luni, 29 iulie 2013

Nu am vazut aripile nici unuia dintre ingeri!

Ziua de 28 iulie 2013 va fi pentru mine ca o noua zi de nastere, o zi in care viata mi-a fost redata. Pentru o fractiune de secunda am gandit: S-a terminat!
Insa ... nu a fost asa!
Sunt vie!
Sunt inca pe pamant!

De cateva zile citesc, recitesc si meditez la textul din Isaia 45:1-7. "2 Eu Însumi voi merge înaintea ta şi voi netezi munţii; voi sparge uşile de bronz şi voi tăia barele de fier; 3 îţi voi da vistieriile întunericului, bogăţii ascunse în locuri tainice, ca să ştii că Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, Care te chem pe nume.
4 De dragul robului Meu Iacov, al alesului Meu Israel, te chem pe nume, îţi dau un nume de onoare, deşi tu nu Mă cunoşti.
5 Eu sunt DOMNUL, nu este altul; în afară de Mine nu există un alt Dumnezeu! Te voi încinge, deşi tu nu Mă cunoşti, 6 pentru ca oamenii să cunoască, de la răsăritul soarelui şi până la apus, că nu există un altul în afară de Mine; Eu sunt DOMNUL, nu este altul!
7 Eu întocmesc lumina şi creez întunericul; Eu aduc bunăstarea şi tot eu creez dezastrul; Eu, DOMNUL, fac toate aceste lucruri!"

Eu sunt Domnul! 
Eu, Domnul, ... 
Eu sunt Domnul!

Nu stiu de ce inca mai sunt in viata! 
Nu stiu de ce Tata si-a trimis ingerii sa intoarca lucrurile in favoarea vietii noastre. 
Nu am vazut aripile nici unuia dintre ingeri, nu le-am auzit aripile falfaind in jurul meu insa am vazut efectele aparitiei lor. 
Am vazut ingerii prieteni si frati, ingerii cu chip de om care au aparut si care s-au bucurat vazandu-ne in viata!

Cred ca inca din momentul aparitiei mele pe lume, Domnul a trebuit sa aleaga mai multi ingeri, dintre cei mai vigilenti, pentru a-mi asigura protectia si viata. N-au avut de ales si au trebuit sa coboare ca sa stea cu mine in fantana din curtea bunicilor, sa imi amortizeze caderile de pe casa sau cand varful unui cires a refuzat sa se mai lase leganat si s-a rupt aruncandu-ma intr-unul din stalpii de langa el lasandu-ma agatata in el, coloana vertebrala efectiv mulandu-se pe langa el. Au trebuit sa o alerge pe mama cand inca nu mergeam dar ma descurcam sa deschid usile si sa cotrobai peste tot pentru ca tocmai incercam sa ma infrupt dintr-o cutie cu soda caustica ce fusese dosita de mine. M-au scos din vartejul creat de un trailer in viteza. Imi amintesc cum am fost luata de guler si trasa inapoi de pe trecerea de pietoni si pusa pe trotuar iar in secunda doi sa vad un camion mare trecand cu o viteza ametitoare prin fata mea ... camion care nu stiu de unde a aparut pentru ca eu ma asigurasem.

Ca si David, pot sa spun ca viata mea este scumpa inaintea Domnului. Isaia ma invata ca tot ce se intampla este in controlul Domnului, El m-a creat, El mi-a dat viata si sunt in mana Lui, ca El aduce bunastarea si dezastrul, ca El stie trecutul, prezentul si viitorul meu, ca are un plan cu mine. 

Daca inca mai sunt aici inseamna ca nu mi-am sfarsit alergarea pe acest pamant, ca Tata mai are de lucru in mine si cu mine. Am primit o alta sansa de a trai! Si, am decis sa traiesc. Astept raspunsuri de la Tata. Unde ma vrea? Cum ma vrea? Ce sa fac? Pana una alta insa ma bucur si ii multumesc pentru ca e in control, tine in mana Sa viata mea, a noastra si pentru ca suntem pretiosi in ochii Lui!

6 comentarii:

Lumi Luca spunea...

Frumos, incurajator!Multumesc!

cella spunea...

Cu placere Luminita!

Melania spunea...

De n-ar fi Domnul ajutorul nostru...

cella spunea...

Tot am in minte melodia: Sunt o mana de tarana!

De n-ar fi Domnul de partea mea, as fi acum o mana de tarana ;) cu forma ;))

A.Dama spunea...

E bine si daca n-ai vazut ingerii, fiindca ai vazut efectul prezentei si job-ului facut de ei!
Doamne, fii laudat!

cella spunea...

Au facut o treaba buna cu noi!
Da, toata lauda o merita Domnul!