri? Sau cumva sunt chiar trimise de Dumnezeu?
Am citit cartea Iov in disperare, ma regasesc in intrebarile lui insa eu ma simteam atata de pacatoasa intrebandu-l cate ceva ... pana am descoperit ca nu e pacat sa intrebi, pana am descoperit ca David - omul dupa inima lui Dumnezeu a fost tot asa intrebacios ca si mine. Dumnezeu nu vreau un soi de respect distant, un soi de imi tin gura ca sa beneficiez de pe urma Ta si, El vrea sa fim prieteni, m-a adoptat, ii sunt fiica - deci pot sa il intreb ce vreau eu, cand vreau eu ...
Si L-am intrebat ... "Doamne, necazurile astea ce par ca nu se mai termina de unde vin? De la cei din jur, din cauza mea - ca si consecinte a ceea ce fac si spun, de la Satana sau ... le trimiti Tu?" M-a pus sa fac deosebire intre ispita si necaz, incercare ... si mi-a spus ca da, El ingaduie necazurile pentru ca lucreaza la rabdarea si credinta mea (Iacov 1:1-4).... Wow.
Adica, nu e si asa grea viata asta ca trebuie sa mai si ingadui sau trimiti Tu ceva? Pana si Tu imi pui bete in toate? Ce fel de dragoste e asta? Lucrez cu atata sarguinta sa imi fac ziduri de aparare, sa imi gasesc punctele tari, sa ma focalizez pe ele, sa cresc in ochii mei si al altora si apari Tu si maturi tot ... ca si cum ar fi un castel de paie ce zboara la prima adiere de vant ....
In Evrei 12: 5 si 6 gasesc scris: "Si ati uitat sfatul, pe care vi-l da ca unor fii: "Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului, si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste."
Adica pentru ca ma iubesti lasi necazurile sa vina peste mine? M-ai provocat sa ma gandesc la parintii mei, la pedepsele ce le-am primit si daca a fost corect si daca ma iubeau cand mi le-au aplicat. Pai normal ca ma iubeau, nu puteau sa ma lase sa cresc asa de capul meu ....
Daca vin necazuri, incercari in viata mea e pentru ca Tu ma iubesti si lucrezi in viata mea, e pentru ca Tu vrei sa ma schimbi? Dar ... nu s-ar putea schimbari fara durere? Se pare ca nu. Singurii stimuli ce ma obliga, forteaza la schimbare sunt cei ai durerii.
Deci ... nu esti un soi de tiran celest ce se bucura vazandu-ma plangand, vazandu-ma suferind, ... efectiv luptand cu ce pare mai bun in mine. Si acel bun al meu e cladit in ani de zile, talente in care am investit pasiune, daruire ... Tu mi le darami in miliarde de bucatale ... pentru ca vrei ceva mai bun pentru mine. Tu nu ma vrei ascunsa dupa ce cred eu ca e bine ... ci stii ca eu cu adevarat sunt altfel si atunci ... e nevoie de demolare iar in proces e nevoie de baros, cateodata picamar ... facut curat si cladit ceea ce Tu stii ca e bun, ceea ce Tu vrei sa cresti ... iar eu lupt cu Tine crezand ca imi stiu eu rostul si punctele tari ... Punctele mele tari le-am creat pentru a face impresie, pentru a fi stapana pe mine, pentru a iesi in evidenta prin ele, le-am perfectionat ....
Insa... Tu nu esti de acord cu ele si ... le darami ...
Doamne, dar nu Ti-i mila? Sunt ani de truda, ani de tenacitate pusi in zidirea acestor talente, abilitati. Ba da, Ti-e mila ...insa ma vrei schimbata pentru ca ele duc la distrugerea mea, Tu ma iubesti mai mult decat orice si nu ma vrei distrusa, iti pasa prea mult de mine ca sa ma lasi sa ma ascund in sertare ... iar suferinta pare atata de mare, pentru ca ascunzandu-ma dupa ceea ce mi-am cladit am preluat eu controlul, am devenit un soi de robot, un soi de propriu stapan si ... cand intervii Tu ... iei controlul vietii mele, faci curat, darami, cioplesti, tai, cosi, scoti afara comorile mele si le arunci la gunoi, le arzi ... iar eu sufar dupa independenta, dupa fraiele ce imi sunt luate ...
Insa simt ca ma iei in brate si ma dor toate madularele, imi ungi ranile cu alifie, le legi, stai langa mine si imi pui comprese cand simt ca mor ... si imi spui mereu cat de mult ma iubesti, cat de mult vrei sa fiu ceea ce Tu intentionezi pentru mine ... si imi place ce spui dar ... chiar trebuia atata suferinta? Da, din dragoste pentru mine faci asta.
Am luat bataie cand eram mica pentru ca baietoasa fiind ... imi placea bataia si stiam sa o si aplic cui trebuia, uneori si cui nu se dadea din calea mea ... mama voia sa aibe o fata si trei baieti, nu patru baieti. Voia sa port fuste si pantofi cu tocuri, nu adidasi cat mai botosi si pantaloni ce se taraie (si acum imi place sa ii port), haine ce stau pe mine nu din alea ce atarna, sa merg drept, nu gheboasa si cu gesturi de baieti - am luat-o pe cocoasa pana am invatat, dar am devenit fata nu pseudobaiat, nu cu tulburari de comportament si de personalitate ca sa ajung sa imi doresc sa fiu baiat cand de fapt sunt fata si sa mai dau si bani grei sa devin baiat.
Mi s-au aplicat pedepse ce au durut atunci, a durut, uneori chiar foarte tare cand vezi pantalonii preferati taiati si cusuti "cum trebuie" sau adidasii pe foc si in locul lor niste pantofi "de fata" si pantaloni la dunga sau fuste, dar sunt atata de multumitoare pentru asta acum.
Asa ca, Doamne multumesc pentru ca ma vrei fara tulburari de personalitate si comportament si numai aplicandu-mi-se pedepse ma schimb ... fa Tu ce stii, ma las schimbata, modelata si ... stiu ca va durea, voi plange, ma voi razboi cu Tine, ... Te rog nu ma lasa cum imi trece mie prin cap. Vreau sa devin ceea ce vrei Tu, asa cum ai intentionat Tu sa fiu pentru ca stiu ca ma iubesti mai mult decat parintii mei si vrei sa ma vezi implinita, fericita, intreaga si intreaga a TA.
Sunt aici, la dispozitia Ta!!!
Am citit cartea Iov in disperare, ma regasesc in intrebarile lui insa eu ma simteam atata de pacatoasa intrebandu-l cate ceva ... pana am descoperit ca nu e pacat sa intrebi, pana am descoperit ca David - omul dupa inima lui Dumnezeu a fost tot asa intrebacios ca si mine. Dumnezeu nu vreau un soi de respect distant, un soi de imi tin gura ca sa beneficiez de pe urma Ta si, El vrea sa fim prieteni, m-a adoptat, ii sunt fiica - deci pot sa il intreb ce vreau eu, cand vreau eu ...
Si L-am intrebat ... "Doamne, necazurile astea ce par ca nu se mai termina de unde vin? De la cei din jur, din cauza mea - ca si consecinte a ceea ce fac si spun, de la Satana sau ... le trimiti Tu?" M-a pus sa fac deosebire intre ispita si necaz, incercare ... si mi-a spus ca da, El ingaduie necazurile pentru ca lucreaza la rabdarea si credinta mea (Iacov 1:1-4).... Wow.
Adica, nu e si asa grea viata asta ca trebuie sa mai si ingadui sau trimiti Tu ceva? Pana si Tu imi pui bete in toate? Ce fel de dragoste e asta? Lucrez cu atata sarguinta sa imi fac ziduri de aparare, sa imi gasesc punctele tari, sa ma focalizez pe ele, sa cresc in ochii mei si al altora si apari Tu si maturi tot ... ca si cum ar fi un castel de paie ce zboara la prima adiere de vant ....
In Evrei 12: 5 si 6 gasesc scris: "Si ati uitat sfatul, pe care vi-l da ca unor fii: "Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului, si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste."
Adica pentru ca ma iubesti lasi necazurile sa vina peste mine? M-ai provocat sa ma gandesc la parintii mei, la pedepsele ce le-am primit si daca a fost corect si daca ma iubeau cand mi le-au aplicat. Pai normal ca ma iubeau, nu puteau sa ma lase sa cresc asa de capul meu ....
Daca vin necazuri, incercari in viata mea e pentru ca Tu ma iubesti si lucrezi in viata mea, e pentru ca Tu vrei sa ma schimbi? Dar ... nu s-ar putea schimbari fara durere? Se pare ca nu. Singurii stimuli ce ma obliga, forteaza la schimbare sunt cei ai durerii.
Deci ... nu esti un soi de tiran celest ce se bucura vazandu-ma plangand, vazandu-ma suferind, ... efectiv luptand cu ce pare mai bun in mine. Si acel bun al meu e cladit in ani de zile, talente in care am investit pasiune, daruire ... Tu mi le darami in miliarde de bucatale ... pentru ca vrei ceva mai bun pentru mine. Tu nu ma vrei ascunsa dupa ce cred eu ca e bine ... ci stii ca eu cu adevarat sunt altfel si atunci ... e nevoie de demolare iar in proces e nevoie de baros, cateodata picamar ... facut curat si cladit ceea ce Tu stii ca e bun, ceea ce Tu vrei sa cresti ... iar eu lupt cu Tine crezand ca imi stiu eu rostul si punctele tari ... Punctele mele tari le-am creat pentru a face impresie, pentru a fi stapana pe mine, pentru a iesi in evidenta prin ele, le-am perfectionat ....
Insa... Tu nu esti de acord cu ele si ... le darami ...
Doamne, dar nu Ti-i mila? Sunt ani de truda, ani de tenacitate pusi in zidirea acestor talente, abilitati. Ba da, Ti-e mila ...insa ma vrei schimbata pentru ca ele duc la distrugerea mea, Tu ma iubesti mai mult decat orice si nu ma vrei distrusa, iti pasa prea mult de mine ca sa ma lasi sa ma ascund in sertare ... iar suferinta pare atata de mare, pentru ca ascunzandu-ma dupa ceea ce mi-am cladit am preluat eu controlul, am devenit un soi de robot, un soi de propriu stapan si ... cand intervii Tu ... iei controlul vietii mele, faci curat, darami, cioplesti, tai, cosi, scoti afara comorile mele si le arunci la gunoi, le arzi ... iar eu sufar dupa independenta, dupa fraiele ce imi sunt luate ...
Insa simt ca ma iei in brate si ma dor toate madularele, imi ungi ranile cu alifie, le legi, stai langa mine si imi pui comprese cand simt ca mor ... si imi spui mereu cat de mult ma iubesti, cat de mult vrei sa fiu ceea ce Tu intentionezi pentru mine ... si imi place ce spui dar ... chiar trebuia atata suferinta? Da, din dragoste pentru mine faci asta.
Am luat bataie cand eram mica pentru ca baietoasa fiind ... imi placea bataia si stiam sa o si aplic cui trebuia, uneori si cui nu se dadea din calea mea ... mama voia sa aibe o fata si trei baieti, nu patru baieti. Voia sa port fuste si pantofi cu tocuri, nu adidasi cat mai botosi si pantaloni ce se taraie (si acum imi place sa ii port), haine ce stau pe mine nu din alea ce atarna, sa merg drept, nu gheboasa si cu gesturi de baieti - am luat-o pe cocoasa pana am invatat, dar am devenit fata nu pseudobaiat, nu cu tulburari de comportament si de personalitate ca sa ajung sa imi doresc sa fiu baiat cand de fapt sunt fata si sa mai dau si bani grei sa devin baiat.
Mi s-au aplicat pedepse ce au durut atunci, a durut, uneori chiar foarte tare cand vezi pantalonii preferati taiati si cusuti "cum trebuie" sau adidasii pe foc si in locul lor niste pantofi "de fata" si pantaloni la dunga sau fuste, dar sunt atata de multumitoare pentru asta acum.
Asa ca, Doamne multumesc pentru ca ma vrei fara tulburari de personalitate si comportament si numai aplicandu-mi-se pedepse ma schimb ... fa Tu ce stii, ma las schimbata, modelata si ... stiu ca va durea, voi plange, ma voi razboi cu Tine, ... Te rog nu ma lasa cum imi trece mie prin cap. Vreau sa devin ceea ce vrei Tu, asa cum ai intentionat Tu sa fiu pentru ca stiu ca ma iubesti mai mult decat parintii mei si vrei sa ma vezi implinita, fericita, intreaga si intreaga a TA.
Sunt aici, la dispozitia Ta!!!
luni, 9 noiembrie 2009
imi place de El
"Dimineata, Isus statea pe tarm; dar ucenicii nu stiau ca este Isus. "Copii", le-a zis Isus, "aveti ceva de mancare?" Ei i-au raspuns: "Nu". El le-a zis: "Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei, si veti gasi." Au aruncat-o deci, si n'o mai puteau trage de multimea pestilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: "Este Domnul!" Cand a auzit Simon Petru ca este Domnul si-a pus haina pe el, si s-a incins, caci era desbracat, si s-a aruncat in mare. Ceilalti ucenici au venit cu corabioara, tragand mreaja cu pesti, pentruca nu erau departe de tarm decat ca la doua sute de coti. Cand s-au pogorat pe tarm au vazut acolo jaratic de carbuni, peste pus deasupra si pane. Isus le-a zis: "Aduceti din pestii, pe cari i-ati prins acum." Simon Petru s-a suit in corabioara, si a tras mreaja la tarm, plina cu o suta cincizeci si trei de pesti mari: si, macar ca erau atatia, nu s-a rupt mreaja. "Veniti de pranziti," le-a zis Isus. Si nici unul din ucenici nu cuteza sa-l intrebe: "Cine esti?" caci stiau ca este Domnul." Ioan 21: 4 - 12
Multa vreme mi-a fost teama de Isus, era ca un soi de VIP, ucenicii erau garda de corp si ... nu te puteai apropia El iar eu, .... cu atat mai putin. Apoi, ... daca tot era atata de superior, de maret ... nici nu m-a mai interesat pentru ca nu aveam cum sa ajung sa vorbesc cu El, sa stau la masa cu El ....
Dar ... citind evangheliile, mi s-a deschis mintea. Cine a spus de Isus ca a venit ca un soi de VIP? Statea cu vamesii, curvele erau pe langa el, leprosii, intr-un cuvant scursurile societatii. Fariseii erau intrigati de tot acest convoi deloc atragator, era un soi de lider al paturii unde nu vrei sa ajungi, cu toate ca si-ar fi dorit sa il cunoasca, sa stea la povesti cu El si cand mai aparea cate o indracita in gasca ... se invineteau de manie ...
Insa in textul de aici, Isus e atat de plin de sensibilitate ... Dupa inviere, ucenicii deja il vazusera, se intalnisera cu El, stiau ca e viu insa erau la pescuit - viata isi urma cursul .... Si dupa o noapte in care parca pestii erau plecati in Hawai, in concediu, erau franti de oboseala. Dupa trei ani de umblat cu Isus, dupa rastignire, dupa inviere fiecare isi vedea de gandurile lui, fiecare avea ce gandi ... iar noaptea asta ... isi mai gandeau gandurile ... interactionand din cand in cand ... pe de o parte era bine ca pestii erau in concediu, pe de alta, familiile asteptau ceva mancare in zori ....
Pe fondul unui rasarit extraordinar - cred eu - pe care ei nici nu il observa pentru ca erau grabiti sa isi stranga mrejele ca sa plece acasa ... dezamagiti de ei, de faptul ca parca erau amatori, dupa trei ani ... oare isi uitasera rostul? ...
Ii intreaba insa Unul de pe mal: "Copii, ati prins ceva?" Banuiesc ca Petru isi sterge ochii, ii era somn, e drept insa ... cine ii ia drept copiii? Ioan, era langa el - cumva ii placea de tanarul asta, avea ceva ce el nu avea - un fel de sensibilitate - si ii spune: "Este Domnul". Petru ar fi vrut sa se crape pamantul, se vazuse cu Isus, isi amintea fiecare detaliu al ultimelor zile, apoi zilele cand a plans cu disperare, zilele in care si-a vazut curajul de doi bani, isi imagina tot felul de scenarii, ... asa ca isi ia haina, se arunca in mare si cred ca spera ca Isus va pleca .... dar, nu e asa. El s-a apucat sa faca focul, acolo pe plaja, acolo ....
Isus, dupa inviere nu a disparut intr-o ceata mistico-religioasa, nu i-a lasat pe ucenici in ceata, nu a aparut in nici o lampa a lui Aladin sau a altcuiva, ci a aparut in carne si oase, cu ranile ca dovezi ca e El ... a aparut sa nu il lase pe Petru in depresia in care se scalda, pe Ioan nemangaiat ca cel pe care il iubea a murit si disparut ... pe femeile care au inteles harul intr-o stare de confuzie totala.
A venit dupa inviere si s-a aratat ucenicilor, celor apropiati, multora ... pentru a nu lasa impresia de vrajitor mistic, a venit sa il imputerniceasca pe Petru, sa ii spuna lui Ioan menirea ... sa spuna ucenicilor ce sa faca, sa imi spuna mie care imi e rostul ...
Nu a lasat lucrurile in ceata, nu a lasat loc de indoieli, a confruntat indoielile, a mancat cu ucenicii, le-a pregatit micul dejun pe malul marii, a discutat face-to-face cu ei si uneori ... cu toti deodata ...
Imi place de El ca a tratat oamenii personal. Nu a plecat lasandu-l pe energicul Petru aruncat in propria temnita, nu ni se spune toata discutia dintre ei doi insa ... dupa discutia asta aflam de un alt Petru, un Petru ce isi da viata pentru Invatatorul Lui, un Petru pentru care evanghelia insemna viata, insemna Dumnezeu. Insa nu un Dumnezeu de departe, mult prea departe, ci unul caruia ii pasa de depresii, de mic dejun, de hrana familiilor lor, de framantarile care nu indraznesti sa le spui nimanui...
Ma regasesc in impulsivitatea lui Petru, uneori si in frica de moarte o barbara insa ... discutia de pe malul marii este preferata mea ... speranta de viata, iertarea ... vindecare sufletului nu se produce pe scena, cu public ci are loc deoparte cu sau fara rasarit superb si valuri ce se sparg de tarm ... iertarea, vindecare, rezolvarea trecutului se face intre mine si Dumnezeu, doar noi doi, discutand, lasandu-l pe El sa intre in fiecare coltisor al fiintei mele si ... facand vindecari ca sa imi redea viata, speranta, iertare, o inima noua, o viata nou si inca una vesnica ...
Imi place de Isus ca n-a plecat lasandu-l pe ucenicul meu preferat, Petru zbatandu-se in indoiala, in resentimente ... nu i-a lasat pe ucenici dezamagiti, ... nu a disparut. Si, dupa inaltare le-a trimis Duhul Sfant si ei au plecat in toata lumea ducand vestea buna - evanghelia, ducand cu ei vestea iertarii, a iubirii ...
Doamne, pe malul marii sunt. Si te rog sa faci Tu vindecare in mine, suntem noi doi fata in fata, vindecandu-mi indoileile oferindu-mi iertarea, oferindu-mi speranta de viata ... schimbandu-mi destinul, schimbandu-mi perspectiva despre Tine, despre Dumnezeu ...
Imi place de Tine ...
Multa vreme mi-a fost teama de Isus, era ca un soi de VIP, ucenicii erau garda de corp si ... nu te puteai apropia El iar eu, .... cu atat mai putin. Apoi, ... daca tot era atata de superior, de maret ... nici nu m-a mai interesat pentru ca nu aveam cum sa ajung sa vorbesc cu El, sa stau la masa cu El ....
Dar ... citind evangheliile, mi s-a deschis mintea. Cine a spus de Isus ca a venit ca un soi de VIP? Statea cu vamesii, curvele erau pe langa el, leprosii, intr-un cuvant scursurile societatii. Fariseii erau intrigati de tot acest convoi deloc atragator, era un soi de lider al paturii unde nu vrei sa ajungi, cu toate ca si-ar fi dorit sa il cunoasca, sa stea la povesti cu El si cand mai aparea cate o indracita in gasca ... se invineteau de manie ...
Insa in textul de aici, Isus e atat de plin de sensibilitate ... Dupa inviere, ucenicii deja il vazusera, se intalnisera cu El, stiau ca e viu insa erau la pescuit - viata isi urma cursul .... Si dupa o noapte in care parca pestii erau plecati in Hawai, in concediu, erau franti de oboseala. Dupa trei ani de umblat cu Isus, dupa rastignire, dupa inviere fiecare isi vedea de gandurile lui, fiecare avea ce gandi ... iar noaptea asta ... isi mai gandeau gandurile ... interactionand din cand in cand ... pe de o parte era bine ca pestii erau in concediu, pe de alta, familiile asteptau ceva mancare in zori ....
Pe fondul unui rasarit extraordinar - cred eu - pe care ei nici nu il observa pentru ca erau grabiti sa isi stranga mrejele ca sa plece acasa ... dezamagiti de ei, de faptul ca parca erau amatori, dupa trei ani ... oare isi uitasera rostul? ...
Ii intreaba insa Unul de pe mal: "Copii, ati prins ceva?" Banuiesc ca Petru isi sterge ochii, ii era somn, e drept insa ... cine ii ia drept copiii? Ioan, era langa el - cumva ii placea de tanarul asta, avea ceva ce el nu avea - un fel de sensibilitate - si ii spune: "Este Domnul". Petru ar fi vrut sa se crape pamantul, se vazuse cu Isus, isi amintea fiecare detaliu al ultimelor zile, apoi zilele cand a plans cu disperare, zilele in care si-a vazut curajul de doi bani, isi imagina tot felul de scenarii, ... asa ca isi ia haina, se arunca in mare si cred ca spera ca Isus va pleca .... dar, nu e asa. El s-a apucat sa faca focul, acolo pe plaja, acolo ....
Isus, dupa inviere nu a disparut intr-o ceata mistico-religioasa, nu i-a lasat pe ucenici in ceata, nu a aparut in nici o lampa a lui Aladin sau a altcuiva, ci a aparut in carne si oase, cu ranile ca dovezi ca e El ... a aparut sa nu il lase pe Petru in depresia in care se scalda, pe Ioan nemangaiat ca cel pe care il iubea a murit si disparut ... pe femeile care au inteles harul intr-o stare de confuzie totala.
A venit dupa inviere si s-a aratat ucenicilor, celor apropiati, multora ... pentru a nu lasa impresia de vrajitor mistic, a venit sa il imputerniceasca pe Petru, sa ii spuna lui Ioan menirea ... sa spuna ucenicilor ce sa faca, sa imi spuna mie care imi e rostul ...
Nu a lasat lucrurile in ceata, nu a lasat loc de indoieli, a confruntat indoielile, a mancat cu ucenicii, le-a pregatit micul dejun pe malul marii, a discutat face-to-face cu ei si uneori ... cu toti deodata ...
Imi place de El ca a tratat oamenii personal. Nu a plecat lasandu-l pe energicul Petru aruncat in propria temnita, nu ni se spune toata discutia dintre ei doi insa ... dupa discutia asta aflam de un alt Petru, un Petru ce isi da viata pentru Invatatorul Lui, un Petru pentru care evanghelia insemna viata, insemna Dumnezeu. Insa nu un Dumnezeu de departe, mult prea departe, ci unul caruia ii pasa de depresii, de mic dejun, de hrana familiilor lor, de framantarile care nu indraznesti sa le spui nimanui...
Ma regasesc in impulsivitatea lui Petru, uneori si in frica de moarte o barbara insa ... discutia de pe malul marii este preferata mea ... speranta de viata, iertarea ... vindecare sufletului nu se produce pe scena, cu public ci are loc deoparte cu sau fara rasarit superb si valuri ce se sparg de tarm ... iertarea, vindecare, rezolvarea trecutului se face intre mine si Dumnezeu, doar noi doi, discutand, lasandu-l pe El sa intre in fiecare coltisor al fiintei mele si ... facand vindecari ca sa imi redea viata, speranta, iertare, o inima noua, o viata nou si inca una vesnica ...
Imi place de Isus ca n-a plecat lasandu-l pe ucenicul meu preferat, Petru zbatandu-se in indoiala, in resentimente ... nu i-a lasat pe ucenici dezamagiti, ... nu a disparut. Si, dupa inaltare le-a trimis Duhul Sfant si ei au plecat in toata lumea ducand vestea buna - evanghelia, ducand cu ei vestea iertarii, a iubirii ...
Doamne, pe malul marii sunt. Si te rog sa faci Tu vindecare in mine, suntem noi doi fata in fata, vindecandu-mi indoileile oferindu-mi iertarea, oferindu-mi speranta de viata ... schimbandu-mi destinul, schimbandu-mi perspectiva despre Tine, despre Dumnezeu ...
Imi place de Tine ...
duminică, 8 noiembrie 2009
Sa ai pace ....
In mod normal, duminica nu scriu nimic ... astazi insa vreau sa postez o melodie de care m-am indragostit iar daca e un instrument la care as vrea sa invat e cant e ... acordeonul ....
O ce har sa stii
Autor: Barsan Samuel
O ce har să ştii că Domnul te iubeşte
O ce har să ştii că eşti în braţul Său
Chiar când simţi că tot în jur se năruieşte
Tu să ai pace în inima ta mereu
Să ai pace în mijlocul necazului tău
Să ai pace că tu eşti fiu de Dumnezeu
Când cei din jur te vor privi
Cu pacea ta îi vei uimi
Când plin de pace vei birui
O ce har să ştii că Domnul te iubeşte
O ce har să ştii că Lui îi aparţii
Şi să simţi în orice zi că-ţi dăruieşte
Când treci pin necaz pace si bucurii
O ce har să ştii că Domnul te iubeşte
O ce har să ştii că eşti copilul său
Zi de zi prezenţa Lui te însoţeşte
Şi-ţi dă pace în necazul cel mai greu
O ce har sa stii
Autor: Barsan Samuel
O ce har să ştii că Domnul te iubeşte
O ce har să ştii că eşti în braţul Său
Chiar când simţi că tot în jur se năruieşte
Tu să ai pace în inima ta mereu
Să ai pace în mijlocul necazului tău
Să ai pace că tu eşti fiu de Dumnezeu
Când cei din jur te vor privi
Cu pacea ta îi vei uimi
Când plin de pace vei birui
O ce har să ştii că Domnul te iubeşte
O ce har să ştii că Lui îi aparţii
Şi să simţi în orice zi că-ţi dăruieşte
Când treci pin necaz pace si bucurii
O ce har să ştii că Domnul te iubeşte
O ce har să ştii că eşti copilul său
Zi de zi prezenţa Lui te însoţeşte
Şi-ţi dă pace în necazul cel mai greu
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
cu viteza luminii in ... trecut
Efectiv nu pot sa imi explic cum poate un acord dintr-o melodie, un parfum, un zambet ...sa ma arunce in trecut. Uneori sunt momente dureroase ce se pun pe tapet, uneori fericite ...
Insa ... am invatat ca asta face parte din procesul de vindecare. Cand instant sunt in trecut, e pentru ca Dumnezeu vrea sa vindece rana si ... durerea e vindecata cu ... durere. Ce trebuie sa fac,... e sa merg pana la capat, sa scot de acolo tot si ... asta inseamna lacrimi, durere, insa inseamna eliberare, inseamna vindecare ...
Am invatat asta si ... imi pusesem ceva muzica si ... phuuu in secunda doi ... in trecut ... e o melodie despre tata cantata de Timpuri noi ... si pentru ca tata a plecat ... imi e dor de el, imi lipseste. Uneori mi-i jena sa recunosc pentru ca sunt om matur, nu mai sunt copil insa ... imi lipseste sa il aud, acu vreo doua nopti l-am visat si era atata de mandru de mine ...
Dar ... stau uimita gandind la conexiunile creierul cu inima, minte, urechi, ochi, simt tactil ... o rana e redeschisa in secunda doi si toata puterea trecutului revine ... dar de data asta .. vreau vindecare, vreau sa te las Doamne sa pui tu alifie ce vindeca ... si pentru ca durerea se vindeca cu durere ... vreau sa las trecutul sa fie vindecat, uneori trebuie sa iert, uneori sa confrunt situatii, uneori sa resimt lipsa de incredere, de respect, uneori ... sa reaud acuzatii sau afirmatii ce ma prefac in minuscula particula de viata ... dar ... ca sa fiu intreaga, ca sa pot merge inainte, ca sa fiu folositoare trebuie sa te las sa ma vindeci ...
Catapulptarea in trecut nu-i intamplare, nu-i fara noima si rost ... e pentru vindecare, e pentru a trece inca o data prin durere cu durere spre vindecare, spre crestere, spre frumusete, spre iertare ...
Doamne ... fug rupand pamantul de suferinta dar Tu ma vrei vindecata si ma iubesti mult mai mult decat cred sau gandesc sau imi imaginez si nu ma lasi asa, ... imi dai vindecare trecandu-ma din nou prin durere, prin lacrimi pentru ca ... ma vrei vindecata, frumoasa, fara lucruri ce ma tin legata de trecut, fara rani adanci, fara putere de viata ... Imi dai incredere, imi dai frumusete, imi dai viata din viata Ta si ... ma transformi intr-o printesa ...
Asta sunt ... in proces de a fi o printesa .. lacrimile, durerea, suferinta fac parte din procesul de ... printificare (cuvinat inventat acum) ...
Nu sunt fan Timpuri noi insa melodia asta ... imi place.
Insa ... am invatat ca asta face parte din procesul de vindecare. Cand instant sunt in trecut, e pentru ca Dumnezeu vrea sa vindece rana si ... durerea e vindecata cu ... durere. Ce trebuie sa fac,... e sa merg pana la capat, sa scot de acolo tot si ... asta inseamna lacrimi, durere, insa inseamna eliberare, inseamna vindecare ...
Am invatat asta si ... imi pusesem ceva muzica si ... phuuu in secunda doi ... in trecut ... e o melodie despre tata cantata de Timpuri noi ... si pentru ca tata a plecat ... imi e dor de el, imi lipseste. Uneori mi-i jena sa recunosc pentru ca sunt om matur, nu mai sunt copil insa ... imi lipseste sa il aud, acu vreo doua nopti l-am visat si era atata de mandru de mine ...
Dar ... stau uimita gandind la conexiunile creierul cu inima, minte, urechi, ochi, simt tactil ... o rana e redeschisa in secunda doi si toata puterea trecutului revine ... dar de data asta .. vreau vindecare, vreau sa te las Doamne sa pui tu alifie ce vindeca ... si pentru ca durerea se vindeca cu durere ... vreau sa las trecutul sa fie vindecat, uneori trebuie sa iert, uneori sa confrunt situatii, uneori sa resimt lipsa de incredere, de respect, uneori ... sa reaud acuzatii sau afirmatii ce ma prefac in minuscula particula de viata ... dar ... ca sa fiu intreaga, ca sa pot merge inainte, ca sa fiu folositoare trebuie sa te las sa ma vindeci ...
Catapulptarea in trecut nu-i intamplare, nu-i fara noima si rost ... e pentru vindecare, e pentru a trece inca o data prin durere cu durere spre vindecare, spre crestere, spre frumusete, spre iertare ...
Doamne ... fug rupand pamantul de suferinta dar Tu ma vrei vindecata si ma iubesti mult mai mult decat cred sau gandesc sau imi imaginez si nu ma lasi asa, ... imi dai vindecare trecandu-ma din nou prin durere, prin lacrimi pentru ca ... ma vrei vindecata, frumoasa, fara lucruri ce ma tin legata de trecut, fara rani adanci, fara putere de viata ... Imi dai incredere, imi dai frumusete, imi dai viata din viata Ta si ... ma transformi intr-o printesa ...
Asta sunt ... in proces de a fi o printesa .. lacrimile, durerea, suferinta fac parte din procesul de ... printificare (cuvinat inventat acum) ...
Nu sunt fan Timpuri noi insa melodia asta ... imi place.
vineri, 6 noiembrie 2009
neintelegerea ... intelepciunii
Am aparut ceva mai tarziu in familia mea, singura fata ... ca sa nu mai zic - un soi de minune ca am aparut ...am crescut cu ideea ca trebuie sa devin doctor, ca voi purta halat, voi trata bolnavi ... insa la o bomboana in plus vomam si sufletul din mine si daca cumva ridicai tonul, ma vedeai cum lesin si ... cred ca nu mai indrazneai a doua oara sa faci asta ... Dar ai mei m-au tratat ca pe o invingatoare, am invins lesinurile, am invatat ca daca nu imi place mancarea ... sa nu o mananc - asta dupa ce am luat o hepatita din vecini si am luat un contact direct cu spitalul, doctori, asistente si personal angajat.
Imi aduc aminte ca imi era frica de injectii si la patru ani m-am trezit in spital, la izolare si mama m-a invatat sa ma duc prima sa imi faca injectie ca sa scap, sa nu aud pe ceilalti copii plangand - infrunta-ti teama si termina cu ea ... cand ceilalti plang, tu deja esti vindecata.
Nu am ales cariera medicala pentru ca ... nu as putea sa fac asta, m-as topi langa cei ce sufar cumplit, as plange cand un pacient mi-ar scapa printre degete ... as fi vrut sa merg sa devin cantareata de opera - ma visam pe scena ... oooooh, aplauze, flori ... dar nu am fost lasata sa merg acolo.
Am visat multe, unele din vise nu au fost si nu sunt neintelese de multi si uneori ma simt atata de ciudata si ... normal incep sa ma gandesc daca-s normala, daca ceea ce fac, simt si gandesc e bine ... insa in dimineata asta am invatat ca si Isus a avut problema asta. In Ioan 7: 1-5 "Dupa aceea, Isus strabatea Galilea; nu voia sa stea in Iudea, pentruca Iudeii cautau sa-l omoare. Si praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape. Fratii Lui I-au zis: "Pleaca de aici, si du-Te in Iudea, ca sa vada si ucenicii Tai lucrarile, pe cari le faci. Nimeni nu face ceva in ascuns, cand cauta sa se faca cunoscut: daca faci aceste lucruri, arata-Te lumii." Caci nici fratii Lui nu credeau in El. "
Ai Lui nu L-au inteles, insa El stia voia Tatalui, isi stia menirea. Cei din casa lui Avraam nu au inteles rostul plecarii pe Muntele Moria cu Isaac, cei din Egypt nu au inteles cum de criminalul Moise are tupeul sa se arate la palat si sa ceara eliberarea unui popor, cei din putin spus fortificata cetate Ierihon, radeau de evreii ce le inconjurau cetatea in tacere, fratii lui David l-au discreditat cand isi alegea pietrele sa mearga la lupta cu Goliat .... intelepciune greu de inteles ... insa intelepciunea asta avea sa schimbe rostul lor si al celor de langa, iar al Lui Isus, ... sa schimbe rostul omenirii.
Maria, mama lui Isus, si-a luat ceilalti copii si a venit sa ii vorbeasca, au venit sa il sfatuiasca sa se intoarca acasa. Nu aveau incredere in ceea ce facea El, se indoiau de ceea ce spunea si facea ....
Neincrederea celorlalti e ca un vierme ce roade, e atata de perfida ca ma debusoleaza, imi roade inima, imi roade puterea de viata, incep sa cred ca ceva nu e in regula cu mine ... Doamne, ce e cu mine?
Dar, ... ma uit la Avraam ce s-a dus pana sus pe Moria si a avut parte de un miracol, ma uit la Moise - miracol dupa miracol, ma uit la Estera - ca sa salveze un popor si-a riscat propria viata, ma uit la David - a luptat cu Goliat pentru a onora Numele Lui Dumnezeu, Iosua si poporul au vazut cum cad zidurile Ierihonului ... pentru ca ei primisera mesajul de sus, primisera intelpciunea ce vine de la Dumnezeu ... neintelesi de altii au ramas fideli lui Dumnezeu ... si s-au intamplat minuni ...
Doamne, sunt atata de multumitoare ca Tu stii cum e sa fii tratat cu neincredere, ca mi-ai dat un scop si ... chiar de e nebunesc, neinteles chiar de tot iadul se ridica in picioare si lupta contra, facandu-ma sa par trestie purtata de vant Tu esti langa mine, minunile le faci in mine si ... nu stiu daca sunt o Estera sau un Moise, David sau Iosua ... dar vreau sa Te onorez, vreau sa fac ceea ce Tu imi spui, vreau sa ma modelezi Tu ... chiar de-i de neinteles, chiar de sunt "dusa", "plecata" ....
Imi aduc aminte ca imi era frica de injectii si la patru ani m-am trezit in spital, la izolare si mama m-a invatat sa ma duc prima sa imi faca injectie ca sa scap, sa nu aud pe ceilalti copii plangand - infrunta-ti teama si termina cu ea ... cand ceilalti plang, tu deja esti vindecata.
Nu am ales cariera medicala pentru ca ... nu as putea sa fac asta, m-as topi langa cei ce sufar cumplit, as plange cand un pacient mi-ar scapa printre degete ... as fi vrut sa merg sa devin cantareata de opera - ma visam pe scena ... oooooh, aplauze, flori ... dar nu am fost lasata sa merg acolo.
Am visat multe, unele din vise nu au fost si nu sunt neintelese de multi si uneori ma simt atata de ciudata si ... normal incep sa ma gandesc daca-s normala, daca ceea ce fac, simt si gandesc e bine ... insa in dimineata asta am invatat ca si Isus a avut problema asta. In Ioan 7: 1-5 "Dupa aceea, Isus strabatea Galilea; nu voia sa stea in Iudea, pentruca Iudeii cautau sa-l omoare. Si praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape. Fratii Lui I-au zis: "Pleaca de aici, si du-Te in Iudea, ca sa vada si ucenicii Tai lucrarile, pe cari le faci. Nimeni nu face ceva in ascuns, cand cauta sa se faca cunoscut: daca faci aceste lucruri, arata-Te lumii." Caci nici fratii Lui nu credeau in El. "
Ai Lui nu L-au inteles, insa El stia voia Tatalui, isi stia menirea. Cei din casa lui Avraam nu au inteles rostul plecarii pe Muntele Moria cu Isaac, cei din Egypt nu au inteles cum de criminalul Moise are tupeul sa se arate la palat si sa ceara eliberarea unui popor, cei din putin spus fortificata cetate Ierihon, radeau de evreii ce le inconjurau cetatea in tacere, fratii lui David l-au discreditat cand isi alegea pietrele sa mearga la lupta cu Goliat .... intelepciune greu de inteles ... insa intelepciunea asta avea sa schimbe rostul lor si al celor de langa, iar al Lui Isus, ... sa schimbe rostul omenirii.
Maria, mama lui Isus, si-a luat ceilalti copii si a venit sa ii vorbeasca, au venit sa il sfatuiasca sa se intoarca acasa. Nu aveau incredere in ceea ce facea El, se indoiau de ceea ce spunea si facea ....
Neincrederea celorlalti e ca un vierme ce roade, e atata de perfida ca ma debusoleaza, imi roade inima, imi roade puterea de viata, incep sa cred ca ceva nu e in regula cu mine ... Doamne, ce e cu mine?
Dar, ... ma uit la Avraam ce s-a dus pana sus pe Moria si a avut parte de un miracol, ma uit la Moise - miracol dupa miracol, ma uit la Estera - ca sa salveze un popor si-a riscat propria viata, ma uit la David - a luptat cu Goliat pentru a onora Numele Lui Dumnezeu, Iosua si poporul au vazut cum cad zidurile Ierihonului ... pentru ca ei primisera mesajul de sus, primisera intelpciunea ce vine de la Dumnezeu ... neintelesi de altii au ramas fideli lui Dumnezeu ... si s-au intamplat minuni ...
Doamne, sunt atata de multumitoare ca Tu stii cum e sa fii tratat cu neincredere, ca mi-ai dat un scop si ... chiar de e nebunesc, neinteles chiar de tot iadul se ridica in picioare si lupta contra, facandu-ma sa par trestie purtata de vant Tu esti langa mine, minunile le faci in mine si ... nu stiu daca sunt o Estera sau un Moise, David sau Iosua ... dar vreau sa Te onorez, vreau sa fac ceea ce Tu imi spui, vreau sa ma modelezi Tu ... chiar de-i de neinteles, chiar de sunt "dusa", "plecata" ....
joi, 5 noiembrie 2009
la scoala de corectie ...
Nu mai pot spune ca L-am gasit pe Hristos pentru ca El e cel ce ma stia, cunostea, iubea ... dar pot spune ca m-am lasat descoperita de Hristos... si de atunci am intrat intr-o noua aventura, am primit pace, eliberare, am inceput sa pot iubi ... dar ca si cum cutia Pandorei s-a deschis si ... intrebarile curg suvoi, necazurile par imense si viata ... mai grea.
Imi doresc sa fiu inteleapta ca si Solomon, imi doresc sa pot gandi clar si frumos ca ... X, imi doresc sa fiu viteaza ca Y, imi doresc sa cant ca Felicia Filip asa in secunda doi si nu pot iar pentru ca nu am cantat nimic azi ... mai am si noduri in voce si ... devin frustrata si ma iau cu Dumnezeu de sireturi: Doamne, nu ai spus Tu ca orice voi cere in Numele Tau voi primi? Si n-am cerut casa in Hawai sau Abi-Dhabi ci am cerut intelepciune si tu vezi ca citesc o gramada, ma informez .... Apoi am crezut ca acceptand jertfa Ta, iertarea va fi ceva atata de usor si ... parca uneori e mai greu, si daca ma intalnesc cu cineva pe care l-am iertat, tot ma trezesc cu tzunami in fierbere, tot imi vine sa scriu pe banere ce fac altii ... nu cumva mai trebuie sa fac ceva sau ... ?
Ma astept la schimbari instant, nu stiu de ce cred ca acumularea de cunostinte ma face inteleapta, poate ma face toba de carte insa in nici un caz inteleapta si ... surpriza: "da-mi o inima inteleapta". Adica David iti cere sa ii dai o alta inima? Tu faci operatii pe cord sau efectiv schimbi inimile? Pai ... vreau si eu. o vreau pe-a Lui David. Aaaaa, nu ... e pacatul cu Batseba, apoi niste chestii acolo .... nu. A lui Moise. Mi-o poti schimba pe a mea cu a lui Moise? De ce ca a lui Moise? Pentru ca el te-a cunoscut fata in fata, erati prieteni, el a vazut slava Ta ...
Nu se poate? Pai ... si eu cum sa am o inima inteleapta?
Intelepciunea tine de inima nu de minte. Mintea acumuleaza informatia insa inima o proceseaza, distileaza, sorteaza, .... Si apoi ca sa devin inteleapta ca Moise trebuie sa stau in scoala de corectie, de reeducare. E un intreg proces si din cate stiu eu, din lectiile dureroase se invata cel mai bine pentru ca ... nu stiu cum ai legat Tu senzorii mei ca ... actioneaza numai la durere, numa asa devin modelabila ...
In scoala asta invat ca iertarea totala e un proces, ca te cunosc pe Tine zi de zi, putin cate putin, ca am incredere in Tine punandu-ti intrebari, sfatuindu-ma cu Tine, lasandu-te sa ma mentorezi ... in perioadele de practica cand trebuie sa experimentez ce am invatat e atata de greu, mi se acreste de atata plans, as vrea sa abandonez totul si sa plec in lumea mea ...
Duhul Sfant locuieste in mine si in fiecare zi invat cate ceva nou, in fiecare zi sunt in proces de reeducare, de corectie ... sunt zile lacrimogene, sunt zile fericite, zile cand soarele e in deplina-i maretie si zile cand ploua mocaneste ...
si nu stiu cum si cand, insa si inima pare mai matura, dragostea pare mai sigura pe ea, mania inca clocoteste in mine insa ... ciudat, nu mai am acelasi avant la a o arunca afara, cumva limba sta ca o bariera si ... aud ca am tratat problema cu intelepciune si ... intr-un fel se face lumina ... wow, ...
Devin inteleapta prin incercari, in timp, in probleme, necazuri, iertand total si ieri si azi si maine, luand decizii si tinandu-ma cu ele oricare le-ar fi costul, lasand informatia sa fie procesata, invatand ce e rabdarea, dragostea, iertarea ...
In scoala de corectie nu e traiul prea fericit si romantic in cea mai mare parte a timpului insa ... Doamne, daca numai asa ajung ca Tine ... aici e locul meu.
Iubesc trandafirii di cactusii pentru ca imi place sa spun ca sunt flori cu personalitate, insa ... daca nu vad decat spinii sunt chiar caraghioase florile astea, n-au rost. Dar ajung la maturitate, ajung sa infloreasca si ... raman cu gura cascata mai ceva ca la dentist ... Parfumul imi incanta sufletul ... dar acest parfum e dat la maturitate, iar spinii sunt si ei acolo, fac parte din floare ...
As vrea sa-mi inlatur spinii, sa fiu numai floarea ce incanta ochii si inima insa ... cand cresc si ma dezvolt, odata cu mine imi cresc si spinii ce ma tin legata de realitate ...
"Doamne, da-mi o inima inteleapta" ma rog din nou insa stiu ca asta inseamna scoala de corectie, inseamna durere, munca, asimilare, acumulare, procesare, lacrimi, durere, suferinta ... dar Doamne, oricare ar fi pretul da-mi o inima inteleapta ...
Imi doresc sa fiu inteleapta ca si Solomon, imi doresc sa pot gandi clar si frumos ca ... X, imi doresc sa fiu viteaza ca Y, imi doresc sa cant ca Felicia Filip asa in secunda doi si nu pot iar pentru ca nu am cantat nimic azi ... mai am si noduri in voce si ... devin frustrata si ma iau cu Dumnezeu de sireturi: Doamne, nu ai spus Tu ca orice voi cere in Numele Tau voi primi? Si n-am cerut casa in Hawai sau Abi-Dhabi ci am cerut intelepciune si tu vezi ca citesc o gramada, ma informez .... Apoi am crezut ca acceptand jertfa Ta, iertarea va fi ceva atata de usor si ... parca uneori e mai greu, si daca ma intalnesc cu cineva pe care l-am iertat, tot ma trezesc cu tzunami in fierbere, tot imi vine sa scriu pe banere ce fac altii ... nu cumva mai trebuie sa fac ceva sau ... ?
Ma astept la schimbari instant, nu stiu de ce cred ca acumularea de cunostinte ma face inteleapta, poate ma face toba de carte insa in nici un caz inteleapta si ... surpriza: "da-mi o inima inteleapta". Adica David iti cere sa ii dai o alta inima? Tu faci operatii pe cord sau efectiv schimbi inimile? Pai ... vreau si eu. o vreau pe-a Lui David. Aaaaa, nu ... e pacatul cu Batseba, apoi niste chestii acolo .... nu. A lui Moise. Mi-o poti schimba pe a mea cu a lui Moise? De ce ca a lui Moise? Pentru ca el te-a cunoscut fata in fata, erati prieteni, el a vazut slava Ta ...
Nu se poate? Pai ... si eu cum sa am o inima inteleapta?
Intelepciunea tine de inima nu de minte. Mintea acumuleaza informatia insa inima o proceseaza, distileaza, sorteaza, .... Si apoi ca sa devin inteleapta ca Moise trebuie sa stau in scoala de corectie, de reeducare. E un intreg proces si din cate stiu eu, din lectiile dureroase se invata cel mai bine pentru ca ... nu stiu cum ai legat Tu senzorii mei ca ... actioneaza numai la durere, numa asa devin modelabila ...
In scoala asta invat ca iertarea totala e un proces, ca te cunosc pe Tine zi de zi, putin cate putin, ca am incredere in Tine punandu-ti intrebari, sfatuindu-ma cu Tine, lasandu-te sa ma mentorezi ... in perioadele de practica cand trebuie sa experimentez ce am invatat e atata de greu, mi se acreste de atata plans, as vrea sa abandonez totul si sa plec in lumea mea ...
Duhul Sfant locuieste in mine si in fiecare zi invat cate ceva nou, in fiecare zi sunt in proces de reeducare, de corectie ... sunt zile lacrimogene, sunt zile fericite, zile cand soarele e in deplina-i maretie si zile cand ploua mocaneste ...
si nu stiu cum si cand, insa si inima pare mai matura, dragostea pare mai sigura pe ea, mania inca clocoteste in mine insa ... ciudat, nu mai am acelasi avant la a o arunca afara, cumva limba sta ca o bariera si ... aud ca am tratat problema cu intelepciune si ... intr-un fel se face lumina ... wow, ...
Devin inteleapta prin incercari, in timp, in probleme, necazuri, iertand total si ieri si azi si maine, luand decizii si tinandu-ma cu ele oricare le-ar fi costul, lasand informatia sa fie procesata, invatand ce e rabdarea, dragostea, iertarea ...
In scoala de corectie nu e traiul prea fericit si romantic in cea mai mare parte a timpului insa ... Doamne, daca numai asa ajung ca Tine ... aici e locul meu.
Iubesc trandafirii di cactusii pentru ca imi place sa spun ca sunt flori cu personalitate, insa ... daca nu vad decat spinii sunt chiar caraghioase florile astea, n-au rost. Dar ajung la maturitate, ajung sa infloreasca si ... raman cu gura cascata mai ceva ca la dentist ... Parfumul imi incanta sufletul ... dar acest parfum e dat la maturitate, iar spinii sunt si ei acolo, fac parte din floare ...
As vrea sa-mi inlatur spinii, sa fiu numai floarea ce incanta ochii si inima insa ... cand cresc si ma dezvolt, odata cu mine imi cresc si spinii ce ma tin legata de realitate ...
"Doamne, da-mi o inima inteleapta" ma rog din nou insa stiu ca asta inseamna scoala de corectie, inseamna durere, munca, asimilare, acumulare, procesare, lacrimi, durere, suferinta ... dar Doamne, oricare ar fi pretul da-mi o inima inteleapta ...
miercuri, 4 noiembrie 2009
iadul e la un pas distanta ...
Unde e iadul? ce e el? cum ajungi in el? cum scapi de el? Sunt intrebari ce m-au framantat ani in sir ... insa pana la iadul vesnic mai e unul real, aici pe pamant, aici printre noi. Poti trai in iad aici pe pamant, insa il traiesti numai daca asta ti-ai ales ... Prima data am fost socata de ideea asta. Adica sa imi aleg sa traiesc un iad? Adica? Cand nu iert, cand in mine amaraciunea face Everestul pui micut, cand dorinta de razbunare si prestigiul si reputatia altora le vreau terfelite numai ca sa sufere, cand nu imi pasa de durerea nimanui pana setea mea de razbunare nu e implinita. Cand toate prostiile ce imi trec prin cap, cand dorintele mi le implinesc si cand autodistrugerea imi e stilul de viata si daca as putea mi-as lua viata insa nu am puterea ... viata mi-i iad.
Si nu e pentru ca decid altii sa mi-o faca ci e asa pentru ca eu cu mana mea decid si tot fauresc ganduri, fantezii, ideii ... si traiesc in ele. Cand refuz sa cred ca sunt doar un om, ca nu sunt buricul pamantului si ca sunt o creatura, nu Creator.
Iertarea aduce vindecare. Iertarea ma elibereaza din iadul autoimpus, ma elibereaza din negura si panzele negre in care m-am invaluit. De una singura nu pot ierta, de aceea RECUNOSC ... Doamne, nu pot. Te rog, ajuta-ma. Da-mi putere sa iert pe oricine, orice .... insa strigatul imi iese printre dintii stransi ca in cremene cand inteleg ca am nevoie disperata de iertare de la Tine, ca am vrut sa Te scot din lume, am vrut sa te ignor, am vrut sa traiesc de capul meu, am vrut sa traiesc ca si cum nu e nimic mai mult decat iadul meu ... si pentru ca ma innec, incetul cu incetul si luminita de la capatul tunelului e stinsa demult ... si efectiv nu mai pot, strig: Doamne, de acolo de unde esti SALVEAZA-MA.
Si ciudat, esti langa mine. HAAAAAAAA, adica ai fost aici tot timpul? Nu ti-a pasat ca viata imi era un cosmar, un infern, ca autodistrugerea imi era felul de trai? Unde ai fost? "Aici, langa tine. Dar, ... nu ai vrut sa stii de mine, nu ai vrut sa ma vezi, nu ai vrut sa ma recunosti, nu ai vrut sa te ajut, erai prea mandra de puterile-ti, prea tepoasa ca sa accepti ajutor" ....
Iadul e real, e in mintea mea, e in inima mea, il vad in ceilalti ... pentru ca mintea mi-i plina de ura, amaraciune ... pentru ca mi-am dat dracului viata scotandu-l pe Dumnezeu si nelasandu-L sa intervina ... si Il acuz pe Dumnezeu de ce e asa viata mea ....
Cand am inteles ca pot scapa din iad, am ras ... un ras amarnic ... dar disperat. Si ... mi-am zis ca risc sa aleg sa vorbesc cu Tine ... si de ceva vreme povestim, recunosc ca m-am topit incetul cu incetul ... mi-ai dat valoare cand nici eu nu dadea un ban gaurit pe mine, cu putere ai taiat amaraciunea, ai dezlegat rautatea, ura, mania, rabzunarea ... si era atata nenorocire in mine ... si am plans ... plangeam de bucurie ca viata intra in mine insa imi era si greu sa renunt la toata povara asta ce devenea mai grea pe care o caram nenorocindu-mi viata ...
Mi-ai spus ca ma iubesti si ... Te-am intrebat daca esti sigur de asta, mi-ai spus ca Da, m-ai spalat, mi-ai legat ranile, mi-ai pansat inima si ma tii in brate ...
ma inveti sa iubesc, sa iubesc pe altii, sa iert, mi-ai aratat ce a facut harul ce vine din Tine si ma inveti sa il dau mai departe ...
Doamne ... nu vreau sa traiesc fara Tine, nu vreau urme de amaraciune, nu vreau neiertare, nu vreau din nou in iad ... stiu ce e iadul aici pe pamant, iad temporar si nu vreau sa il traiesc vesnic ....
Ma iert pe mine, pe altii, pe Tine ... orice, oricand, oriunde ... recunosc nu pot singura, am nevoie de Tine ... am nevoie de ajutor ... si stiu ca tot iadul e in picioare acum si cu orice, oriunde, oricand si cu puteri nebanuite ma vrea inapoi ... dar stiu sigur ca din bratele Tale nu ma smulge nimeni, nimic, niciodata ..
Aici vreau sa stau ... langa Tine, in bratele Tale, langa inima Ta ...
Si nu e pentru ca decid altii sa mi-o faca ci e asa pentru ca eu cu mana mea decid si tot fauresc ganduri, fantezii, ideii ... si traiesc in ele. Cand refuz sa cred ca sunt doar un om, ca nu sunt buricul pamantului si ca sunt o creatura, nu Creator.
Iertarea aduce vindecare. Iertarea ma elibereaza din iadul autoimpus, ma elibereaza din negura si panzele negre in care m-am invaluit. De una singura nu pot ierta, de aceea RECUNOSC ... Doamne, nu pot. Te rog, ajuta-ma. Da-mi putere sa iert pe oricine, orice .... insa strigatul imi iese printre dintii stransi ca in cremene cand inteleg ca am nevoie disperata de iertare de la Tine, ca am vrut sa Te scot din lume, am vrut sa te ignor, am vrut sa traiesc de capul meu, am vrut sa traiesc ca si cum nu e nimic mai mult decat iadul meu ... si pentru ca ma innec, incetul cu incetul si luminita de la capatul tunelului e stinsa demult ... si efectiv nu mai pot, strig: Doamne, de acolo de unde esti SALVEAZA-MA.
Si ciudat, esti langa mine. HAAAAAAAA, adica ai fost aici tot timpul? Nu ti-a pasat ca viata imi era un cosmar, un infern, ca autodistrugerea imi era felul de trai? Unde ai fost? "Aici, langa tine. Dar, ... nu ai vrut sa stii de mine, nu ai vrut sa ma vezi, nu ai vrut sa ma recunosti, nu ai vrut sa te ajut, erai prea mandra de puterile-ti, prea tepoasa ca sa accepti ajutor" ....
Iadul e real, e in mintea mea, e in inima mea, il vad in ceilalti ... pentru ca mintea mi-i plina de ura, amaraciune ... pentru ca mi-am dat dracului viata scotandu-l pe Dumnezeu si nelasandu-L sa intervina ... si Il acuz pe Dumnezeu de ce e asa viata mea ....
Cand am inteles ca pot scapa din iad, am ras ... un ras amarnic ... dar disperat. Si ... mi-am zis ca risc sa aleg sa vorbesc cu Tine ... si de ceva vreme povestim, recunosc ca m-am topit incetul cu incetul ... mi-ai dat valoare cand nici eu nu dadea un ban gaurit pe mine, cu putere ai taiat amaraciunea, ai dezlegat rautatea, ura, mania, rabzunarea ... si era atata nenorocire in mine ... si am plans ... plangeam de bucurie ca viata intra in mine insa imi era si greu sa renunt la toata povara asta ce devenea mai grea pe care o caram nenorocindu-mi viata ...
Mi-ai spus ca ma iubesti si ... Te-am intrebat daca esti sigur de asta, mi-ai spus ca Da, m-ai spalat, mi-ai legat ranile, mi-ai pansat inima si ma tii in brate ...
ma inveti sa iubesc, sa iubesc pe altii, sa iert, mi-ai aratat ce a facut harul ce vine din Tine si ma inveti sa il dau mai departe ...
Doamne ... nu vreau sa traiesc fara Tine, nu vreau urme de amaraciune, nu vreau neiertare, nu vreau din nou in iad ... stiu ce e iadul aici pe pamant, iad temporar si nu vreau sa il traiesc vesnic ....
Ma iert pe mine, pe altii, pe Tine ... orice, oricand, oriunde ... recunosc nu pot singura, am nevoie de Tine ... am nevoie de ajutor ... si stiu ca tot iadul e in picioare acum si cu orice, oriunde, oricand si cu puteri nebanuite ma vrea inapoi ... dar stiu sigur ca din bratele Tale nu ma smulge nimeni, nimic, niciodata ..
Aici vreau sa stau ... langa Tine, in bratele Tale, langa inima Ta ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)