vineri, 20 noiembrie 2009

ce ar fi fost daca ....?

Cum ar fi aratat istoria daca Avram ar fi crezut ca vocea ce ii vorbeste e doar una din capul lui si ar fi ramas om de vaza in Ur, ar fi petrecut cateva saptamani de concediu in alta luxoasa oaza si ar fi asteptat sa se pensioneze si sa faca ocolul luxoaselor oaze impreuna cu Sara? De la cine as fi invatat ce e credinta?
Cum ar fi fost daca Moise ar fi ascultat de maica-sa si n-ar mai fi fost atata de curios sa stie el tot si pe Muntele Sinai ar fi stat deoparte de rugul ce instant a luat foc? Cine ar mai povestit despre Marea Rosie despicata si de unde as fi aflat eu ca Dumnezeu isi doreste o relatie personala cu mine?
Cum ar fi fost daca Rut ar fi ramas in Moab si n-ar fi venit in Israel cu soacra-sa? De unde as fi invatat despre har?
Cum ar fi fost daca Estera s-ar fi lasat dusa de val in extrem de bogatul Palat al lui Ahasveros si si-ar fi uitat poporul? De unde as fi stiut ca poti sa iti pastrezi valorile, credinta in mijlocul oricaror imprejurari?
Cum ar fi fost daca Isus nu ar fi venit pe pamant? Cine m-ar fi salvat, iertat, iubit?
Cum ar fi fost daca Pavel, celebrul intelectual - religios nu ar fi ascultat vocea ce l-a lasat orb cateva zile pe drumul Damascului? Cine ar fi dus vestea buna a salvarii, a iubirii pana la marginile Asiei si a lumii cunoscute atunci?
Ce s-ar fi intamplat? Nu stiu ...
Si ma intreb de ce am aparut, de ce trec prin ce trec, de ce nu m-am nascut in nu stiu ce tara, sa fiu fiica la nu stiu ce somitate sau a nu stiu carui mare bogatan? Nu stiu si ... acum nici nu ma mai intereseaza pentru ca stiu cine sunt.
Acum multi ani ... tot pe un drum, am ascultat si eu de vocea ce mi-a schimbat destinul. Acum stiu cine sunt. Acum nu mai vreau sa fiu fata nu stiu carei vedete regionale, nationale sau ... de talie mondiala, sau atata de bogata ca ... nu ar mai conta acolo ceva milione ...
Cine sunt? Sunt fiica Dumnezeului Atotputernic, a celui vesnic, a celui de trei ori sfant. Tatal meu si-a trimis Fiul pe pamant sa ma cucereasca, sa ma iubeasca, sa moara pentru mine. Printul cerului, Creatorul Universului - s-a trasformat pentru mine, din dragoste in creatura, a trait aici pe pamant, a locuit printre oameni, a adus mesajul cerului, a murit si a inviat ca eu sa pot sa merg la Tatal si acum e sus, inapoi la Tata. Dar, va reveni ca Mire iar eu ... sunt mireasa Lui.
Ce s-ar fi intamplat daca nu as fi ascultat vocea? Nu stiu. Sincer, nici nu vreau sa stiu.
Dar ... Avram, Moise, Estera, Rut, Pavel au fost oameni care au influentat drastic cursul omenirii si eu sunt ... doar Cella ...
Imi place un sfat dat Esterei: "pentru o vreme ca asta" esti acolo la palat, pentru o vreme ca asta dispui de toate bogatiile posibile, de influenta, de ce vrei tu ... dar soarta altora poate fi schimbata de tine ...
Nu sunt Estera - cica era de o frumusete rara ... Nu locuiesc la palat, nici macar langa Palatul Culturii, nu ma pregaesc sa devin sotia unui mare imparat si nu dispun de bogatiile inimaginabile mintii mele .... Dar sunt aci pentru a iubi, pentru a spune despre Tatal meu, despre marea lui dragoste, despre vestea ca oricine poate veni la El si nu are nevoie de programare ci ACUM oricare ar fi starea, statutul, bolile, trecutul, nivelul de inteligenta, frumusete ....
Ce ar fi daca nu as fi fost? Nu stiu ... Dar sunt ... si vreau sa spun despre cel ce mi-i Tata, despre cel ce mi-i logodnic si va reveni ca mire, despre dragostea ce si-o manifesta prin natura, prin cei de langa mine, prin semne cunoscute doar de mine si El ...
Ce ar fi daca nu mi-ar fi dat speranta ca va reveni? ... totul ar fi fost o poveste cu Fat Frumos si Ileana Cozanzeana ce se termina aici... dar nu traiesc in povesti bune de visat frumos, iar Fat Frumos al meu a murit si inviat ca sa ma salveze de balaur.
Sunt aici pentru o vreme ca asta ... am invatat sa ascult de vocea ce mi-a schimbat destinul, imi implinesc chemarea, invat sa iubesc, invat sa devin frumoasa pentru Mirele meu ... intr-o vreme ca asta ....

Un comentariu:

vyky spunea...

Imi pare-asa de trist sa cuget ca-ntr-o zi,
Poate chiar maine,pomii de pe-alee
Acolo unde sant au sa mai steie,
In vreme ce vom putrezi.

Atata soare,Doame,atata soare
Ramane-n lume dupa noi...
Cortegii de-anotimpuri si de ploi
Cu peri din care siruie racoare.


Si iarba asta iar o sa rasara,
Si luna tot asa o sa se-aplece
Mirata peste apa care trece...
Noi insa,nu vom fi a doua oara.

Si-mi pare trist ca se mai poate
Gasi atata vreme pentru ura,
Cand viata nu-i decat o picatura
Intre minutu-acesta care trece si celalalt.

Si-mi pare trist si ne-nteles
Ca nu privim la cer mai des,
Ca nu culegem flori,ca nu iubim:
Noi,care-asa de repede murim.