luni, 23 noiembrie 2009

in mijlocul razboiului ...

E pace in tara noastra insa nu si in inima mea si mintea mea ...
Sunt asaltata de afise, de reviste, de imagini, stiri care mai de care mai provocatoare, aud de razboiaie, inundatii, cuutremure, tsunami, taifune, tot felul de oribilitati si aud mereu ... eh asta e viata .. o sa se termine ea si gata.
Gata ce? Gata cu viata? Gata cu tot? Adica tot ceea ce spune Isus e o poveste de visat frumos? Inainte de a pleca, El spunea ca nu ne va fi usor, ca va trebui sa luptam pentru a ne tine de invataturile Lui, ca daca vreau sa fiu ca El si apoi cu El imi va fi greu, cumplit, unii vor suferi, muri pentru credinta lor...
Ei ... asta era atunci ... noi suntem moderni, acceptam pe toti, indiferent de ce cred, nu se mai moare pentru credinta ... Wow, ce oameni faini am devenit. Isus cred ca esti mandru de noi, nu? Insa primesc de la stiri crestine vestea ca un pastor din China e inchis si cu nici un pret nu este eliberat, vad povestind o copila ce impreuna cu un grup de adolescenti erau intr-o tabara de vara si a venit un grup de barbati si ce a urmat e groaznic ... ascultand-o ti se face parul maciuca iar unul din baieti e prins, i se toarna din belsug benzina pe el si i se da foc ... iar acasa, tatal are parte de un tratament si mai si ...
De ce? Doar pentru ca a decis sa asculte de ceea ce spune Isus.
Dar ... am crezut ca am trecut de faza asta ... am crezut ca suntem civilizati, ca suntem moderni .... dar deschid radio sau paginile misiunilor crestine si deja nu mai suntem atata de moderni, de deschisi, de crestini ...
Am devenit religiosi, religia e importanta, ucidem, uram, defaimam, denigram, religia face ravagii ... suntem religiosi pana in maduva oaselor fie ca stim ce credem sau nu .... noi credem in ea, ne e toata speranta in ea ....
De asta ai venit Isus? Pentru o religie ce ne tine captivi in nebunia noastra? Pentru o religie ce seamana a paganism cosmetizat? Credem in religia noastra, nu in Tine, nu mai urmam invataturile Tale ci ale religiei si traditiei noastre ... nu mai stim daca ajungem la Tine sau nu ... asta depinde de Tine candva, cumva sau ... Te voi mitui eu cumva sau neamurile mele ca sa ma primesti in cer ....
Doamne, .... ce-i cu noi? Chiar isi bate dracul joc de noi asa in stil mare iar noi suntem ca niste copiii inocenti? Talharul de pe cruce a ajuns in rai in ziua mortii lui. Scurt, fara comentarii. Acolo, pe cruce l-a rugat pe Isus sa isi aduca aminte de el iar Isus i-a spus: "Astazi vei fi cu mine in rai". Unde? Isuse nu am auzit bine. "IN RAI". Credinta in El, acceptandu-L pe El, acceptand iertarea prin jertfa de pe cruce, acceptand ca sunt creatura si nu creator, acceptand dragostea Lui, acceptandu-l ca Mantuitor ajung in RAI.
Mi-ar fi placut sa mor imediat dupa ce am acceptat pe Isus ca Domn si Mantuitor ... as fi fost ca si talharul de pe cruce ... asa sunt in razboi. Din acel moment am declarat razboi dracului. Razboi deschis. La botez, in fata oamenilor, a ingerilor, duhurilor, dracilor am declarat ca vreau sa ascult de Isus, vreau sa il urmez pe El, cred ca sunt iertata pentru ca El a murit pentru mine ...
Uneori simt ca ... mor, si mi-i greu, si doare si ma simt singura ... si plang si mi se pare fara rost ... si vine ispita: renunta, e atata de greu ... uita-te cata fericire pe capul altora, n-au nici o treaba, si ei cred in Isus, si ei vor ajunge in rai ... hai fii serioasa, nu te mai da tu atata de sfanta ... Isus te va duce in rai, deja esti prea buna .... sau ... n-are nisi un rost, nu vezi ca esti o epava, crezi tu ca se uita Dumnezeu la tine? Raiul e o himera, de ce te privezi de placerile si bucuriile vietii? Crezi tu ca cu vreo 6 miliarde de oameni, Dumnezeu nu e destul de ocupat ca sa se ocupe de tine acuma? Lasa-l in pace, e razboi ...in alta tara, are atata treaba de nu isi vede capul si ... apoi nu vii dintr-o familie prea importanta, ce crezi ca esti urmasa lui Stefan cel Mare sau ... mai stiu eu cui ... calmeaza-te ... devii paranoia de la atata incapatanare de a crede aceste invataturi ... suntem moderni ... Nu e nici un razboi, vezi tu vreun duh, vreun drac?
Nu, nu vad draci, nu vad duhuri, nu va ingerii nevazuti dar refuz sa ascult oferta ta tentanta. Ti-am declarat razboi acu multi ani, uneori aproape m-ai omorat, uneori mai am o suflare si sunt gata ... dar tot lupt ... eu vreau sa ajung la Isus. El m-a salvat Satana, El a murit pentru mine. Acolo in Gradina Ghetsimani te-a invins, acolo si-a aratat puterea, a rupt puterea mortii, ti-a rupt robia si ... ai face orice sa ma omori, sa ma spulberi ... dar nu poti. Si stii de ce? Pentru ca Isus, cel ce a murit pe Golgota, cel ce a inviat e viu, e in inima mea ...
Da, e tentanta oferta ta, e placuta, e ... fara lupte, fara griji. Dar duce direct in iad. Spune tot ... spune: dragilor, traiti-va viata placut, fara sa credeti ce spune Isus, sau credeti insa nu va chinuiti sa fiti prea devotati, luati partea morala, distrati-va, bucurati-va de ce se poate, scopul scuza mijloacele, faceti-va dreptate, e uman sa urasti, sa te razbuni ... Aaa, Dumnezeu ... da ... dar saracu va va ierta ... fata de altii suntem atata de buni ...
Nu, nu vreau sa mai ascult minciunile tale ... sunt in razboi, da ... nu te prefa ca nu stii despre ce vorbesc, toti dracii iti sunt in alerta in jurul meu cautand sa ma distruga ... sa rada de mine cand cad, cand aproape mor ... dar nu ma tem, cu ultimele puteri tot pe Isus il chem, tot la El strig...



Înţelepţii lumii mă înconjoară
Şi mă întreabă: “Cine-i Isus?”
Pun la îndoială a mea credinţă
Şi spun că voi suferi nespus.
|: De nimeni nu mă tem, pe Tine când Te chem,
Numele Tău cu drag eu îl rostesc.
În faţa cui voi sta, nu mă voi clătina,
Căci Legea Ta eternă o păzesc. :|

Privesc în zare măreţul Soare
Ce străluceşte neîncetat…
Pun o-ntrebare la fieare:
“Cine cunoaşte, cin’ l-a creat?”
|: Şi dacă, într-o zi, Soarele-ar zăbovi,
Cine-ar cunoaşte taina cerului?
Ştiinţa omului cu-nţelepciunea lui
Cum ar cunoaşte taina Soarelui? :|

Câmpii şi munţi, râuri şi marea,
Vestesc iubirea Celui Prea’nalt.
Tot Universul şi-ntreg Pământul,
La glasul Lui s-au cutremurat.
|: Şi toate florile-şi deschid petalele
Pe-al câmpului covor nemărginit,
Că tot ce ai creat doar omului i-ai dat,
Fiindc-atât de mult Tu l-ai iubit! :|

In mijlocul razboiului vad frumusetea Ta Doamne, dragostea Ta, intelepciunea Ta si decid din nou sa te urmez!

2 comentarii:

vyky spunea...

M-ai asezat aici pe un pamant strain,
In lupta cu pacatul,cautand a-l birui;
De multe ori sunt singura,in noapte suspinand,
Adeseori trantita,lovita, cu rane sangerand.
M-ai asezat in lupta,spunandu-mi doar sa sper;
Cu scutul credintei,primi-voi noi puteri!
Ma simt atat de singura si mi se stinge zelul,
Prin panzele de lacrimi vad prea departe cerul.
Dar nu stau!-merg `nainte!cazuta fiind ,ma scol,
Caci am un Domn puternic la dreapta,ce ma tine,
El face sa pulseze iar sangele prin vene
Si-o inima sa bata,doar pentru cer din nou.
Ingenuncheata in lupta,privesc iar la Isus!
Si-ncredintata in Domnul,ridic azi fruntea sus!
De nu pot birui ispita ma rog lui Dumnezeu,
Caci El imi spune:-"NU TE TEME!demult am biruit-o,Eu"!
Acesta este Domnul!O,slava-I fie-n veci!
Cu El mereu la carma,fii sigura:-nu te-nneci!
Pot fi dusmani o mie,alaturea de EL
Nu dispera!-ci crede:
-rasplata ta,e-n cer!

Cella spunea...

stiu ca ai compus poezia asta pentru mine si ... nu pot decat sa iti multumesc ...
suntem intr-o lupta ... suntem inca pe pamant ...