Ştiam că educaţia primită e importantă, că ideile şi filosofiile ce mă înconjoară mi le voi însuşi că vreau sau nu, că profesorii, mentorii care mă învaţă, mentorează îşi pun amprenta pe şi în viaţa mea. De doi ani şi ceva sunt în cartea Isaia. Am ajuns la capitolul 59 şi sunt şocată de puternica influenţa ce o au părinţii, mentorii, profesorii.
Pe tronul din Iuda urcă Manase în 687 B.C. Avea 12 ani şi este luat şi educat, învăţat de floarea intelectualilor, preoţimii, nobilimii, falşilor profeţi şi a filosofilor vremii. Parcă se vobiseră intre ei. Toţi voiau reintroducerea închinării la idoli în Iuda şi să fie aşa cum fusese pe timpul lui Ahaz. Manase nu i-a dezamăgit absolut deloc. Şi-a însuşit fiecare noţiune învăţată cu vârf şi îndesat. Isaia, Mica, Amos şi Osea sunt profeţii contemporani vremii şi de la ei aflu care era starea în care ajunsese naţiunea. Isaia şi Mica sunt profeţii din Iuda care prezic căderea Israelului şi acest lucru va avea loc în 722 BC iar Manase va fi luat captiv de către Esarhaddon - regele Asiriei in 673 B.C.
Un tânăr educat de cele mai înalte minţi instituie un regim de teroare şi persecuţie împotriva profeţilor Domnului. Isaia a fost executat în timpul acelor persecuţii.
Ce idei l-au influenţat pe Manase?
Închinarea la idoli, necredinţa care a dus la depărtarea de Dumnezeu, de Legea Lui, de legământul cu El, nerecunoaşterea Lui ca Dumnezeu al lor, ca Domn al lor personal însă şi ca popor.
La ce au dus aceste idei?
Idolatria a ajuns cotele depravării. Crima era ceva la ordinea zilei. Minciuna a înlocuit adevărul. Dumnezeu a fost scos din ecuaţie iar Legea Lui nu era băgată în seamă. Au vrut să fie liberi să aleagă. Au ales să se închine ca celelalte popoare, să aibe zei ca şi ceilalţi vecini ai lor, au vrut să nu fie deosebiţi ... şi au avut ce şi-au dorit. N-au considerat că ceea ce fac înseamnă neascultare de Dumnezeu şi e păcat. Nu au vrut să ştie că Legea Domnului înseamnă adevăr în viaţa lor şi au trăit cum au vrut. Şi-au trăit pasiunile la maxim şi le-au ridicat la rang de virtute. Nu au mai vrut să fie călăuziţi de Dumnezeu ... au vrut să îşi fie propriii păstori, călăuze. Şi Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor, în călăuzirea lor. Le-a dat libertatea să facă ce vor. Au crezut că pot trăi singuri, că se pot salva singuri ...
Si, ce a urmat?
Robia. Iar robia babiloniană le-a scos idolatria din sânge şi gene.
Dar până să vină robia, a venit greul şi cine era vinovat de toate încercările şi greutăţile prin care ei treceau? Cine era vinovat că promisiunile spuse de Isaia şi Mica nu se împlineau? Dumnezeu. I-au pus la îndoială puterea, atotputernicia, credincioşia, dreptatea, L-au scos din viaţa lor însă tot El era vinovat de toate.
Cum să vadă dreptatea când ei au înlăturat din viaţa lor Scripturile?
Ar fi vrut ca Dumnezeu să îi salveze şi să facă lucrurile în condiţiile şi termenii lor.
Ar fi vrut ca El să întervină când ei ar fi dorit asta, să le fie Rege însă aşa cum ar fu vrut ei.
Minciuna, nedreptatea şi răutatea erau stăpâne în ţară. Aşa descrie Isaia starea poporului vremii lui din Iuda şi e similară starea aceasta cu cea descrisă de Osea pentru Israel înainte de 722 B.C. (Osea 4:1-5:15).
Cu ce e diferită starea lor de a vremii mele?
Toleranţa, minciuna, crima, hoţia, jafurile, robia, lipsa de bunătate, curvia, adulterul sunt ceva la ordinea zilei.
Normal că trebuie să îmi pun nişte întrebări.
Sunt tolerantă?
Ce înseamnă de fapt toleranţă?
Să accept orice comportament mai mult sau mai puţin deviant?
Să las ceea ce spune Domnul în Scripturi deoparte şi să accept traiul unora ce trăiesc după cum îi duce capul?
Să spun minciunii adevăr?
Să accept că concubinajul, adulterul, curvia, homosexualitatea şi lesbianismul sunt normale?
Să accept că dreptatea se face cu sabia, pistolul sau ameninţarea cu bâta sau chiar cu moartea?
Să accept orice filosofie, idee, teorie şi să urmez turma ca o oaie bleagă?
Să cred orice idee scoasă pe piaţă de "oamenii de ştiinţă", "filosofi", "învăţaţi", clarvăzători, vrăjitori sau ... mai ştiu eu cum?
La fel ca Isaia, Mica, Osea şi Amos, am decis să trăiesc conform cu ceea ce spune Scriptura.
Am decis să las zeii deoparte cu tot cu închinarea lor şi să Îl las pe Dumnezeu să fie Dumnezeu în viaţa mea.
Am decis să trăiesc conform adevărului din Scriptură, să studiez Scriptura, să caut adevărul din Scriptură.
Am decis să nu las nici un zid de despărţire între mine şi Dumnezeu.
Am decis să nu mă baricadez de Dumnezeu şi de acolo să Îl învinuiesc de toate belele, necazurile, durerile şi problemele ce le am şi prin care trec.
Vreau să văd Faţa Domnului!
Cred că El poate mântui!
Cred că El aude, vede şi intervine.
Cred că doar prin El primesc mântuirea, doar în termenii Lui.
Vreau să Îl las să fie Domn în viaţa, ideile şi filosofiile mele.
Pe tronul din Iuda urcă Manase în 687 B.C. Avea 12 ani şi este luat şi educat, învăţat de floarea intelectualilor, preoţimii, nobilimii, falşilor profeţi şi a filosofilor vremii. Parcă se vobiseră intre ei. Toţi voiau reintroducerea închinării la idoli în Iuda şi să fie aşa cum fusese pe timpul lui Ahaz. Manase nu i-a dezamăgit absolut deloc. Şi-a însuşit fiecare noţiune învăţată cu vârf şi îndesat. Isaia, Mica, Amos şi Osea sunt profeţii contemporani vremii şi de la ei aflu care era starea în care ajunsese naţiunea. Isaia şi Mica sunt profeţii din Iuda care prezic căderea Israelului şi acest lucru va avea loc în 722 BC iar Manase va fi luat captiv de către Esarhaddon - regele Asiriei in 673 B.C.
Un tânăr educat de cele mai înalte minţi instituie un regim de teroare şi persecuţie împotriva profeţilor Domnului. Isaia a fost executat în timpul acelor persecuţii.
Ce idei l-au influenţat pe Manase?
Închinarea la idoli, necredinţa care a dus la depărtarea de Dumnezeu, de Legea Lui, de legământul cu El, nerecunoaşterea Lui ca Dumnezeu al lor, ca Domn al lor personal însă şi ca popor.
La ce au dus aceste idei?
Idolatria a ajuns cotele depravării. Crima era ceva la ordinea zilei. Minciuna a înlocuit adevărul. Dumnezeu a fost scos din ecuaţie iar Legea Lui nu era băgată în seamă. Au vrut să fie liberi să aleagă. Au ales să se închine ca celelalte popoare, să aibe zei ca şi ceilalţi vecini ai lor, au vrut să nu fie deosebiţi ... şi au avut ce şi-au dorit. N-au considerat că ceea ce fac înseamnă neascultare de Dumnezeu şi e păcat. Nu au vrut să ştie că Legea Domnului înseamnă adevăr în viaţa lor şi au trăit cum au vrut. Şi-au trăit pasiunile la maxim şi le-au ridicat la rang de virtute. Nu au mai vrut să fie călăuziţi de Dumnezeu ... au vrut să îşi fie propriii păstori, călăuze. Şi Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor, în călăuzirea lor. Le-a dat libertatea să facă ce vor. Au crezut că pot trăi singuri, că se pot salva singuri ...
Si, ce a urmat?
Robia. Iar robia babiloniană le-a scos idolatria din sânge şi gene.
Dar până să vină robia, a venit greul şi cine era vinovat de toate încercările şi greutăţile prin care ei treceau? Cine era vinovat că promisiunile spuse de Isaia şi Mica nu se împlineau? Dumnezeu. I-au pus la îndoială puterea, atotputernicia, credincioşia, dreptatea, L-au scos din viaţa lor însă tot El era vinovat de toate.
Cum să vadă dreptatea când ei au înlăturat din viaţa lor Scripturile?
Ar fi vrut ca Dumnezeu să îi salveze şi să facă lucrurile în condiţiile şi termenii lor.
Ar fi vrut ca El să întervină când ei ar fi dorit asta, să le fie Rege însă aşa cum ar fu vrut ei.
Minciuna, nedreptatea şi răutatea erau stăpâne în ţară. Aşa descrie Isaia starea poporului vremii lui din Iuda şi e similară starea aceasta cu cea descrisă de Osea pentru Israel înainte de 722 B.C. (Osea 4:1-5:15).
Cu ce e diferită starea lor de a vremii mele?
Toleranţa, minciuna, crima, hoţia, jafurile, robia, lipsa de bunătate, curvia, adulterul sunt ceva la ordinea zilei.
Normal că trebuie să îmi pun nişte întrebări.
Sunt tolerantă?
Ce înseamnă de fapt toleranţă?
Să accept orice comportament mai mult sau mai puţin deviant?
Să las ceea ce spune Domnul în Scripturi deoparte şi să accept traiul unora ce trăiesc după cum îi duce capul?
Să spun minciunii adevăr?
Să accept că concubinajul, adulterul, curvia, homosexualitatea şi lesbianismul sunt normale?
Să accept că dreptatea se face cu sabia, pistolul sau ameninţarea cu bâta sau chiar cu moartea?
Să accept orice filosofie, idee, teorie şi să urmez turma ca o oaie bleagă?
Să cred orice idee scoasă pe piaţă de "oamenii de ştiinţă", "filosofi", "învăţaţi", clarvăzători, vrăjitori sau ... mai ştiu eu cum?
La fel ca Isaia, Mica, Osea şi Amos, am decis să trăiesc conform cu ceea ce spune Scriptura.
Am decis să las zeii deoparte cu tot cu închinarea lor şi să Îl las pe Dumnezeu să fie Dumnezeu în viaţa mea.
Am decis să trăiesc conform adevărului din Scriptură, să studiez Scriptura, să caut adevărul din Scriptură.
Am decis să nu las nici un zid de despărţire între mine şi Dumnezeu.
Am decis să nu mă baricadez de Dumnezeu şi de acolo să Îl învinuiesc de toate belele, necazurile, durerile şi problemele ce le am şi prin care trec.
Vreau să văd Faţa Domnului!
Cred că El poate mântui!
Cred că El aude, vede şi intervine.
Cred că doar prin El primesc mântuirea, doar în termenii Lui.
Vreau să Îl las să fie Domn în viaţa, ideile şi filosofiile mele.
Enjoying the grandson - Art by Alex Levin - Alex Levin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu