sâmbătă, 17 iulie 2010

oameni ... minunati

Desi oficial maine va incepe MT10, adica Mission Tour 10, a organizatiei Charity Cup, "misionarii" au inceput sa apara in Iasi de ieri dimineata. Pe unii dintre ei ii stiu de ani buni si imi sunt prieteni. Cei veniti pentru prima data insa sunt timizi, au o gramada de intrebari ce nici nu indraznesc sa le rosteasca, se uita la noi ca suntem atat de galagiosi si radem de lucruri de care ei habar nu au, intrebam de X, Y, Z ... si lista e foarte lunga.
Oricat de mult ai incerca sa pui lucrurile in ordine in organizare, cumva logic ... tot se intampla ceva ce da planurile peste cap (ori sunt bagaje prea multe, ori masinile inchiriate au primit procura in copie si .... nu se poate trece de vama, ori cineva si-a uitat pasaportul, ori .... ), pentru cei ce au venit prima data e frustrant, pare lipsa de organizare insa cand stai ore si ore si ore in vama si doar cainii parca iti plang de mila intelegi  ca de fapt nu e lipsa de organizare ci doar  piedici care nu reusesc sa taie elanul celor ce vin sa slujeasca.
Anul acesta, Mission Tour 10 sau "pi scurt", MT10 va fi din nou in Ungheni din Republica Moldova si inca in patru localitati din apropiere. Proiectele au ramas cam aceleasi: VBS (scoala biblica de vacanta), GOG (Girls of God sau cum am tradus noi, Fetele Tatii), orfani, fotbal, medical (cu mai multe echipe).
Prima mea misiune a fost in 2004 si mi-am zis ca ... ce se poate intampla? Iiii, n-am de gand sa ma implic prea mult in relatii pentru ca nu conteaza asa mult acele zile .... insa nu e deloc asa. Nu ai cum sa uiti de o anume mancare, de paturi, de apa, de hazul ce se face acolo, de vremea cand bataile cu pasta de dinti inca erau in voga, de galeriile de la campionate, de urgentele duse la spital .... iar prietenii ce mi i-am facut atunci, ii am si acum si in ani s-au adunat multi din multe orase ale tarii si lumii ...
Misiunea mea e grea anul asta ... ii astept, pe unii i-am cazat, doar putin i-am plimbat prin Iasi si trebuie sa ii duc la autogara ca sa plece si sa ma asigur ca toti au ajuns si ca sunt plasati in autobuzul care trebuie.
Abia m-am intors de la autogara unde am condus primul grup .... cu ochii mintii sunt deja in Ungheni, deja il revad pe pastor, sotia acestuia si copiii, biserica ce isi deschide larg usile pentru vreo 200 sau mai bine de tineri ce pentru doua saptamani isi lasa casa, masa si confort ca sa imparta camera cu inca vreo 20 sau si mai mult in alti ani ... Dar, in acele zile uiti de notiunea confort, uiti de fast-food si alte scofeturi iar inghetata pe care visai sa o savurezi, o dai unui copil caruia parca ii curg ochii dupa ea ... descoperi ca nu esti chiar strain de arta decupatului hartiei, ca inca nu ai uitat cum se foloseste o matura si un faras, ca mancarea in cantitati mari e de o calitate net superioara celor din restaurante ...
Si, stiu cum vor arata misionarii mei peste doua saptamani ... extenuati insa atata de fericiti ca nu ar pleca nici in ruptul capului ... stiu ca Gheorghe - pastorul imi va scrie ca iar ii tiuie urechile cand intra in cladire si e ... goala, rasete, cantece pana spre dimineata, inghetata, batai cu apa .... si tot ce e specific taberelor, misiunilor ...
Oamenii astia sunt minunati, nu sunt dintre cei selectati la Miss sau Mister (nici unul nu cred ca a concurat), multi din ei isi inchid birourile, catedrele, cabinetele medicale, slujbele sunt ... diverse si pentru 10 sau 14 zile isi pun viata, energia, inima cu toata dragostea din ea la dispozitia Lui Dumnezeu ca sa slujeasca altor oameni, din alta tara ... sunt minunati pentru ca se lasa transformati, pentru ca se daruiesc si daruiesc ....
Nu am visat ca inima mea se va largi si ca in ea pot incapea atatia oameni, nu mi-am inchipuit sa limba rusa e o limba melodioasa, ca eu voi intelege cat de cat daca nu vorbesc repede si sofisticat ceea ce mi se spune, ca voi avea prieteni ce stiu mai bine rusa decat romana.
Ma simt ... sfasiata sufleteste stiind ca sunt dincoace de Prut iar prietenii mei sunt acolo ...
Doamne, nu pot decat sa ma rog sa ii transformi, sa le slefuiesti minunatia, sa ii umpli cu Tine si sa ii faci sa straluceasca, sa ii protejezi, sa ii schimbi .... facandu-i si mai minunati ....

3 comentarii:

denisia spunea...

Tu de ce nu te duci cu ei? E super dupa cum ai povestit...

Cella spunea...

Mai am ceva de terminat aici ;)). Poate vreo cateva zile ajung si eu ;).

denisia spunea...

am trecut sa te salut... mai vin...