Oare aşa arată postul care-Mi este plăcut?

Când am început să citesc şi studiez cartea Isaia, mi-am dorit să fiu o Isaia a zilelor noastre. Cineva mi-a spus atunci că nu era prea uşor pentru el atunci având în vedere evenimentele şi contextul social, politic, religios şi economic. Realizez că diferenţa nu e deloc mare între oamenii vremii lui şi contextul de acum.

Isaia este trimis să strige tare, să spună pe nume păcatele oamenilor, să nu se oprească. Să spună până când poporul va auzi că traiul lor înseamnă răzvrătire la adresa Lui Dumnezeu. Să îi confrunte cu făţărnicia, să le spună că nu Îl pot păcăli pe Dumnezeu cu un ritual sec.

"1 «Strigă tare, nu te opri! 

Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă! 

Fă-i cunoscută poporului Meu răzvrătirea şi casei lui Iacov – păcatele! 

2 Zi de zi ei Mă caută şi par dornici să cunoască căile Mele, ca un neam care ar practica dreptatea şi n-ar fi părăsit porunca Dumnezeului lor. Îmi cer hotărâri drepte şi par dornici să se apropie de Dumnezeu. 

3 ‘De ce când postim Tu nu vezi? 

De ce când ne smerim Tu nu iei seama?’ 

Pentru că în ziua postului vostru vă satisfaceţi propriile dorinţe şi vă asupriţi toţi lucrătorii. 4 Pentru că atunci când postiţi vă certaţi, vă luptaţi şi vă loviţi plini de răutate cu pumnul. Postind cum faceţi voi azi, nu vă veţi face vocea auzită în înălţimi. 

5 Oare aşa arată postul care-Mi este plăcut – o zi în care omul să se chinuie pe sine, să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce în sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută DOMNULUI? " Isaia 58:1-5

Isaia nu trebuia să vorbească tare, trebuia să strige. Glasul lui trebuia să fie ca al unui şofar. 

Aparent religios, cu tradiţiile impregnate până în măduva oaselor, postesc şi cu tot acest amalgam spiritual încearcă să Îl forţeze pe Dumnezeu să facă cum vor ei. Domnul nu specifică decât un singur post, cel dinainte de Yom Kipur sau Ziua ispăşirii. Dar, mai pot vedea oameni ce postesc şi Domnul îi ascultă: Ana - mama lui Samuel, Estera, David şi alţii. 

Domnul răspunde întrebărilor lor, expunându-le practicile: "Pentru că în ziua postului vostru vă satisfaceţi propriile dorinţe şi vă asupriţi toţi lucrătorii. 4 Pentru că atunci când postiţi vă certaţi, vă luptaţi şi vă loviţi plini de răutate cu pumnul. Postind cum faceţi voi azi, nu vă veţi face vocea auzită în înălţimi. "

Domnul nu le poruncise să postească. Făceau asta benevol. Ziua de post era una în care veneai înaintea Domnului să ceri îndurare pentru tine sau cineva drag, pentru casa sau ţara ta, cereai vindecare, iertare, îndurare. În mod normal, trebuia să ai o atitudine smerită insă practica lor nu era una tocmai smerită. Parcă îşi băteau joc de Dumnezeu, de oameni şi de ei. 

Rar ţin post. Îmi aleg zilele în care ţin post de telefon şi computer, ciocolată, dulciuri ... Textul din Isaia 58 este o mare provocare pentru mine. Prima dată să mă verific dacă nu cumva păcatele lor sunt şi în mine ... şi descopăr ca sunt la fel ca oamenii vremii lui Isaia însă textul nu se opreşte aici, Domnul îmi spune cum trebuie să fie postul. ce trebuie să fac. 

Ce plăceri am? 

Mi le împlinesc zi de zi? 

Sunt plăcerile mele primordiale? 

Nu am angajaţi însă îmi umilesc colegii, rudele. pe cei care nu sunt la fel ca mine? 

Cu cine mă lupt? 

Pentru ce mă lupt? 

Lovesc cu vorbe ce ucid?

Fug oamenii de mine?

Trăiesc duplicitar?