marți, 3 noiembrie 2009

proces de dezinfectie, dezinsectie ...

Eu cred ca iertarea e un soi de desinfectie si dezinsectie, adica ajungi sa cureti locurile mai greu accesibile, sa scoti ce nu e in ordine, sa omori virusii ce si-au facut loc acolo, sa lasi aerul sa intre si sa vindece ranile, sa lasi harul sa patrunda in colturile in putrefactie si sa le redea viata, vitalitate.
Dar totusi ce e iertarea? E o decizie de a nu pastra amaraciune in inima pentru orice mi s-a facut, e constintizarea faptei si totusi sa decid sa iert, e o alegere de a nu gandi rau, e un act de vointa, si personal cel mai greu mi se pare decizia de a renunta la razbunare, pedepsire, sa admit sa nu razbun deloc pentru ca "Razbunarea e a Domnului" si eu sa il las pe El sa isi faca treaba, sa iubesc pe cel ce a gresit, sa nu imi fie frica de acea persoana in acelasi timp sa nu ii fie frica de mine, sa decid sa nu ma transform in radio sant si sa stie tot poporul ce mi s-a facut oricat de mare ar fi tentatia, injosindu-i pe altii ma afund mai mult eu in noroi, sa nu uit sa fiu miloasa pentru ca si eu am nevoie si voi avea nevoie de mila, sa arat bunatatea in ciuda a tot ceea ce se intampla, este un proces interior, e de fapt un proces de purificare a inimii. Intr-un fel am grija de inima mea de ce are in ea, pentru ca neiertand ... mai devreme sau mai tarziu voi scoate la suprafata mania, neiertarea, ura, setea de razbunare. Sa imi reanalizez inima si daca vad ca inca mi se strange stomacul cand ma intalnesc cu X sau Y inseamna ca sunt urme sa amaraciune si sa le scot de acolo, si ... e un proces atata de greu ....
Si, ciudat ... atata Il invinovatesc pe Dumnezeu ca nu e drept si corect si ca ... chiar nu i-a pasat de m-a lasat sa sufar "ca un caine"? Insa cand e vorba de iertare nu ma gandesc ca si in legatura cu El trebuie sa Il iert si ... daca m-ar intreba cineva i-as spune ... cum sa Il iert pe Dumnezeu? ... Dar da, ... port in mine un soi de amaraciune ca nu a fost drept, mai marai cand nu-mi convine ceva si ma incapatanez cand El vrea altceva ... sa scot amaraciunea ca El a permis sa mi se intample ceva "rau".
Si ... personal cel mai greu mi se pare sa ma iert pe mine ... e mai usor sa ii iert pe altii insa pe mine .... mama mama ce greu imi e. Dar ... iertarea totala inseamna sa ma iert, sa imi acord mie insami har, sa scot amaraciunea din inima, amaraciunea ce mi-o port mie insami.
Iertarea totala fara tam-tam, fara jigniri, fara sa patez reputatii, fara sa indrept degetul, fara razbunare, scoaterea amaraciunii, acordare de har, de mila, de bunatate, indurare, si e atata de dureros ... Dar e dureros pentru ca egoismul din mine isi spune cuvantul, vrea razbunare in stil mare, vrea sa stie toata lumea cat de greu imi e ... si iertand, dar iertand total ma duce sufleteste dincolo de limita omenescului, ma duce aproape de Dumnezeu, ma duce aproape de El, e ca si cum ... calc pe pamant sfant ...
Si vreau sa iert oricat de greu imi e, vreau sa ma iert si pe mine, vreau sa renunt la razbunare, si la aceea mocnita, vreau sa inchid radio sant total, vrea sa nu spun nimic ce din tot ce a fost, vreau sa acord har, vreau sa nu iau locul Lui Dumnezeu razbunandu-ma, vreau sa nu uit ca pacatele nu imi sunt puse pe tapet public ci au fost sterse de Isus si uitate si sa nu mai stau pe marginea Marii Uitarii ca sa pescuiesc aruncand pe mal pacatele altora. Daca mie imi e rusine cu ceea ce am facut, de ce sa arat pe ale altora? Ei nu sunt ca mine?
Sa scot amaraciunea din inima, sa o scot total, nici un fir, nici o urma, nimic ...
Iertarea e terapeutica pentru ca ... dupa ce o acord, insomniile dispar, durerile ce ma paralizau parca sunt amintiri urate, sunt libera, am bucurie, pace, am viata.
Dar in acelasi timp, iertarea ma duce aproape de Dumnezeu, iau mai mult din natura Lui, las harul sa curga ...
Am invatat un lucru enorm ... sa imi tin gura si sa nu pun poveri pe umerii altora, poate ii strivesc, poate nu vor mai vrea sa ma mai vada ... sa las poverile sa le ia Isus ...
Doamne, vreau sa pasesc pe pamant sfant, vreau sa fiu ca Tine, vreau sa nu opresc harul ci sa il las sa curga prin mine ... si aici, in camera mea sa iert total, sa scot amaraciunea, sa iert din nou fiecare aspect, sa te las pe Tine sa ma vindeci ... sa faci Tu razbunarea, sa nu mai vreau sa o fac eu si cum vreau eu si cand vreau eu ...
Iti dau Tie toate armele mele, fa Tu curatenie pentru ca sunt constienta ca procesul meu e ... deficitar ... si oricat ar durea nu ma lasa te rog sa raman asa, oricat de greu ar fi vreau sa acord IERTARE TOTALA.
(Iertare totala - R.T. Kendal, Editura Stephanus, paginile 56-72 o carte pe care o recomand din toata inima, o carte ce pentru mine a fost ca un plasture vindecator, ca un ghid cand parca totul era in bezna si noaptea neagra a inimii era in punctul maxim si multumesc din nou editurii pentru acordul de a scrie despre punctele iertarii)

2 comentarii:

vyky spunea...

Daţi drumul celor prinşi, că nu-i
mai mare har pe lume
ca libertatea orişicui
în Sfântul Crucii Nume.

Desfaceţi pe cei prinşi în laţ
de pofte blestemate
că-i vai de cei ce mor lăsaţi
în veşnice păcate.

Deschideţi uşile spre Har
la toţi cei robi uitării
că nu-i în veci, mai mare dar
ca, clipa liberării.

Desfaceţi lanţuri şi câtuşi
zăvoare şi lacăte,
toţi cei robiţi să fie-aduşi
la Sfânta Libertate

La Libertatea ce Cristos
El Singur o aduce
când liberatul păcătos
devine sfânt prin Cruce.

Iar voi toţi cei ce preamăriţi
suprema Libertate
rămâneţi robi pe veci sfinţiţi
ai Dragostei curate.

-traian dorz-

Cella spunea...

Harul ce curge din Golgota m-a mantuit, m-a izbavit ...