luni, 26 iulie 2010

minuni raportate

Echipa medical
Dragi prieteni si frati, in urma disctuiilor avute cu pacientii si in urma consultului efectuat, putem spune caci cu adevarat Dumnezeu lucreaza cu putere si ii multumim pt acest lucru. Va multumim pt sustinerea in rugaciune si dorim ca si in continuare sa ne ajutati si va rugam sa ne ajutati in rugaciune pentru o persoana care a suferit o arsura, pentru familia ei si un alt caz foarte grav, diagnosticat cu cancer mamar; o familie care se afla intr-o situatie dificila.
Va multumim pentru ajutor si ne rugam ca Dumnezeu sa va rasplateasca pentru tot ceea ce faceti!

Felicia Ciuculescu

De la Dental inca astept pe Dani si Cornelia Ardelean sa imi scrie o poveste insa .... ii cred ca inca nu si-au gasit timp pentru asta.

Sambata dupa amiaza am plecat cu totii la Chisinau la o conferinta nationala si apoi ne-am deconectat la o pizza si multa veselie prin oras insa nu am uitat de lucrurile administrative  ... dar "numa sa fie scurt tipul asta".
Ieri dimineata ne-am impartit in echipe si au fost vizitate: biserica baptista, penticostala, carismatica si cei de la Armata Salvarii. Eu am decis sa raman aici, la baza; adica la biserica penticostala desi nu sunt penticostala. Aveam nevoie de incurajare, aveam nevoie de liniste, .... sa ma odihnesc in Hristos. De la inceput pana la sfarsit, Domnul mi-a adus aminte cat de mult ma iubeste, cat de mult imi tanjeste inima mea sa fie iubita. Sunt in misiune sa slujesc si o fac cu pasiune si dragoste .... dar eram epuizata si aveam nevoie sa imi reincarc bateriile ce scartaiau ... Sa ma las iubita de Domnul inseamna sa Il las pe El sa imi dea odihna pentru inima, suflet si minte.
Impreuna cu un prieten foarte drag, Mircea Danciu am hotarat sa pregatim ca si surpriza pentru cina, gratar si piure ... insa cand ai cam 100 de persoane cam seamana a nunta. Mike Barac - liderul nostru, ne-a zis ca nu suntem prea intregi si sa alegem altceva ... "pe deasupra si ploua, voi nu vedeti?" I-am zis ca da, insa sa nu isi faca griji, Domnul poate scoate soarele de dupa nori ca sa ne lase sa facem gratar.
Si, l-a scos!
Mircea era sa isi dea foc un pic, a scapat numa cu genele si sprancenele parlite iar eu si alte doua persoane am redescoperit ca in situatie de criza te mobilizezi cat ai vedea cu ochii ... Nu a fost nimic grav, nici o dauna, nici o rana .... Si, pe deasupra Stefi Puraci si Andrei (nu-i stiu numele) au venit sa ma ajute sa facem gratarul ... Vecinii bisericii cred ca au salivat, nu gluma ...
Dupa cina, am plecat in piata unde era organizat concertul cu Evgheni Guduhin, Pocaitii, Chris si in debut, Elena si Elena. Nu sunt fan hip hop (poate si pentru ca am ... inaintat in varsta) insa zilele astea i-am cunoscut pe baietii de la Pocaitii, ca au tot stat cu noi aici la baza  ... sunt timizi la inceput si nu asa vorbareti insa ... am reusit sa vad dincolo de timiditate niste oameni atata de faini, simpli. Catalin a povestit despre o perioada mai grea din viata lui, perioada cand folosea si apoi si vindea droguri; avea nevoie de bani si pentru ca sa ii aibe ... fura. A ajuns la o biserica, langa Bucuresti, in Fundeni si acolo a inteles cat de iubit e .... deja planuise sa se sinucida si ... incerca sa isi duca planul la indeplinire insa Dumnezeu a ales sa i se descopere si sa il salveze.
A spus povestea asta de pe scena, in Piata din Ungheni ... fara sa cizelele informatiile pe care le va spune, fara sa gandeasca ca oamenii pot folosi aceste informatii si sa il tranteasca de sa se vada ... insa vad in el un om schimbat, un om ce a gustat iadul din plin si care pune semne informative pe drumul celor ce cu viteza se grabesc spre sinucidere, droguri, furturi, pacate, ... spre iad. "Mai e o cale ... du-te la Isus!".
Stiam ca va veni si Evgheni Guduhin.  ... am vazut un clip cu el insa nu stiam ca sunt de fapt trei barbati ... care numa cool nu arata ... efectiv nu ramai locului cand ii vezi si cand mintea mea ce nu e asa de agera in a folosi limbile straine e la lucru ... combinatia e jale.  Numai ca au inceput sa cante barbatii astia si m-am uitat (cam plictistita) in jur si vad oameni cu lacrimi in ochi, oameni ce au devenit dintr-o data seriosi. Wow, oare ce zice nenea asta? M-am dus langa o familie si domnul a fost amabil sa imi traduca versurile si ceea ce spunea Evgheni ... atunci m-am prins si eu ca de fapt versurile cantecelor lor erau foarte frumoase si profunde.
In Romania am auzit vorba "esti urat ca limba rusa" numai ca de sapte ani de cand tot vin in Moldova am inceput sa vad ca limba rusa e una putin spus melodioasa si atunci cand Evgheni si baietii lui s-au apucat de cantat .... apoi sa ii tot asculti. Imbracati simplu .... de o simplitate de invidiat .... Am luat camera photo de la Filu Tifrea (o camera profesionista) si m-am dus sa le fac fotografii ... numai prin semne le-am explicat ca vreau sa le fac o fotografie, mi-au zambit si s-au asezat frumos ...
Unul din domnii ce canta cu Evgheni Guduhin m-a lasat fara cuvinte .... canta la chitara electrica si am vazut destui barbati cantand putin spus bine la ele insa omul asta ..... merita nota 20. Pe langa profesionalism, avea si o voce faina. La final, am rugat pe Laurentiu (cameramanul nostru) sa mearga cu mine ca si traducator, ca sa vorbesc cu ei. Nu s-au uitat de sus la mine, nu m-au ironizat ... mi-au spus "in seara asta nu am fost in cea mai buna forma .... efectiv vocea ne-a facut probleme la toti insa daca a fost bine si daca oamenii au prins mesajul e pentru ca Dumnezeu ne foloseste cand noi suntem in forma mai putin buna." I-am laudat pentru profesionalism, pentru modestie si m-au uimit din nou. "Suntem oameni noi, suntem cetateni ai cerului, suntem ceea ce suntem pentru ca Hristos ne-a schimbat si a Lui este meritul pentru ceea ce suntem". Fara galoane, fara aere de vedete, fara ifose ... oameni transformati .... oameni minunati ...
Cand ne-am intors din Chisinau, am reusit sa vorbesc cu Gheorghe Mocan, pastorul bisericii unde suntem cazati despre oamenii pe care i-am intalnit de-a lungul timpului aici. In mod special m-a interesat un baiat cu care am lucrat in iarna 2009 la bucatarie (bucatar de meserie). Djahonghir e din Usbekinstan si visul lui era sa ajunga in Germania. Musulman pana in maduva oaselor, cred ca a facut si ceva sport de performanta dupa cum arata. A reusit sa ajunga pana la granita cu Romania dar a fost prins si pentru un an si ceva a stat in puscarie aici in Moldova ... sechelele se vedeau cu ochiul liber pentru ca durerile de stomac erau cumplite.
Djahonghir s-a chinuit sa ma invete ceva rusa si uzbeca iar pentru perioada cat am lucrat impreuna chiar am reusit sa comunic cu el .... Noi am plecat acasa iar la cateva luni a plecat si el inapoi in Uzbekistan. Am tot intrebat de el insa efectiv parca i se pierduse urma. Numai ca Gheorghe salvase numarul lui de telefon de acasa si l-a sunat. A raspuns chiar el. Era acasa. Intre timp fusese in Moscova si pentru ca puscaria il slabise enorm, a prins si frigul din Rusia punandu-l in pat intr-o forma grava. Am inteles ca a stat mult in spital insa acum e bine. Intre timp, acasa la el a cunoscut o fata cu care s-a si casatorit.
Avea emotii pentru intoarcerea acasa. In puscarie se intalnise cu Isus si devenise crestin ... ce-o sa ii spuna ai lui parinti care il crescusera musulman? Il putea astepta moartea. Numai ca le-a spus parintilor de decizia lui, de faptul ca Hristos l-a schimbat si familia nu l-a ucis .... e viu ... i s-a facut chiar si nunta.
Fiecare viseaza o viata buna, o viata fara griji .... mi-am dorit sa plec si eu multa vreme insa tot in Romania sunt si daca am vrut sa ajung in occident si apoi in tara tuturor posibilitatilor, se pare ca Domnul ma vrea in Romania care are si ea titlul de tara tuturor posibilitatilor si vrea sa ma foloseasca in Orient si nu in Occident.
Aseara, in piata erau oameni din Ucraina, Romania, Moldova, Statele Unite ale Americii si ... cine stie din ce tari mai erau oamenii, insa armoniile inaltate pentru Dumnezeu au adus inimile noastre in inchinare, la unison. Bucuria efectiv a tasnit din inimile noastre facandu-ne radiosi, stralucitori, frumosi .... oboseala disparand ca prin farmec.
Ascult povesti ... povesti de mi se rupe inima ... parinti ce isi bat copiii crut de tot, parinti ce isi abandoneaza copiii pe unde pot, femei batute cum nu iti poti inchipui, .... urmari ale drogurilor, betiilor, desfranarilor .... le acumulez si o sa le scriu .... cand am timp ....
Chris a fost cu o echipa in penitenciar vineri si mi-a zis "nu pot sa iti spun acum multe .... sunt atat de impresionat de ceea ce am vazut si auzit ... lasa-mi un pic de timp ..." Nu am de ales si ii las, nu prea mult.
Pocaitii au plecat dimineata acasa si mi-au promis ca imi vor scrie despre experienta MT10 ca sa pot posta pe blog. Nu cred ca au ajuns inca acasa ... asa ca, mai astept.
Inca lupt cu obiceiul meu prost de a judeca de la prima vedere, lupt cu mine, cu ideile mele istete si ... ma bucur de oamenii atat de faini ce au raspuns chemarii de a da din timpul, banii, energia, pasiunea lor pentru a-i sluji pe altii cu dragoste.
Incerc sa dresez tantarii sa nu ma mai piste atata ... mainile imi arata ca atunci cand am avut varsat de vant - in forma grava .... mi se face rau numai cat ma uit la ele  .... Numai ca tantarii astia n-au nici o jena, nu le pasa de spray-urile ce ar trebui sa ii tina departe, de haine .... de pastilele concepute sa ii ucida ...
Am vrut sa pun si niste fotografii insa ... efectiv nu am avut acum cum... dar le voi posta.
Avem nevoie de rugaciune, avem nevoie de oameni care sa stea la spartura pentru noi, care sa ne tina spatele in timp ce noi slujim, avem nevoie de dragostea voastra. Multumitm celor ce se roaga ca mi-o spun sau nu ... dar asa sunteti parte a MT10, sunteti coechipierii nostri.
Inca  nu am fotografii iar cei de la media azi ne-au comunicat sa nu ii stresam ca au mult de lucru cu materialele deja acumulate ... nu vreau sa ii stresez inca ....
Cam atat deocamdata. Ma duc sa imi caut coechipierul care in seara asta pregateste o surpriza pentru misionari. In dupa amiaza asta eu numai il ajut ... si ma duc sa o fac ca ma lasa sa dorm cand e linste pe aici si am reusit sa prind vreo 20 de minute.

3 comentarii:

The sinner spunea...

Cam asa e la Medugorje , in Bosnia-Hertegovina , dar la o scara de n ori mai mare , pe tot parcursul anului ; sute de convertiri din intreaga lume , de aproape 30 de ani incoace ...
Va doresc sa aduceti multe suflete la Isus .

Cella spunea...

The sinner, nu suntem multi insa cred ca avem inima mare si cred ca Domnul a pus pasiune si dragoste in inimile noastre si ne-a orientat aici ...
Si noi ne dorim oameni schimbati ... dar asta nu depinde de noi. Noi trebuie sa imprastiem dragostea si sa spunem cine o pune in mod constant in noi ...
Har sa toarne Domnul peste voi in Medugorje;)

Anikó spunea...

Domnul sa va dea putere si intelepciune ca sa puteti continua lucrarea care vi-sa incredintat.Harul Domnului sa fie peste voi.