nu mai vreau sa fiu mormant varuit ...

Imediat dupa revolutie au inceput sa apara fan cluburi, unele din ele aveau chiar filiale prin tara si imi amintesc ca as fi vrut sa fac si eu parte din unul, sa vad ce se discuta acolo, despre ce vorbesc tinerii aia acolo, uneori reprezentatii acestor fan cluburi erau invitati in emisiuni TV sa vorbeasca despre idolul lor si mi se parea atata de fain. Dar eu eram crestina, nu era locul meu acolo, idolul meu nu era acea vedeta ci eu trebuia sa fiu fan Isus, ceea ce nu era usor ...
Intre timp mi-a mai venit mintea la cap si ... am inteles de ce ai mei nu m-au lasat sa fiu parte a vreunul fan club. Ma gandeam la a fi fan Isus: sa ma imbrac ca El, sa merg ca El, sa vorbesc ca El, sa Iubesc ca El, sa privesc si sa abordez oamenii ca El ...
Nu pot sa ma imbrac ca El ca suntem in alt secol ... alte haine se poarta acum, nici nu pot sa ii imit mersul si miscarile pentru ca ... nu am nici o inregistrare video sau fotografii. Dar, pot vorbi ca El? Pot sa ii tratez pe oameni frumos, cu respect, sa ii iubesc, sa ii accept asa cum sunt? Gandind ca Dumnezeu e sfant te-ai astepta ca Isus sa aibe numai prieteni ce stau in Templu, ce sunt atata de politicosi si blanzi si manierati, dar ... surpriza, oamenii ce il insotesc sunt vamesi (evreii ce lucrau pentru romani la colectarea taxelor), cu leprosii (nu aveai voie sa atingi un lepros, distanta dintre un om sanatos si un lepros trebuia sa fie mai mare de doi metri) ce ii vindecase si apoi accepta invitatia in casa unuia dintre ei, cu indraciti vindecati (Maria din care a scos sapte draci), uncenicii erau pescari (nici un pescar nu era vedeta), cu prostituate (Maria Magdalena, femeia prinsa in adulter), cu copiii. El nu tine cont de varsta, educatie, daca e femeie sau barbat.
Ii iubeste pe cei ce stau pe langa El insa si pe cei ce nu vor sa il urmeze (tanarul bogat).
Nu il deranjeaza sa intre in casa lui Zacheu (stia toata lumea cam care erau afacerile lui, stia cum sa isi ia partea din colectarea taxelor) si pe langa ca era vames, mai era si mic de statura, nu il deranjeaza sa intre in casa celui vindecat de lepra, nu il deranjeaza sa ii fie spalate picioarele cu lacrimi si unse cu mir de una ce fusese prostituata in timp ce era invitat in casa lui Simon care ... "uitase" ca picioarele musafirilor trebuie spalate, gest de neconceput in traditia lor.
Vreau sa fiu ca Isus, sa am o inima ca a Lui dar vad ca nu iubesc ca El, nu tratez oamenii ca El ... Nu cunosc personal nici un vames (nu stiu cam ce categorie de angajati ar intra aici), nici un lepros (lepra sau sida sau o alta boala ce il stigmatizeaza pe cel bolnav), nici un fost indracit, nici o prostituata, nici un marginalizat al societatii ...
Dictonul dupa care societatea traieste? Arata-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti. Pfoai, pai trebuie sa imi aleg oameni cu reputatie, oameni cu renume, sa fiu vazuta cu personalitati, sa am prestanta, prestigiu ... ca sa se spuna despre mine de bine.
Nu vreau sa spun ca am sa adopt stilul de viata al celor marginalizati insa realista fiind nici macar nu ii accept dar sa ii si mai iubesc. Nu stiu pe nimeni cu o boala ce face din bolnav un stigmatizat pentru ca ... nu m-a interesat, nu cunosc nici un om aratat cu degetul pentru trecutul lui.
Isus a iubit oamenii, iar cei ce l-au acceptat primii au fost cei care au inteles harul, au inteles iertarea. Ii judec pe farisei, pe nemti ca au ucis pe cei ce nu erau de rasa aleasa ... dar cati au murit langa mine (nu neaparat fizic)? Cati nu i-am etichetat si judecat?
Cand eram mica, unul din drumurile ce duceau la casa bunicilor trecea pe langa corturile tiganilor si copiii de la gradinita si scoala imi spuneau ca tiganii mananca oameni, ii fierb in ciaunele alea mari. Am trecut pe langa cort, mai mult lesinata de frica si am vazut un ceaun mare in care isi faceau mancarea si unul din copiii lor a vrut sa vorbeasca cu mine insa ... cum puteam sa vorbesc cu acest pui de canibal cand mie imi tremura maduva de numa, asa ca am fugit si pana la poarta bunicilor nu stiu sa ma mai fi oprit. Bunicul insa mi-au explicat ca nu sunt canibali si ca nu mananca oameni si ca trebuie sa vorbesc cu ei si ca un facut in acea dupa amiaza treceau tiganii cu tigai, balii, farase de vanzare si bunicul i-a invitat in curte, le-a dat fructe si a vorbit cu ei. Mai tarziu, m-am imprietenit cu o tiganca si ... am descoperit ca si ei sunt oameni faini.
Apoi, in misiuni (nu in Romania) am intalnit fosti drogati, puscariasi, oameni care daca apareau la poarta cuiva, cei din casa efectiv se baricadau. Am povestit cu ei, am iesit in oras cu ei si stiu ca mi-am zis ca asa ceva nu as face in Romania, nu m-as risca sa ies in oras cu oameni ca ei.
Ma vad fariseu pana in maduva oaselor, de ce acolo in alta tara am iesit, am avut o fata si aici unde cat de cat ma stie lumea nu as iesi cu cineva ce nu e tocmai mandru de trecut, de cineva ce din slabiciune sau prostie a gresit? Daca Dumnezeu ii iarta pe oameni si ii iubeste, cine sunt eu sa ii ignor, sa nu ii iubesc, sa ii marginalizez? Isus ma indeamna sa iubesc oamenii din oricare natie, orice ar fi facut, orice boala a avut sau ii macina, oricum ar arata.
Cati din ei au atentia mea? Cati din ei au un cuvant de apreciere din partea mea? Ca sa nu mai spun de incredere, atentie, timp. E vreounul din ei in cercul meu de prieteni? Si daca cumva aud de vreun caz ii recomand cu caldura un specialist numa sa nu ma implic eu, sa nu imi fie stricata, afectata repputatia mea.
Doamne ... nu mai vreau sa fiu un mormant varuit, vreau sa iubesc ca Tine si sa tratez oamenii cu respect asa cum ai facut-o Tu.