dulaul cerului

Fugeam de El de zile si nopti intregi
Si am continuat sa fug chiar ani de-a randul.
Fugeam pe caile de-un intuneric labirintic
Ce-n mintea mea senintortochea; si in a lacrimilor ceata
De El am cautat sa ma ascund, si sub cascadele de veselie
Mi-am cheltuit cele mai insemnate din sperante;
Jos cu tiranicele-nnegurari de frici acumulate
In pasii, ce au urmat apoi:
iubirea Lui, desi o cunosteam de inainte,
Inca eram ranit si plin de frica.
Daca nu-l am pe El, nimic nu am.

Si tot ce ti-am rapit nu ti-am luat decat
Sa-ti  fac un bine mult mai mare
Pe care insa-n ale Mele brate sa-l gasesti.
In tot ce-n mintea ta copilareasca crezi pierdut\
Am adunat acasa, pentru tine, de la inceput.
"Ridica-te, ia-Ma de mana, sa pornim!"
In dreapta mea, cascada se investe ametitor:
In toata intristarea meanu e decat
O umbr-a mainii Lui, spre mine-ntinsa alinator.
O, tu, cel mai iubit si cel mai orb, si mult prea obosit,
Eu sunt acel pe care-L cauti: M-ai gasit!
Izvorul de iubire care este-n tine
Izvoarele isi are-n Mine.

Poezia se numeste "Dulaul cerului" si a fost scrisa de Francis Thompson.