E vineri seara ... de fapt e aproape 23 si fiindca e galagie, nu pot dormi asa ca mi-am pus castile si ... vreau acasa. Dupa doua saptamani de implicare, de slujire ma simt extenuata ... intinsa ca un fir pus in foc si intins din nou si din nou.
Discutam azi cu un prieten de ce am venit aici, avem impact, conteaza, se merita? Intrebari pertinente ce trebuie sa aibe raspuns. Ce am facut eu aici timp de doua saptamani? Multe de spus insa ... ani la rand am invatat despre rabdare, cum sa iti tii gura, cum sa iubesti si cand nu poti, cum sa slujesti chiar si pe cei ce o merita mai putin, cum sa zambesti chiar de iti vine sa urli la luna ... Intr-un ritm nebun au trecut cele doua saptamani ... si stiu ca-mi va fi dor de nebunia asta, asta e clar.
Analizam un pic ce am invatat si ... pe langa faptul ca am descoperit noi aspecte din personalitatea altora, am cladit in prietenii, in relatii .... dar la un nivel mai profund ... diferit ...
Putin mai inainte am primit un mesaj cu titlul "azi ti-ai luat pauza de la dragoste" ... m-a pufnit rasul pentru ca in momentele astea raspunsul e cam da ... vreau acasa, vreau liniste ... vreau sa dorm ... Am citit materialul si ideea e sa lasi ideile astea crete si sa Il las pe Isus sa ma iubeasca ... rezervorul meu e gol si ca sa mai aibe ce sa dea, e nevoie sa fie reumplut de la sursa ...
Eu am obosit pentru ca oricat de mareta m-as da trebuie sa admit ca sunt om, sunt limitata ... asa ca, ma duc la Isus, ma duc direct la sursa ... ma duc sa ma odihnesc ...
vineri, 30 iulie 2010
miercuri, 28 iulie 2010
noi photo ca si marturii ...
adelina guralivu
adelina cu multi copii
ema rotundu
george puraci si trupa de la VBS
luigi mitoi si sotia au venit in vizita la noi
mike barac ... in actiune
oana si andrei (sau nashu)
pocaitii
rand la tobogan
un copil frumos ....
marți, 27 iulie 2010
cu mare dor ....
Azi, 27 iulie nepoata mea Anca sau Nk cum isi zice ea isi serbeaza ziua de nastere. Nu sunt acasa, ci in misiune si ... mi s-a facut tare dor de ea, de casa ....
Anca as vrea sa stii ca esti un copil binecuvantare - acum, om mare ce vrea sa ramana "copil mic si inocent". Esti unul din oamenii caruia nu trebuie sa ii desenez mult cand vreau sa spun ceva, unul din oamenii pe umarul caruia pot sa plang fara sa imi fie teama ca ma vei arunca la pamant cu dispret. Esti unul din oamenii care se roaga pentru mine, care crede in mine. Esti omul care imi "sufla" in aripi cand ele par frante si isi uita rolul. Imi place ca ma lasi sa vad lumea prin ochii tai si vazand-o capata farmec, viata, culoare si diferite forme .... descopar ca e mai mare decat mi-am inchipuit si am crezut ...
Ma minunez cand iti vad fata stralucind in timp ce imi explici vreun mister nou descoperit, cand Il vezi pe Dumnezeu si apoi ma iei cu tine sa Il vad si eu, ... cand ma lasi sa iti recit din creatiile si sa facem regie distrandu-ne.
Te iubesc copila draga!
Anca as vrea sa stii ca esti un copil binecuvantare - acum, om mare ce vrea sa ramana "copil mic si inocent". Esti unul din oamenii caruia nu trebuie sa ii desenez mult cand vreau sa spun ceva, unul din oamenii pe umarul caruia pot sa plang fara sa imi fie teama ca ma vei arunca la pamant cu dispret. Esti unul din oamenii care se roaga pentru mine, care crede in mine. Esti omul care imi "sufla" in aripi cand ele par frante si isi uita rolul. Imi place ca ma lasi sa vad lumea prin ochii tai si vazand-o capata farmec, viata, culoare si diferite forme .... descopar ca e mai mare decat mi-am inchipuit si am crezut ...
Ma minunez cand iti vad fata stralucind in timp ce imi explici vreun mister nou descoperit, cand Il vezi pe Dumnezeu si apoi ma iei cu tine sa Il vad si eu, ... cand ma lasi sa iti recit din creatiile si sa facem regie distrandu-ne.
Te iubesc copila draga!
raport de misiune ... la cald
Ana Aleman, una din liderele de la medical fiind uitata din greseala de baieti, si-a gasit timp sa imi dea niste detalii despre ce se intampla la clinica. Oamenii vin nu pentru consultatii ci vin sa isi spuna off-ul, sa fie ascultati. Unii cer, ca cei din echipa sa le viziteze si familiile, pentru ca acasa au bolnavi in stadiu terminal si nu ii viziteaza nimeni .... macar asa sa li se insenineze viata muribunzilor.
Ca in nici un an am vazut copiii mici, bebelusi care mai de care mai veseli si zambareti ... parintii vin cu ei la clinica. Insa si in cazul lor tot pentru a fi ascultati vin, nu neaparat din cauze medicale .... sa ii asculti, sa ii lasi sa vorbeasca, sa iti spuna povestea lor ....
Liviu Staniste, lider la VBS in Ungheni a venit pentru a lua materialele ce le trebuiesc si mi-a spus ca au copiii multi cu care joaca tot felul de jocuri, de la fotbal pana la pantomima, castelul tobogan e o alta atractie ce e folosita la maxim. Fetele peste 13 ani merg cu GOG (Girls of God) iar baietii cu MOV (Man of value sau Barbati de Valoare).
Aici cu noi e in plina desfasurare proiectul Cuts with Grace (in traducere nesofisticata e Taieturi cu har) sau pe romaneste Frizerie. Jessica Ghetes impreuna cu echipa ei au tot timpul scaunele ocupate ... coafuri sofisticate sau simple .... orice varsta, ... iar programul e pus ... cam de forma pentru ca daca le vin clientii doar n-o sa ii trimita netunsi acasa.
Ingrid Baciu ca de obicei se ocupa de pedichiura si ... ma uit la ea, o zvarluga de fata atata de energica care pune pasiune in spalarea si curatarea picioarelor si sincer .... eu una nu as putea face asta.
Dani si Cormelia Ardelean mi-au arata niste fotografii de la clinica Dental, despre cum au reusit sa reconstruiasca pentru niste baieti adolescenti dinti din fata .... mi s-a facut rau numai uitandu-ma la fotografii si nu pot decat sa admir puterea lor de a face asta ....
Corne Grama si Mircea Danciu sunt oamenii nostri "mana dreapta", oameni pe care te poti baza ca sunt acolo cand ai nevoie de ei si nu trebuie sa le spui si a doua oara de ce e nevoie. Pe Mircea tocmai l-am lasat sa doarma un pic pentru ca il "exploatez" mai dupa amiaza.
Mai sunt doi lideri care trec asa mai neobservati poate pentru ca sunt mai timizi, nu se baga in seama. E vorba de Vali Barac si de Flavius Maximus, ambii lucreaza la VBS si inca nu am reusit sa aflu in ce sat merg insa o sa imi povesteasca ei cand se intorc diseara.
Gelu Barbu, parte a echipei media e aici langa mine si ma aprovizioneaza cu fotografii care vor fi postate acusica. Ceilalti membri sunt pe la proiecte ca sa adune material.
Dani Bora iar are idei crete insa de data asta la un nivel ceva mai mare .... sunt invitate mai multe biserici si ca sa ii cunoastem avem nevoie de idei .... ce le fabrica el acum. Nu vom avea transmisie live in seara asta insa se va inregistra toata povestea si-o sa o puteti vedea imediat ce media va da verdictul ca totul e asa cum au gandit ei.
Liviu Staniste, lider la VBS in Ungheni a venit pentru a lua materialele ce le trebuiesc si mi-a spus ca au copiii multi cu care joaca tot felul de jocuri, de la fotbal pana la pantomima, castelul tobogan e o alta atractie ce e folosita la maxim. Fetele peste 13 ani merg cu GOG (Girls of God) iar baietii cu MOV (Man of value sau Barbati de Valoare).
Ingrid Baciu ca de obicei se ocupa de pedichiura si ... ma uit la ea, o zvarluga de fata atata de energica care pune pasiune in spalarea si curatarea picioarelor si sincer .... eu una nu as putea face asta.
Dani si Cormelia Ardelean mi-au arata niste fotografii de la clinica Dental, despre cum au reusit sa reconstruiasca pentru niste baieti adolescenti dinti din fata .... mi s-a facut rau numai uitandu-ma la fotografii si nu pot decat sa admir puterea lor de a face asta ....
Mai sunt doi lideri care trec asa mai neobservati poate pentru ca sunt mai timizi, nu se baga in seama. E vorba de Vali Barac si de Flavius Maximus, ambii lucreaza la VBS si inca nu am reusit sa aflu in ce sat merg insa o sa imi povesteasca ei cand se intorc diseara.
Gelu Barbu, parte a echipei media e aici langa mine si ma aprovizioneaza cu fotografii care vor fi postate acusica. Ceilalti membri sunt pe la proiecte ca sa adune material.
Dani Bora iar are idei crete insa de data asta la un nivel ceva mai mare .... sunt invitate mai multe biserici si ca sa ii cunoastem avem nevoie de idei .... ce le fabrica el acum. Nu vom avea transmisie live in seara asta insa se va inregistra toata povestea si-o sa o puteti vedea imediat ce media va da verdictul ca totul e asa cum au gandit ei.
luni, 26 iulie 2010
echipa media si-a facut mila
cu Nicoleta Cretu si Mircea Danciu in Piata inainte de concert
Damaris Cauneac si fetele de la proiectul Fetele Tatii sau GOG (Girls of God)
Dj Linux (de la Pocaitii) cu un fan
in timpul concertului
Manu Ceausu, Narcis Ciobanu, Robert Ambrosie, Sergiu din Cluj
Gheorghe Mocan cu ....
cantau Pocaitii melodia "Maini curate spre cer"
Doamna dr. Olga "asculta" un copilas.
Mi-am adus aminte de doamna asta miniona imediat ce i-am vazut ochii ... am intrebat la medical daca e ea, mi s-a spus ca da. Si am mers sa vorbesc, nu am uitat-o pentru ca in prima mea misiune, o durere de spate ma omora. Si-a lasat o seara libera si m-a luat in camera ei sa imi faca un masaj .... numai ca eu ma asteptam sa fie masaj ca in filme ... relaxare, muzica insa tipam cat ma tinea gura .... cand doamna s-a intors sa ia ceva eu am rupt-o de fuga ... si nu m-a mai prins insa si spatele mi s-a ameliorat.
L-am rugat pe Mike Barac sa mearga cu mine la echipa media ca sa obtin fotografiile si am gasit in "birou" pe Gelu Barbu, Dani Bora si Filu Tifrea lucrand de zor ... e clar ca i-am disturbat insa deja am obtinut de la Filu promisiunea ca imi pregateste pentru maine niste fotografii.
minuni raportate
Echipa medical
Dragi prieteni si frati, in urma disctuiilor avute cu pacientii si in urma consultului efectuat, putem spune caci cu adevarat Dumnezeu lucreaza cu putere si ii multumim pt acest lucru. Va multumim pt sustinerea in rugaciune si dorim ca si in continuare sa ne ajutati si va rugam sa ne ajutati in rugaciune pentru o persoana care a suferit o arsura, pentru familia ei si un alt caz foarte grav, diagnosticat cu cancer mamar; o familie care se afla intr-o situatie dificila.
Va multumim pentru ajutor si ne rugam ca Dumnezeu sa va rasplateasca pentru tot ceea ce faceti!
Felicia Ciuculescu
De la Dental inca astept pe Dani si Cornelia Ardelean sa imi scrie o poveste insa .... ii cred ca inca nu si-au gasit timp pentru asta.
Sambata dupa amiaza am plecat cu totii la Chisinau la o conferinta nationala si apoi ne-am deconectat la o pizza si multa veselie prin oras insa nu am uitat de lucrurile administrative ... dar "numa sa fie scurt tipul asta".
Ieri dimineata ne-am impartit in echipe si au fost vizitate: biserica baptista, penticostala, carismatica si cei de la Armata Salvarii. Eu am decis sa raman aici, la baza; adica la biserica penticostala desi nu sunt penticostala. Aveam nevoie de incurajare, aveam nevoie de liniste, .... sa ma odihnesc in Hristos. De la inceput pana la sfarsit, Domnul mi-a adus aminte cat de mult ma iubeste, cat de mult imi tanjeste inima mea sa fie iubita. Sunt in misiune sa slujesc si o fac cu pasiune si dragoste .... dar eram epuizata si aveam nevoie sa imi reincarc bateriile ce scartaiau ... Sa ma las iubita de Domnul inseamna sa Il las pe El sa imi dea odihna pentru inima, suflet si minte.
Impreuna cu un prieten foarte drag, Mircea Danciu am hotarat sa pregatim ca si surpriza pentru cina, gratar si piure ... insa cand ai cam 100 de persoane cam seamana a nunta. Mike Barac - liderul nostru, ne-a zis ca nu suntem prea intregi si sa alegem altceva ... "pe deasupra si ploua, voi nu vedeti?" I-am zis ca da, insa sa nu isi faca griji, Domnul poate scoate soarele de dupa nori ca sa ne lase sa facem gratar.
Si, l-a scos!
Mircea era sa isi dea foc un pic, a scapat numa cu genele si sprancenele parlite iar eu si alte doua persoane am redescoperit ca in situatie de criza te mobilizezi cat ai vedea cu ochii ... Nu a fost nimic grav, nici o dauna, nici o rana .... Si, pe deasupra Stefi Puraci si Andrei (nu-i stiu numele) au venit sa ma ajute sa facem gratarul ... Vecinii bisericii cred ca au salivat, nu gluma ...
Dupa cina, am plecat in piata unde era organizat concertul cu Evgheni Guduhin, Pocaitii, Chris si in debut, Elena si Elena. Nu sunt fan hip hop (poate si pentru ca am ... inaintat in varsta) insa zilele astea i-am cunoscut pe baietii de la Pocaitii, ca au tot stat cu noi aici la baza ... sunt timizi la inceput si nu asa vorbareti insa ... am reusit sa vad dincolo de timiditate niste oameni atata de faini, simpli. Catalin a povestit despre o perioada mai grea din viata lui, perioada cand folosea si apoi si vindea droguri; avea nevoie de bani si pentru ca sa ii aibe ... fura. A ajuns la o biserica, langa Bucuresti, in Fundeni si acolo a inteles cat de iubit e .... deja planuise sa se sinucida si ... incerca sa isi duca planul la indeplinire insa Dumnezeu a ales sa i se descopere si sa il salveze.
A spus povestea asta de pe scena, in Piata din Ungheni ... fara sa cizelele informatiile pe care le va spune, fara sa gandeasca ca oamenii pot folosi aceste informatii si sa il tranteasca de sa se vada ... insa vad in el un om schimbat, un om ce a gustat iadul din plin si care pune semne informative pe drumul celor ce cu viteza se grabesc spre sinucidere, droguri, furturi, pacate, ... spre iad. "Mai e o cale ... du-te la Isus!".
Stiam ca va veni si Evgheni Guduhin. ... am vazut un clip cu el insa nu stiam ca sunt de fapt trei barbati ... care numa cool nu arata ... efectiv nu ramai locului cand ii vezi si cand mintea mea ce nu e asa de agera in a folosi limbile straine e la lucru ... combinatia e jale. Numai ca au inceput sa cante barbatii astia si m-am uitat (cam plictistita) in jur si vad oameni cu lacrimi in ochi, oameni ce au devenit dintr-o data seriosi. Wow, oare ce zice nenea asta? M-am dus langa o familie si domnul a fost amabil sa imi traduca versurile si ceea ce spunea Evgheni ... atunci m-am prins si eu ca de fapt versurile cantecelor lor erau foarte frumoase si profunde.
In Romania am auzit vorba "esti urat ca limba rusa" numai ca de sapte ani de cand tot vin in Moldova am inceput sa vad ca limba rusa e una putin spus melodioasa si atunci cand Evgheni si baietii lui s-au apucat de cantat .... apoi sa ii tot asculti. Imbracati simplu .... de o simplitate de invidiat .... Am luat camera photo de la Filu Tifrea (o camera profesionista) si m-am dus sa le fac fotografii ... numai prin semne le-am explicat ca vreau sa le fac o fotografie, mi-au zambit si s-au asezat frumos ...
Unul din domnii ce canta cu Evgheni Guduhin m-a lasat fara cuvinte .... canta la chitara electrica si am vazut destui barbati cantand putin spus bine la ele insa omul asta ..... merita nota 20. Pe langa profesionalism, avea si o voce faina. La final, am rugat pe Laurentiu (cameramanul nostru) sa mearga cu mine ca si traducator, ca sa vorbesc cu ei. Nu s-au uitat de sus la mine, nu m-au ironizat ... mi-au spus "in seara asta nu am fost in cea mai buna forma .... efectiv vocea ne-a facut probleme la toti insa daca a fost bine si daca oamenii au prins mesajul e pentru ca Dumnezeu ne foloseste cand noi suntem in forma mai putin buna." I-am laudat pentru profesionalism, pentru modestie si m-au uimit din nou. "Suntem oameni noi, suntem cetateni ai cerului, suntem ceea ce suntem pentru ca Hristos ne-a schimbat si a Lui este meritul pentru ceea ce suntem". Fara galoane, fara aere de vedete, fara ifose ... oameni transformati .... oameni minunati ...
Cand ne-am intors din Chisinau, am reusit sa vorbesc cu Gheorghe Mocan, pastorul bisericii unde suntem cazati despre oamenii pe care i-am intalnit de-a lungul timpului aici. In mod special m-a interesat un baiat cu care am lucrat in iarna 2009 la bucatarie (bucatar de meserie). Djahonghir e din Usbekinstan si visul lui era sa ajunga in Germania. Musulman pana in maduva oaselor, cred ca a facut si ceva sport de performanta dupa cum arata. A reusit sa ajunga pana la granita cu Romania dar a fost prins si pentru un an si ceva a stat in puscarie aici in Moldova ... sechelele se vedeau cu ochiul liber pentru ca durerile de stomac erau cumplite.
Djahonghir s-a chinuit sa ma invete ceva rusa si uzbeca iar pentru perioada cat am lucrat impreuna chiar am reusit sa comunic cu el .... Noi am plecat acasa iar la cateva luni a plecat si el inapoi in Uzbekistan. Am tot intrebat de el insa efectiv parca i se pierduse urma. Numai ca Gheorghe salvase numarul lui de telefon de acasa si l-a sunat. A raspuns chiar el. Era acasa. Intre timp fusese in Moscova si pentru ca puscaria il slabise enorm, a prins si frigul din Rusia punandu-l in pat intr-o forma grava. Am inteles ca a stat mult in spital insa acum e bine. Intre timp, acasa la el a cunoscut o fata cu care s-a si casatorit.
Avea emotii pentru intoarcerea acasa. In puscarie se intalnise cu Isus si devenise crestin ... ce-o sa ii spuna ai lui parinti care il crescusera musulman? Il putea astepta moartea. Numai ca le-a spus parintilor de decizia lui, de faptul ca Hristos l-a schimbat si familia nu l-a ucis .... e viu ... i s-a facut chiar si nunta.
Fiecare viseaza o viata buna, o viata fara griji .... mi-am dorit sa plec si eu multa vreme insa tot in Romania sunt si daca am vrut sa ajung in occident si apoi in tara tuturor posibilitatilor, se pare ca Domnul ma vrea in Romania care are si ea titlul de tara tuturor posibilitatilor si vrea sa ma foloseasca in Orient si nu in Occident.
Aseara, in piata erau oameni din Ucraina, Romania, Moldova, Statele Unite ale Americii si ... cine stie din ce tari mai erau oamenii, insa armoniile inaltate pentru Dumnezeu au adus inimile noastre in inchinare, la unison. Bucuria efectiv a tasnit din inimile noastre facandu-ne radiosi, stralucitori, frumosi .... oboseala disparand ca prin farmec.
Ascult povesti ... povesti de mi se rupe inima ... parinti ce isi bat copiii crut de tot, parinti ce isi abandoneaza copiii pe unde pot, femei batute cum nu iti poti inchipui, .... urmari ale drogurilor, betiilor, desfranarilor .... le acumulez si o sa le scriu .... cand am timp ....
Chris a fost cu o echipa in penitenciar vineri si mi-a zis "nu pot sa iti spun acum multe .... sunt atat de impresionat de ceea ce am vazut si auzit ... lasa-mi un pic de timp ..." Nu am de ales si ii las, nu prea mult.
Pocaitii au plecat dimineata acasa si mi-au promis ca imi vor scrie despre experienta MT10 ca sa pot posta pe blog. Nu cred ca au ajuns inca acasa ... asa ca, mai astept.
Inca lupt cu obiceiul meu prost de a judeca de la prima vedere, lupt cu mine, cu ideile mele istete si ... ma bucur de oamenii atat de faini ce au raspuns chemarii de a da din timpul, banii, energia, pasiunea lor pentru a-i sluji pe altii cu dragoste.
Incerc sa dresez tantarii sa nu ma mai piste atata ... mainile imi arata ca atunci cand am avut varsat de vant - in forma grava .... mi se face rau numai cat ma uit la ele .... Numai ca tantarii astia n-au nici o jena, nu le pasa de spray-urile ce ar trebui sa ii tina departe, de haine .... de pastilele concepute sa ii ucida ...
Am vrut sa pun si niste fotografii insa ... efectiv nu am avut acum cum... dar le voi posta.
Avem nevoie de rugaciune, avem nevoie de oameni care sa stea la spartura pentru noi, care sa ne tina spatele in timp ce noi slujim, avem nevoie de dragostea voastra. Multumitm celor ce se roaga ca mi-o spun sau nu ... dar asa sunteti parte a MT10, sunteti coechipierii nostri.
Inca nu am fotografii iar cei de la media azi ne-au comunicat sa nu ii stresam ca au mult de lucru cu materialele deja acumulate ... nu vreau sa ii stresez inca ....
Cam atat deocamdata. Ma duc sa imi caut coechipierul care in seara asta pregateste o surpriza pentru misionari. In dupa amiaza asta eu numai il ajut ... si ma duc sa o fac ca ma lasa sa dorm cand e linste pe aici si am reusit sa prind vreo 20 de minute.
Dragi prieteni si frati, in urma disctuiilor avute cu pacientii si in urma consultului efectuat, putem spune caci cu adevarat Dumnezeu lucreaza cu putere si ii multumim pt acest lucru. Va multumim pt sustinerea in rugaciune si dorim ca si in continuare sa ne ajutati si va rugam sa ne ajutati in rugaciune pentru o persoana care a suferit o arsura, pentru familia ei si un alt caz foarte grav, diagnosticat cu cancer mamar; o familie care se afla intr-o situatie dificila.
Va multumim pentru ajutor si ne rugam ca Dumnezeu sa va rasplateasca pentru tot ceea ce faceti!
Felicia Ciuculescu
De la Dental inca astept pe Dani si Cornelia Ardelean sa imi scrie o poveste insa .... ii cred ca inca nu si-au gasit timp pentru asta.
Sambata dupa amiaza am plecat cu totii la Chisinau la o conferinta nationala si apoi ne-am deconectat la o pizza si multa veselie prin oras insa nu am uitat de lucrurile administrative ... dar "numa sa fie scurt tipul asta".
Ieri dimineata ne-am impartit in echipe si au fost vizitate: biserica baptista, penticostala, carismatica si cei de la Armata Salvarii. Eu am decis sa raman aici, la baza; adica la biserica penticostala desi nu sunt penticostala. Aveam nevoie de incurajare, aveam nevoie de liniste, .... sa ma odihnesc in Hristos. De la inceput pana la sfarsit, Domnul mi-a adus aminte cat de mult ma iubeste, cat de mult imi tanjeste inima mea sa fie iubita. Sunt in misiune sa slujesc si o fac cu pasiune si dragoste .... dar eram epuizata si aveam nevoie sa imi reincarc bateriile ce scartaiau ... Sa ma las iubita de Domnul inseamna sa Il las pe El sa imi dea odihna pentru inima, suflet si minte.
Impreuna cu un prieten foarte drag, Mircea Danciu am hotarat sa pregatim ca si surpriza pentru cina, gratar si piure ... insa cand ai cam 100 de persoane cam seamana a nunta. Mike Barac - liderul nostru, ne-a zis ca nu suntem prea intregi si sa alegem altceva ... "pe deasupra si ploua, voi nu vedeti?" I-am zis ca da, insa sa nu isi faca griji, Domnul poate scoate soarele de dupa nori ca sa ne lase sa facem gratar.
Si, l-a scos!
Mircea era sa isi dea foc un pic, a scapat numa cu genele si sprancenele parlite iar eu si alte doua persoane am redescoperit ca in situatie de criza te mobilizezi cat ai vedea cu ochii ... Nu a fost nimic grav, nici o dauna, nici o rana .... Si, pe deasupra Stefi Puraci si Andrei (nu-i stiu numele) au venit sa ma ajute sa facem gratarul ... Vecinii bisericii cred ca au salivat, nu gluma ...
Dupa cina, am plecat in piata unde era organizat concertul cu Evgheni Guduhin, Pocaitii, Chris si in debut, Elena si Elena. Nu sunt fan hip hop (poate si pentru ca am ... inaintat in varsta) insa zilele astea i-am cunoscut pe baietii de la Pocaitii, ca au tot stat cu noi aici la baza ... sunt timizi la inceput si nu asa vorbareti insa ... am reusit sa vad dincolo de timiditate niste oameni atata de faini, simpli. Catalin a povestit despre o perioada mai grea din viata lui, perioada cand folosea si apoi si vindea droguri; avea nevoie de bani si pentru ca sa ii aibe ... fura. A ajuns la o biserica, langa Bucuresti, in Fundeni si acolo a inteles cat de iubit e .... deja planuise sa se sinucida si ... incerca sa isi duca planul la indeplinire insa Dumnezeu a ales sa i se descopere si sa il salveze.
A spus povestea asta de pe scena, in Piata din Ungheni ... fara sa cizelele informatiile pe care le va spune, fara sa gandeasca ca oamenii pot folosi aceste informatii si sa il tranteasca de sa se vada ... insa vad in el un om schimbat, un om ce a gustat iadul din plin si care pune semne informative pe drumul celor ce cu viteza se grabesc spre sinucidere, droguri, furturi, pacate, ... spre iad. "Mai e o cale ... du-te la Isus!".
Stiam ca va veni si Evgheni Guduhin. ... am vazut un clip cu el insa nu stiam ca sunt de fapt trei barbati ... care numa cool nu arata ... efectiv nu ramai locului cand ii vezi si cand mintea mea ce nu e asa de agera in a folosi limbile straine e la lucru ... combinatia e jale. Numai ca au inceput sa cante barbatii astia si m-am uitat (cam plictistita) in jur si vad oameni cu lacrimi in ochi, oameni ce au devenit dintr-o data seriosi. Wow, oare ce zice nenea asta? M-am dus langa o familie si domnul a fost amabil sa imi traduca versurile si ceea ce spunea Evgheni ... atunci m-am prins si eu ca de fapt versurile cantecelor lor erau foarte frumoase si profunde.
In Romania am auzit vorba "esti urat ca limba rusa" numai ca de sapte ani de cand tot vin in Moldova am inceput sa vad ca limba rusa e una putin spus melodioasa si atunci cand Evgheni si baietii lui s-au apucat de cantat .... apoi sa ii tot asculti. Imbracati simplu .... de o simplitate de invidiat .... Am luat camera photo de la Filu Tifrea (o camera profesionista) si m-am dus sa le fac fotografii ... numai prin semne le-am explicat ca vreau sa le fac o fotografie, mi-au zambit si s-au asezat frumos ...
Unul din domnii ce canta cu Evgheni Guduhin m-a lasat fara cuvinte .... canta la chitara electrica si am vazut destui barbati cantand putin spus bine la ele insa omul asta ..... merita nota 20. Pe langa profesionalism, avea si o voce faina. La final, am rugat pe Laurentiu (cameramanul nostru) sa mearga cu mine ca si traducator, ca sa vorbesc cu ei. Nu s-au uitat de sus la mine, nu m-au ironizat ... mi-au spus "in seara asta nu am fost in cea mai buna forma .... efectiv vocea ne-a facut probleme la toti insa daca a fost bine si daca oamenii au prins mesajul e pentru ca Dumnezeu ne foloseste cand noi suntem in forma mai putin buna." I-am laudat pentru profesionalism, pentru modestie si m-au uimit din nou. "Suntem oameni noi, suntem cetateni ai cerului, suntem ceea ce suntem pentru ca Hristos ne-a schimbat si a Lui este meritul pentru ceea ce suntem". Fara galoane, fara aere de vedete, fara ifose ... oameni transformati .... oameni minunati ...
Cand ne-am intors din Chisinau, am reusit sa vorbesc cu Gheorghe Mocan, pastorul bisericii unde suntem cazati despre oamenii pe care i-am intalnit de-a lungul timpului aici. In mod special m-a interesat un baiat cu care am lucrat in iarna 2009 la bucatarie (bucatar de meserie). Djahonghir e din Usbekinstan si visul lui era sa ajunga in Germania. Musulman pana in maduva oaselor, cred ca a facut si ceva sport de performanta dupa cum arata. A reusit sa ajunga pana la granita cu Romania dar a fost prins si pentru un an si ceva a stat in puscarie aici in Moldova ... sechelele se vedeau cu ochiul liber pentru ca durerile de stomac erau cumplite.
Djahonghir s-a chinuit sa ma invete ceva rusa si uzbeca iar pentru perioada cat am lucrat impreuna chiar am reusit sa comunic cu el .... Noi am plecat acasa iar la cateva luni a plecat si el inapoi in Uzbekistan. Am tot intrebat de el insa efectiv parca i se pierduse urma. Numai ca Gheorghe salvase numarul lui de telefon de acasa si l-a sunat. A raspuns chiar el. Era acasa. Intre timp fusese in Moscova si pentru ca puscaria il slabise enorm, a prins si frigul din Rusia punandu-l in pat intr-o forma grava. Am inteles ca a stat mult in spital insa acum e bine. Intre timp, acasa la el a cunoscut o fata cu care s-a si casatorit.
Avea emotii pentru intoarcerea acasa. In puscarie se intalnise cu Isus si devenise crestin ... ce-o sa ii spuna ai lui parinti care il crescusera musulman? Il putea astepta moartea. Numai ca le-a spus parintilor de decizia lui, de faptul ca Hristos l-a schimbat si familia nu l-a ucis .... e viu ... i s-a facut chiar si nunta.
Fiecare viseaza o viata buna, o viata fara griji .... mi-am dorit sa plec si eu multa vreme insa tot in Romania sunt si daca am vrut sa ajung in occident si apoi in tara tuturor posibilitatilor, se pare ca Domnul ma vrea in Romania care are si ea titlul de tara tuturor posibilitatilor si vrea sa ma foloseasca in Orient si nu in Occident.
Aseara, in piata erau oameni din Ucraina, Romania, Moldova, Statele Unite ale Americii si ... cine stie din ce tari mai erau oamenii, insa armoniile inaltate pentru Dumnezeu au adus inimile noastre in inchinare, la unison. Bucuria efectiv a tasnit din inimile noastre facandu-ne radiosi, stralucitori, frumosi .... oboseala disparand ca prin farmec.
Ascult povesti ... povesti de mi se rupe inima ... parinti ce isi bat copiii crut de tot, parinti ce isi abandoneaza copiii pe unde pot, femei batute cum nu iti poti inchipui, .... urmari ale drogurilor, betiilor, desfranarilor .... le acumulez si o sa le scriu .... cand am timp ....
Chris a fost cu o echipa in penitenciar vineri si mi-a zis "nu pot sa iti spun acum multe .... sunt atat de impresionat de ceea ce am vazut si auzit ... lasa-mi un pic de timp ..." Nu am de ales si ii las, nu prea mult.
Pocaitii au plecat dimineata acasa si mi-au promis ca imi vor scrie despre experienta MT10 ca sa pot posta pe blog. Nu cred ca au ajuns inca acasa ... asa ca, mai astept.
Inca lupt cu obiceiul meu prost de a judeca de la prima vedere, lupt cu mine, cu ideile mele istete si ... ma bucur de oamenii atat de faini ce au raspuns chemarii de a da din timpul, banii, energia, pasiunea lor pentru a-i sluji pe altii cu dragoste.
Incerc sa dresez tantarii sa nu ma mai piste atata ... mainile imi arata ca atunci cand am avut varsat de vant - in forma grava .... mi se face rau numai cat ma uit la ele .... Numai ca tantarii astia n-au nici o jena, nu le pasa de spray-urile ce ar trebui sa ii tina departe, de haine .... de pastilele concepute sa ii ucida ...
Am vrut sa pun si niste fotografii insa ... efectiv nu am avut acum cum... dar le voi posta.
Avem nevoie de rugaciune, avem nevoie de oameni care sa stea la spartura pentru noi, care sa ne tina spatele in timp ce noi slujim, avem nevoie de dragostea voastra. Multumitm celor ce se roaga ca mi-o spun sau nu ... dar asa sunteti parte a MT10, sunteti coechipierii nostri.
Inca nu am fotografii iar cei de la media azi ne-au comunicat sa nu ii stresam ca au mult de lucru cu materialele deja acumulate ... nu vreau sa ii stresez inca ....
Cam atat deocamdata. Ma duc sa imi caut coechipierul care in seara asta pregateste o surpriza pentru misionari. In dupa amiaza asta eu numai il ajut ... si ma duc sa o fac ca ma lasa sa dorm cand e linste pe aici si am reusit sa prind vreo 20 de minute.
vineri, 23 iulie 2010
vorbesc cu tantarii ..
Ieri, asa cum spuneam, Dani Bora pregatea ceva deosebit si ... a fost daca veti urmari filmuletul de mai jos, veti si afla ce si cum ...
.
Cei de la VBS povesteau aseara ca deja s-au indragostit de copiii cu care lucreaza. Narcis Ciobanu (nepotul meu) - pastorul bisericii bapsiste din Galati - s-a indragostit de Olga. "O fata frumoasa foc!!!! Are sapte ani." Noi i-am sugerat sa o infieze ca daca e sa o astepte ... mai are ceva vreme !!!! Si George Puraci era atata de incantat si obosit aseara ... au copii multi, jocuri, Domnul le da idei pentru jocuri si activitati.
Media e peste tot, nici nu te gandesti ce idei le vin .... "sunt baieti brava!".
Ema Maximus, Damaris Cauneac si Raluca Farcas, liderele de la GOG (Fetele Tatii) stau pana seara tarziu sa pregateasca materiale, sa discute despre intrebarile fetelor iar dimineata devreme se trezesc ca sa se roaga pentru o noua zi, o noua provocare ....
Sotii Ardelean de la Dental sunt doi oameni de pus pe rana ... discutam dimineata cu ei si efectiv radiau ... abia asteptau sa ajunga la locul lor de munca, sa slujeasca oamenii cu care vor veni in contact. Si cei de la Medical povesteau ca au avut o zi plina, ca a trebuit sa se stea la rand, ca au avut timp sa povesteasca cu oamenii.
Un proiect mai timid i-as spune, insa asta numai din cauza Jessicai Ghetes pentru ca e ea mai timida, e cel al frizeriei. Ea este stilista si a cumparat toate materiale, inclusiv decor a adus cu ea ca sa faca din camera unde lucreaza un colt de relaxare. Impreuna cu Lobi Lombardo care in ciuda numelui ciudat e roman 100% de-a nostru. Si el tot stilist e acasa insa pentru o saptamana va lucra cu Jessie si in timpul acesta mentoreaza doua fete de aici si lucreaza cu alti trei frizeri si coafeze din Ungheni si din imprejurimi.
Manu Ceausu are si el o echipa pentru vizite si aseara l-am vazut aranjandu-si pachetele ... liste peste liste insa un Manu fericit ...
La bucatarie e bine ... mult de lucru, de spalat, de curatat si daca vrei sa vezi cum Domnul inmulteste mancarea ... cred ca cel mai bine probezi asta lucrand in bucatarie ... Sunt multumita, fericita, incantata sa ii vad fericiti, satui si veseli plecand de la masa sau oferindu-se voluntari la spalat si la curatenie ...
Aseara tarziu, mi-am pus status pe Facebook ca vorbesc cu tantarii si le-am spus la fetele din camera .. unde a fost un haz de numa. "Cella am vazut ca stii sa vorbesti cu ingerii, cu stelele insa ... tu, cum poti sa vorbesti cu tantarii? II intelegi? Stiu romaneste?" Nu stiu deloc romaneste, nici engleza ... ei stiu legea si limba lor ... sa se stie satui.
.
Cei de la VBS povesteau aseara ca deja s-au indragostit de copiii cu care lucreaza. Narcis Ciobanu (nepotul meu) - pastorul bisericii bapsiste din Galati - s-a indragostit de Olga. "O fata frumoasa foc!!!! Are sapte ani." Noi i-am sugerat sa o infieze ca daca e sa o astepte ... mai are ceva vreme !!!! Si George Puraci era atata de incantat si obosit aseara ... au copii multi, jocuri, Domnul le da idei pentru jocuri si activitati.
Media e peste tot, nici nu te gandesti ce idei le vin .... "sunt baieti brava!".
Ema Maximus, Damaris Cauneac si Raluca Farcas, liderele de la GOG (Fetele Tatii) stau pana seara tarziu sa pregateasca materiale, sa discute despre intrebarile fetelor iar dimineata devreme se trezesc ca sa se roaga pentru o noua zi, o noua provocare ....
Sotii Ardelean de la Dental sunt doi oameni de pus pe rana ... discutam dimineata cu ei si efectiv radiau ... abia asteptau sa ajunga la locul lor de munca, sa slujeasca oamenii cu care vor veni in contact. Si cei de la Medical povesteau ca au avut o zi plina, ca a trebuit sa se stea la rand, ca au avut timp sa povesteasca cu oamenii.
Un proiect mai timid i-as spune, insa asta numai din cauza Jessicai Ghetes pentru ca e ea mai timida, e cel al frizeriei. Ea este stilista si a cumparat toate materiale, inclusiv decor a adus cu ea ca sa faca din camera unde lucreaza un colt de relaxare. Impreuna cu Lobi Lombardo care in ciuda numelui ciudat e roman 100% de-a nostru. Si el tot stilist e acasa insa pentru o saptamana va lucra cu Jessie si in timpul acesta mentoreaza doua fete de aici si lucreaza cu alti trei frizeri si coafeze din Ungheni si din imprejurimi.
Manu Ceausu are si el o echipa pentru vizite si aseara l-am vazut aranjandu-si pachetele ... liste peste liste insa un Manu fericit ...
La bucatarie e bine ... mult de lucru, de spalat, de curatat si daca vrei sa vezi cum Domnul inmulteste mancarea ... cred ca cel mai bine probezi asta lucrand in bucatarie ... Sunt multumita, fericita, incantata sa ii vad fericiti, satui si veseli plecand de la masa sau oferindu-se voluntari la spalat si la curatenie ...
Aseara tarziu, mi-am pus status pe Facebook ca vorbesc cu tantarii si le-am spus la fetele din camera .. unde a fost un haz de numa. "Cella am vazut ca stii sa vorbesti cu ingerii, cu stelele insa ... tu, cum poti sa vorbesti cu tantarii? II intelegi? Stiu romaneste?" Nu stiu deloc romaneste, nici engleza ... ei stiu legea si limba lor ... sa se stie satui.
Multumesc ca va rugati pentru noi, stiu ca multi o faceti si nu va stiu pe nume insa asa sunteti parte a misiunii, sunteti co-lucratori cu noi si pot sa va spun ca binecuvantarile curg din cauza voastra!!!!
joi, 22 iulie 2010
Inima de titan
Catalin Cojoc si Victor Iacob sau mai bine zis Poca si Dj Linus de la "Pocaitii" asculta de zor hip hop in limba rusa si pregatesc detaliile tehnice pentru concertul de duminica. I-am intrebat daca au motive de rugaciune si mi-au zis ca nu le vine nimic in cap acu dar merg sa isi ia ceva inghetata si sa se plimbe, ... ca poate le vin ceva idei.
Melodia lor de suflet "acum" luati repede e "Inima de titan" de pe albumul din 2009.
Melodia lor de suflet "acum" luati repede e "Inima de titan" de pe albumul din 2009.
vesti din Ungheni
Ieri, am avut post de internet ... habar nu are nimeni care-i cauza ... insa nu prea am avut timp de asta. Toate proiectele au inceput lucrul desi pornirea a fost un pic mai complicata ... lucrurile s-au asezat intr-un normal.
Ma uitam ieri la "misionarii" ce trebuiau sa isi intampine copiii ... in camera noastra sunt toate materiale si e fain sa stai sa analizezi oamenii, sa vezi cata diversitate e intre noi ... unii mai imprastiati, unii creativi, unii logici, unii expansivi ... insa toate sunt in cutiute si se stie ce e in ele. "Daca in prima zi am avut numa 40 de copiii, ieri au fost peste 200". La fotbal echipa noastra a luat bataie de la echipa din Ungheni insa sa nu uit ca ai nostri veneau dupa o zi de alergat cu copiii sau prin nu stiu care proiect ....
In fiecare zi aparem mai piscati de tantari si ne gandim sa inventam ceva care sa ii omoarea ... deocamdata numai gandim asta ... sa vedem ce va fi la final.
Aseara, au ajuns Pocaitii care au avut concert (nu am reusit sa ajung) pe stadion si un pic mai inainte i-am vazut pregatind o alta actiune ... urmeaza sa aflu si detalii. Dar, in seara asta o sa fie transmisie live si Daniel Bora, care e responsabil cu asta, imi spunea ca mai are lucruri de pus in ordine si ca viseaza cat de frumos va fi ...
Cat misionarii mei erau pe stadion, impreuna cu Chris le-am facut gogosi si ... exact ca in desenele cu Tom si Jerry coborau scarile, urmarind mirosul .... pacat ca nu i-am filmat. Am descoperit oameni atat de faini, atat de neinsemnati la prima vedere, care au nevoie de un imbold ca sa se lase descoperiti, provocati pentru a-si arata adevarata fata. Imi place sa vad cum li se schimba fata ... sunt transfigurati si atunci realizez ca de acum incolo nu vor mai fi la fel ...
Filu, Lau si Gelu, adica baietii de la media si-au facut mila de mine si mi-au dat fotografiile iar Filu a tinut sa imi precizeze ca il opresc din treaba ... sper ca o sa reusesc sa imi dea cateva diseara sau maine ..
Ma uitam ieri la "misionarii" ce trebuiau sa isi intampine copiii ... in camera noastra sunt toate materiale si e fain sa stai sa analizezi oamenii, sa vezi cata diversitate e intre noi ... unii mai imprastiati, unii creativi, unii logici, unii expansivi ... insa toate sunt in cutiute si se stie ce e in ele. "Daca in prima zi am avut numa 40 de copiii, ieri au fost peste 200". La fotbal echipa noastra a luat bataie de la echipa din Ungheni insa sa nu uit ca ai nostri veneau dupa o zi de alergat cu copiii sau prin nu stiu care proiect ....
In fiecare zi aparem mai piscati de tantari si ne gandim sa inventam ceva care sa ii omoarea ... deocamdata numai gandim asta ... sa vedem ce va fi la final.
Aseara, au ajuns Pocaitii care au avut concert (nu am reusit sa ajung) pe stadion si un pic mai inainte i-am vazut pregatind o alta actiune ... urmeaza sa aflu si detalii. Dar, in seara asta o sa fie transmisie live si Daniel Bora, care e responsabil cu asta, imi spunea ca mai are lucruri de pus in ordine si ca viseaza cat de frumos va fi ...
Cat misionarii mei erau pe stadion, impreuna cu Chris le-am facut gogosi si ... exact ca in desenele cu Tom si Jerry coborau scarile, urmarind mirosul .... pacat ca nu i-am filmat. Am descoperit oameni atat de faini, atat de neinsemnati la prima vedere, care au nevoie de un imbold ca sa se lase descoperiti, provocati pentru a-si arata adevarata fata. Imi place sa vad cum li se schimba fata ... sunt transfigurati si atunci realizez ca de acum incolo nu vor mai fi la fel ...
Filu, Lau si Gelu, adica baietii de la media si-au facut mila de mine si mi-au dat fotografiile iar Filu a tinut sa imi precizeze ca il opresc din treaba ... sper ca o sa reusesc sa imi dea cateva diseara sau maine ..
Motive de rugaciune?
Da, avem din belsug ... sa ne lasam transformati, sa il lasam pe Hristosul din noi sa se vada, sa lasam inima deschisa ca sa fim iubiti, nu numai sa iubim, sa luam provocarile ce ne vin si par ca ne debusoleaza un pic dar care ne catapulteaza in alte planuri, proiecte, relatii.
Dani Samo, liderul de la VBS, imi spune ca un motiv de rugaciune pentru ei ar fi unitate in echipa (ei sunt cei mai multi si mai imprastiati prin localitati) iar cei implicati sa faca asta cu toata inima si fiinta lor.
Duminica seara va fi concert in fata primariei cu Chris, Pocaitii si Evgheniy Guduhin ... echipamentul e aici deci nu mai avem acum emotii ca am amanat deja un concert din cauza ... nu mai zic a cui:D.
Sper ca internetul nu ma va mai face sa "retraiesc" ... si sa mai scriu vesti de aici de pe front.
miercuri, 21 iulie 2010
MT10
"multumiti pentru toate lucrurile" ... a trebuit sa invat dis de dimineata lectia multumirii, dupa ce m-au cam mancat tantarii asta noapte. Mi-am adus aminte de Corrie Tem Boom ca a multumit pentru purici pe vremea cand era in lagar. Insa eu nu sunt in lagar.
Sunt in misiune ... adica sunt parte a MT10 in Ungheni, Republica Moldova. Am ajuns aseara aici si spre marea mea surpriza, dupa ce am aflat ca nimanui nu i se controlase bagajul de la cei ce deja erau aici, in vama numai al meu trebuia cautat bine ... dar nu ar fi prima data in vama asta ...
Pentru ca imi place sa gatesc si cum cei din misiune stiu asta ... nu era de ghicit unde am ajuns ... am insa si un ajutor de bucatar bun, pe Chris care a lasat chitara perioada asta de misiune.
Si ... ce e cel mai comic e ca denumirile la mancaruri nu corespund iar pentru seara asta am gatit "cartofi scaldati" adica pe romaneste mancare de cartofi. Insa nu trebuie sa "retraiesc" ci sa ma bucur de toate lucrurile ...
Ca si raspuns la rugaciuni, au venit toate bagajele, maine incep ultimele proiecte sa lucreze ... insa va puteti ruga pentru noi sa ne lasam transformati, invatati, prelucrati ...
E foarte tarziu asa ca ... ma culc.
Sunt in misiune ... adica sunt parte a MT10 in Ungheni, Republica Moldova. Am ajuns aseara aici si spre marea mea surpriza, dupa ce am aflat ca nimanui nu i se controlase bagajul de la cei ce deja erau aici, in vama numai al meu trebuia cautat bine ... dar nu ar fi prima data in vama asta ...
Pentru ca imi place sa gatesc si cum cei din misiune stiu asta ... nu era de ghicit unde am ajuns ... am insa si un ajutor de bucatar bun, pe Chris care a lasat chitara perioada asta de misiune.
Si ... ce e cel mai comic e ca denumirile la mancaruri nu corespund iar pentru seara asta am gatit "cartofi scaldati" adica pe romaneste mancare de cartofi. Insa nu trebuie sa "retraiesc" ci sa ma bucur de toate lucrurile ...
Ca si raspuns la rugaciuni, au venit toate bagajele, maine incep ultimele proiecte sa lucreze ... insa va puteti ruga pentru noi sa ne lasam transformati, invatati, prelucrati ...
E foarte tarziu asa ca ... ma culc.
luni, 19 iulie 2010
am fost aleasa!
Doamne, eu nu inteleg niste lucruri si ... chiar vreau sa mi le explice cineva. Tu spui ca dai daruri, ca folosesti oamenii insa, in cazul meu ... cum faci asta? Ar trebui sa vina un flash cu lumina si o voce? Va veni un profet imbracat ca Ioan Botezatorul sa imi spuna un mesaj de la Tine? Cum o sa faci? Si, daca imi vorbesti ... eu cum am sa stiu ca Tu o sa fii Acela si nu ciudatenii in capul meu?
Saptamana trecuta, Daniel Branzei provoca audienta sa isi folosite darurile cu care a fost inzestrata pentru a nu priva pe ceilalti de darurile primite. Am zambit aducandu-mi aminte de chinuitoarele mele intrebari referitoare la daruri, unde, cum, cand, cui sa le las folosite. Ce dar am? Ce talent? Cum pot eu sa ii slujesc pe ceilalti? Si, pana la urma ce e cu toata slujirea asta? De ce ma rog sa ii slujesc pe altii? Ei ma slujesc pe mine? Am trecut de intrebarile egoiste pentru ca am inteles ca voi sluji pe ceilalti din dragoste fata de Hristos si fata de semenii mei iar egoismul nu se impaca cu dragostea nici cat negru sub unghie.
Discutam cu fetele de la grup intrebandu-ne care ne sunt talentele care le folosim: una gateste, una administreaza bine lucrurile, uneia ii merg conexiunile bine la tehnica si butoane, una e asistenta, doctor, frizerita, profesor, invatator, croitoreasa, psiholog, ..... sunt oameni ce stiu sa incurajeze si o fac incat esti gata sa urci Everestul in secunda doi, oameni ce se roaga si ei de regula sunt cei ce sunt ignorati -ei, mare branza fac si astia, atata stiu, sa se roage. Insa, ca una care ma stiu pe lista de rugaciune a unei familii tare draga mie si a a ltor prieteni, nu pot decat sa multumesc Domnului pentru ei, pentru faptul ca stau cu mainile ridicate cerand binecuvantarea Domnului peste mine.
In urma cu vreo cativa ani, ma intorceam de la o conferinta si ceream un semn de la Domnul, stiam ce cer, ce vreau si voiam ca Domnul sa imi vorbeasca clar si specific. Aveam nevoie de o confirmare clara. In aeroport vazusem un om inalt ... parca era desirat si ma distra cat era de inalt si totusi nu se dezmembreaza. Bietul om nu a incaput in scaunul unde isi avea locul si a cerut un alt loc. A fost rugat sa se aseze in fata noastra. Am intrat in vorba cu el si la un moment dat, ca si cum celelalte fete nu ar mai fi existat, s-a uitat la mine si mi-a spus: "Da, Domnul te cheama insa tie iti e atata de frica sa Il urmezi. Nu iti mai fie frica, urmeaza-L". Totul a fost foarte scurt iar eu am ramas cu gura cascata ... as fi vrut sa mai pun intrebari insa omul meu se asezase comod sa doarma, mai erau ore bune pana ajungeam la destinatie.
Ma gandesc la Iosua ce statuse langa Moise, ii fusese ucenic si ramas singur trebuia sa cucereasca Ierihonul. Ii apare insa Domnul si bietul Iosua il intreaba: Tu cine esti? Ce vrei? Vei lupta cu noi? Esti de-a nostru? Esti dintre vrajmasi? Esti iscoada? Cine esti de fapt? Iosua 5: 13 - 15. Cand vine Domnul si vorbeste incep sa pun la indoiala identitatea Lui, vorbele, prezenta, ceea ce spune, ceea ce aud ... la fel ca Iosua. Capetenia Ostirii Domnului venise in persoana sa il ajute pe Iosua si la fel face cu mine.
Capetenia Ostorii Domnului vine langa mine cand imi tremura maduva in mine de teama insa nu il recunosc si incep sa ii turui intrebari, sa pun la indoiala ce imi spune ... la ce ma pune sa fac ...
Am fost aleasa pentru o lucrare. O fac? De ce nu? Mai am multe intrebari sa pun? Cat o sa mai stau in "somaj"? De ce nu imi pun darul la bataie? Din egoism? Din lene? Din ce motive? De ce nu las Duhul lui Dumnezeu sa lucreze in mine? ....
Am fost aleasa!
http://www.flickr.com/photos/leahjordan
Saptamana trecuta, Daniel Branzei provoca audienta sa isi folosite darurile cu care a fost inzestrata pentru a nu priva pe ceilalti de darurile primite. Am zambit aducandu-mi aminte de chinuitoarele mele intrebari referitoare la daruri, unde, cum, cand, cui sa le las folosite. Ce dar am? Ce talent? Cum pot eu sa ii slujesc pe ceilalti? Si, pana la urma ce e cu toata slujirea asta? De ce ma rog sa ii slujesc pe altii? Ei ma slujesc pe mine? Am trecut de intrebarile egoiste pentru ca am inteles ca voi sluji pe ceilalti din dragoste fata de Hristos si fata de semenii mei iar egoismul nu se impaca cu dragostea nici cat negru sub unghie.
Discutam cu fetele de la grup intrebandu-ne care ne sunt talentele care le folosim: una gateste, una administreaza bine lucrurile, uneia ii merg conexiunile bine la tehnica si butoane, una e asistenta, doctor, frizerita, profesor, invatator, croitoreasa, psiholog, ..... sunt oameni ce stiu sa incurajeze si o fac incat esti gata sa urci Everestul in secunda doi, oameni ce se roaga si ei de regula sunt cei ce sunt ignorati -ei, mare branza fac si astia, atata stiu, sa se roage. Insa, ca una care ma stiu pe lista de rugaciune a unei familii tare draga mie si a a ltor prieteni, nu pot decat sa multumesc Domnului pentru ei, pentru faptul ca stau cu mainile ridicate cerand binecuvantarea Domnului peste mine.
In urma cu vreo cativa ani, ma intorceam de la o conferinta si ceream un semn de la Domnul, stiam ce cer, ce vreau si voiam ca Domnul sa imi vorbeasca clar si specific. Aveam nevoie de o confirmare clara. In aeroport vazusem un om inalt ... parca era desirat si ma distra cat era de inalt si totusi nu se dezmembreaza. Bietul om nu a incaput in scaunul unde isi avea locul si a cerut un alt loc. A fost rugat sa se aseze in fata noastra. Am intrat in vorba cu el si la un moment dat, ca si cum celelalte fete nu ar mai fi existat, s-a uitat la mine si mi-a spus: "Da, Domnul te cheama insa tie iti e atata de frica sa Il urmezi. Nu iti mai fie frica, urmeaza-L". Totul a fost foarte scurt iar eu am ramas cu gura cascata ... as fi vrut sa mai pun intrebari insa omul meu se asezase comod sa doarma, mai erau ore bune pana ajungeam la destinatie.
Ma gandesc la Iosua ce statuse langa Moise, ii fusese ucenic si ramas singur trebuia sa cucereasca Ierihonul. Ii apare insa Domnul si bietul Iosua il intreaba: Tu cine esti? Ce vrei? Vei lupta cu noi? Esti de-a nostru? Esti dintre vrajmasi? Esti iscoada? Cine esti de fapt? Iosua 5: 13 - 15. Cand vine Domnul si vorbeste incep sa pun la indoiala identitatea Lui, vorbele, prezenta, ceea ce spune, ceea ce aud ... la fel ca Iosua. Capetenia Ostirii Domnului venise in persoana sa il ajute pe Iosua si la fel face cu mine.
Capetenia Ostorii Domnului vine langa mine cand imi tremura maduva in mine de teama insa nu il recunosc si incep sa ii turui intrebari, sa pun la indoiala ce imi spune ... la ce ma pune sa fac ...
Am fost aleasa pentru o lucrare. O fac? De ce nu? Mai am multe intrebari sa pun? Cat o sa mai stau in "somaj"? De ce nu imi pun darul la bataie? Din egoism? Din lene? Din ce motive? De ce nu las Duhul lui Dumnezeu sa lucreze in mine? ....
Am fost aleasa!
am fost aleasa
Doamne, eu nu inteleg niste lucruri si ... chiar vreau sa mi le explice cineva. Tu spui ca dai daruri, ca folosesti oamenii insa, in cazul meu ... cum faci asta? Ar trebui sa vine un flash cu lumina si o voce? Va veni un profet imbracat ca Ioan Botezatorul sa imi spuna un mesaj de la Tine? Cum o sa faci? Si, daca imi vorbesti ... eu cum am sa stiu ca Tu o sa fii Acela si nu ciudatenii in capul meu?
Saptamana trecuta, Daniel Branzei provoca audienta sa isi folosite darurile cu care a fost inzestrata pentru a nu priva pe ceilalti de darul ce e in tine. Am zambit aducandu-mi aminte de chinuitoarele mele intrebari referitoare la daruri, la unde, cum, cand, cui sa le las folosite. Dar, ce dar am? Ce talent? Cum pot eu sa ii slujesc pe ceilalti? Si, pana la urma ce e cu toata slujirea asta? De ce ma rog eu sa ii slujesc? Ei ma slujesc pe mine? Am trecut de intrebarile egoiste pentru ca am inteles ca voi sluji pe ceilalti din dragoste fata de Hristos si fata de semenii mei iar egoismul nu se impaca cu dragostea nici cat negru sub unghie.
Discutam cu fetele de la grup intrebandu-ne care ne sunt talentele care le folosim: una gateste, una administreaza bine lucrurile, uneia ii merg conexiunile bine la tehnica si butoane, una e asistenta, una e doctor, frizerita, profesor, invatator, croitoreasa, psiholog, ..... sunt oameni ce stiu sa incurajeze si o fac de parca esti gata sa urci Everestul in secunda doi, sunt oameni ce se roaga si ei de regula sunt cei ce sunt ignorati -ei, mare branza fac si astia, atata stiu, sa se roage. Insa, ca una care ma stiu pe lista de rugaciune a unei familii tare draga mie si a a ltor prieteni, nu pot decat sa multumesc Domnului pentru ei, pentru faptul ca stau cu mainile ridicate cerand binecuvantarea Domnului peste mine.
In urma cu vreo cativa ani, ma intorceam de la o conferinta
Saptamana trecuta, Daniel Branzei provoca audienta sa isi folosite darurile cu care a fost inzestrata pentru a nu priva pe ceilalti de darul ce e in tine. Am zambit aducandu-mi aminte de chinuitoarele mele intrebari referitoare la daruri, la unde, cum, cand, cui sa le las folosite. Dar, ce dar am? Ce talent? Cum pot eu sa ii slujesc pe ceilalti? Si, pana la urma ce e cu toata slujirea asta? De ce ma rog eu sa ii slujesc? Ei ma slujesc pe mine? Am trecut de intrebarile egoiste pentru ca am inteles ca voi sluji pe ceilalti din dragoste fata de Hristos si fata de semenii mei iar egoismul nu se impaca cu dragostea nici cat negru sub unghie.
Discutam cu fetele de la grup intrebandu-ne care ne sunt talentele care le folosim: una gateste, una administreaza bine lucrurile, uneia ii merg conexiunile bine la tehnica si butoane, una e asistenta, una e doctor, frizerita, profesor, invatator, croitoreasa, psiholog, ..... sunt oameni ce stiu sa incurajeze si o fac de parca esti gata sa urci Everestul in secunda doi, sunt oameni ce se roaga si ei de regula sunt cei ce sunt ignorati -ei, mare branza fac si astia, atata stiu, sa se roage. Insa, ca una care ma stiu pe lista de rugaciune a unei familii tare draga mie si a a ltor prieteni, nu pot decat sa multumesc Domnului pentru ei, pentru faptul ca stau cu mainile ridicate cerand binecuvantarea Domnului peste mine.
In urma cu vreo cativa ani, ma intorceam de la o conferinta
duminică, 18 iulie 2010
pentru "boboane"
Boboane nu se asteapta la asta insa postez fotografia asta pentru ea deoarece a iesit dintr-o perioada mai grea ... un val mai dificil si a iesit biruitoare, mai inteleapta ... mai frumoasa ;).
ingerii fac de straja
E duminica dupa amiaza si de vreo trei zile parca mi-i dat totul peste cap ..... dar in aceasta stare imi inalnesc prieteni veeeeechi, imi fac prieteni noi ... vorbesc la telefon cam tot timpul, planuiesc, dau informatii ... Aseara am asteptat pe alti cativa din "oamenii minunati" ce erau in drum spre Moldova. Daca aveam pasaportul la mine, ma luau cu ei. Numai ca dimineata eu trebuia sa astept echipele mai mari ca sa le coordonez plecarile si ... nu puteam sa ma risc sa dorm in vama ... Nici ei nu au dormit in vama si au ajuns cu bine in Ungheni.
Astept vesti ca au ajuns si ultimii cu bine si astept transmisia in direct a deschiderii pe http://www.ustream.tv/channel/missiontourlive
Stiu ca sunt unii ce se vor ruga pentru misiunea din Ungheni si am deja ceva motive: valizele pentru unul din proiecte inca nu ajuns apoi mai sunt cativa care sunt inca pe drum si ne rugam pentru ei sa ajunga cu bine, Daniel Branzei care a pregatit liderii si pastorii din zona se intoarce acum acasa si sa aibe parte un drum usor, fara prea multe ore de asteptare si de somn chinuit pe bancile inconfortabile din aeroporturi.
Pentru perioada misiunii, ma gandesc la sanatatea tuturor de acolo si ma rog ca Domnul sa le dea sanatate, sa ii ajute sa se lase schimbati, modelati.
Puteti fi parte a misiunii si de acasa, rugandu-va pentru cei ce sunt parte a MT10.
Astept vesti ca au ajuns si ultimii cu bine si astept transmisia in direct a deschiderii pe http://www.ustream.tv/channel/missiontourlive
Stiu ca sunt unii ce se vor ruga pentru misiunea din Ungheni si am deja ceva motive: valizele pentru unul din proiecte inca nu ajuns apoi mai sunt cativa care sunt inca pe drum si ne rugam pentru ei sa ajunga cu bine, Daniel Branzei care a pregatit liderii si pastorii din zona se intoarce acum acasa si sa aibe parte un drum usor, fara prea multe ore de asteptare si de somn chinuit pe bancile inconfortabile din aeroporturi.
Pentru perioada misiunii, ma gandesc la sanatatea tuturor de acolo si ma rog ca Domnul sa le dea sanatate, sa ii ajute sa se lase schimbati, modelati.
Puteti fi parte a misiunii si de acasa, rugandu-va pentru cei ce sunt parte a MT10.
sâmbătă, 17 iulie 2010
oameni ... minunati
Desi oficial maine va incepe MT10, adica Mission Tour 10, a organizatiei Charity Cup, "misionarii" au inceput sa apara in Iasi de ieri dimineata. Pe unii dintre ei ii stiu de ani buni si imi sunt prieteni. Cei veniti pentru prima data insa sunt timizi, au o gramada de intrebari ce nici nu indraznesc sa le rosteasca, se uita la noi ca suntem atat de galagiosi si radem de lucruri de care ei habar nu au, intrebam de X, Y, Z ... si lista e foarte lunga.
Oricat de mult ai incerca sa pui lucrurile in ordine in organizare, cumva logic ... tot se intampla ceva ce da planurile peste cap (ori sunt bagaje prea multe, ori masinile inchiriate au primit procura in copie si .... nu se poate trece de vama, ori cineva si-a uitat pasaportul, ori .... ), pentru cei ce au venit prima data e frustrant, pare lipsa de organizare insa cand stai ore si ore si ore in vama si doar cainii parca iti plang de mila intelegi ca de fapt nu e lipsa de organizare ci doar piedici care nu reusesc sa taie elanul celor ce vin sa slujeasca.
Anul acesta, Mission Tour 10 sau "pi scurt", MT10 va fi din nou in Ungheni din Republica Moldova si inca in patru localitati din apropiere. Proiectele au ramas cam aceleasi: VBS (scoala biblica de vacanta), GOG (Girls of God sau cum am tradus noi, Fetele Tatii), orfani, fotbal, medical (cu mai multe echipe).
Prima mea misiune a fost in 2004 si mi-am zis ca ... ce se poate intampla? Iiii, n-am de gand sa ma implic prea mult in relatii pentru ca nu conteaza asa mult acele zile .... insa nu e deloc asa. Nu ai cum sa uiti de o anume mancare, de paturi, de apa, de hazul ce se face acolo, de vremea cand bataile cu pasta de dinti inca erau in voga, de galeriile de la campionate, de urgentele duse la spital .... iar prietenii ce mi i-am facut atunci, ii am si acum si in ani s-au adunat multi din multe orase ale tarii si lumii ...
Misiunea mea e grea anul asta ... ii astept, pe unii i-am cazat, doar putin i-am plimbat prin Iasi si trebuie sa ii duc la autogara ca sa plece si sa ma asigur ca toti au ajuns si ca sunt plasati in autobuzul care trebuie.
Abia m-am intors de la autogara unde am condus primul grup .... cu ochii mintii sunt deja in Ungheni, deja il revad pe pastor, sotia acestuia si copiii, biserica ce isi deschide larg usile pentru vreo 200 sau mai bine de tineri ce pentru doua saptamani isi lasa casa, masa si confort ca sa imparta camera cu inca vreo 20 sau si mai mult in alti ani ... Dar, in acele zile uiti de notiunea confort, uiti de fast-food si alte scofeturi iar inghetata pe care visai sa o savurezi, o dai unui copil caruia parca ii curg ochii dupa ea ... descoperi ca nu esti chiar strain de arta decupatului hartiei, ca inca nu ai uitat cum se foloseste o matura si un faras, ca mancarea in cantitati mari e de o calitate net superioara celor din restaurante ...
Si, stiu cum vor arata misionarii mei peste doua saptamani ... extenuati insa atata de fericiti ca nu ar pleca nici in ruptul capului ... stiu ca Gheorghe - pastorul imi va scrie ca iar ii tiuie urechile cand intra in cladire si e ... goala, rasete, cantece pana spre dimineata, inghetata, batai cu apa .... si tot ce e specific taberelor, misiunilor ...
Oamenii astia sunt minunati, nu sunt dintre cei selectati la Miss sau Mister (nici unul nu cred ca a concurat), multi din ei isi inchid birourile, catedrele, cabinetele medicale, slujbele sunt ... diverse si pentru 10 sau 14 zile isi pun viata, energia, inima cu toata dragostea din ea la dispozitia Lui Dumnezeu ca sa slujeasca altor oameni, din alta tara ... sunt minunati pentru ca se lasa transformati, pentru ca se daruiesc si daruiesc ....
Nu am visat ca inima mea se va largi si ca in ea pot incapea atatia oameni, nu mi-am inchipuit sa limba rusa e o limba melodioasa, ca eu voi intelege cat de cat daca nu vorbesc repede si sofisticat ceea ce mi se spune, ca voi avea prieteni ce stiu mai bine rusa decat romana.
Ma simt ... sfasiata sufleteste stiind ca sunt dincoace de Prut iar prietenii mei sunt acolo ...
Doamne, nu pot decat sa ma rog sa ii transformi, sa le slefuiesti minunatia, sa ii umpli cu Tine si sa ii faci sa straluceasca, sa ii protejezi, sa ii schimbi .... facandu-i si mai minunati ....
Oricat de mult ai incerca sa pui lucrurile in ordine in organizare, cumva logic ... tot se intampla ceva ce da planurile peste cap (ori sunt bagaje prea multe, ori masinile inchiriate au primit procura in copie si .... nu se poate trece de vama, ori cineva si-a uitat pasaportul, ori .... ), pentru cei ce au venit prima data e frustrant, pare lipsa de organizare insa cand stai ore si ore si ore in vama si doar cainii parca iti plang de mila intelegi ca de fapt nu e lipsa de organizare ci doar piedici care nu reusesc sa taie elanul celor ce vin sa slujeasca.
Anul acesta, Mission Tour 10 sau "pi scurt", MT10 va fi din nou in Ungheni din Republica Moldova si inca in patru localitati din apropiere. Proiectele au ramas cam aceleasi: VBS (scoala biblica de vacanta), GOG (Girls of God sau cum am tradus noi, Fetele Tatii), orfani, fotbal, medical (cu mai multe echipe).
Prima mea misiune a fost in 2004 si mi-am zis ca ... ce se poate intampla? Iiii, n-am de gand sa ma implic prea mult in relatii pentru ca nu conteaza asa mult acele zile .... insa nu e deloc asa. Nu ai cum sa uiti de o anume mancare, de paturi, de apa, de hazul ce se face acolo, de vremea cand bataile cu pasta de dinti inca erau in voga, de galeriile de la campionate, de urgentele duse la spital .... iar prietenii ce mi i-am facut atunci, ii am si acum si in ani s-au adunat multi din multe orase ale tarii si lumii ...
Misiunea mea e grea anul asta ... ii astept, pe unii i-am cazat, doar putin i-am plimbat prin Iasi si trebuie sa ii duc la autogara ca sa plece si sa ma asigur ca toti au ajuns si ca sunt plasati in autobuzul care trebuie.
Abia m-am intors de la autogara unde am condus primul grup .... cu ochii mintii sunt deja in Ungheni, deja il revad pe pastor, sotia acestuia si copiii, biserica ce isi deschide larg usile pentru vreo 200 sau mai bine de tineri ce pentru doua saptamani isi lasa casa, masa si confort ca sa imparta camera cu inca vreo 20 sau si mai mult in alti ani ... Dar, in acele zile uiti de notiunea confort, uiti de fast-food si alte scofeturi iar inghetata pe care visai sa o savurezi, o dai unui copil caruia parca ii curg ochii dupa ea ... descoperi ca nu esti chiar strain de arta decupatului hartiei, ca inca nu ai uitat cum se foloseste o matura si un faras, ca mancarea in cantitati mari e de o calitate net superioara celor din restaurante ...
Si, stiu cum vor arata misionarii mei peste doua saptamani ... extenuati insa atata de fericiti ca nu ar pleca nici in ruptul capului ... stiu ca Gheorghe - pastorul imi va scrie ca iar ii tiuie urechile cand intra in cladire si e ... goala, rasete, cantece pana spre dimineata, inghetata, batai cu apa .... si tot ce e specific taberelor, misiunilor ...
Oamenii astia sunt minunati, nu sunt dintre cei selectati la Miss sau Mister (nici unul nu cred ca a concurat), multi din ei isi inchid birourile, catedrele, cabinetele medicale, slujbele sunt ... diverse si pentru 10 sau 14 zile isi pun viata, energia, inima cu toata dragostea din ea la dispozitia Lui Dumnezeu ca sa slujeasca altor oameni, din alta tara ... sunt minunati pentru ca se lasa transformati, pentru ca se daruiesc si daruiesc ....
Nu am visat ca inima mea se va largi si ca in ea pot incapea atatia oameni, nu mi-am inchipuit sa limba rusa e o limba melodioasa, ca eu voi intelege cat de cat daca nu vorbesc repede si sofisticat ceea ce mi se spune, ca voi avea prieteni ce stiu mai bine rusa decat romana.
Ma simt ... sfasiata sufleteste stiind ca sunt dincoace de Prut iar prietenii mei sunt acolo ...
Doamne, nu pot decat sa ma rog sa ii transformi, sa le slefuiesti minunatia, sa ii umpli cu Tine si sa ii faci sa straluceasca, sa ii protejezi, sa ii schimbi .... facandu-i si mai minunati ....
vineri, 16 iulie 2010
semne si minuni?
Cum adica ceri semne si minuni? Dar de ce le ceri? Cui i le ceri? Ce fel de semne ceri? De ce Il ispitesti pe Dumnezeu cerandu-i semne? Ce vrei sa demonstrezi tu cerand semne si minuni, ca esti mai spirituala, mai cu mot? Adica tu ii comanzi Lui Dumnezeu ce sa faca? Pana la urma ce crezi tu? Si ce e credinta ma rog, pana la urma?
Pe vremea prasitului, mama il astepta pe cel mai mare dintre fratii mei sa vina in ziua lui libera la treaba. Numai ca in noaptea aceea si toata ziua au plouat spre necazul mamai care voaia sa termine cu prasitul. La cateva zile, apare si fratele meu. Mama ii spunea ce necajita a fost ca in ziua aia a plouat dar nu se astepta deloc la ce avea el sa ii spuna. Avea ceva treaba de rezolvat asa ca s-a rugat sa ploua ca sa nu se poata prasi si ... mama sa nu se supere ca el nu e acolo sa o ajute. Pfoailei, .... l-a luat mama la rost: "Cum sa faci asa ceva? De ce Il ispitesti pe Dumnezeu? Cand fugi de treaba, te rogi sa ploua, sau sa ninga?". Fratele meu i-a citat un verset ... iar urechile mele erau cred ca de elefant ca sa nu piarda un sunet din discutie. Versetul de afla in Maleahi 3:10 "puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare".
E-o minune ca sunt in viata acum, e o minune ca sunt intreaga, ca vad, aud, vorbesc, gandesc, scriu, ca functioneaza inima, rinichii, pancreasul inca e in limitele normalului, plamanii sunt intregi, sangele alearga zglobiu prin vene, creierul nu gandeste cu hopuri si damburi .... e-o minune ca pot sa vad un rasarit in toata splendoarea lui ... iar azi dimineata soarele parca avea mantie in juru-i pentru ca era inconjurat de ceata, o ceata mai groasa, mai intunecoasa facandu-l maiestuos ....
Ma uit la doi eroi dragi mie, Moise si Avraam. E un contrast mare intre cei doi dintr-un punct de vedere. Avraam crede in Dumnezeu, lasa casa, familie si pleaca ... habar nu avea unde ... in calatoria lui se intampla putine minuni si ma gandesc la nasterea lui Isaac la o varsta a mamei cel putin ... imposibila biologic si apoi la berbecele de pe Muntele Moria prins intr-un tufis cand i se ceruse sa il jertfeasca pe Isaac. Dar, ma uit la Moise, un intelectual slefuit bine in scolile inalte ale Egyptului, un impetuos ce nu se poate stapani si omoara pe cineva, apoi da bir cu fugitii in pustiu si .... tot alearga pana in Madian. E lasat acolo si fierbe bine in suc propriu vreo patruzeci de ani. Banuiesc ca in perioada asta i-a mai venit mintea la cap ... Insa i se arata Dumnezeu, Dumnezeul parintilor lui, Cel despre care stia el bine ca exista. Ca sa fie sigur, ca sa aibe experienta lui vizibila, nu numai bazata pe credinta cere semne si Dumnezeu i le da si apoi ... pana moare tot are parte de ele. Nu Moise face semnele, Dumnezeu le face insa Moise este martorul lor, este cel a carei credinta se intareste pe baza acestor semne. Nu e credinta ilogica.
Ma vad mai mult Moise decat Avraam si imi place ca Dumnezeu nu ii pretuieste pe cei ce-s Avraam mai mult decat pe cei ce-s Moise. El imi vorbeste pe limba mea, ca sa pricep eu ... imi da semne si minuni pentru ca asa m-a creat El si stie El bine ce imi trebuie, cand si cum imi trebuie.
Credinta e increderea in Isus Hristos Fiul Lui Dumnezeu, in puterea lucrarii Lui chiar si atunci cand planurile, visurile si ideile mele se duc de rapa pentru ca-s pe aratura fata de ceea ce a intentionat El pentru mine.
Nu cred in El numai cand boala ma arunca in patul de acasa sau de la spital, numai cand criza financiara ma face sa ma gandesc de sapte ori daca sa cumpar un lucru sau nu, cand vine tsunami in viata mea, nu Il folosesc ca roata de rezerva, amuleta sau leac miraculos. Credinta creste in zile senine, in momentele cand urmaresc rasaritul, apusul, dansul stropilor de ploaie, zambetul si chicotitul unui copil caruia abia ii ies dintii, cand inteleg ce imi spune Domnul si parea cetos un pic mai inainte ... cand vad semnele de dragoste alea Lui Dumnezeu pentru mine pe langa care treceam ca Voda prin loboda .... cand imi trec migrenele dupa ce m-am rugat si exemplele continua ...
Am trecut credinta prin ratiune si s-a dovedit rationala, logica ... mai sunt lucruri ce nu le inteleg insa stiu ca nu pot sa nu le inteleg pe toate ... sunt limitata, sunt doar un om ... insa ceea ce cred e testat, dovedit, logic, rational. Dar, tot imi place sa vad semnele si minunile facute pentru mine si pentru altii ...
Pe vremea prasitului, mama il astepta pe cel mai mare dintre fratii mei sa vina in ziua lui libera la treaba. Numai ca in noaptea aceea si toata ziua au plouat spre necazul mamai care voaia sa termine cu prasitul. La cateva zile, apare si fratele meu. Mama ii spunea ce necajita a fost ca in ziua aia a plouat dar nu se astepta deloc la ce avea el sa ii spuna. Avea ceva treaba de rezolvat asa ca s-a rugat sa ploua ca sa nu se poata prasi si ... mama sa nu se supere ca el nu e acolo sa o ajute. Pfoailei, .... l-a luat mama la rost: "Cum sa faci asa ceva? De ce Il ispitesti pe Dumnezeu? Cand fugi de treaba, te rogi sa ploua, sau sa ninga?". Fratele meu i-a citat un verset ... iar urechile mele erau cred ca de elefant ca sa nu piarda un sunet din discutie. Versetul de afla in Maleahi 3:10 "puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare".
E-o minune ca sunt in viata acum, e o minune ca sunt intreaga, ca vad, aud, vorbesc, gandesc, scriu, ca functioneaza inima, rinichii, pancreasul inca e in limitele normalului, plamanii sunt intregi, sangele alearga zglobiu prin vene, creierul nu gandeste cu hopuri si damburi .... e-o minune ca pot sa vad un rasarit in toata splendoarea lui ... iar azi dimineata soarele parca avea mantie in juru-i pentru ca era inconjurat de ceata, o ceata mai groasa, mai intunecoasa facandu-l maiestuos ....
Ma uit la doi eroi dragi mie, Moise si Avraam. E un contrast mare intre cei doi dintr-un punct de vedere. Avraam crede in Dumnezeu, lasa casa, familie si pleaca ... habar nu avea unde ... in calatoria lui se intampla putine minuni si ma gandesc la nasterea lui Isaac la o varsta a mamei cel putin ... imposibila biologic si apoi la berbecele de pe Muntele Moria prins intr-un tufis cand i se ceruse sa il jertfeasca pe Isaac. Dar, ma uit la Moise, un intelectual slefuit bine in scolile inalte ale Egyptului, un impetuos ce nu se poate stapani si omoara pe cineva, apoi da bir cu fugitii in pustiu si .... tot alearga pana in Madian. E lasat acolo si fierbe bine in suc propriu vreo patruzeci de ani. Banuiesc ca in perioada asta i-a mai venit mintea la cap ... Insa i se arata Dumnezeu, Dumnezeul parintilor lui, Cel despre care stia el bine ca exista. Ca sa fie sigur, ca sa aibe experienta lui vizibila, nu numai bazata pe credinta cere semne si Dumnezeu i le da si apoi ... pana moare tot are parte de ele. Nu Moise face semnele, Dumnezeu le face insa Moise este martorul lor, este cel a carei credinta se intareste pe baza acestor semne. Nu e credinta ilogica.
Ma vad mai mult Moise decat Avraam si imi place ca Dumnezeu nu ii pretuieste pe cei ce-s Avraam mai mult decat pe cei ce-s Moise. El imi vorbeste pe limba mea, ca sa pricep eu ... imi da semne si minuni pentru ca asa m-a creat El si stie El bine ce imi trebuie, cand si cum imi trebuie.
Credinta e increderea in Isus Hristos Fiul Lui Dumnezeu, in puterea lucrarii Lui chiar si atunci cand planurile, visurile si ideile mele se duc de rapa pentru ca-s pe aratura fata de ceea ce a intentionat El pentru mine.
Nu cred in El numai cand boala ma arunca in patul de acasa sau de la spital, numai cand criza financiara ma face sa ma gandesc de sapte ori daca sa cumpar un lucru sau nu, cand vine tsunami in viata mea, nu Il folosesc ca roata de rezerva, amuleta sau leac miraculos. Credinta creste in zile senine, in momentele cand urmaresc rasaritul, apusul, dansul stropilor de ploaie, zambetul si chicotitul unui copil caruia abia ii ies dintii, cand inteleg ce imi spune Domnul si parea cetos un pic mai inainte ... cand vad semnele de dragoste alea Lui Dumnezeu pentru mine pe langa care treceam ca Voda prin loboda .... cand imi trec migrenele dupa ce m-am rugat si exemplele continua ...
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/kansasphoto/
joi, 15 iulie 2010
idolatrie si senzational
Intr-o duminica dimineata, inainte de a intra in biserica, vine un prieten si imi spune ca la o alta biserica unde aveam multi prieteni, e o nunta. Insa nunta asta e un pic diferita. Mirele fusese confundat intr-o noapte de niste "baieti buni" si batut crunt iar de frica, mutise. Acum, la nunta, se astepta ca de emotie sa vorbeasca din nou. "Hai sa mergem sa vedem si noi!" Am crezut ca am plecat numai vreo 4-6 tineri insa ne-am trezit vreo 40 spre marele nostru haz. Cu sufletul la gura am asteptat sa se termine ceremonia ca poate, poate mirele va scoate vreo vorba. Dar, ... nimic. Oare nu s-a intamplat minunea pentru ca noi, mai nebuni si necredinciosi ne-am dus acolo? Oare el nu a crezut ca se intampla? Oare, .... de ce nu s-a intamplat nimic?
Aud de vindecari, leacuri miraculoase, de tot felul de Mama Omida, Tata Fluture, vraci, vrajitori, samani, vindecatori deghizati sau nu, preoti si oameni cu puteri supranaturale ce vindeca, fac si desfac lucruri ... Recunosc ca sunt sceptica, ca ma enerveaza manipularile de oricare natura ar fi ele, insa cele religioase ... intrec orice masura. Vad oameni ce efectiv se injosesc fara limita pentru a fi pe placul unui om ce il considera mai spiritual, mai ... ales si nu pot sa inteleg acest mod de adulatie ...
Spre disperarea parintilor mei, la varsta intrebarilor, am pus sub semnul intrebarii orice: exista Dumnezeu? de ce crezi asta? L-ai vazut? Daca nu L-ai vazut, atunci cum crezi in El? De unde stii ca Isus e Fiul Lui Dumnezeu? De unde stii ca Biblia e Cuvantul Sau? De unde stii ca e actuala? De ce crezi ceea ce crezi? De ce te rogi? Ce te rogi? Crezi ca are vreun efect rugaciunea? De ce mergi la biserica? De ce trebuie sa ma port frumos? De ce sa nu vorbesc urat? De ce vecinii nostri merg la alta biserica? De ce ei cred altceva? De ce sa cred si eu ce credeti voi? De unde stiti ca asta e adevarul despre Dumnezeu? De ce unii cred in sfinti? Cine sunt sfintii? Ce au fost sfintii? Ce rol au ei? Nu numai parintii intrau in hora intrebarilor mele, ci si bunicul si fratii, insa la cele mai multe dintre intrebari, tata era cel ce imi raspundea. Uneori imi spunea ca nu are raspuns si atunci ne apucam amandoi sa cautam il cautam, la unele gaseam raspuns in timp ce cautam altceva ...
Ii privesc fascinata pe inchinatorii la idoli ... efectiv sunt fascinata. Sa cred ca o bucata de piatra, avand orice nume ma poate ajuta ... iti trebuie credinta, nu gluma. Sa ii aduci ofrande, sa te dedici la tot felul de ritualuri, sa iti faci un program auster de viata dedicandu-te unei pietre ..... mi se pare senzational. Este recunoscut faptul ca un ritual repetat aduce o stare de liniste, de calm, de implinire ... cu cat e mai sofisticat cu atat e mai de dorit. Din cauza asta, vad oameni ce se supun la ritualuri peste ritualuri ce-mi fac mintea sa stea in loc ca sa isi gaseasca linistea, pacea, implinirea.
Dar, eu cum sunt? Ce cred? De ce cred ceea ce cred? Ce dovezi am? Apoi ... imi consider viata ca un soi de dulap cu sertarase si unul din sertarase e numit religie si nu are nici o treaba cu celelalte? Credinta mea e un stil de viata sau e o roata de rezerva la care apelez in anumite circumstante? Credinta ma ajuta? Cum? Emotional? Psihic? Spiritual? Fizic?
"Da, cred in Dumnezeu ca El e bun si cred in Isus Hristos ca il trimite pe mos Craciun sa imi aduca cadouri si da ... si la Paste cand mananc cozonac, oua vopsite .... da, mai merg si pe la biserica insa ...mai rarut ca-i mai dragut. Dumnezeu cu treaba Lui, eu cu a mea ... Dar ne iubim, sa stii."
Na, ce pot sa spun eu cand aud asta? De regula spun .... "te invidiez!" Si stii de ce? Ca eu is mai proasta asa de felul meu, ori ma implic intr-o relatie, ori nu. Si daca ma implic, inseamna sa iubesc, sa ma schimb, sa fiu deschisa sa ascult, sa mai tac, sa ajut, sa ma daruiesc ... sunt implicata toata, nu sporadic, nu proportional ...
O vreme am incercat si eu cu Dumnezeu o relatie sporadica insa am descoperit ca sunt o mare IPOCRITA sau putin spus ipocrita. Voiam ca Dumnezeu sa imi faca toate mofturile, cum dictam eu, sa isi schimbe planurile cum imi debita mie mintea .... sa ma ierte de orice, sa ma lase sa traiesc dupa cum ma taia capul ... si ma simteam ca o nesimtita, o profitoare ...
Am analizat relatia asta si ... daca cer cuiva implicare totala atunci si eu trebuie sa fac la fel. L-am pus la incercare si si-a tinut cuvantul cu varf si indesat in ciuda nazurilor mele .... El a ramas credincios si am inceput sa trec de la idolatrie la o relatie. Am inceput sa nu mai astept senzationalul, miraculosul si spectaculosul.
Cand am inceput sa trec de la idolatrie la relatie am inceput sa imi asum responsabilitatile ce tin de relatie si am inceput sa Il vad pe Dumnezeu altfel. Nu mai e obiect de adulatie, e o Persoana cu dorinte, cu sentimente, cu vointa. E un Dumnezeu ce raspunde, ce vorbeste, aude, simte.
Aud de vindecari, leacuri miraculoase, de tot felul de Mama Omida, Tata Fluture, vraci, vrajitori, samani, vindecatori deghizati sau nu, preoti si oameni cu puteri supranaturale ce vindeca, fac si desfac lucruri ... Recunosc ca sunt sceptica, ca ma enerveaza manipularile de oricare natura ar fi ele, insa cele religioase ... intrec orice masura. Vad oameni ce efectiv se injosesc fara limita pentru a fi pe placul unui om ce il considera mai spiritual, mai ... ales si nu pot sa inteleg acest mod de adulatie ...
Spre disperarea parintilor mei, la varsta intrebarilor, am pus sub semnul intrebarii orice: exista Dumnezeu? de ce crezi asta? L-ai vazut? Daca nu L-ai vazut, atunci cum crezi in El? De unde stii ca Isus e Fiul Lui Dumnezeu? De unde stii ca Biblia e Cuvantul Sau? De unde stii ca e actuala? De ce crezi ceea ce crezi? De ce te rogi? Ce te rogi? Crezi ca are vreun efect rugaciunea? De ce mergi la biserica? De ce trebuie sa ma port frumos? De ce sa nu vorbesc urat? De ce vecinii nostri merg la alta biserica? De ce ei cred altceva? De ce sa cred si eu ce credeti voi? De unde stiti ca asta e adevarul despre Dumnezeu? De ce unii cred in sfinti? Cine sunt sfintii? Ce au fost sfintii? Ce rol au ei? Nu numai parintii intrau in hora intrebarilor mele, ci si bunicul si fratii, insa la cele mai multe dintre intrebari, tata era cel ce imi raspundea. Uneori imi spunea ca nu are raspuns si atunci ne apucam amandoi sa cautam il cautam, la unele gaseam raspuns in timp ce cautam altceva ...
Ii privesc fascinata pe inchinatorii la idoli ... efectiv sunt fascinata. Sa cred ca o bucata de piatra, avand orice nume ma poate ajuta ... iti trebuie credinta, nu gluma. Sa ii aduci ofrande, sa te dedici la tot felul de ritualuri, sa iti faci un program auster de viata dedicandu-te unei pietre ..... mi se pare senzational. Este recunoscut faptul ca un ritual repetat aduce o stare de liniste, de calm, de implinire ... cu cat e mai sofisticat cu atat e mai de dorit. Din cauza asta, vad oameni ce se supun la ritualuri peste ritualuri ce-mi fac mintea sa stea in loc ca sa isi gaseasca linistea, pacea, implinirea.
Dar, eu cum sunt? Ce cred? De ce cred ceea ce cred? Ce dovezi am? Apoi ... imi consider viata ca un soi de dulap cu sertarase si unul din sertarase e numit religie si nu are nici o treaba cu celelalte? Credinta mea e un stil de viata sau e o roata de rezerva la care apelez in anumite circumstante? Credinta ma ajuta? Cum? Emotional? Psihic? Spiritual? Fizic?
"Da, cred in Dumnezeu ca El e bun si cred in Isus Hristos ca il trimite pe mos Craciun sa imi aduca cadouri si da ... si la Paste cand mananc cozonac, oua vopsite .... da, mai merg si pe la biserica insa ...mai rarut ca-i mai dragut. Dumnezeu cu treaba Lui, eu cu a mea ... Dar ne iubim, sa stii."
Na, ce pot sa spun eu cand aud asta? De regula spun .... "te invidiez!" Si stii de ce? Ca eu is mai proasta asa de felul meu, ori ma implic intr-o relatie, ori nu. Si daca ma implic, inseamna sa iubesc, sa ma schimb, sa fiu deschisa sa ascult, sa mai tac, sa ajut, sa ma daruiesc ... sunt implicata toata, nu sporadic, nu proportional ...
O vreme am incercat si eu cu Dumnezeu o relatie sporadica insa am descoperit ca sunt o mare IPOCRITA sau putin spus ipocrita. Voiam ca Dumnezeu sa imi faca toate mofturile, cum dictam eu, sa isi schimbe planurile cum imi debita mie mintea .... sa ma ierte de orice, sa ma lase sa traiesc dupa cum ma taia capul ... si ma simteam ca o nesimtita, o profitoare ...
Am analizat relatia asta si ... daca cer cuiva implicare totala atunci si eu trebuie sa fac la fel. L-am pus la incercare si si-a tinut cuvantul cu varf si indesat in ciuda nazurilor mele .... El a ramas credincios si am inceput sa trec de la idolatrie la o relatie. Am inceput sa nu mai astept senzationalul, miraculosul si spectaculosul.
Cand am inceput sa trec de la idolatrie la relatie am inceput sa imi asum responsabilitatile ce tin de relatie si am inceput sa Il vad pe Dumnezeu altfel. Nu mai e obiect de adulatie, e o Persoana cu dorinte, cu sentimente, cu vointa. E un Dumnezeu ce raspunde, ce vorbeste, aude, simte.
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/22664968@N07
miercuri, 14 iulie 2010
... ce conteaza?
Pe vremea cand cautam informatii despre Isus, despre celelalte religii, despre ce credeau parintii mei, de ce cred ei asta, de ce sa cred si eu ce cred ei ... am citit diverse materiale, am urmarit documentare despre religii, profeti, intemeietori de religii. Unul din punctele greu de admis era nasterea din fecioara si stiu ca dupa un documentar am ramas cu ideea ca nu e Isus singurul nascut din fecioara, ca si ceilalti intemeietori sunt nascuti supranatural, ca ... de fapt in cer sunt mai multe modalitati de a ajunge, ca numai Isus spune clar ca El ar fi singura cale. Intre timp, adeptii celorlalte religii au slefuit ideea nasterii din fecioara a intemeietorilor si au ajuns la concluzia ca au avut mama si tata pamantesc si n-a fost nimic supranatural la acele nasteri.
Imi place sa iau papucii personajelor si sa vad cam care era contextul in care traiau si ce efect au afirmatiile spuse de Isus pentru ei, pentru cei de langa ei. Ma gandesc la Maria. Era o tanara ce stia profetiile, stia ca va veni Mesia, Il asteptau cu totii. Stiau ca se va naste dintr-o fecioara si banuiesc ca fiecare fata se intreba: "Oare nu sunt eu?". Insa in contextul lor nu era asa usor. Acum nu mai e o tragedie asa de mare daca o fata apare insarcinata si cu o poveste incredibila, i se gasesc scuze .... pentru orice ar spune. Atunci insa, ar fi fost omorata cu pietre. Si mai mult de atat, verisoara ei, Elisabeta ramane insarcinata si atunci afla ca copilul ce-l va purta va fi un fel de vioara a doua pe scena omenirii. Realista sa fiu, daca as avea un copil chiar nu as vrea sa fie toata viata vioara a doua pentru cineva.
Insa pentru Maria, pe langa faptul ca va fi insarcinata si nici un act sexual consumat, i se spune ca Irod ii va urmari, ca din cauza acestui copil, sufletul ii va fi sfasiat ca de sabie ... Raspunsul ei ma dezarmeaza total: "faca-mi-se dupa cuvintele Tale".
Il inteleg pe Andrei si curiozotatea lui de a sti unde locuieste Isus ... pana la urma e normal sa stii unde sta un om, nu? Dar mai ales in cultura lor unde genealogia isi spunea cuvantul fara drept de apel, apoi mai era casa si avutiile care iti dadeau un statut pe langa genealogie. Fiind plecata de mica de acasa, oamenii nu ma cunosc. Asa ca sunt nevoiti sa afle. Insa nu ma intreaba: "cine esti?" ci "a cui fata esti?". Asa mi se da locul si statutul in societate.
Am citit un interviu cu Ion Iliescu si parerea lui despre Isus. Din punctul lui de vedere, Isus ar fi fost un rebel ce a incercercat sa schimbe modul de gandire si filosofia vremii ....
Isus nu a fost un rebel, un nimeni ce a avut ideea de a schimba niste tipare. Nasterea lui e profetita imediat dupa cadere, era asteptat, se socoteau anii, se stia genealogia ... se stia si unde se va naste .... Mai mult de atat, afirmatiile Lui despre casa ce o are, despre provenienta Lui au fost testate si gasite veridice de ucenici.
Dupa inviere, vad ucenicii avand perceptia valorilor schimbata, pentru ei casa era cea de sus unde e si casa Lui Isus, a Lui Dumnezeu si asta i-a facut sa isi lase casele lor si sa plece in lumea mare vestind Evanghelia, vestea buna adusa de Isus.
Unde mi-i inima? In pozitie, casa, genealogie, vedetism, piosenie spirituala .... ?
Isuse vreau sa imi schimb si eu prioritatile si ideile mele crete, vreau sa vad oamenii cu ochii Tai, sa ii iubesc avand inima Ta, vreau sa ascult .... vreau sa spun ca si Maria, constienta fiind de urmari: "Faca-mi-se dupa cuvintele tale."
Imi place sa iau papucii personajelor si sa vad cam care era contextul in care traiau si ce efect au afirmatiile spuse de Isus pentru ei, pentru cei de langa ei. Ma gandesc la Maria. Era o tanara ce stia profetiile, stia ca va veni Mesia, Il asteptau cu totii. Stiau ca se va naste dintr-o fecioara si banuiesc ca fiecare fata se intreba: "Oare nu sunt eu?". Insa in contextul lor nu era asa usor. Acum nu mai e o tragedie asa de mare daca o fata apare insarcinata si cu o poveste incredibila, i se gasesc scuze .... pentru orice ar spune. Atunci insa, ar fi fost omorata cu pietre. Si mai mult de atat, verisoara ei, Elisabeta ramane insarcinata si atunci afla ca copilul ce-l va purta va fi un fel de vioara a doua pe scena omenirii. Realista sa fiu, daca as avea un copil chiar nu as vrea sa fie toata viata vioara a doua pentru cineva.
Insa pentru Maria, pe langa faptul ca va fi insarcinata si nici un act sexual consumat, i se spune ca Irod ii va urmari, ca din cauza acestui copil, sufletul ii va fi sfasiat ca de sabie ... Raspunsul ei ma dezarmeaza total: "faca-mi-se dupa cuvintele Tale".
Il inteleg pe Andrei si curiozotatea lui de a sti unde locuieste Isus ... pana la urma e normal sa stii unde sta un om, nu? Dar mai ales in cultura lor unde genealogia isi spunea cuvantul fara drept de apel, apoi mai era casa si avutiile care iti dadeau un statut pe langa genealogie. Fiind plecata de mica de acasa, oamenii nu ma cunosc. Asa ca sunt nevoiti sa afle. Insa nu ma intreaba: "cine esti?" ci "a cui fata esti?". Asa mi se da locul si statutul in societate.
Am citit un interviu cu Ion Iliescu si parerea lui despre Isus. Din punctul lui de vedere, Isus ar fi fost un rebel ce a incercercat sa schimbe modul de gandire si filosofia vremii ....
Isus nu a fost un rebel, un nimeni ce a avut ideea de a schimba niste tipare. Nasterea lui e profetita imediat dupa cadere, era asteptat, se socoteau anii, se stia genealogia ... se stia si unde se va naste .... Mai mult de atat, afirmatiile Lui despre casa ce o are, despre provenienta Lui au fost testate si gasite veridice de ucenici.
Dupa inviere, vad ucenicii avand perceptia valorilor schimbata, pentru ei casa era cea de sus unde e si casa Lui Isus, a Lui Dumnezeu si asta i-a facut sa isi lase casele lor si sa plece in lumea mare vestind Evanghelia, vestea buna adusa de Isus.
Unde mi-i inima? In pozitie, casa, genealogie, vedetism, piosenie spirituala .... ?
Isuse vreau sa imi schimb si eu prioritatile si ideile mele crete, vreau sa vad oamenii cu ochii Tai, sa ii iubesc avand inima Ta, vreau sa ascult .... vreau sa spun ca si Maria, constienta fiind de urmari: "Faca-mi-se dupa cuvintele tale."
imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/godserv
marți, 13 iulie 2010
bride and prejudice
Am vazut filmul asta de ... nenumarate ori impreuna cu fetele din grupul de fete ... stiam versurile, miscarile ... azi cautam un film si mi-am adus aminte de el.
unde-i casa Ta?
O gramada de curiosi se indreapta spre Iordan sa il vada pe Ioan, pe acest om ce pare desprins din ireal. Hainele nu ii sunt de la nici o casa de moda, are un regim alimentar care pare sanatos, doar pentru el ... Sta in pustie si striga cat il tin puterile: "Pocaiti-va!". Wow, ce la lume ... de la cersetori, bolnavi, oameni de treaba pana la vedete ... Ia uite si la ele, au iesit din Templu, sinagoga ... si-au murdarit sandalele venind pana aici. ... Deja imi place de Ioan ca le zice "vipere". Ce tare e omul asta ... Oare cat o sa ii mai stea capul pe umeri? Dar ... de ce nu termina cu apelativele pentru vedete? Ce discuta cu strainul acela? De ce nu mai boteaza oameni? Strainul vrea sa fie botezat? Cine va veni dupa Ioan? Unul mai mare ca el? Cat sa fie mai mare? Daca nici Ioan nu e unul ce n-are nici o jena in ce le priveste pe vedete, apoi nu stiu cum va fi ala mai mare ... Dar, strainul si Ioan par a se cunoaste ... aaah, Ioan accepta sa il boteze. Foarte bine ca sa urmarim specatacolul.
Dar stai ... ce se intampla cu norii? Ce e asta? De unde e glasul? ... "Acesta este Fiul Meu Preaiubit in care imi gasesc placerea." Cine a vorbit? De unde a vorbit? Ce-i cu porumbelul ala? Cine e numit Fiu Preaiubit? Cine isi gaseste placerea in Fiu?
Ce face Andrei? Am zis eu ca baiatul asta e ceva in neregula cu el, ai lui, saracii, se tot chinuie cu el insa ... de-acu e om mare si degeaba. Sigur taica-su, om batran si Petru, fratele lui, sunt la pescuit acum .... incercand sa aduca mancare pentru familie ... Ia uite la el, pare vrajit ...fascinat ... Ia sa ma duc sa vorbesc cu el. Unde se duce? Sa vorbeasca cu strainul, cu Isus? Wow .... nuuuuuuu. Mai baiete, alta intrebare nu puteai sa ii pui? "Invatatorule, unde stai?"
Langa mine e Natanael, scepticul si cinicul zonei care Il analizeaza pe acest Isus. Il vad cum ii cantareste fiecare cuvant si ... nu zice nimic. Unde e Andrei? A plecat cu Isus? Lasa ca o sa il intreb ce a vazut cand se intoarce acasa.
Andrei ajunge acasa si dupa ce se spala se aseaza la masa. Pare fericit, in sfarsit i-a disparut paloarea aceea ce-l facea sa arate ca plecat de acasa ... e vesel si fredoneaza o melodie stiuta numai de el ... ia uite unde statea geniul muzical ... Incep sa manance si el le spune fara prea multe introduceri: "L-am gasit pe Mesia!". Ceeeeeee? Bietul taica-su era sa se inece, noroc ca era maica-sa langa el ca sa il ghionteasca facandu-i semn sa il lase in pace pe Andrei. Petru insa care il stia bine pe Andrei si ce ii framanta mintea, se uita la el lung .... afirmatia asta merita studiata mai mult decat ironic si cinic. Ii face semn ca nu aici vor discuta ... pentru ca ironiile vor curge din plin ....
Natanael insa apare iar, se pare ca acest Isus il fascineaza. Ma apropii sa aud vreo replica ceva si intr-un final spune: "Poate iesi ceva bun din Nazaret?". Ce comic ii Natanael asta. Ioi, Isus pare sa-l fi auzit ca vine spre noi. Se uita numai la Natanael si ii zice:"Iata, intr-adevar un israelit in care nu este viclenie". Fata lui Natanael se schimba putin si intreaba: De unde ma cunosti? Nu inteleg ce spune Isus ... se pare ca il stie pe Natanael iar asta ramane socat de-a binelea ... Incearca sa isi revina si spune: "Rabbi, Tu esti Fiul Lui Dumnezeu. Tu esti Imparatul Lui Israel". Isus ii raspunde oarecum cinic de o intamplare ce o stiu ei doi, de un smochin ... insa ii spune ca "vom vedea cerul deschis si pe ingerii Lui Dumnezeu inaltandu-se si coborandu-se peste Fiul Omului".
Petru e atat de curios ca abia asteapta sa termine de mancat, il tot cerceteaza cu coada ochiului pe Andrei si asta pare fericit .... sau implinit suna mai bine. Ii face semn sa iasa afara ... are o gramada de intrebari. "Ai fost la El acasa? Cum arata casa? E fain inauntru? E ca la noi? E bogat sau sarac? Cum e mobila? Hai spune cum e, ca doar el e tamplar? Ce vrei sa spui cu Mesia? Mai Andrei ...el e baiatul lui Iosif cel ce ne-a facut si noua masa ... "
Transfigurat Andrei ii spune: tu realizezi ca de fapt locul acela unde am fost, nu e de fapt casa Lui? El e Fiul Lui Dumnezeu. El a creat cerurile. Dumnezeu se plimba printre noi mai Petre. Cred ca ingerii erau printre noi cand eram in casa Lui ..., ma rog, locul unde ne-am dus .... Lui nu ii trebuie casa, nu stii ce i-a spus Lui David? Si, adu-ti aminte de Iacov stramosul nostru, de seara cand a visat scara cerului si ingerii. A numit locul Betel sau casa Lui Dumnezeu ... insa El nu a considerat acel loc ca si casa a Lui Dumnezeu ci locul unde a fost binecuvantat .... Dumnezeu a venit printre noi mai Petru ... iti dai seama? E aici ... cu noi ...
Dar stai ... ce se intampla cu norii? Ce e asta? De unde e glasul? ... "Acesta este Fiul Meu Preaiubit in care imi gasesc placerea." Cine a vorbit? De unde a vorbit? Ce-i cu porumbelul ala? Cine e numit Fiu Preaiubit? Cine isi gaseste placerea in Fiu?
Ce face Andrei? Am zis eu ca baiatul asta e ceva in neregula cu el, ai lui, saracii, se tot chinuie cu el insa ... de-acu e om mare si degeaba. Sigur taica-su, om batran si Petru, fratele lui, sunt la pescuit acum .... incercand sa aduca mancare pentru familie ... Ia uite la el, pare vrajit ...fascinat ... Ia sa ma duc sa vorbesc cu el. Unde se duce? Sa vorbeasca cu strainul, cu Isus? Wow .... nuuuuuuu. Mai baiete, alta intrebare nu puteai sa ii pui? "Invatatorule, unde stai?"
Langa mine e Natanael, scepticul si cinicul zonei care Il analizeaza pe acest Isus. Il vad cum ii cantareste fiecare cuvant si ... nu zice nimic. Unde e Andrei? A plecat cu Isus? Lasa ca o sa il intreb ce a vazut cand se intoarce acasa.
Andrei ajunge acasa si dupa ce se spala se aseaza la masa. Pare fericit, in sfarsit i-a disparut paloarea aceea ce-l facea sa arate ca plecat de acasa ... e vesel si fredoneaza o melodie stiuta numai de el ... ia uite unde statea geniul muzical ... Incep sa manance si el le spune fara prea multe introduceri: "L-am gasit pe Mesia!". Ceeeeeee? Bietul taica-su era sa se inece, noroc ca era maica-sa langa el ca sa il ghionteasca facandu-i semn sa il lase in pace pe Andrei. Petru insa care il stia bine pe Andrei si ce ii framanta mintea, se uita la el lung .... afirmatia asta merita studiata mai mult decat ironic si cinic. Ii face semn ca nu aici vor discuta ... pentru ca ironiile vor curge din plin ....
Natanael insa apare iar, se pare ca acest Isus il fascineaza. Ma apropii sa aud vreo replica ceva si intr-un final spune: "Poate iesi ceva bun din Nazaret?". Ce comic ii Natanael asta. Ioi, Isus pare sa-l fi auzit ca vine spre noi. Se uita numai la Natanael si ii zice:"Iata, intr-adevar un israelit in care nu este viclenie". Fata lui Natanael se schimba putin si intreaba: De unde ma cunosti? Nu inteleg ce spune Isus ... se pare ca il stie pe Natanael iar asta ramane socat de-a binelea ... Incearca sa isi revina si spune: "Rabbi, Tu esti Fiul Lui Dumnezeu. Tu esti Imparatul Lui Israel". Isus ii raspunde oarecum cinic de o intamplare ce o stiu ei doi, de un smochin ... insa ii spune ca "vom vedea cerul deschis si pe ingerii Lui Dumnezeu inaltandu-se si coborandu-se peste Fiul Omului".
Petru e atat de curios ca abia asteapta sa termine de mancat, il tot cerceteaza cu coada ochiului pe Andrei si asta pare fericit .... sau implinit suna mai bine. Ii face semn sa iasa afara ... are o gramada de intrebari. "Ai fost la El acasa? Cum arata casa? E fain inauntru? E ca la noi? E bogat sau sarac? Cum e mobila? Hai spune cum e, ca doar el e tamplar? Ce vrei sa spui cu Mesia? Mai Andrei ...el e baiatul lui Iosif cel ce ne-a facut si noua masa ... "
Transfigurat Andrei ii spune: tu realizezi ca de fapt locul acela unde am fost, nu e de fapt casa Lui? El e Fiul Lui Dumnezeu. El a creat cerurile. Dumnezeu se plimba printre noi mai Petre. Cred ca ingerii erau printre noi cand eram in casa Lui ..., ma rog, locul unde ne-am dus .... Lui nu ii trebuie casa, nu stii ce i-a spus Lui David? Si, adu-ti aminte de Iacov stramosul nostru, de seara cand a visat scara cerului si ingerii. A numit locul Betel sau casa Lui Dumnezeu ... insa El nu a considerat acel loc ca si casa a Lui Dumnezeu ci locul unde a fost binecuvantat .... Dumnezeu a venit printre noi mai Petru ... iti dai seama? E aici ... cu noi ...
Imagine preluata de pe http://www.flickr.com/photos/tampics/
luni, 12 iulie 2010
divort comic
A Polish man moved to the USA and married an American girl. Although his English was far from perfect, they got along very well. One day he rushed into a lawyer's office and asked him if he could arrange a divorce for him.
The lawyer said that getting a divorce would depend on the circumstances, and asked him the following questions:
-Have you any grounds?
-Yes, an acre and half and nice little home.
-No, I mean what is the foundation of this case?
-It made of concrete.
-I don't think you understand. Does either of you have a real grudge?
-No, we have carport, and not need one.
-I mean what are your relations like?
-All my relations still in Poland ...
-Is there any infidelity in your marriage?
-We have hi-fidelity stereo and good DVD player.
-Does your wife beat you up?
-No, I always up before her.
-Is your wife a nagger?
-No, she white.
-Why do you want this divorce?
-She going to kill me.
-What makes you think that?
-I got proof.
-What kind of proof?
-SHE IS GOING TO POISON ME !!!! She buy a bottle at drugstore and put on shelf in bathroom. I can read English pretty good, and it say: Polish Remover
Un om polonez s-a mutat în SUA si s-a casatorit cu o americanca. Desi engleza lui era departe de a fi perfecta, ei s-au impacat destul de bine. Într-o zi, el a intrat grăbit în biroul unui avocat si l-a intrebat cum ar putea divorta. Avocat i-a spus ca obtinerea unui divort depinde de circumstante si i-a pus cateva intrebari:
-Ce motive ai?
-Da, un pogon si jumătate si o casa frumusica.
-Nu, vreau sa spun care este fundatia in cazul vostru?
-Ea e facuta din beton.
-Nu cred ca te înţeleg. Are vreunul din voi un motiv real?
-Nu, am sopron, si nu e nevoie de inca unul.
-Vreau să spun care este relatia voastra?
-Toate relatiile mele sunt inca in Polonia ...
-Există infidelitate in casatoria voastra?
-Avem stereo de înaltă fidelitate si un bun DVD-player.
-Sotia ta te bate?
-Nu, întotdeauna ma trezesc inaintea ei.
-Este sotia ta o femeie cicălitoare?
-Nu, ea e alba.
-De ce vrei sa divortezi?
-Ea vrea sa ma omoare.
-Ce te face sa crezi asta?
-Am dovada.
-Ce fel de dovada?
-Vrea sa ma otraveasca. Ea a cumparat o sticla de la farmacie si e pe raft în baie. Pot sa citesc engleza destul de bine si spune: ACETONA (Polish Remover)
The lawyer said that getting a divorce would depend on the circumstances, and asked him the following questions:
-Have you any grounds?
-Yes, an acre and half and nice little home.
-No, I mean what is the foundation of this case?
-It made of concrete.
-I don't think you understand. Does either of you have a real grudge?
-No, we have carport, and not need one.
-I mean what are your relations like?
-All my relations still in Poland ...
-Is there any infidelity in your marriage?
-We have hi-fidelity stereo and good DVD player.
-Does your wife beat you up?
-No, I always up before her.
-Is your wife a nagger?
-No, she white.
-Why do you want this divorce?
-She going to kill me.
-What makes you think that?
-I got proof.
-What kind of proof?
-SHE IS GOING TO POISON ME !!!! She buy a bottle at drugstore and put on shelf in bathroom. I can read English pretty good, and it say: Polish Remover
-Ce motive ai?
-Da, un pogon si jumătate si o casa frumusica.
-Nu, vreau sa spun care este fundatia in cazul vostru?
-Ea e facuta din beton.
-Nu cred ca te înţeleg. Are vreunul din voi un motiv real?
-Nu, am sopron, si nu e nevoie de inca unul.
-Vreau să spun care este relatia voastra?
-Toate relatiile mele sunt inca in Polonia ...
-Există infidelitate in casatoria voastra?
-Avem stereo de înaltă fidelitate si un bun DVD-player.
-Sotia ta te bate?
-Nu, întotdeauna ma trezesc inaintea ei.
-Este sotia ta o femeie cicălitoare?
-Nu, ea e alba.
-De ce vrei sa divortezi?
-Ea vrea sa ma omoare.
-Ce te face sa crezi asta?
-Am dovada.
-Ce fel de dovada?
-Vrea sa ma otraveasca. Ea a cumparat o sticla de la farmacie si e pe raft în baie. Pot sa citesc engleza destul de bine si spune: ACETONA (Polish Remover)
dulaul cerului
Fugeam de El de zile si nopti intregi
Si am continuat sa fug chiar ani de-a randul.
Fugeam pe caile de-un intuneric labirintic
Ce-n mintea mea senintortochea; si in a lacrimilor ceata
De El am cautat sa ma ascund, si sub cascadele de veselie
Mi-am cheltuit cele mai insemnate din sperante;
Jos cu tiranicele-nnegurari de frici acumulate
In pasii, ce au urmat apoi:
iubirea Lui, desi o cunosteam de inainte,
Inca eram ranit si plin de frica.
Daca nu-l am pe El, nimic nu am.
Si tot ce ti-am rapit nu ti-am luat decat
Sa-ti fac un bine mult mai mare
Pe care insa-n ale Mele brate sa-l gasesti.
In tot ce-n mintea ta copilareasca crezi pierdut\
Am adunat acasa, pentru tine, de la inceput.
"Ridica-te, ia-Ma de mana, sa pornim!"
In dreapta mea, cascada se investe ametitor:
In toata intristarea meanu e decat
O umbr-a mainii Lui, spre mine-ntinsa alinator.
O, tu, cel mai iubit si cel mai orb, si mult prea obosit,
Eu sunt acel pe care-L cauti: M-ai gasit!
Izvorul de iubire care este-n tine
Izvoarele isi are-n Mine.
Poezia se numeste "Dulaul cerului" si a fost scrisa de Francis Thompson.
Si am continuat sa fug chiar ani de-a randul.
Fugeam pe caile de-un intuneric labirintic
Ce-n mintea mea senintortochea; si in a lacrimilor ceata
De El am cautat sa ma ascund, si sub cascadele de veselie
Mi-am cheltuit cele mai insemnate din sperante;
Jos cu tiranicele-nnegurari de frici acumulate
In pasii, ce au urmat apoi:
iubirea Lui, desi o cunosteam de inainte,
Inca eram ranit si plin de frica.
Daca nu-l am pe El, nimic nu am.
Si tot ce ti-am rapit nu ti-am luat decat
Sa-ti fac un bine mult mai mare
Pe care insa-n ale Mele brate sa-l gasesti.
In tot ce-n mintea ta copilareasca crezi pierdut\
Am adunat acasa, pentru tine, de la inceput.
"Ridica-te, ia-Ma de mana, sa pornim!"
In dreapta mea, cascada se investe ametitor:
In toata intristarea meanu e decat
O umbr-a mainii Lui, spre mine-ntinsa alinator.
O, tu, cel mai iubit si cel mai orb, si mult prea obosit,
Eu sunt acel pe care-L cauti: M-ai gasit!
Izvorul de iubire care este-n tine
Izvoarele isi are-n Mine.
Poezia se numeste "Dulaul cerului" si a fost scrisa de Francis Thompson.
duminică, 11 iulie 2010
de la nebunie la viata
"Sunt multe cai ca sa ajungi in cer. Dumnezeu e acolo sus si noi trebuie sa fim buni si sa avem grija sa nu Il suparam. Crede si nu mai pune atatea intrebari. Cand va fi sfaristul vom vedea noi ce va fi ... doar Dumnezeu ii bun si nu ne va ucide pe toti ..." De ce am venit aici pe pamant? "Ce intrebare e asta? Bucura-te de viata!" De ce sa respect acest cod? Asta aduce fericirea, asa Il bucur si ii place Lui Dumnezeu? De ce unii cred altfel? "Noi asa am primit, tu faci la fel si gata ... la invatat. Treaba ta e sa inveti, nu sa pui intrebari prostesti."
De multe ori mi s-a ras in nas ironic spunandu-mi-se ca numai prostii si intrebari prostesti am in cap. Dar e clar ca nu e mare lucru de capul meu atata vreme cat pe mine ma framantau asemenea lucruri. Cam degeaba fac umbra pamantului. Toata atitudinea asta m-a aruncat intr-o singuratate crunta, desi eram mai mereu inconjurata de oameni. Rar mai indrazneam sa spun ceva, sa mai intreb ceva ... Aveam o masca vesela si una care punea intrebari cu nemiluita ... Insa am descoperit ca mai sunt si altii ce isi pun intrebari ca mine si .... cel mai grav era ca erau considerati razvratiti, prosti, urati, ... numai buni sa nu ai de a face cu ei .... eu trebuia sa fac parte din grupul perfectilor si eu ma vedeam intrusa acolo ...
Criza s-a accentuat la liceu si intr-o zi ma descopera unul din cei mai "urati , blegi si plictisotori" baieti, considerat de grupul perfectilor. Il chema Toma. Nu era un baiat frumos ... din ala dupa care sa intorci capul sau sa devii visatoare. Era un baiat ce avusese si el "nebunie" de-a mea si acum isi termina liceul la seral. Fiind foarte multi elevi in liceu, ne venise randul sa invatam dupa amiaza si ... a inceput sa imi placa de Toma (nu a fost nimic romantic) pentru ca parca stia toate intrebarile ce mi le puneam, avea raspunsuri, era comic, era vesel si ... era fericit. Uneori ne certam teribil insa el fiind mai mare nu-si punea mintea cu mine si ma cauta prin scoala ca sa vorbeasca cu mine ... El a fost primul care mi-a vorbit de Isus altfel, un Isus ce aduce bucurie, un Isus ce sta de vorba cu mine, un Isus ce ma prezinta Tatalui, un Isus care are raspunsuri la intrebarile mele ... si un Isus ce aduce pace in inima mea prinsa intr-un razboi intrebacios ...
Pe de alta parte, auzeam ca se poate ajunge pe diverse cai la Dumnezeu, ca nu Isus ar fi singura cale, ca daca alegeam pe Isus insemna o viata austera si cum de Toma era fericit? Undeva e o contradictie ...
In 14 iulie 1991, intr-o seara frumoasa de vara, m-am certat puternic cu Toma. Ne pregateam sa megem sa ascultam un misionar si pentru ca mai era ceva timp pana incepea, ne plimbam prin oras. Stiam ca Dumnezeu e real, ca raspunde ... insa amanam o intalnire fata in fata cu El. Toma ma intreba ce am mai facut? Am discutat cu Isus? I-a urlat sa ma lase in pace cu Isus al lui si ce ii pasa lui unde am sa ma duc dupa ce mor?Nu-i treaba lui, e a mea. Sa ma laaaaaaaaaaaaaaaase in pace. M-a apucat de umeri si m-a privit in ochi spunandu-mi: "Nu te voi lasa in pace pentru ca imi pasa. Nu voi inceta sa ma rog pentru tine"
A plecat si m-a lasat in pace .... stiam ca se ruga, ca ii pasa ...
In acea seara, misionarul a vorbit despre Adevar, despre cel ce e Calea, Adevarul si Viata. Nu vorbise Toma cu el insa efectiv punea intrebarile mele si le raspundea .... am plans tot timpul si cand a intrebat daca e cineva ce vrea sa accepte pe Hristos sa ii spele pacatele, sa fie curatat, sa mearga pe aceasta Cale, cunoscand Adevarul si sa primeasca o viata noua m-am ridicat in picioare.
La finalul intalnirii cu fata radiind m-am intalnit cu Toma ce avea lacrimi de fericire pe fata ... Rugaciunile lui isi gasisera raspunsul.
L-am gasit pe Isus cand navigam in oceanul singuratatii si al disperarii dandu-mi siguranta si a fost singurul care nu a plecat de langa mine si care e cu mine. L-am gasit pe Hristos cand eram in pragul sinuciderii si m-a coplesit cu dragostea Lui ce nu am inteles-o total si nici acum nu pot spune ca o inteleg perfect insa e singura dragoste pe care ma bazez cand ceilalti fug de mine ca dracul de tamaie. L-am gasit pe Hristos cand nimeni nu credea in mine si nu-mi dadea nici un viitor, a fost singurul ce a sadit speranta in mine, ce a crezut ca am valoare si care tot sadeste in mine fara sa isi piarda rabdarea cu mine. L-am pus la proba si El ce a promis, implineste si nu isi ia cuvantul inapoi indiferent de nebuniile mele .... nu renunt la El orice ar fi, ar veni, s-ar intampla.
La scurta vreme dupa acea seara, Toma a plecat la cel care Il astepta acasa, unde nimeni nu radea de el, unde nu ii spunea nimeni ca-i urat si prost si plictisitor ... Acum, e Acasa, e cu Isus, e la Tata.
De multe ori mi s-a ras in nas ironic spunandu-mi-se ca numai prostii si intrebari prostesti am in cap. Dar e clar ca nu e mare lucru de capul meu atata vreme cat pe mine ma framantau asemenea lucruri. Cam degeaba fac umbra pamantului. Toata atitudinea asta m-a aruncat intr-o singuratate crunta, desi eram mai mereu inconjurata de oameni. Rar mai indrazneam sa spun ceva, sa mai intreb ceva ... Aveam o masca vesela si una care punea intrebari cu nemiluita ... Insa am descoperit ca mai sunt si altii ce isi pun intrebari ca mine si .... cel mai grav era ca erau considerati razvratiti, prosti, urati, ... numai buni sa nu ai de a face cu ei .... eu trebuia sa fac parte din grupul perfectilor si eu ma vedeam intrusa acolo ...
Criza s-a accentuat la liceu si intr-o zi ma descopera unul din cei mai "urati , blegi si plictisotori" baieti, considerat de grupul perfectilor. Il chema Toma. Nu era un baiat frumos ... din ala dupa care sa intorci capul sau sa devii visatoare. Era un baiat ce avusese si el "nebunie" de-a mea si acum isi termina liceul la seral. Fiind foarte multi elevi in liceu, ne venise randul sa invatam dupa amiaza si ... a inceput sa imi placa de Toma (nu a fost nimic romantic) pentru ca parca stia toate intrebarile ce mi le puneam, avea raspunsuri, era comic, era vesel si ... era fericit. Uneori ne certam teribil insa el fiind mai mare nu-si punea mintea cu mine si ma cauta prin scoala ca sa vorbeasca cu mine ... El a fost primul care mi-a vorbit de Isus altfel, un Isus ce aduce bucurie, un Isus ce sta de vorba cu mine, un Isus ce ma prezinta Tatalui, un Isus care are raspunsuri la intrebarile mele ... si un Isus ce aduce pace in inima mea prinsa intr-un razboi intrebacios ...
Pe de alta parte, auzeam ca se poate ajunge pe diverse cai la Dumnezeu, ca nu Isus ar fi singura cale, ca daca alegeam pe Isus insemna o viata austera si cum de Toma era fericit? Undeva e o contradictie ...
In 14 iulie 1991, intr-o seara frumoasa de vara, m-am certat puternic cu Toma. Ne pregateam sa megem sa ascultam un misionar si pentru ca mai era ceva timp pana incepea, ne plimbam prin oras. Stiam ca Dumnezeu e real, ca raspunde ... insa amanam o intalnire fata in fata cu El. Toma ma intreba ce am mai facut? Am discutat cu Isus? I-a urlat sa ma lase in pace cu Isus al lui si ce ii pasa lui unde am sa ma duc dupa ce mor?Nu-i treaba lui, e a mea. Sa ma laaaaaaaaaaaaaaaase in pace. M-a apucat de umeri si m-a privit in ochi spunandu-mi: "Nu te voi lasa in pace pentru ca imi pasa. Nu voi inceta sa ma rog pentru tine"
A plecat si m-a lasat in pace .... stiam ca se ruga, ca ii pasa ...
In acea seara, misionarul a vorbit despre Adevar, despre cel ce e Calea, Adevarul si Viata. Nu vorbise Toma cu el insa efectiv punea intrebarile mele si le raspundea .... am plans tot timpul si cand a intrebat daca e cineva ce vrea sa accepte pe Hristos sa ii spele pacatele, sa fie curatat, sa mearga pe aceasta Cale, cunoscand Adevarul si sa primeasca o viata noua m-am ridicat in picioare.
La finalul intalnirii cu fata radiind m-am intalnit cu Toma ce avea lacrimi de fericire pe fata ... Rugaciunile lui isi gasisera raspunsul.
L-am gasit pe Isus cand navigam in oceanul singuratatii si al disperarii dandu-mi siguranta si a fost singurul care nu a plecat de langa mine si care e cu mine. L-am gasit pe Hristos cand eram in pragul sinuciderii si m-a coplesit cu dragostea Lui ce nu am inteles-o total si nici acum nu pot spune ca o inteleg perfect insa e singura dragoste pe care ma bazez cand ceilalti fug de mine ca dracul de tamaie. L-am gasit pe Hristos cand nimeni nu credea in mine si nu-mi dadea nici un viitor, a fost singurul ce a sadit speranta in mine, ce a crezut ca am valoare si care tot sadeste in mine fara sa isi piarda rabdarea cu mine. L-am pus la proba si El ce a promis, implineste si nu isi ia cuvantul inapoi indiferent de nebuniile mele .... nu renunt la El orice ar fi, ar veni, s-ar intampla.
La scurta vreme dupa acea seara, Toma a plecat la cel care Il astepta acasa, unde nimeni nu radea de el, unde nu ii spunea nimeni ca-i urat si prost si plictisitor ... Acum, e Acasa, e cu Isus, e la Tata.
sâmbătă, 10 iulie 2010
vineri, 9 iulie 2010
teleportata in timp
Mi-ar placea sa se inventeze un sistem care sa ma lase sa ma intorc in timp, ca martor nevazut, ca spectator ... sunt multe scene si discutii la care as vrea sa particip. Si ma gandesc la viata profetilor, la ceea ce ei au spus ... apoi sa urmaresc profetiile ... si desi pentru mine ele sunt destul de cetoase, sa incerc sa le vad contextul apoi implinirea.
As vrea sa ma intorc la scena invierii ... la mormant, cand afara e inca intuneric ... mormantul are garzi de straja insa fara ca ei sa stie, inauntru viata reintra in trupul Lui Isus. Fusese imbalsamat, fusese legat in fasii ... Am vazut mumii la muzeul din Egypt, deci stiu cum arata mortii imbalsamati ... Atat de stranse le sunt legate fasiile alea pe morti si mult lichid turnat peste fasii ca sa tina trupul compact in ele ... Numai ca moartea a trebuit sa renunte la dreptul ei cand Hristos a reintrat viu in trup .... si vin ingerii iar soldatii lesina cand ii vad. Acestia dau piatra la o parte iar Hristos, viu se plimba prin gradina ... cand o vede pe Maria ...
Abia astepta Maria dimineata asta desi inca stele lucesc pe cer ....., toata imbalsamarea fusese facuta bine insa in graba ... venise sa verifice daca totul e in regula ... socata ca cineva s-a trezit mai devreme ca ea vede piatra data la o parte: Oh, Doamne cine a ajuns deja? ...Se intoarce sa aduca cu ea pe Petru si Ioan sa vada si ei ce vede ea, ei vad si pleaca insa ... ea nu poate pleca de aici ... ce se intampla, chiar si mort L-au luat? Unde L-au dus? Intra in mormant si vede doi ingeri, unul sta pe locul unde fusese asezat capul lui Isus iar celalalt, la picioare. Ce se petrece aici? Unde e Isus? Unde L-au pus? Cine sunt acesti doi barbati stralucitori? Oare sunt ingeri? Lacrimile ii curg siroaie .... Ingerii o intreaba ce cauta si ea le spune ca "L-au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus". Se intoarce si Isus o intreaba: "De ce plangi? Pe cine cauti?" Nu-l recunoaste, e atat de trista si amarata ... Se intoarce se vrea sa plece ... insa Isus i se adreseaza: "Marie!" Se infioara toata, vocea asta o stie atat de bine ... vocea asta credea ca n-o va mai auzi niciodata .... ca in reluare se intoarce si acum Il recunoaste ... Da, e El! E Invatatorul, Domnul ei ....
El o trimite sa le spuna ucenicilor ca e viu .... nu mai conteaza ca o femeie nu se cade sa alerge cu atata viteza pe strada, cui ii pasa de ce zice lumea, sa fie lumea sanatoasa ... ar chiui insa ar mai avea batai de cap si cu cainii de pe strada ... ar canta insa nu poate din cauza alergatului ....
Ucenicii sunt treji ... ce bine ca sunt treji ... Abia le poate spune vestea: "Baieti, L-am vazut, e viu! L-am vazut pe Isus, am stat de vorba cu El." "Ceeeeeeee? Maria, hai sa fim realisti acum ... e atat de dimineata si apoi stim cat Il iubesti insa ca sa vii sa ne spui acu ca e viu ... cam intreci masura. Fii rezonabila. Dati-i ceva sa manance ca saptamana asta nu a avut grija de ea si de atata durere cred ca aiureste". Numai ca fata ei nu arata trista, fata ei radiaza: "L-am vazut. A inviat! Asa cum ne-a spus! E viu! Mi-a vorbit, e schimbat insa vocea e aceeasi .... E viu baieti. E viu!"
Se face seara si ... deja vestea Mariei i-a strans pe toti, numai Toma nu se da de el ... pe unde-o fi umbland? Maria e bine? S-a trezit? Nici n-a dormit? ... Femeia asta nu asculta deloc ... Ahhh, uite-o!
"Pace voua!" le spune Isus.
""Ohhhh, e Isus. Maria a avut dreptate. Pe unde a intrat ca usile sunt incuiate.... copiii nu sunt pe aici sa n-aibe stare in casa .... E El. E viu! ... Sau ... e fantoma? Vorbesteeeeeee? Si fantomele vorbesc ... Ohhhh! Semnele cuielor, .... sunt proaspete, adanci ... se vede prin palme .... oh ... Eeeeeee El, e viu!!!!!!!
Daaaaaaaaaaaaa, e viu!!!! Ar chiui cu totiii insa s-ar auzi zgomot si numai bine nu ar fi pentru ei asa ca isi suprima bucuria ce insa transpare pe fetele lor ....
E viuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!
As vrea sa ma intorc la scena invierii ... la mormant, cand afara e inca intuneric ... mormantul are garzi de straja insa fara ca ei sa stie, inauntru viata reintra in trupul Lui Isus. Fusese imbalsamat, fusese legat in fasii ... Am vazut mumii la muzeul din Egypt, deci stiu cum arata mortii imbalsamati ... Atat de stranse le sunt legate fasiile alea pe morti si mult lichid turnat peste fasii ca sa tina trupul compact in ele ... Numai ca moartea a trebuit sa renunte la dreptul ei cand Hristos a reintrat viu in trup .... si vin ingerii iar soldatii lesina cand ii vad. Acestia dau piatra la o parte iar Hristos, viu se plimba prin gradina ... cand o vede pe Maria ...
Abia astepta Maria dimineata asta desi inca stele lucesc pe cer ....., toata imbalsamarea fusese facuta bine insa in graba ... venise sa verifice daca totul e in regula ... socata ca cineva s-a trezit mai devreme ca ea vede piatra data la o parte: Oh, Doamne cine a ajuns deja? ...Se intoarce sa aduca cu ea pe Petru si Ioan sa vada si ei ce vede ea, ei vad si pleaca insa ... ea nu poate pleca de aici ... ce se intampla, chiar si mort L-au luat? Unde L-au dus? Intra in mormant si vede doi ingeri, unul sta pe locul unde fusese asezat capul lui Isus iar celalalt, la picioare. Ce se petrece aici? Unde e Isus? Unde L-au pus? Cine sunt acesti doi barbati stralucitori? Oare sunt ingeri? Lacrimile ii curg siroaie .... Ingerii o intreaba ce cauta si ea le spune ca "L-au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus". Se intoarce si Isus o intreaba: "De ce plangi? Pe cine cauti?" Nu-l recunoaste, e atat de trista si amarata ... Se intoarce se vrea sa plece ... insa Isus i se adreseaza: "Marie!" Se infioara toata, vocea asta o stie atat de bine ... vocea asta credea ca n-o va mai auzi niciodata .... ca in reluare se intoarce si acum Il recunoaste ... Da, e El! E Invatatorul, Domnul ei ....
El o trimite sa le spuna ucenicilor ca e viu .... nu mai conteaza ca o femeie nu se cade sa alerge cu atata viteza pe strada, cui ii pasa de ce zice lumea, sa fie lumea sanatoasa ... ar chiui insa ar mai avea batai de cap si cu cainii de pe strada ... ar canta insa nu poate din cauza alergatului ....
Ucenicii sunt treji ... ce bine ca sunt treji ... Abia le poate spune vestea: "Baieti, L-am vazut, e viu! L-am vazut pe Isus, am stat de vorba cu El." "Ceeeeeeee? Maria, hai sa fim realisti acum ... e atat de dimineata si apoi stim cat Il iubesti insa ca sa vii sa ne spui acu ca e viu ... cam intreci masura. Fii rezonabila. Dati-i ceva sa manance ca saptamana asta nu a avut grija de ea si de atata durere cred ca aiureste". Numai ca fata ei nu arata trista, fata ei radiaza: "L-am vazut. A inviat! Asa cum ne-a spus! E viu! Mi-a vorbit, e schimbat insa vocea e aceeasi .... E viu baieti. E viu!"
Se face seara si ... deja vestea Mariei i-a strans pe toti, numai Toma nu se da de el ... pe unde-o fi umbland? Maria e bine? S-a trezit? Nici n-a dormit? ... Femeia asta nu asculta deloc ... Ahhh, uite-o!
"Pace voua!" le spune Isus.
""Ohhhh, e Isus. Maria a avut dreptate. Pe unde a intrat ca usile sunt incuiate.... copiii nu sunt pe aici sa n-aibe stare in casa .... E El. E viu! ... Sau ... e fantoma? Vorbesteeeeeee? Si fantomele vorbesc ... Ohhhh! Semnele cuielor, .... sunt proaspete, adanci ... se vede prin palme .... oh ... Eeeeeee El, e viu!!!!!!!
Daaaaaaaaaaaaa, e viu!!!! Ar chiui cu totiii insa s-ar auzi zgomot si numai bine nu ar fi pentru ei asa ca isi suprima bucuria ce insa transpare pe fetele lor ....
E viuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!
joi, 8 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)