Iubesc muzica, traiesc muzica, visez muzica ... Efectiv de cand ma trezesc si pana adorm ... muzica ma insoteste. Insa am avut o perioada cand ... nu am mai avut putere sa cant. Sufletul meu era atata de pustiit incat nu mai puteam canta - ascultam doar ... insa nu mai cantam. Iar ochii imi erau atata de uscati incat lacrimile false si tratamentele pentru ochi devenisera obisnuite.
Ca orice fata am visat sa am o casa mare, o masina de aia mare de ramai ca la dentist si alte o gramada de lucruri, toate visurile mele imi asigurau un trai linistit, fara griji, fara batai de cap, fara suferinti, fara multa munca ... insa fericire deplina ...
"Dar gandurile voastre nu sunt gandurile Mele" as putea sa spun ca e versetul caracteristic vietii mele. Eu visam ceva, Domnul altceva.
Imi aduc aminte de niste conversatii cu El in care i-am zis: Doamne, sa iti fie clar as vrea ca niciodata, dar niciodata eu nu voi mentora pe nimeni, nu voi fi lider de fete, nu voi iesi in fata altora sa spun ceva. Ai inteles, da? Schimba-ma, lucreaza in mine insa ... nu uita, niciodata nu voi face astea.
Dupa doi ani, in fata oamenilor am iesit ca si mentor al cuiva, peste cativa ani iar ... iar ca si lideral grupurilor de fete - nu mai povestesc. Stiu ca L-am intrebat pe Dumnezeu: Doamne, nu iti aduci aminte ce am discutat noi doi? Ba da, stia El mai bine ca mine insa ... El avea gandurile Lui ce nu se potriveau cu ale mele.
Si ca sa pot sa gandesc si sa visez ca El ... am intrat in pustiu, insa unul arid, cu furtuni, cu tsunami ... am stat aici pana am acceptat sa fiu schimbata cum zice El, cum viseaza El ... si abia atunci lacrumile au inceput sa curga si inima sa cante si sa cante ....
Am vrut sa fiu cantareata de opera ... normal una celebra. Nu sunt si nici nu voi deveni una, insa muzica de opera tot cea mai de suflet imi e .... In ea ma regasesc, pentru ca trebuie munca sa o canti, nu o poti canta oricum, trebuie sa o gandesti, trebuie sa te lasi purtata de ea, trebuie implicata toata fiinta ta ...
Acum dimineata am gasit o melodie veche si draga mie cantata de Lois si Daniel Pruneanu ce mi-a inaltat sufletul ....
2 comentarii:
Nimic nu e mai frumos
ca atunci cand
tu ai cantare pe buze,
si-n inima -iubire.
Nu, nimic nu e mai inaltator
ca atunci cand
te miruieste pe gene
cu lacrimi,
Isus.
Nu, cu siguranta nu e
nimic mai de dragoste
decat Tu -Isus.
A mai căzut o frunză în vals de balerină,
Plutind încet pe valuri când vântul o alină,
Spre un pământ mai rece udat de multă ploaie,
Lăsând crengile nude, vântul să le îndoaie
Când bate mai puternic, lansând şi-o melodie,
Un cântec de durere cum numai el o ştie,
După cămaşa verde ţesută-n clorofilă,
Ce-i smulsă de pe ramuri, aiurea, fără milă.
A mai căzut o frunză şi multe-or să mai cadă,
Făcând codrul să plângă sub mantii de zăpadă,
Cu lacrimi de sub gene pentru durerea mare
Fără să poată cere cuiva vre-o îndurare.
A mai căzut o frunză dar altele vor creşte
Căci anii trec într-una, pământul se-nvârteşte
În cicluri cadenţate, făcând să reapară:
După o toamnă blândă, o iarnă friguroasă.
Trimiteți un comentariu