Am tot avut senzatia ca doar in Vechiul Testament a fost plin de razboi, batalii, uneori boala, uneori dezastre naturale pentru protectia poporului, uneori pentru a curata poporul de cei ce nu voiau sa asculte. Noul Testament aduce speranta vesniciei, a iertarii, a eliberarii, a unei vieti noi si ... asa mi-ar placea ca Dumnezeu sa ma aseze pe un nor pufos si eu sa plutesc prin univers admirand muntii, vulcanii, atingand curcubeul, ascultand cum creste iarba, minunandu-ma de explozia de culori a unui rasarit, servindu-mi cafeaua ascultand sinfonia unor vrabii ce se spala cu roua. Dar ... nu e deloc asa. Eu sunt in razboi, sunt avertizata sa fiu inarmata, sa fiu pregatita de razboi, sa lupt uneori cu mine, uneori cu altii, cu duhuri ce tot incearca sa ma faca sa renunt la lupta promitandu-mi succes, o viata de VIP, bani, comoditate, toate impachetate frumos, chiar cu gust.
Craciunul imi inspira bucurie si parca odata cu nasterea lui Isus a venit linistea, pacea, vreme de odihna ... insa Irod a incercat sa Il omoare chiar din fasa, a avut confruntari, elibereaza oamenii de demoni, de duhuri, cearta furtuna si aceasta se calmeaza, ridica vocea langa mormantul lui Lazar si ... acesta iese viu din el, coboara in Iad, lupta cu Satan si elibereaza prizonieri de acolo (Efeseni 4:8-9).
Dumnezeul in care eu ma incred e un Dumnezeu razboinic, lupta pentru poporul Sau ce il considera iubita Lui in Vechiul Testament. Odata cu Noul Testament statutul iubitei se schimba in Mireasa. Cei ce cred in El, devin "mireasa".
Tema dominanta a vietii, a povestii noastre e razboiul. Uneori ma simt de parca as fi nimerit in povestea altcuiva, nu inteleg ce e cu mine, de ce e asa, parca e un film prost si eu ... sunt in el si nu inteleg actiunea, finalitatea.
Nu stiu finalul povestii mele, poate ca acesta va fi peste multi ani, poate fi azi, poate fi acusi dar stiu sigur ca cel Atotputernic il stie, ca oricat de asurzitor, de greu si cumplit ar fi El lupta cu mine, chiar de nu Il vad sau simt, chiar daca uneori mi-i sufletul pustiu, bat alizee, mai vine si cate un tsunami ... El e aici in inima mea ... dincolo de sentimente, de cuvinte, de orice.
Ca sa fiu mireasa trebuie sa lupt pentru dragostea mea, pentru curatia mea, sa lupt cu indoielile, cu frica, cu asteptarea.
Daca nu ar fi dragoste in povestea asta ... viata ar parea anosta, nebuna, fara sens, nu ar merita traita ... dar asa ... am un sens, un scop, stiu cine sunt, pentru ce lupt ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu