joi, 6 august 2009

ma incred in Tine

Am fost si sunt provocata zilele astea sa merg un pas mai departe in Psalmi, unii sunt Psalmi de lauda, unii de lamentatie, unii de adorare, de multumire ...
Psalmii sunt un fel de discutie libera cu Dumnezeu si ... mi-au devenit dragi pentru ca din ei am invatat sa ii spun Lui Dumnezeu ce m-a durut, sa ii spun cu pasiune, sa fiu deschisa, de aici am invatat ca Dumnezeu nu vrea o relatie politicoasa cu mine ci una de dragoste, de incredere.
Sunt perioade cand imi plac Psalmii de adorare, sau cei de multumire insa sunt si perioade in care imi plac mai mult cei de lamentatie, de plangere, de intrebari nebune despre efemeritate, scop, ... Si imi plac pentru ca ma ajuta sa discut cu Dumnezeu cele mai adanci si spinoase probleme cu care ma confrunt, sa Il intreb miliarde de "de ce-uri", uneori nu am rabdare sa ascult ce imi raspunde, sa incerc sa inteleg rostul meu si al vremurilor, sa inteleg planul Sau cu privire la mine si nu numai ...
Din Biblie invat istoria oamenilor mari, titanilor credintei insa tot Biblia, ma lasa sa vad si dincolo de cortina, ce e in spatele scenei acestor mari oameni. Si titanii au intrebari, se plang, le e frica, se infurie, au dusmani, unii din acesti titani se roaga pentru moartea vrajmasilor si de multe ori ma intreb de ce e asta scris in Biblie?
Titanii au fost oameni ca mine, oameni normali, cu intrebari, cu temeri. Din Psalmi invat ca o relatie cu Dumnezeu nu pot avea numai ascultand, numai crezand fara sa pun intrebari, fara sa imi discut temerile, fara sa ma plang. Si am mai invatat ca daca cele mai tainice intrebari i le pun Lui Dumnezeu o fac pentru ca am incredere in El. Nu am incredere in oricine. Nu oricui ii pun intrebari, nu oricine stie de viata mea, nu oricine stie cele mai tainice intrebari si dorinte.
Cand sunt in perioade de neliniste, de furtuna, de agonie am invatat sa il las sa ma acopere cu penele Lui, sa stau sub aripa Lui, sa il las sa imi fie Pastor si sa imi accept statutul de oaie luata in brate si dusa la pasune, mangaiata, iubita, protejata, ...
El stie adancurile mele, pentru ca i le spun, pentru ca am incredere in El ... si daca ma gandesc bine, zilele mele sunt ca si Psalmii: de multumire, de adorare, de lamentatie ...

2 comentarii:

vyky spunea...

Intoarce-ti , Doamne , fata catre mine
Sa vezi din plin pe robul tau umil
Sa-l vezi ingindurat , plin de suspine
Si neajutorat ca un copil .

Aducerile-aminte mi-arata a mea viata
Ca pe-un zabranic negru-n zi de-nmormintare
Copil , tinar , adult ma vad mereu in ceata
O ceata deasa , neagra si fara de scapare .

Am asteptat sfirsitul sau batrinetea calma
Nesimtitor in groapa sau fara de dorinte
Dar , ca-n trecut , si-acuma o palma sau sudalma
Ma insotesc pe drumu-mi cel plin de suferinte

Si ca-n trecut si-acuma sint fara aparare
O tinta minuscula dar nimerita-n plin
De tot noroiul lumii , ce ustura si doare
Si iti preface viata intr-un amar destin .

Mi-am cautat scaparea pe cai intortocheate
Sau pe cararea dreapta a recei judecati
Dar usile-au ramas in fata-mi ferecate
Pecetluite trainic , acum ca-n alte dati .

Si sa nu-l vezi pe robul tau umil
Infrint , indurerat , plin de suspine
Si neajutorat ca un copil
Intoarce-ti , doamne , fata de la mine

Si sa nu-l vezi pe robul tau umil
Si sa-ntelegi ca-i irosit o viata
De om batrin , de-adult si de copil
Intoarce-te , parinte , si nu-l privi in fata .

Cella spunea...

si ... Domnul isi intoarce fata,
numai tu ridica-ti privirea.

ma provoci sa iti raspund in versuri?