luni, 2 noiembrie 2009

nu, nu e iertare cand ...

Incerc sa gasesc scuze pentru ceea ce mi s-a facut sau am facut. Si ce e mai grav uneori atata despic firul in sute si ... sfarsesc prin a ma acuza pe mine de ceea ce au facut altii ... Uneori incerc sa reprim totul in mine pentru a pastra o relatie, imi mutilez sufletul, mintea, inima acceptand jigniri, umiliri crezand ca asta e iertare insa ... nu e. Sau ... ofer gratiere crezand ca asa ofer iertare ... nu, nu e iertare. Daca nu plateste si nu platesc pentru ceea ce am facut ... poate si pot sa gresesc la fel sau mai rau ....
Si pentru ca sunt specialista in a despica firul in milioane incep sa cred ca nu e adevarat ce am auzit, vazut, simtit ... ca e o iluzie, ca ... am eu probleme ... dar nici asta nu inseamna iertare ...
Si ca mutilarea sa fie si mai buna ... ma prefac ca nu mi s-a gresit, ca nu e nimic, ca e ok cu ceea ce mi se face si ... apoi incerc sa sterg din memorie ceea ce tocmai s-a petrecut. Incerc sa imi resetez memoria, incerc sa pun numai bine in loc, incerc sa .. nu ma mai gandesc crezand ca asta e iertare si ... tot nu e ...
Sau ... da, m-a jignit, ranit X insa nu e chiar asa grav, e ok. Sunt eu intr-o pasa proasta si de asta mi se pare ca m-a jignit, omul chiar n-a vrut sa zica asta ... Nu e nimic ....Si apoi, eu sunt puternica nu ma raneste cineva atata de usor. NU ma pot lasa doborata de o barfa, jignire, defaimare, o vorba cu doua intelesuri .... imi setez mintea asa crezand ca ... ofer iertare si ... nu e iertare asta ....
Nu recunosc ca sunt sensibila, ca doare, ca sunt afectata, ca ... plang pentru ca Barbie e numai fericita, Barbie trece peste, Barbie e perfecta, Barbie isi reprima rapid totul ...
Adevarul gol golut e ca ... nu e iertare gasirea de scuze, autoacuzarea, cand pun sub pres ce mi s-a grersit, cand incerc sa ma mutilez pastrand relatia si acceptand orice ... poate bravez o vreme insa ... la un moment dat rabufnesc...
Insa fac toate astea pentru ca refuz un adevar esential. Eu nu sunt independenta. Eu sunt dependenta de Dumnezeu. Isus explica clar acest adevar crucial: "Eu sunt vita si voi sunteti mladitele". Adica ce eu sunt eu? O Mladita? O chestie de aia ce tot creste, careia ii cresc frunze, ce trebuie taiata, infloreste, da rod, trebuie legata de un arac (sau harag ca tot sunt in Moldova Romaniei) si oricat as vrea sa traiesc de capul meu sunt tinutita aici ... Incerc ca ma strangulez neacceptand seva din vita, neacceptand sa primesc nimic, vreau sa ignor vita, nu vreau sa aud de ea ... ma uit la pasari, vin si pleaca, aud de povestile lor de peste mari si tari sau despre alte locuri cu paraiase, de campii si munti (nu stiu ce-s aia ca eu numai aici in gradina asta sunt tintuita). Incep sa cresc si cand am inceput sa vad cararea si vrea sa trec dincolo de ea, sunt tintuita cu sfoara de un par subtirel si urat ... apoi cand in sfarsit sunt gata sa dau de libertate si am crescut suficient ca sa mai vad ceva ... o mana vine si rupe o bucata din mine ... ca sa ma faca puternica, sa fiu sanatoasa, sa cresc, sa dau rod .... Daaaaar eu vreau sa plec de aici ... nu imi place, si plang si as vrea sa ma eliberez insa sfoara asta e atata de incapatanata ... am vrut sa nu mai mananc, dar mana aceea a venit si m-a prins mai bine de vita si ... hranita incetul cu incetul mi-am revenit ... Seva a inceput sa curga in mine si m-a salvat, ... Vita mi-a spus cat de mult ma iubeste, mi-a explicat ca nu pot sa traiesc fara ea, ca nu pot sa fiu vindecata daca ma autostrangulez, daca ma autosufoc ... ca sa cresc, sa iubesc, sa iert trebuie sa las Seva sa curga in mine, sa las harul sa ma hraneasca, sa ma creasca, sa ma vindece si ... apoi intelegandu-mi rostul, menirea, radacinile ... voi putea sa dau harul mai departe ... sa rodesc
Vita parea imbatranita, depasita, invechita ... credeam ca habar nu are ce e viata, credeam ea nu vede ce frumos e pe sus, ca un miraj eram atrasa departe de ea ... m-am autosufocat, autostrangulat ... pana am crezut ca mor. Ea insa m-a ingrijit cu dragoste, mi-a vindecat ranile, m-a iertat, curatit, m-a numit fiica, a lasat dragostea ei sa curga prin mine, mi-a sters toata vina si ma tine langa ea ca sa cresc, sa aduc rod ...
Nu pot ierta daca nu las harul sa imi curga prin vene, nu pot ierta daca nu primesc iertarea de cel ce a inviat, nu pot ierta daca nu recunosc ca nu am meritat iertarea, nu pot ierta daca nu invat ce e si ce nu e iertarea ... pot sa ma mint, pot sa ma mutilez emotional mental, sufletesc, pot sa neg ceea ce mi se intampla, pot sa ma acuz, pot sa ma prefac ca nu e asa cum cred eu ... pot face multe ... dar nu pot ierta ...
Seva ce curge prin mine a adus vindecare, a desfundat dopurile ce strangulau viata in mine, a curatit rana ce ducea la moarte ... . Acum sunt vindecata, fericita ca sunt o mladita, fericita ca sunt dependenta, fericita ca seva ce curge prin mine ma hraneste, ma creste, ma vindeca, ma transforma, ma ajuta sa inteleg ce e iertare ...
Sunt linistita langa ea pentru ca ea are grija de mine si de ce am eu nevoie ...

2 comentarii:

vyky spunea...

Este oare iertare
Pentru tot ce am facut
Doamne pot eu oare ?
S-o iau de la'nceput
'Naintea Ta ....In fata Ta

Stiu Domnul meu
Sunt un om asa de rau
Si te-am rastignit chiar eu
Cand am spus :nu este Dumnezeu

Cred ca este iertare
Pentru tot ce am facut
Cred ca acum e momentul
S-o iau de la 'nceput
'Naintea Ta ....In fata Ta http://casaeterna.blogspot.com/2009/11/fiti-dar-milostivi-cum-si-tatal-vostru.html

vyky spunea...

Primul pas al iertarii:
- luarea hotãrârii de a asculta porunca lui Dumnezeu
-„Doamne, vreau sã ascult de Tine.
-Dã-mi, Te rog, dorinta de a ierta“.
Al doilea pas:
- Respectarea fermă a hotărârii:
-Fiţi sinceri cu dumneavoastră şi înaintea lui Dumnezeu.
-Recunoaşteţi înaintea lui Dumnezeu că lipsa disponibilităţii de a ierta este un păcat.
Al treilea pas:
- binecuvântarea duşmanilor.
- Aveţi puterea de a decide să-l trataţi cu dragoste şi bunăvoinţă pe cel pe care îl iertaţi.
-Chiar dacă un asemenea comportament nu este deloc în conformitate cu sentimentele pe care le aveţi, el corespunde totuşi într-u totul dorinţei dumneavoastră de a face voia lui Dumnezeu.
- Reacţia firească la duşmănie sau îndurerare este răzbunarea.
- Domnul Isus, însă, a reacţionat cu îndurare şi iertare.
-El ne îndeamnă să facem fapte ale iertării şi astfel să-l binecuvântăm pe cel pe care l-am iertat.