luni, 12 iulie 2010

dulaul cerului

Fugeam de El de zile si nopti intregi
Si am continuat sa fug chiar ani de-a randul.
Fugeam pe caile de-un intuneric labirintic
Ce-n mintea mea senintortochea; si in a lacrimilor ceata
De El am cautat sa ma ascund, si sub cascadele de veselie
Mi-am cheltuit cele mai insemnate din sperante;
Jos cu tiranicele-nnegurari de frici acumulate
In pasii, ce au urmat apoi:
iubirea Lui, desi o cunosteam de inainte,
Inca eram ranit si plin de frica.
Daca nu-l am pe El, nimic nu am.

Si tot ce ti-am rapit nu ti-am luat decat
Sa-ti  fac un bine mult mai mare
Pe care insa-n ale Mele brate sa-l gasesti.
In tot ce-n mintea ta copilareasca crezi pierdut\
Am adunat acasa, pentru tine, de la inceput.
"Ridica-te, ia-Ma de mana, sa pornim!"
In dreapta mea, cascada se investe ametitor:
In toata intristarea meanu e decat
O umbr-a mainii Lui, spre mine-ntinsa alinator.
O, tu, cel mai iubit si cel mai orb, si mult prea obosit,
Eu sunt acel pe care-L cauti: M-ai gasit!
Izvorul de iubire care este-n tine
Izvoarele isi are-n Mine.

Poezia se numeste "Dulaul cerului" si a fost scrisa de Francis Thompson.

4 comentarii:

A.Dama spunea...

Parca as fi fost la Pasti in articolul asta. Nu stiu cat de justificat e...
Dar a fost bine de Pasti la cafeaua de dimineata. :)

Cella spunea...

Hristos a inviat! A.Dama ;)

denisia spunea...

Cella... nu te-am uitat.. vin, citesc şi nu mai am putere şi să scriu un coment...
sunt foarte obosită... acum vreau să dorm... deşi nu sunt un fan al somnului... mai vin

Cella spunea...

Denisia ... e ok, relax ... daca nu apari doar stii ca te trag eu de manecuta ;)
Fa-te bine repede, da?