De ce m-am nascut?
De ce am parintii astia si nu ... altii?
De ce e asta mama mea si nu e alta?
De ce nu e altul tatal meu?
De ce nu am parinti mai bogati, frumosi, destepti, inalti, dintre vedete, somitati?
De ce m-am nascut aici si nu in alta parte?
De ce arat asa?
De ce am ochii astia si nu altii ce au culoarea ... vantului turbat?
De ce corpul meu are forma asta si nu am aceeasi forma ca ...?
De ce nu sunt mai inalta, scunda, slaba?
De ce a venit boala peste mine?
De ce trebuie sa am probleme?
De ce nu pot invata limbi straine cu usurinta ca si ... ?
De ce nu se invarte pamantul in jurul meu?
De ce nu am fost intrebata daca vreau sa ma nasc sau nu?
De ce nu mi s-a cerut parerea asupra numelui pe care il port?
De ce traiesc in tara asta?
De ce nu e tara asta una bogata material si noi sa traim super bine?
De ce trebuie sa vina boala si suferinta peste mine?
De ce nu m-am nascut baiat / fata?
De ce .....
Lista cu de ce-uri poate continua ...
Un personaj din Biblie pare ca e in depresie si are o sumedenie de intrebari pe care le adreseaza prietenilor lui si apoi Lui Dumnezeu. Primeste de la prietenii lui niste raspunsuri care nu il multumesc si nemultumit se intoarce catre Dumnezeu asteptand raspunsuri. Astepta raspunsuri insa se trezeste luat la intrebari.
David - favoritul meu, pune intrebari, isi plange necazul, off-ul inaintea Domnului si la unele dintre intrebari primeste raspunsuri, la unele insa nu si el pare multumit cu asta.
Isaia vine inaintea poporului si ii anunta ca neascultarea aduce robia. Le spune si cine ii va lua in robie. Apoi le mai spune ca un alt imparat ii va elibera, ii va aduce inapoi acasa si le va da bani sa construiasca casa Domnului.
Exista o problema insa. Babilonul era in floare." Cine a auzit de Persia? Cine credea ca Babilonul va cadea? Sa cada cea mai brutala, sangeroasa si groaznica domnie? Isaia esti bine cu capul? Tu gandesti ce spui draga? Suntem in Casa Domnului. Tu crezi ca cineva va avea curajul sa o darame? Tu crezi ca un netaiat imprejur va face ceva pentru poporul Domnului? Isaia tu sti cine suntem noi, ca si popor?"
Necredinta, idei fixe, preconceptii, neascultare vad la ei insa suntem rude de sange pana la cel mai mic nucleon. Cu aceeasi nesimtire si tupeu pun intrebari ce nu isi au locul. Si fac asta pentru ca nu imi inteleg rolul, nu vreau sa mi-l inteleg.
Sambata, am fost rugata sa ma rog pentru cineva. Un adolescent - tanar s-a urcat pe un vagon de tren sa faca fotografii artistice. Un copil destept care a ignorat domeniul fizic. S-a creat un arc de curent electric si e ars intr-o proportie destul de mare. Un prieten m-a intrebat: de ce a facut Dumnezeu asta? Nu s-a uitat ca e tanar, e destept, e frumusel, ... e indragostit? Chiar nu i-a pasat? L-am intrebat: Cine a urcat pe vagon? S-a trezit catapultat acolo cumva? Ai fi vrut sa il paralizeze si sa nu il lase sa urce? Ne-a lasat libertaea de a alege si de a ne suporta consecintele alegerilor. Cu ce e vinovat in povestea asta Dumnezeu? Alegem prost, ne batem in piept ca suntem stapani pe viata noastra si apoi Dumnezeu e vinovat?
Dupa ce am fost indopata cu filosofie si evolutionism pe toata perioada scolii, imi este greu sa accept ca sunt creatura si nu-s buricul pamantului. Realizez ca am pus intrebari nebune si am ridicat degetul spre cer intreband de ce? Cu ce drept? Am fost si eu intrebata? Dar, ma rog, cine sunt eu?
"9 Vai de cel ce se ceartă cu Făcătorul său, de cel care nu este decât un vas de pământ printre altele la fel! Îi va spune oare lutul olarului: ‘Ce faci?’ sau: ‘Nu i-ai pus mâini!’? 10 Vai de cel ce-i zice tatălui său: ‘Ce ai zămislit?’ sau mamei sale: ‘Ce ai adus pe lume?’» " Isaia 45:9-10
Intrebarile astea nebune arata necredinta, nestiinta ce colcaie in inima si mintea mea. In adolescenta mi-am intrebat parintii de ce mi-au pus numele asta. De ce nu sunt si eu baiat? De ce au vrut sa aibe si o fata dupa cei trei baieti? De ce nu m-au facut mai devreme? De ce ....? Si lista a fost lunga.
Prin Isaia, vad cum Domnul scoate ideile fine si de nuanta din filosofiile mele, le aduce la lumina si le trece prin filtrul Cuvantului Sau. Las ideile invatate sa colcaie mai departe sau le scot din viata mea acceptand ca Isus Christos = Yeshua HaMashiach este Creatorul universului? Accept ca El e singurul care a decis cand sa se intrupeze, sa se nasca, cand sa moara si cand sa invie? Accept ca El are toata puterea in cer si pe pamant? Ce intrebari pun? Realizez cui Ii pun intrebari? Accept ca El are un plan cu mine, cu viata mea? Vreau sa imi cunosc planul, rolul?
Alegerea imi apartine. Consecintele vin in urma alegerii.
De ce am parintii astia si nu ... altii?
De ce e asta mama mea si nu e alta?
De ce nu e altul tatal meu?
De ce nu am parinti mai bogati, frumosi, destepti, inalti, dintre vedete, somitati?
De ce m-am nascut aici si nu in alta parte?
De ce arat asa?
De ce am ochii astia si nu altii ce au culoarea ... vantului turbat?
De ce corpul meu are forma asta si nu am aceeasi forma ca ...?
De ce nu sunt mai inalta, scunda, slaba?
De ce a venit boala peste mine?
De ce trebuie sa am probleme?
De ce nu pot invata limbi straine cu usurinta ca si ... ?
De ce nu se invarte pamantul in jurul meu?
De ce nu am fost intrebata daca vreau sa ma nasc sau nu?
De ce nu mi s-a cerut parerea asupra numelui pe care il port?
De ce traiesc in tara asta?
De ce nu e tara asta una bogata material si noi sa traim super bine?
De ce trebuie sa vina boala si suferinta peste mine?
De ce nu m-am nascut baiat / fata?
De ce .....
Lista cu de ce-uri poate continua ...
Un personaj din Biblie pare ca e in depresie si are o sumedenie de intrebari pe care le adreseaza prietenilor lui si apoi Lui Dumnezeu. Primeste de la prietenii lui niste raspunsuri care nu il multumesc si nemultumit se intoarce catre Dumnezeu asteptand raspunsuri. Astepta raspunsuri insa se trezeste luat la intrebari.
David - favoritul meu, pune intrebari, isi plange necazul, off-ul inaintea Domnului si la unele dintre intrebari primeste raspunsuri, la unele insa nu si el pare multumit cu asta.
Isaia vine inaintea poporului si ii anunta ca neascultarea aduce robia. Le spune si cine ii va lua in robie. Apoi le mai spune ca un alt imparat ii va elibera, ii va aduce inapoi acasa si le va da bani sa construiasca casa Domnului.
Exista o problema insa. Babilonul era in floare." Cine a auzit de Persia? Cine credea ca Babilonul va cadea? Sa cada cea mai brutala, sangeroasa si groaznica domnie? Isaia esti bine cu capul? Tu gandesti ce spui draga? Suntem in Casa Domnului. Tu crezi ca cineva va avea curajul sa o darame? Tu crezi ca un netaiat imprejur va face ceva pentru poporul Domnului? Isaia tu sti cine suntem noi, ca si popor?"
Necredinta, idei fixe, preconceptii, neascultare vad la ei insa suntem rude de sange pana la cel mai mic nucleon. Cu aceeasi nesimtire si tupeu pun intrebari ce nu isi au locul. Si fac asta pentru ca nu imi inteleg rolul, nu vreau sa mi-l inteleg.
Sambata, am fost rugata sa ma rog pentru cineva. Un adolescent - tanar s-a urcat pe un vagon de tren sa faca fotografii artistice. Un copil destept care a ignorat domeniul fizic. S-a creat un arc de curent electric si e ars intr-o proportie destul de mare. Un prieten m-a intrebat: de ce a facut Dumnezeu asta? Nu s-a uitat ca e tanar, e destept, e frumusel, ... e indragostit? Chiar nu i-a pasat? L-am intrebat: Cine a urcat pe vagon? S-a trezit catapultat acolo cumva? Ai fi vrut sa il paralizeze si sa nu il lase sa urce? Ne-a lasat libertaea de a alege si de a ne suporta consecintele alegerilor. Cu ce e vinovat in povestea asta Dumnezeu? Alegem prost, ne batem in piept ca suntem stapani pe viata noastra si apoi Dumnezeu e vinovat?
Dupa ce am fost indopata cu filosofie si evolutionism pe toata perioada scolii, imi este greu sa accept ca sunt creatura si nu-s buricul pamantului. Realizez ca am pus intrebari nebune si am ridicat degetul spre cer intreband de ce? Cu ce drept? Am fost si eu intrebata? Dar, ma rog, cine sunt eu?
"9 Vai de cel ce se ceartă cu Făcătorul său, de cel care nu este decât un vas de pământ printre altele la fel! Îi va spune oare lutul olarului: ‘Ce faci?’ sau: ‘Nu i-ai pus mâini!’? 10 Vai de cel ce-i zice tatălui său: ‘Ce ai zămislit?’ sau mamei sale: ‘Ce ai adus pe lume?’» " Isaia 45:9-10
Intrebarile astea nebune arata necredinta, nestiinta ce colcaie in inima si mintea mea. In adolescenta mi-am intrebat parintii de ce mi-au pus numele asta. De ce nu sunt si eu baiat? De ce au vrut sa aibe si o fata dupa cei trei baieti? De ce nu m-au facut mai devreme? De ce ....? Si lista a fost lunga.
Prin Isaia, vad cum Domnul scoate ideile fine si de nuanta din filosofiile mele, le aduce la lumina si le trece prin filtrul Cuvantului Sau. Las ideile invatate sa colcaie mai departe sau le scot din viata mea acceptand ca Isus Christos = Yeshua HaMashiach este Creatorul universului? Accept ca El e singurul care a decis cand sa se intrupeze, sa se nasca, cand sa moara si cand sa invie? Accept ca El are toata puterea in cer si pe pamant? Ce intrebari pun? Realizez cui Ii pun intrebari? Accept ca El are un plan cu mine, cu viata mea? Vreau sa imi cunosc planul, rolul?
Alegerea imi apartine. Consecintele vin in urma alegerii.
Limping to Jerusalem
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu