Saptamana trecuta, Daniel Branzei provoca audienta sa isi folosite darurile cu care a fost inzestrata pentru a nu priva pe ceilalti de darurile primite. Am zambit aducandu-mi aminte de chinuitoarele mele intrebari referitoare la daruri, unde, cum, cand, cui sa le las folosite. Ce dar am? Ce talent? Cum pot eu sa ii slujesc pe ceilalti? Si, pana la urma ce e cu toata slujirea asta? De ce ma rog sa ii slujesc pe altii? Ei ma slujesc pe mine? Am trecut de intrebarile egoiste pentru ca am inteles ca voi sluji pe ceilalti din dragoste fata de Hristos si fata de semenii mei iar egoismul nu se impaca cu dragostea nici cat negru sub unghie.
Discutam cu fetele de la grup intrebandu-ne care ne sunt talentele care le folosim: una gateste, una administreaza bine lucrurile, uneia ii merg conexiunile bine la tehnica si butoane, una e asistenta, doctor, frizerita, profesor, invatator, croitoreasa, psiholog, ..... sunt oameni ce stiu sa incurajeze si o fac incat esti gata sa urci Everestul in secunda doi, oameni ce se roaga si ei de regula sunt cei ce sunt ignorati -ei, mare branza fac si astia, atata stiu, sa se roage. Insa, ca una care ma stiu pe lista de rugaciune a unei familii tare draga mie si a a ltor prieteni, nu pot decat sa multumesc Domnului pentru ei, pentru faptul ca stau cu mainile ridicate cerand binecuvantarea Domnului peste mine.
In urma cu vreo cativa ani, ma intorceam de la o conferinta si ceream un semn de la Domnul, stiam ce cer, ce vreau si voiam ca Domnul sa imi vorbeasca clar si specific. Aveam nevoie de o confirmare clara. In aeroport vazusem un om inalt ... parca era desirat si ma distra cat era de inalt si totusi nu se dezmembreaza. Bietul om nu a incaput in scaunul unde isi avea locul si a cerut un alt loc. A fost rugat sa se aseze in fata noastra. Am intrat in vorba cu el si la un moment dat, ca si cum celelalte fete nu ar mai fi existat, s-a uitat la mine si mi-a spus: "Da, Domnul te cheama insa tie iti e atata de frica sa Il urmezi. Nu iti mai fie frica, urmeaza-L". Totul a fost foarte scurt iar eu am ramas cu gura cascata ... as fi vrut sa mai pun intrebari insa omul meu se asezase comod sa doarma, mai erau ore bune pana ajungeam la destinatie.
Ma gandesc la Iosua ce statuse langa Moise, ii fusese ucenic si ramas singur trebuia sa cucereasca Ierihonul. Ii apare insa Domnul si bietul Iosua il intreaba: Tu cine esti? Ce vrei? Vei lupta cu noi? Esti de-a nostru? Esti dintre vrajmasi? Esti iscoada? Cine esti de fapt? Iosua 5: 13 - 15. Cand vine Domnul si vorbeste incep sa pun la indoiala identitatea Lui, vorbele, prezenta, ceea ce spune, ceea ce aud ... la fel ca Iosua. Capetenia Ostirii Domnului venise in persoana sa il ajute pe Iosua si la fel face cu mine.
Capetenia Ostorii Domnului vine langa mine cand imi tremura maduva in mine de teama insa nu il recunosc si incep sa ii turui intrebari, sa pun la indoiala ce imi spune ... la ce ma pune sa fac ...
Am fost aleasa pentru o lucrare. O fac? De ce nu? Mai am multe intrebari sa pun? Cat o sa mai stau in "somaj"? De ce nu imi pun darul la bataie? Din egoism? Din lene? Din ce motive? De ce nu las Duhul lui Dumnezeu sa lucreze in mine? ....
Am fost aleasa!
2 comentarii:
Da...am atateaaaa intrebari pe care le pun dar la care primesc diverse raspunsuri....Si atunci iar ma intreb care are dreptate si cum sa fac sa nu gresesc. Pana la urma eu cred ca D-zeu iti pune in sulflet raspunsul corect, dar cel rau umbla la "logica" si rastoarna tot....P.S. Cand ai timp de o prajitura buna da-mi un beep.
In slujire, este important sa intelegi mai intai si apoi sa te dedici...O seara buna draga mea!
Trimiteți un comentariu