Imi place sa pun intrebari - spre disperarea multora. Insa cele mai multe intrebari I le adresez Domnului. De la Isaia invat ca sunt intrebari care trebuie sa fie adresate si intrebari pe care nu am dreptul sa le rostesc. La scoala, si nu numai, am fost invatata ca am dreptul sa fac aia si aia si aia. Ca e dreptul meu sa pun intrebari, e dreptul meu sa aleg, e dreptul meu sa cer raspunsuri si pentru dreptul meu sa lupt pana la moarte. "E viata mea si fac ce vreau cu ea!"
Daca privesc viata din perspectiva evolutionista, adica daca sunt urmasa unei moluste explodate si apoi a unei maimute cu dor de modernizare si evolutie atunci ... imi rosteste gura ce vrea pentru ca ea emite ceea ce inima si creierul admite si framanta. Numai ca nu sunt urmasa unei moluste explodate, a unei maimute. Sunt creata dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu. El, Creatorul, adica Isus Christos = Yeshua HaMashiach a suflat duh de viata in om. El e Cel ce i-a dat viata omului si El e Cel ce spune cand viata unui om pe acest pamant se termina.
El a creat totul si nu a lasat apoi lucrurile in voia sortii. Le sustine, intretine, protejeaza, dirijeaza. Daca astazi traiesc, e pentru ca Datatorul Vietii e in control si a decis ca eu sa traiesc si azi. El e in control si nimic nu se intampla fara stirea si voia Lui. Insa imi da libertatea de a alege sa fac bine sau rau, sa iubesc sau sa urasc, sa ma autodistrug sau sa Il las sa ma reconstituie asa cum m-a creat El, sa cred in El si sa Il accept ca Domn si Mantuitor sau sa fug de El mancand pamantul.
"11 Aşa vorbeşte DOMNUL, Sfântul lui Israel şi Făcătorul lui: «Cu privire la cele viitoare, îndrăzniţi să Mă întrebaţi despre copiii Mei? Îmi veţi porunci cu privire la lucrarea mâinilor Mele?
12 Eu am făcut pământul şi am creat omul pe el; propriile Mele mâini au desfăşurat cerurile şi Eu am poruncit întregii lor oştiri.
13 Eu l-am ridicat pe Cirus, în dreptatea Mea, şi-i voi netezi toate căile. El va zidi cetatea Mea şi îi va elibera pe exilaţii Mei, nu pentru vreun preţ sau vreo răsplată, zice DOMNUL Oştirilor.»“ " Isaia 45:11-13
De mai bine de doua saptamani citesc si recitesc textul asta din Isaia si ... ma apuca o rusine teribila. Realizez ca am pus intrebari cui nu trebuia. Realizez ca nu imi intelesesem rolul, nu stiam cine sunt si cine e Dumnezeu. Vad ca filosofia ce o adoptasem ma dusese pe aratura. Am crezut ca Dumnezeu e Creator insa am tot dreptul din lume sa Il iau la intrebari. Dar tandru, bland si cu infinita rabdare, Domnul, prin Isaia, ma mustra si imi spune ca nu am acest drept. Ma provoaca sa imi reverific crezul, credintele, ideile si sa realizez ca nu am dreptul sa Il iau la intrebari cu privire la ceea ce face.
Cred ca ceea ce a vazut Domnul la poporul Israel al vremii lui Isaia era faptul ca ei nu Il cunosteau, nu stiau cine e Dumnezeul lor. Stiau povesti, traditii, obiceiuri ... insa nu Il stiau pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. Si, eu sunt bucatica taiata din ei. Sunt exact la fel ca ei. Nu mai avem idoli insa avem filosofii si idei care ne ghideaza la neascultare, nesupunere.
Necredinta mea nu Il impiedica pe Domnul sa isi duca planul la indeplinire. Neascultarea mea ma va duce in robie si-am sa mananc robie pe paine pentru ca asta am ales. Cum ar fi daca in timp ce gatesc, praful de copt din prajitura s-ar ratoi la mine si mi-ar spune ca ... are ceva de obiectat, ca ... uraste zaharul sau faina si ca nu vrea sa stea unde il pun eu? Are o idee mai buna decat a mea. Mai bine ar sta in ciorba sau ... in muraturi. Sau poate ... in zacusca. Pare comic insa asa fac si eu. Si, nu eu am inventat praful de copt, nu l-am facut eu ...
Ma pocaiesc! Imi cer iertare pentru degetul acuzator ridicat catre cer, pentru privirile incruntate si pline de ura aruncate pe sub sprancene pe cand Il luam la bani marunti pe Domnul. Imi cer iertare pentru ca nu mi-am stiut rolul, nu am inteles cine sunt, ce sunt, nu am vrut sa accept ca sunt o creatura si doream sa fiu stapana pe viata mea, pe tot ce se poate.
Daca privesc viata din perspectiva evolutionista, adica daca sunt urmasa unei moluste explodate si apoi a unei maimute cu dor de modernizare si evolutie atunci ... imi rosteste gura ce vrea pentru ca ea emite ceea ce inima si creierul admite si framanta. Numai ca nu sunt urmasa unei moluste explodate, a unei maimute. Sunt creata dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu. El, Creatorul, adica Isus Christos = Yeshua HaMashiach a suflat duh de viata in om. El e Cel ce i-a dat viata omului si El e Cel ce spune cand viata unui om pe acest pamant se termina.
El a creat totul si nu a lasat apoi lucrurile in voia sortii. Le sustine, intretine, protejeaza, dirijeaza. Daca astazi traiesc, e pentru ca Datatorul Vietii e in control si a decis ca eu sa traiesc si azi. El e in control si nimic nu se intampla fara stirea si voia Lui. Insa imi da libertatea de a alege sa fac bine sau rau, sa iubesc sau sa urasc, sa ma autodistrug sau sa Il las sa ma reconstituie asa cum m-a creat El, sa cred in El si sa Il accept ca Domn si Mantuitor sau sa fug de El mancand pamantul.
"11 Aşa vorbeşte DOMNUL, Sfântul lui Israel şi Făcătorul lui: «Cu privire la cele viitoare, îndrăzniţi să Mă întrebaţi despre copiii Mei? Îmi veţi porunci cu privire la lucrarea mâinilor Mele?
12 Eu am făcut pământul şi am creat omul pe el; propriile Mele mâini au desfăşurat cerurile şi Eu am poruncit întregii lor oştiri.
13 Eu l-am ridicat pe Cirus, în dreptatea Mea, şi-i voi netezi toate căile. El va zidi cetatea Mea şi îi va elibera pe exilaţii Mei, nu pentru vreun preţ sau vreo răsplată, zice DOMNUL Oştirilor.»“ " Isaia 45:11-13
De mai bine de doua saptamani citesc si recitesc textul asta din Isaia si ... ma apuca o rusine teribila. Realizez ca am pus intrebari cui nu trebuia. Realizez ca nu imi intelesesem rolul, nu stiam cine sunt si cine e Dumnezeu. Vad ca filosofia ce o adoptasem ma dusese pe aratura. Am crezut ca Dumnezeu e Creator insa am tot dreptul din lume sa Il iau la intrebari. Dar tandru, bland si cu infinita rabdare, Domnul, prin Isaia, ma mustra si imi spune ca nu am acest drept. Ma provoaca sa imi reverific crezul, credintele, ideile si sa realizez ca nu am dreptul sa Il iau la intrebari cu privire la ceea ce face.
Cred ca ceea ce a vazut Domnul la poporul Israel al vremii lui Isaia era faptul ca ei nu Il cunosteau, nu stiau cine e Dumnezeul lor. Stiau povesti, traditii, obiceiuri ... insa nu Il stiau pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. Si, eu sunt bucatica taiata din ei. Sunt exact la fel ca ei. Nu mai avem idoli insa avem filosofii si idei care ne ghideaza la neascultare, nesupunere.
Necredinta mea nu Il impiedica pe Domnul sa isi duca planul la indeplinire. Neascultarea mea ma va duce in robie si-am sa mananc robie pe paine pentru ca asta am ales. Cum ar fi daca in timp ce gatesc, praful de copt din prajitura s-ar ratoi la mine si mi-ar spune ca ... are ceva de obiectat, ca ... uraste zaharul sau faina si ca nu vrea sa stea unde il pun eu? Are o idee mai buna decat a mea. Mai bine ar sta in ciorba sau ... in muraturi. Sau poate ... in zacusca. Pare comic insa asa fac si eu. Si, nu eu am inventat praful de copt, nu l-am facut eu ...
Ma pocaiesc! Imi cer iertare pentru degetul acuzator ridicat catre cer, pentru privirile incruntate si pline de ura aruncate pe sub sprancene pe cand Il luam la bani marunti pe Domnul. Imi cer iertare pentru ca nu mi-am stiut rolul, nu am inteles cine sunt, ce sunt, nu am vrut sa accept ca sunt o creatura si doream sa fiu stapana pe viata mea, pe tot ce se poate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu