luni, 22 august 2011

ascultare si neascultare ...

In timp ce regele Ieroboam isi uitase radacinile, pozitia, autoritatea, credintele, Dumnezeul si se credea mare preot arzand tamaie langa altar, altar inchinat unul idol, apare un om al Lui Dumnezeu si incepe sa vorbeasca cu altarul. Numai incercand sa imi inchipui scena, totul pare foarte comic. Banuiesc ca in ritualurile astea era un soi de piosenie, reverenta ... anumite momente erau cu liniste. Apare omul asta si incepe sa strige la altar: „Altarule, altarule! Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că se va naşte un fiu casei lui David, al cărui nume va fi Iosia. El îi va înjunghia deasupra ta pe preoţii înălţimilor care aduc jertfe aici şi oseminte omeneşti se vor arde pe tine!» El a dat un semn în aceeaşi zi, spunând: „Acesta este semnul pe care Domnul l-a dat: altarul se va despica, iar cenuşa din el se va împrăştia.“

Lui Ieroboam ii ies ochii din orbite de nervi. Intinde furios mana peste altar ordonand ca intrusul sa fie prins, arestat, inchis. Numai ca multimea adunata acolo are parte de un nou soc. Mana intinsa peste altar este vazuta uscata ... venele disparusera ca prin farmec, carnea devenise amintire, mai mult de atat, a ramas in pozitia in care Ieroboam ordonase. Daca fusese un pic de rumoare, acum nu se auzea nici musca ... Wow, voiau sa vada tot, sa auda tot. Asa ceva nu mai vazusera ...

Numai ca de Ieroboam nu se prinde nimic din ce se intampla. Il roaga pe omul Lui Dumnezeu sa se roage Lui Dumnezeu ca sa ii fie mana vindecata. Si, mana i se vindeca. Ieroboam insa nu realizeaza ca mana lui de rege nu are nici o putere pe langa Mana Regelui Suprem, a Lui Dumnezeu. Si, ma gandesc ca poate i-o fi venit un pic macar mintea la cap si o fi invatat ceva totusi. Insa, cu mana vindecata vrea sa il invite pe omul Lui Dumnezeu acasa la el, la masa, sa ii dea si un dar. Vrea sa il compromita in fata oamenilor pe omul Lui Dumnezeu. Poate impaca cumva sistemele religioase in care era, poate ca multimea va vedea ca ideea lui de ecumenism era buna.

Omul il refuza, ii spune de ce si pleaca din Betel. Isi duce la capat misiunea si conform planului, pleaca pe un alt drum.

In Betel insa locuia un profet batran, ai carui fii fusesera participanti la spectacolul din palatul lui Ieroboam. Vin acasa entuziasmati si spun ca s-a daramat altarul, sa mana lui Ieroboam s-a uscat, ca apoi a fost vindecata. Ce spectacol! Pe tata il intereseaza unde e omul, pe unde a plecat. Isi roaga baietii sa ii puna saua pe magar si pleaca sa se intalneasca cu omul Lui Dumnezeu.

Acesta nu ajunsese foarte departe, se odihnea sub un stejar (loc amenajat intr-o statie sau popas pentru calatori). Il roaga sa vina la el acasa. Omul ii spune aceleasi cuvinte ca si lui Ieroboam si ii refuza invitatia. Numai ca profetul il minte spunandu-i ca un inger i-a spus sa vina la el. Efectiv nu pot sa pricep de ce si-a schimbat atitudinea acest om al Lui Dumnezeu din Iuda cand i-a spus ca un inger i s-a aratat batranului. De ce se intoarce in casa lui? Nu stia ca Dumnezeu nu isi schimba planurile? Nu stia ca ce incepe duce la bun sfarsit?

Profetul nu avea in casa lui un fel restaurant fast-food. Ca sa asezi pe cineva la masa si ceea ce ii dai sa fie proaspat, atunci trebuia gatit. Ca sa tai un animal, sa-l jupesti, portionezi, speli, gatesti iti ia ceva vreme. Chiar si miel de ar fi fost, tot ii trebuiau vreo doua sau trei ore. Mereu ma confrunt cu ideea in care cred ca erau cam talibani si salbatici si nu conta cum mancau insa ... vreau sa nu uit ca nu e asa deloc. Totul era cu un ritual, nu puteai manca oricum, nu puteai face totul oricum.
Batranul, de care nu imi place pentru ca e mincinos, se pare ca nu Il abandonase total pe Yahwe. Insa se lasase sedus de amestecul religios adus de Ieroboam. Baietii lui fusesera la templu lui Ieroboam sa se inchine unui bou ... in timp ce el inca se credea profetul Domnului ...

Erau asezati la masa, banuiesc ca povesteau ei acolo ca de la profet la profet cand "Domnul i-a vorbit profetului care-l adusese înapoi şi el a strigat împotriva omului lui Dumnezeu care venise din Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul«Pentru că nu L-ai ascultat pe Domnul şi nu ai păzit porunca pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-a dat-oci te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul despre care îţi poruncise să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, trupul tău nu va fi înmormântat în mormântul părinţilor tăi.» 

Dar nu e corect! De ce nu e pedepsit acest batran? De ce trebuie sa suporte consecintele cel caruia ii tremurase maduva in palatul lui Ieroboam? Insa, cui i se poruncise sa se duca, sa spuna, sa plece, sa nu manance, sa nu bea, sa se intoarca pe alt durm? Omului din Iuda. Ma tot intreb ce a fost in mintea lui dupa ce l-a auzit pe batran spunandu-i cuvantul din partea Domnului? De ce nu s-a ridicat imediat sa plece? I-a mai ars de mancare? De ce nu isi cere iertare de la Dumnezeu? De ce nu il ia la zor pe batran? Uoooof ... cate de ce-uri ...

Pleaca din Betel calare pe magar acest om din Iuda. Drumul din Betel pe care a plecat omul Lui Dumnezeu se pare ca era spre Samaria. Acest drum trecea printr-o padure in care misunau animale salbatice (2 Imparati 2:24). Ma tot intrebam din ce gradina zoologica sau rezervatie naturala a scapat acel leu. Insa uitam ca actiunea nu se petrece in Romania, in 2011 ci cu vreo 3000 de ani in urma.

Scena urmatoare e si mai ciudata. Leul il omoara pe omul Lui Dumnezeu, nu il sfasie, nu il mananca. Ba mai mult, se aseaza langa magar (banuiesc ca asta era mort de frica) si amandoi il pazesc pe cel mort. Si ca scena sa fie si mai si, trecatorii nu sunt atacati de leul ce acum era pe post de bodyguard si nici magarul nu o rupe de fuga.

Ajunge vestea la profetul batran, acesta realizeaza ca Dumnezeu vorbise prin omul din Iuda, ca ceea ce fusese vestit era adevarat, le spune fiilor sai ca ceea ce fusese vestit era adevarat, veridic, ca se va intampla. Il ingoapa pe omul din Iuda in mormantul lui cu fast, ceea ce indica importanta celui decedat.

Se termina trist capitolul 13 din 1 Imparati. Ieroboam parca e amnezic, mana uscata, vindecata, altar daramat, cenusa imprastiata  ... totul pe pielea lui, sub ochii lui si nimic nu se prinde de el. Batranul profet vede sub ochii lui ca omul pe care il ingroapa fusese judecat de Dumnezeu pentru neascultare insa ... nu isi ia ca aplicatie personala ascultarea. Le spune baietilor sa nu uite de acest om al Lui Dumnezeu din Iuda, sa nu uite ce fusese vestit. Si atat.

Cand Dumnezeu imi spune mie ceva si vine o alta persoana sa imi spuna ca i s-a aratat un inger sau ca i-aspus Domnul ceva pentru mine, ce fac? Cand aud ca cuiva i-a spus Domnul ceva incerc sa il "convertesc" la ideile mele ce-s un amestec de convingeri?
Templul regelui Ieroboam I http://www.flickr.com/photos/brianmbc/5540304847/sizes/l/in/photostream/

2 comentarii:

Livius spunea...

1 Samuel 15:22-23 : Ascultarea face mai mult decat jertfele, si pazirea cuvantului Sau face mai mult decat grasimea berbecilor.
Caci neascultarea este tot atat de vinovata ca ghicirea... Fiindca ai lepadat cuvantul Domnului, te leapada si El ca...
Nu este un lucru rau, atunci cand l-ai savarsit din nestiinta, dar nu ai nici o scuza daca l-ai savarsit dupa ce ai fost instruit asupra consecintelor. Ori instructia (cunostinta) respectiva venea direct de la Dumnezeu.

Prorocul din Iuda, era intr-o misiune speciala, era un ambasador al lui Dumnezeu in fata lui Ieroboam. A savarsit doua greseli. Una ca dupa rostirea prorociei trebuia sa plece imediat, asa cum i s-a spus. Era scutit de a o savarsi pe a doua, adica, sa-si desconspire misiunea. Daca isi tinea secretul, scapa cu viata, daca totusi s-a desconspirat, trebuia sa respecte instructiunile primite de la Dumnezeu, care in final il conduc la neascultare.
Este importanta ascultarea?
Uita-te la Domnul Isus despre care Biblia spune ca... "a fost ascultator pana la moarte..." Filipeni 2:8

cella spunea...

Versetul asta imi tot vine in minte: Deuteronom 10:12-13. “Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, să păzeşti poruncile Domnului şi legile Lui pe care ţi le dau astăzi, ca sa fii fericit?”