"Iata eu stau la usa si bat!" Apocalipsa 3:20
Dar eu i-am deschis Lui Isus usa sa intre in inima mea ... versetul asta nu e pentru mine. E pentru cei ce nu vor sa creada in Dumnezeu, in jertfa de pe Golgota, eu sunt crestina, poate ... e pentru budisti, musulmani, si altii de prin jungle.
Imi place asemanarea inimii cu o casa, iar o casa e compusa din mai multe camere. In momentul cand i-am deschis Lui Isus usa de la intrare si El a intrat a inceput procesul mantuirii. L-am poftit pe Isus in sufragerie unde era curat luna, o muzica se auzea in surdina, aer curat, nici urma de praf, gaze nici urma ... fotoliile erau asezate confortabil ... Am povestit cu El si ma simteam atata de bine. I-am spus sa locuiasca cu mine, sa fim colocatari. Adica amandoi in aceeasi casa. Am serivit masa, am povestit si apoi i-am aratat camera Lui, era simpla dar curata ... ce nu era de folos acolo, ce nu trebuia sa vada El era dosit prin camera mea, prin magazie, beci, debara ....
A doua zi dimineata am auzit o bataie timida la usa. Somnoroasa am intrebat cine e? Isus sunt, pot intra? ... OOOOOh, nu ... E camera mea ... e spatiul meu privat, intimitatea mea ... Aaah Isus, stai sa imi iau un halat si vin eu in sufragerie ... lucrurile nu-s prea asezate acum ... a trebuit sa pregatesc camera pentru Tine... si L-am dus cu vorba pana in sufragerie ... unde ne-am servit cafeau, L-am lasat sa imi explice lucruri ce imi erau neclare, sa ma iubeasca, sa imi spuna cuvinet ce ma mangaie, sa imi aline ranile ....
Wow, e atata de frumos cu El, ma simt iubita, inteleasa, iertata ... dar Il vad trist pe Isus ... de cate ori plec in camera mea si incui usa .... asa ca am bagat repede prin sifonier si pe sub pat ce nu era in ordine si L-am invitat cu greu in camera mea ... I-a placut cum imi aranjasem camera, cum se vedea lumina prin jaluzele si m-a intrebat daca ma poate ajuta la curatenie ...
Nu vedeai nimic aruncat ... si stiam ca daca deschideai sifonierul totul ar fi cazut ca o avalansa ... iar daca ridicai cuvertura ... valeu ... mai bine nu ...
I-am spus ca e ok ... nu vreau sa il deranjez ... ma descurc. N-a fortat nota, s-a ridicat si a plecat in camera Lui ...
Am camerele mele incuiate de mult, sigilate si Isus sta la usa si bate si vrea sa vindece ce e acolo ... si eu ma faca nu aud iar El nu forteaza usile.
Vreau sa fiu ca El ... insa numai dandu-i toate cheile si lasandu-L pe El sa faca schimbarile voi fi ca El.
Credeam ca versetul spune numa de usa de la intrare .... dar e vorba de orice usa sau usita, departament, sertat, dulapior, ungher al vietii mele.
Sunt in curatenie generala, in proces de vindecare si cum imi place sa spun: de pritificare. Din afara nu pare nimic schimbat, dar inauntru uneori plang cu amar, uneori e veselie insa se vede schimbarea ... toate usile sunt deschise, aer proaspat, ranile sunt in curs de vindecare ... nu mai iese nimic din sertare ... si toate usile ... sunt deschise ...
Sunt cu Isus la povesti in caz ca nu ma gasiti ...
3 comentarii:
imi place de tine...aduci zambetul pe buzele mele. imi place sinceritatea ta, cum scoti la lumina ceea ce altii ar ascunde bine.esti binecuvantata sa ai o inima deschisa!bless you!
tu Luminita, am crescut pentru ca altii "s-au riscat" sa isi deschida inima in fata mea, pentru ca Dumnezeu isusi si-a deschis-o si inima, e singurul organ din trupul meu care rezoneaza la vocea Lui.
Da, sunt luptele mele si ... le ai si tu, le au si altii insa ascunzandu-am, ma ascund de de mine si ... asa cred ca ma ascund si de Dumnezeu?
adevar si iubire revarsata
ce staruie spre-o lume ferecata
in patimi si noroi cuprinsa.
suava,pura,draga de ea
inima -ti bate in harfa de stea.
si cerul raspunde, si canta sublim
iar noi pamanteni muscam din pelin-
Trimiteți un comentariu