duminică, 11 iulie 2010

de la nebunie la viata

"Sunt multe cai ca sa ajungi in cer. Dumnezeu e acolo sus si noi trebuie sa fim buni si sa avem grija sa nu Il suparam. Crede si nu mai pune atatea intrebari. Cand va fi sfaristul vom vedea noi ce va fi ... doar Dumnezeu ii bun si nu ne va ucide pe toti ..." De ce am venit aici pe pamant? "Ce intrebare e asta? Bucura-te de viata!" De ce sa respect acest cod? Asta aduce fericirea, asa Il bucur si ii place Lui Dumnezeu? De ce unii cred altfel? "Noi asa am primit, tu faci la fel si gata ... la invatat. Treaba ta e sa inveti, nu sa pui intrebari prostesti."
De multe ori mi s-a ras in nas ironic spunandu-mi-se ca numai prostii si intrebari prostesti am in cap. Dar e clar ca nu e mare lucru de capul meu atata vreme cat pe mine ma framantau asemenea lucruri. Cam degeaba fac umbra pamantului. Toata atitudinea asta m-a aruncat intr-o singuratate crunta, desi eram mai mereu inconjurata de oameni. Rar mai indrazneam sa spun ceva, sa mai intreb ceva ... Aveam o masca vesela si una care punea intrebari cu nemiluita ... Insa am descoperit ca mai sunt si altii ce isi pun intrebari ca mine si .... cel mai grav era ca erau considerati razvratiti, prosti, urati, ... numai buni sa nu ai de a face cu ei .... eu trebuia sa fac parte din grupul perfectilor si eu ma vedeam intrusa acolo ...
Criza s-a accentuat la liceu si intr-o zi ma descopera unul din cei mai "urati , blegi si plictisotori" baieti, considerat de grupul perfectilor. Il chema Toma. Nu era un baiat frumos ... din ala dupa care sa intorci capul sau sa devii visatoare. Era un baiat ce avusese si el "nebunie" de-a mea si acum isi termina liceul la seral. Fiind foarte multi elevi in liceu, ne venise randul sa invatam dupa amiaza si ... a inceput sa imi placa de Toma (nu a fost nimic romantic) pentru ca parca stia toate intrebarile ce mi le puneam, avea raspunsuri, era comic, era vesel si ... era fericit. Uneori ne certam teribil insa el fiind mai mare nu-si punea mintea cu mine si ma cauta prin scoala ca sa vorbeasca cu mine ... El a fost primul care mi-a vorbit de Isus altfel, un Isus ce aduce bucurie, un Isus ce sta de vorba cu mine, un Isus ce ma prezinta Tatalui, un Isus care are raspunsuri la intrebarile mele ... si un Isus ce aduce pace in inima mea prinsa intr-un razboi intrebacios ...
Pe de alta parte, auzeam ca se poate ajunge pe diverse cai la Dumnezeu, ca nu Isus ar fi singura cale, ca daca alegeam pe Isus insemna o viata austera si cum de Toma era fericit? Undeva e o contradictie ...
In 14 iulie 1991, intr-o seara frumoasa de vara, m-am certat puternic cu Toma. Ne pregateam sa megem sa ascultam un misionar si pentru ca mai era ceva timp pana incepea, ne plimbam prin oras. Stiam ca Dumnezeu e real, ca raspunde ... insa amanam o intalnire fata in fata cu El. Toma ma intreba ce am mai facut? Am discutat cu Isus? I-a urlat sa ma lase in pace cu Isus al lui si ce ii pasa lui unde am sa ma duc dupa ce mor?Nu-i treaba lui, e a mea. Sa ma laaaaaaaaaaaaaaaase in pace. M-a apucat de umeri si m-a privit in ochi spunandu-mi: "Nu te voi lasa in pace pentru ca imi pasa. Nu voi inceta sa ma rog pentru tine"
A plecat si m-a lasat in pace .... stiam ca se ruga, ca ii pasa ...
In acea seara, misionarul a vorbit despre Adevar, despre cel ce e Calea, Adevarul si Viata. Nu vorbise Toma cu el insa efectiv punea intrebarile mele si le raspundea .... am plans tot timpul si cand a intrebat daca e cineva ce vrea sa accepte pe Hristos sa ii spele pacatele, sa fie curatat, sa mearga pe aceasta Cale, cunoscand Adevarul si sa primeasca o viata noua m-am ridicat in picioare.
La finalul intalnirii cu fata radiind m-am intalnit cu Toma ce avea lacrimi de fericire pe fata ... Rugaciunile lui isi gasisera raspunsul.
L-am gasit pe Isus cand navigam in oceanul singuratatii si al disperarii dandu-mi siguranta si a fost singurul care nu a plecat de langa mine si care e cu mine. L-am gasit pe Hristos cand eram in pragul sinuciderii si m-a coplesit cu dragostea Lui ce nu am inteles-o total si nici acum nu pot spune ca o inteleg perfect insa e singura dragoste pe care ma bazez cand ceilalti fug de mine ca dracul de tamaie. L-am gasit pe Hristos cand nimeni nu credea in mine si nu-mi dadea nici un viitor, a fost singurul ce a sadit speranta in mine, ce a crezut ca am valoare si care tot sadeste in mine fara sa isi piarda rabdarea cu mine. L-am pus la proba si El ce a promis, implineste si nu isi ia cuvantul inapoi indiferent de nebuniile mele .... nu renunt la El orice ar fi, ar veni, s-ar intampla.
La scurta vreme dupa acea seara, Toma a plecat la cel care Il astepta acasa, unde nimeni nu radea de el, unde nu ii spunea nimeni ca-i urat si prost si plictisitor ... Acum, e Acasa, e cu Isus, e la Tata.

6 comentarii:

vyky spunea...

pace ţie aducătoare de minuni!
...şi eu am avut an asemenea om ...se chema Petrică .... iar acum e acasă... ne vom reveda curând şi-i voi mulţumi din nou .
felicitări pentru articol scumpo!

elena marin-alexe spunea...

N evine randul si toti vom pleca pe rand si vom parasi pamantul, dar va veni o zi in care ne vom intalni cu toti cei ce 'au plecat'.Ne asteapta Tatal nostru drag!

Cella spunea...

da Vyky ;) ... il consider unul din ingerii ce mi-au condus pasii spre Hristos ...

Cella spunea...

elena, din ce in ce mai mult ACASA sunt mai multi din cei dragi si maturitatea isi spune cuvantul facandu-ma sa vreau si eu mai mult ACASA ... nu pentru cei dragi de acolo si pentru cel Preaiubit de acolo ;)

kis spunea...

toti am avut un moment x cand ne-am schimbat viata!
trebuie sa-l aratam pe Hristos si celo r din jurul nostru!
fi binecuvantata!

Cella spunea...

si tu Kis ;)