joi, 15 august 2013

povestea unui "ratat"

"Sunt o ratata!" imi spunea cu tristete in glas cineva acum vreo saptamana! Am incercat sa ii explic ca nu e adevarat insa argumentele mele cadeau unul cate unul ca un joc de Domino. "Tu nu intelegi! Sunt o ratata! Nimic din ce am visat nu am realizat! Da, am realizat altele, insa .... ma simt ca o ratata!"

Visele ne devin standarde de viata? Daca le ratam ... suntem ratati?

Moise a fost un om care promitea mult. A fost infiat si instruit de marile somitati ale vremii. Numai ca a avut la "cresa si gradinita" o profesoara ce i-a vorbit despre o alta lume, despre o promisiune, despre faptul ca el apartine unui alt popor, despre Dumnezeul poporului Israel, despre Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov si acest Dumnezeu acorda sanse celor ratati. Isi terminase doctoratele in scolile egiptene, fusese antrenat de cei mai buni antrenori, luase lectii de echitatie, inot, posibil de canotaj. Oricat ar fi invatat, el stia ca apartine altui popor ... altui Dumnezeu.

La 40 de ani, cand apare criza varstei mature, cand iti pui intrebari, cand realizezi ca au trecut niste ani,  vrei sa vezi ce ai lasat in urma ta, in ce si cine te-ai investit, cumva ai vrea sa stii ce vei face, unde vei merge, Moise iese sa vada ce e dincolo de zidurile palatului. Vrea sa faca asta singur, fara profesori, tutori, antrenori. Vede un egiptean lovind crud un sclav ... un sclav evreu. Instant incepe sa fiarba adrenalina din el. Vrea sa il puna la punct pe egiptean insa lovitura lui e de box nu una ca in bataile cu neavizatii. Lovitura se dovedeste a fi fatala. Imediat egipteanul este ingropt iar urmele s-au sters cu repeziciune si Moise pleaca la palat.

A doua zi merge din nou pe teren. De data asta vede doi evrei batanadu-se si vrea sa intervina. Unul dintre batausi, mai gura sparta, ii spune ca stie toata lumea episodul de ieri. Acu vrea sa ucida pe unul dintre ei? A fost denuntata fapta lui ... asta in caz ca isi mai punea intrebari despre asta.

In palat era forfota. Se aflase despre crima de ieri si Faraon voia neaparat ca Moise sa se infatiseze inaintea lui. Numai ca Moise isi facuse bocceluta si a plecat in pustiu. Statutul lui s-a schimbat instant din print in criminal, fugar, om ce nu vrea sa aibe de a face cu legea.

Avea 40 de ani. Varsta marilor decizii si realizari. A devenit un ratat.

Trec 40 de ani fara sa ni se dea prea multe detalii. Nu ni se spune de vreo depresie, de cata foame, sete si suferinta a indurat Moise in pustiu. Era un ratat! Tot ceea ce s-a investit in el s-a dus pe apa sambetei ...

A ajuns cioban. Era tatal a doi baieti si nici macar nu a avut unde sa castige bani ca sa isi cumpere o turma a lui ... Dupa 40 de ani inca pastea oile socrului sau. Era angajat la acesta. Era un ratat!

Numai ca intr-o zi aude ca cineva il striga. Se uita de jur imprejur si nu vede tipenie de om. Oile lui isi vedeau de tufisurile razlete, cainii alergau dupa mieii ce cu orice chip voiau sa vada alte taramuri. Cine putea sa il strige? E cumva magia desertului? Nu! Vocea il striga din nou si ii spune sa isi scoata sandalele ca locul unde sta este un loc sfant. Isi scoate sandalele si asculta. "Moise draga ai o misiune de indeplinit! Timpul invatarii in scoala desertului s-a terminat! De-acum trebuie sa treci la practica!" Adica in acesti 40 de ani de pustiu el fusese la o alta scoala? Cine l-a inscris? Cine i-a predat? El a crezut ca aici s-a ascuns ca sa isi planga ratarea nu ca a venit aici la scoala - internat cu practica la pachet.

Ce misiune? Sa conduca poporul Domnului din Egipt? Cine sa faca asta? El? "Doamne cred ca ... nu intelegi ceva. Unu la mana ... eu sunt balbait. Doi la mana ... sunt un ratat. Subiect inchis." Nu era un bun orator! Fusese instruit, invatat, antrenat, avusese cei mai buni logopezi insa tot ... balbait era. Degeaba s-a investit atata in el. La oi nu putea sa predea ceea ce stia. Si apoi ce putea face un ratat ca el? Ce sa spuna el?

40 de ani a haladuit prin desert cu oile socrului lui. A invatat cum sa adulmece aerul, cum sa inteleaga cand vine furtuna, cum sa caute apa, cum sa o pastreze buna de baut mai mult timp, cum sa isi prepare mancarea, cum sa se spele in aceste conditii vitrege. A invatat cum sa aibe grija ca de ochii din cap, cum sa ii pese de ceva ce nu e a lui. A invatat sa sufere pentru turma ce ii fusese incredintata.

In toti acesti 40 de ani Moise si-a impus sa se creada un ratat. Nu un retardat, un ratat. Nu a realizat nimic din ce a visat. Dupa 40 de ani sa se duca la Faraon? Asa ... putind a oaie? La 40 de ani arata si el mai frumos, mai aratos, il mai credea poporul in stare sa ii fie conducator, poate lui Faraon i-ar fi tremurat maduva in el. Dar acum?

Am vise care nu s-au realizat si destul de multi ma forteaza sa cred ca sunt o ratata. Din punct de vedere omenesc, Moise era un ratat. Numai ca Domnul are un alt punct de vedere si cine stia mai bine ca Moise cum e desertul, care ii sunt capcanele, secretele?

Da, comisese o crima. A gresit. A ratat. Asta insa nu inseamna ca s-a terminat totul. In istoria Bibliei vad numai personaje de astea dubioase: David - comite adulter cand avea cateva neveste acasa, Avraam - nu mai are rabdare sa astepte copilul promis si o primeste in cort la el pe Agar, Iacov - asculta de maica-sa si primeste binecuvantarea de la taica-su, Petru - alt ratat care Il vinde pe Isus, Pavel - pazeste hainele in timp ce afla informatii despre alti convertiti, Maria Magdalena - o femei ce avusese o profesie ce numai nobila nu era si lista e lunga si socanta.

Adica poti fi la coada oiii si de acolo sa te cheme Dumnezeu ca sa iti dea o misiune? Da. Sa te cheme din plasa ratarii si sa iti dea o misiune? Sa te restaureze, ridice, sa faca din tine un om? Dar ce fel de Dumnezeu e acesta? 

2 comentarii:

livius spunea...

Cella, acum iti dau raspuns doar la ultima intrebare:
EL E DUMNEZEUL MEU !!!
Mi-a promis unele lucruri cand aveam 18 ani, apoi la 25, apoi... si nu s-au implinit nici acum, dar nu sunt un ratat, le astept pentru ca stiu cine le-a promis. Si mai stiu ca "... Cel ce a inceput aceasta buna lucrare, o va si duce la indeplinire." Filipeni 1:6.

gabi apostu spunea...

Cella sunt:
Si Dumnezeul meu e!
Am si eu promisiuni implinite iar la unele inca astept raspuns!

Si ratata nu sunt