Templul din punct de vedere modern nu era un monstru de cladire, nu se remarca prin marime ci prin frumusete. Apoi am mai descoperit ceva la care pana acum efectiv nu m-am gandit. Templul nu era ca un muzeu unde sa platesti o taxa ca sa il vizitezi. Nu era nici o biserica unde incap un numar mai mic sau mai mare de persoane ce vin ca sa se inchine. Dincolo de holuri si camerele de depozitare a diverselor obiecte si a visteriei templului avea locul sfant si cel preasfant. In locul sfant intrau preotii dupa ce respectau tot ritualul insa in cel preasfant intra marele preot si nu oricand ii tuna lui ci o singura data pe an. Adica toata constructia asta in care nu s-a tinut cont de greutatea aurului, argintului, bronzului, lemnului era folosita atat de putin?
In perimetrul templului nu se organizau petreceri, baluri, jocuri ... Nu era un loc de distractie. Nu veneai aici in pelerinaj. Curtea templului era aranjata in asa fel incat fiecare semintie avea locul ei stabilit iar tu ca evreu iti stiai bine radacinile deci nu te duceai unde iti tuna tie ci aveai un loc precis unde trebuia sa iti aduci jertfa. Acolo in curte, preotii trebuiau sa stie ce fel de jertfa aduci, sa respecte ritualul fara nici o abatere. Din carnea animalului adus de tine isi putea lua si el o bucata insa nu o lua si te lasa cu ochii in soare ca sa mearga el sa isi faca o frigaruie. Pentru ca nu am asistat niciodata la o jerfta si nu inteleg pe deplin importanta acesteia asa cum o facea evreul acelei vremi imi e greu sa ma identific cu ei. Pentru mine a murit Yahwe (Isus), El este jerfta perfecta. Prin sangele Lui o data pentru totdeauna am capatat iertarea. In vechime insa nu era asa. Trebuia anual sa iti duci familia la Templu, sa aduci jerfte pentru pacatele tale si ale familiei tale, sa vada pruncii tai cum le moare iedutul, mielultul cu care s-au fugarit pe dealuri ... pentru pacatele lor si ale familiei tale. Nu faceai asta rapid ca pleca trenul sau avionul. Iti luai timp sa stai la rand, sa vina preotul sa iti taie animalul sau animalele, sa fie respectat ritualul ....
Si toata povestea asta a jertfei se intampla in curtea templului ... iar preotul avea la indemana un vas cu apa si mereu si mereu trebuia sa aibe toate ustensilele curat, el insusi trebuia sa se spele ca sa fie curat.
Contrar obiceiurilor vremii, templul nu este asezat in mijlocul cetatii, nu este construit in harmalaie, nu e gigantic, nu e loc de prostitutie, afaceri, nu intra in el oricine, oricand, oricum, are scari exterioare, camere, holuri, e construit din pietre scumpe, dure, placat cu lemn cu textura frumoasa, aurit ... Are ferestre inguste insa asta nu ca nu ar fi avut sticla indeajuns ci ca behaitul animalelor si galagia multimii sa fie cat mai putin auzit in locul sfant si cel preasfant ... Templul asta are o terasa exterioara si incerc sa imi inchipui cum era sculptata si decorata. Cumva am crezut ca noi, oamenii moderni am inventat ghivecele agatatoare insa le gasesc enumerate aici la templu .... Nu orice floare o gaseai acolo ci numai cele care erau mereu deschise larg ...
Maretia, frumusetea, somptuozitatea unui templu spunea multe despre zeul caruia ii era construit. Acest templu zidit de Solomon dupa planurile lasate de David intrece orice imaginatie si efectiv nici macar Solomon nu mai tine contabilitatea cheltuielilor. Insa poporul putea vedea putin din maretia Lui Yahwe in aceasta casa ridicata Numelui Lui. Aurul, argintul sunt materialele folosite la templu, materiale ce trebuie arse in foc ca sa fie curatate. Asta nu inseamna ca erau parlite, trecute prin foc. Nu, e un proces de purificare, fierbere la o anumita temperatura ... una ridicata tare, apoi strecurat ca mizeria, impuritatile sa nu ramana in aur sau argint si turnat in forma stabilita dinainte. Numai ca ... se mai foloseste un material care nu e nici aur, nici argint si care nu e pur. Ce cauta acesta in templu langa celelalte care semnifica curatia, puritatea ... asa cum e Dumnezeu. Cum se poate ca Solomon sa fi folosit bronz si inca din belsug ... Bronzul e un aliaj plin de impuritati ...
Dar, desi Solomon nu stia asta, o stiu eu. Dumnezeu nu ma da deoparte pe mine, plina de impuritati, murdarii, pacate. Ma curata, asa cum stie El, ma trece prin diverse procese de purificare, modelare, frangere si cum la El nimic nu e imposibil ma face curata prin sangele Lui Isus.
Au durat 7 ani pana s-a terminat constructia templului, a acestei bijuterii antice si care e greu de depistat acum unde anume a fost situat. Templul a avut ca scop aducerea oamenilor in prezenta Lui Dumnezeu ca sa se inchine ... si la 487 de ani de la iesirea din Egypt de pe vremea faraonului Ramses II scopul Lui Dumnezeu se implineste. Poporul trebuia sa iasa din Egypt ca sa aduca in Tara Promisa jertfe si sa se inchine Lui Dumnezeu. Ca promisiunea sa se implineasca au trebuit sa treaca 487 de ani ... dar, s-a implinit.
Pe vremea Lui Isus, al doilea templu era monument istoric, motiv de mandrie nationala. Cand ucenicii se lauda cu el, Isus Il vede ruine spre socul ucenicilor insa o parte dintre ei traiesc sa vada acest eveniment. Sangele Lui Yahwe (Isus) ma transforma in templu. Asta nu inseamna ca-s construita din pietre si ca am curte interioara, exterioara, colonade, mare pe 12 boi, preoti care sa aduca jertfe. Acolo in templul fizic era chemat Numele Domnului si poporul Il ruga pe Dumnezeu sa coboare intre ei. Duhul Sfant face asta in si cu mine. Am devenit un templu viu, o purtatoare de Dumnezeu ... nu sunt frumoasa, bogata, ornamentata ... in nici un caz nu sunt perla antichitatii sau modernitatii insa valoare nu mi-o da exteriorul ci Cel ce e in mine. Si, in mine e Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu