amintiri cu sfinti - editie proprie - Daniel Bora

In anul 2004 am participat pentru prima ora la o misiune in Republica Moldova. Stiam ca o sa fac foame (si asta pentru ca sunt mofturoasa), ca e posibil sa ma intorc cu paduchi (asa ca am fost la coafor inainte de a pleca), o vreme o sa avem apa sulfuroasa pentru spalat, n-o sa fim cazati la un hotel de 5 stele. Am vazut stelele insa pe cand ne leganam cu paturile din fier a caror plasa se lasa ca la hamac.

Eram tineri din mai multe tari, cu unii am legat prietenii, cu unii am fost ca pisica cu cainele. Acolo, l-am cunoscut pe Daniel Bora. Ma exaspera simpla lui prezenta, sictirul care parca il inconjura, vorbea repede asa ca nu intelegeam mai nimic si ma simteam ca o proasta. Il evitam pe cat posibil.

Ne-am intalnit si in urmatoarele misiuni. Acum insa ii raspundeam cu sictir la sictir si numai asa o tineam orice ar fi intrebat. Un prieten comun m-a rugat sa incerc sa imi mai inghit limba si sa le dau oamenilor o sansa. Da ce, el credea ca e usor?

Prieteniile din acea misiune dureaza si azi. Una din fetele pe care am cunoscut-o atunci s-a casatorit si impreuna cu sotul ei au plecat in Koreea de Sud. In 2007, undeva prin vara, ma intreaba daca nu vreau sa particip la o conferinta de o saptamana cu femeile / fetele lider. Mi-a placut ideea asa ca am intrebat-o unde va avea loc conferinta. Raspunsul ei m-a facut sa raman cu gura cascata: Seul,  Koreea de Sud. I-am spus ca nu am bani sa ajung acolo in viata asta asa ca sa isi caute alta fata.

Din punct de vedere spiritual, ma simteam sufocata de mine, de starea mea ... cu disperare ceream Domnului schimbare, II ceream sa intervina in viata mea si sa faca ceva. Cu dorinta asta in inima am plecat la Seul. Acolo au fost provocari peste provocari, am experimentat rugaciuni ascultate, am ascultat povesti cu minuni insa si povesti de ti se facea parul maciuca. Si, rugaciunea mea a fost ascultata. Schimbarea a inceput si sunt in proces de schimbare ...

Cristi si Ica Rata au stat mai tot timpul cu noi. Cristi ma tot intreba cum ma simt, daca sunt ok. Intr-o zi l-am intrebat ce ma tot intreaba atata pentru ca am acelasi raspuns: E foarte bine si sunt foarte bine! Mi-a spus atunci ca Bora il intreaba cum sunt, cum ma simt, daca e totul ok. M-am uitat la Cristi si l-am intrebat: Ce treaba are Bora? Ce il intereseaza pe el cum imi e mie in Koreea? Cristi nu mi-a dat prea multe explicatii asa ca mi-am inghitit replicile si apoi ... era prea frumos acolo ca sa imi ocup mintea cu unii si altii.

In decembrie 2007, eram in nou in misiune si de data asta Bora m-a intrebat cum a fost, ce am invatat acolo, se bucura ca am fost la conferinta. Ma uitam la el si ma intrebam daca e ok. De unde stia el de conferinta? Care era treaba lui? Poate ii povestise Cristi si Ica despre ea ... Insa mi-am zis ca nu se merita sa imi bat capul prea mult.

Insa am descoperit intr-o zi ca Bora e un om fain, e sensibil dincolo de atitudinea zeflemitoare pe care o afiseaza. Impreuna cu George Puraci am stat la povesti o zi intreaga pe cand ma aflam intr-o perioada mai grea pentru sufletul meu. Atunci am avut curajul sa spunem ce ne enerveaza, ce ne scoate din sarite de sarim asa unii la altii ca pisica cu cainele. De atunci am dat la pace.

Intr-o alta misiune (cred ca 2010 si ultima pentru mine), Bora imi zice: "Auzi tu Cera, tu imi esti datoare cu un multumesc.". Ceeee? Tie? Dar de unde pana unde? Ce mi-ai facut tu mie de trebuie sa iti spun multumesc?

Mi-a explicat ca atunci cand se facea echipa din Romania care sa participe la conferinta, Cristi Rata l-a intrebat pe Bora pe cine recomanda si el m-a recomandat pe mine. Asa am ajuns eu acolo. Explicatia m-a lasat masca. Habar nu am daca am mai bolborosit ceva sau nu.

Pentru mine conferinta aceea a fost un punct de plecare pentru schimbare, schimbare din punct de vedere spiritual. Imediat dupa ce tata a murit, canalele mele lacrimare parca ar fi secat si efectiv nu iesea nici o lacrima din ochi. Acolo insa curgeau de numa. Urmaream sa ma inscriu la seminariile unde nu mergeau fetele din Romania ca sa pot plange in voie ... L-am descoperit pe Dumnezeu ca fiind iubitor, aproape, caruia ii pasa, care ma intelege, ma iubeste asa cum sunt ...

"Ba Bora", fara sa stii, ai fost unul din oamenii pe care Domnul i-a folosit la schimbarea mea. Multumesc ca mi-ai fost prieten si cand imi era greu, ca ai lasat sensibilitatea sa treaca de fatada. Multumec pentru ca ai cladit o caramida la formarea mea.

Imi doresc ca Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov sa te binecuvante cu pacea ce o da numai Christos, sa te umple cu Duhul Sau si sa te faca o binecuvantare pentru casa ta, familia ta si pentru cei pe care ai ales sa ii slujesti.