imi place de El

"Dimineata, Isus statea pe tarm; dar ucenicii nu stiau ca este Isus. "Copii", le-a zis Isus, "aveti ceva de mancare?" Ei i-au raspuns: "Nu". El le-a zis: "Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei, si veti gasi." Au aruncat-o deci, si n'o mai puteau trage de multimea pestilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus, a zis lui Petru: "Este Domnul!" Cand a auzit Simon Petru ca este Domnul si-a pus haina pe el, si s-a incins, caci era desbracat, si s-a aruncat in mare. Ceilalti ucenici au venit cu corabioara, tragand mreaja cu pesti, pentruca nu erau departe de tarm decat ca la doua sute de coti. Cand s-au pogorat pe tarm au vazut acolo jaratic de carbuni, peste pus deasupra si pane. Isus le-a zis: "Aduceti din pestii, pe cari i-ati prins acum." Simon Petru s-a suit in corabioara, si a tras mreaja la tarm, plina cu o suta cincizeci si trei de pesti mari: si, macar ca erau atatia, nu s-a rupt mreaja. "Veniti de pranziti," le-a zis Isus. Si nici unul din ucenici nu cuteza sa-l intrebe: "Cine esti?" caci stiau ca este Domnul." Ioan 21: 4 - 12
Multa vreme mi-a fost teama de Isus, era ca un soi de VIP, ucenicii erau garda de corp si ... nu te puteai apropia El iar eu, .... cu atat mai putin. Apoi, ... daca tot era atata de superior, de maret ... nici nu m-a mai interesat pentru ca nu aveam cum sa ajung sa vorbesc cu El, sa stau la masa cu El ....
Dar ... citind evangheliile, mi s-a deschis mintea. Cine a spus de Isus ca a venit ca un soi de VIP? Statea cu vamesii, curvele erau pe langa el, leprosii, intr-un cuvant scursurile societatii. Fariseii erau intrigati de tot acest convoi deloc atragator, era un soi de lider al paturii unde nu vrei sa ajungi, cu toate ca si-ar fi dorit sa il cunoasca, sa stea la povesti cu El si cand mai aparea cate o indracita in gasca ... se invineteau de manie ...
Insa in textul de aici, Isus e atat de plin de sensibilitate ... Dupa inviere, ucenicii deja il vazusera, se intalnisera cu El, stiau ca e viu insa erau la pescuit - viata isi urma cursul .... Si dupa o noapte in care parca pestii erau plecati in Hawai, in concediu, erau franti de oboseala. Dupa trei ani de umblat cu Isus, dupa rastignire, dupa inviere fiecare isi vedea de gandurile lui, fiecare avea ce gandi ... iar noaptea asta ... isi mai gandeau gandurile ... interactionand din cand in cand ... pe de o parte era bine ca pestii erau in concediu, pe de alta, familiile asteptau ceva mancare in zori ....
Pe fondul unui rasarit extraordinar - cred eu - pe care ei nici nu il observa pentru ca erau grabiti sa isi stranga mrejele ca sa plece acasa ... dezamagiti de ei, de faptul ca parca erau amatori, dupa trei ani ... oare isi uitasera rostul? ...
Ii intreaba insa Unul de pe mal: "Copii, ati prins ceva?" Banuiesc ca Petru isi sterge ochii, ii era somn, e drept insa ... cine ii ia drept copiii? Ioan, era langa el - cumva ii placea de tanarul asta, avea ceva ce el nu avea - un fel de sensibilitate - si ii spune: "Este Domnul". Petru ar fi vrut sa se crape pamantul, se vazuse cu Isus, isi amintea fiecare detaliu al ultimelor zile, apoi zilele cand a plans cu disperare, zilele in care si-a vazut curajul de doi bani, isi imagina tot felul de scenarii, ... asa ca isi ia haina, se arunca in mare si cred ca spera ca Isus va pleca .... dar, nu e asa. El s-a apucat sa faca focul, acolo pe plaja, acolo ....
Isus, dupa inviere nu a disparut intr-o ceata mistico-religioasa, nu i-a lasat pe ucenici in ceata, nu a aparut in nici o lampa a lui Aladin sau a altcuiva, ci a aparut in carne si oase, cu ranile ca dovezi ca e El ... a aparut sa nu il lase pe Petru in depresia in care se scalda, pe Ioan nemangaiat ca cel pe care il iubea a murit si disparut ... pe femeile care au inteles harul intr-o stare de confuzie totala.
A venit dupa inviere si s-a aratat ucenicilor, celor apropiati, multora ... pentru a nu lasa impresia de vrajitor mistic, a venit sa il imputerniceasca pe Petru, sa ii spuna lui Ioan menirea ... sa spuna ucenicilor ce sa faca, sa imi spuna mie care imi e rostul ...
Nu a lasat lucrurile in ceata, nu a lasat loc de indoieli, a confruntat indoielile, a mancat cu ucenicii, le-a pregatit micul dejun pe malul marii, a discutat face-to-face cu ei si uneori ... cu toti deodata ...
Imi place de El ca a tratat oamenii personal. Nu a plecat lasandu-l pe energicul Petru aruncat in propria temnita, nu ni se spune toata discutia dintre ei doi insa ... dupa discutia asta aflam de un alt Petru, un Petru ce isi da viata pentru Invatatorul Lui, un Petru pentru care evanghelia insemna viata, insemna Dumnezeu. Insa nu un Dumnezeu de departe, mult prea departe, ci unul caruia ii pasa de depresii, de mic dejun, de hrana familiilor lor, de framantarile care nu indraznesti sa le spui nimanui...
Ma regasesc in impulsivitatea lui Petru, uneori si in frica de moarte o barbara insa ... discutia de pe malul marii este preferata mea ... speranta de viata, iertarea ... vindecare sufletului nu se produce pe scena, cu public ci are loc deoparte cu sau fara rasarit superb si valuri ce se sparg de tarm ... iertarea, vindecare, rezolvarea trecutului se face intre mine si Dumnezeu, doar noi doi, discutand, lasandu-l pe El sa intre in fiecare coltisor al fiintei mele si ... facand vindecari ca sa imi redea viata, speranta, iertare, o inima noua, o viata nou si inca una vesnica ...
Imi place de Isus ca n-a plecat lasandu-l pe ucenicul meu preferat, Petru zbatandu-se in indoiala, in resentimente ... nu i-a lasat pe ucenici dezamagiti, ... nu a disparut. Si, dupa inaltare le-a trimis Duhul Sfant si ei au plecat in toata lumea ducand vestea buna - evanghelia, ducand cu ei vestea iertarii, a iubirii ...
Doamne, pe malul marii sunt. Si te rog sa faci Tu vindecare in mine, suntem noi doi fata in fata, vindecandu-mi indoileile oferindu-mi iertarea, oferindu-mi speranta de viata ... schimbandu-mi destinul, schimbandu-mi perspectiva despre Tine, despre Dumnezeu ...
Imi place de Tine ...