cer imposibilul?

Am ajuns în 2 Regi 2. Ilie știa că va fi răpit, știa și locul și modalitatea. Numai că Elisei îl urma peste tot, nu îl scăpa din privire, era mereu cu el, peste tot. Și Elisei știa că Ilie va fi răpit la cer. Nu ni se spune câți ani a fost Elisei în slujba lui Ilie însă pot vedea câtă prietenie era între cei doi. Cred că nu era o relație de stăpân - slujitor ci una de mentor - ucenic. 

Ghilgal
Betel
Ierihon

Nu sunt doar trei localități din care a vrut să scape Ilie de Elisei. În aceste trei localități erau școlilede instruire a profeților. Ilie merge să le viziteze, să le spună mentorilor și ucenicilor cuvinte de rămas bun ascunse în cuvinte de încurajare. 

Văd că Domnul descoperise celor vizitați că Ilie va fi răpit și îmi place enorm reacția lui Elisei.
"Stiu si eu; dar taceti."
Știa ce se va întâmpla dar nu voia ca Ilie să fie bombardat cu întrebări inutile sau fără rost. Îmi place sensibilitatea lui Elisei. E omul care îi acoperă spatele lui Ilie. 

Mă duce capul să fac și eu așa în momentele critice din viața cuiva?
Rog pe ceilalți să își înghită întrebările stânjenitoare?
Sunt atentă la confortul psihic și emoțional al celor de lângă mine?

Ajung la Iordan și Ilie vede că Elisei nu îl va lăsa să plece. Vrea să fie împreună cu el până la ultima secundă. Așa că îl întreabă ce vrea. Elisei știa ce vrea. Și era hotărât să obțină ce vrea. Nu îi trebuia faima lui Ilie. Nu voia să fie adoptat și făcut moștenitorul marelui profet. Nu voia mantaua! " Elisei a raspuns: "Te rog sa vina peste mine o indoita masura din duhul tau!"

Elisei nu cere puțin din duhul lui Ilie sau să aibă aceeași măsură de duh. Acest ucenic a văzut puterea Dumnezeului Cel Viu al lui Israel, a crezut în El și cere dublul măsurii duhului lui Ilie. Cere lucruri mari de la Dumnezeul lui Israel. 

Am curajul să cer lucruri mari, lucruri ce mi se par imposibile? 

Reacția lui Ilie e un pic ciudată. Experimentase puterea Domnului și răspunsuri extraordinare la rugăciune și acum, auzind cerința lui Elisei îi spune: "Greu lucru ceri. Dar daca ma vei vedea cand voi fi rapit de la tine, asa ti se va intampla; daca nu, nu ti se va intampla asa." 

"Pe cand mergeau ei vorbind". Era ceva normal, natural, prietenesc. Dintr-odată apare un vânt, o rafală scurtă și îl ridică pe Ilie într-un car de foc și cai de foc și dispar din fața lui Elisei. 

In timp ce era luat la cer, Ilie îi lasă mantaua lui Elisei. Acesta ia mantaua și despică Iordanul cu ea. Cererea îi fusese ascultată. 

Mă uit la Ilie și îl văd mentorat de Domnul. E clar că a fost la școala profeților însă formarea lui s-a făcut la Cherit, la Sarepta și apoi pe Carmel. La școala înveți însă în școala Domnul te formezi. Ilie s-a lăsat modelat, cizelat, format, transformat și a devenit profetul modest și plin de curaj pe care tocmai l-am studiat. 

Nu pot să nu mă gândesc la o altă scenă în care este menționat Ilie. Isus este cu ucenicii și îi întreabă cine cred oamenii că este El, ei îi răspund: Ilie (Matei 16:13-16). Da, Isus a fost blând, plin de compasiune, milă, dragoste, a acordat har, a vorbit și a stat la masă cu scursurile societății. Dar nu pot să neg că Isus a fost hotărât, a alungat din Templu afaceriștii, a rostit cuvinte usturătoare de judecată și pedeapsă. Ilie se aseamănă foarte mult cu Isus. 

Eu cu cine mă asemăn?
Am curajul să cer lucruri mari?
Sunt atentă să asigur confort psihic și emoțional celor pe care îi slujesc?
Slujesc cuiva?
Am fost la studii, conferințe naționale și internaționale, regionale și locale, am citit și studiat. Dar mă las mentorată de Domnul? Sau fug de rup pământul?
Cer minuni! Dar sunt dispusă să le primesc?
Mă mulțumesc cu puțin, cu firimituri sau cer lucruri mari, mărețe? Cer imposibilul? De ce nu?