probleme tehnice ... cu multumire

De miercuri, cablul de internet de acasa este rupt pe strada. Si tot de miercuri se tot suna la deranjamente unde ni se spuna sa asteptam ....
Dimineata, am sunat din nou si mi s-a spus ca exista o defectiune si sa asteptam. Deja adrenalinei mele ii crestea nivelul cu o viteza demna de cartea recordurilor, oricum femeia de la celalalt capat al firului n-avea nici o vina ...
Efeseni 5:20. Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Hristos.
Doamne, dar Tu stii ca eu incerc sa fiu multumitoare pentru ce imi dai ... si na, chiar de mult nu mi-ai mai dat ceva. Insa ... stai un pic, cum adica pentru toate lucrurile. Care lucruri?
M-am trezit - puteam fi moarta acum, ma misc - inseamna ca imi pot folosi mainile, picioarele, capul, ochii, urechile, gustul, mirosul, pipaitul sunt intregi. Ma duc la baie si apa curge si becul functioneaza - lumina, apa, casa, baie si tot ce trebuie in baie.
Am coborat sa imi fac cafeaua - cafea, apa, presso, miere, lingurita, cana - le am si le am de la Tine.
Cu ceva ani in urma am primit un computer cadou - asa multumesc pentru el - inca functioneaza.
Pentru ca nu umblu ca Eva inainte de cadere - am haine, multe din ele primite - le am de la Tine.
Am mers la conferinta cu Beni Faragau - o masina care sa ma transporte - nu e a mea, dar multumesc.
Am dinti in gura si fata nu imi sta ca pe gard - multumesc.
Am minte si o pot folosi - multumesc
Pot sa scriu si aranjand cuvintele iese un gand frumos, uneori artistic - mintea am primit-o - puteam fi leguma.
Pot canta - e un dar de la Tine.
Pot respira si plamanii nu au blocaje - multumesc.
Am sentimente si nu sunt robot - multumesc.
Aud pasarile, vad soarele, simt caldura - multumesc.
Sa nu uit de zapada - multumesc.
Am prieteni, artisti, poeti, cantareti, scriitori, constructori, web-sisti (nu stiu daca exista cuvantul), bucatari, doctori, si ce alte profesii mai au ei - multumesc.
Am si am avut parinti - multumesc.
Pentru dereglarile hormonale cumplite ce mi-au facut adolescenta jalnica, pentru ca mi-ai rupt oasele ca sa ma inveti dependenta, mi-ai facut praf pancreasul ca sa invat ca fara Tine sunt nimic si ca sunt a Ta cu inima si nu esti teorie. Multumesc ca frangi zidurile si carapacea dupa care ma ascund frumos si joc teatru fata de oameni. Multumesc ca in fiecare miliardime de secunda esti cu mine. Multumesc ca ma iubesti asa nesimtita si uituca cum sunt. Multumesc ca m-ai vazut prin Hristos si asa m-ai infiat si m-ai facut fiica Ta. Multumesc pentru ca ma pui la colt ca sa imi reamintesti ca exist pentru ca Tu existi.
Multumesc si pentru perioada asta fara internet - ma fortezi sa socializez cu cei din casa. Multumesc pentru crize si mi-i greu sa o fac atunci cand criza ma preseaza.
Doamne, cred ca mi se cuvin multe, cred ca dintii cresc ca sunt ei eroi, ca inima bate pentru ca eu sunt mare si tare, ca pot vedea ca mai mananc cate un morcov, ca inca aud pentru ca nu stau non stop cu castile in urechi, ca pot merge ca mai iau niste calciu si magneziu, ca am bani pentru ca am muncit si ii merit dar am invatat ca banii astia tot Tu ii trimiti si ii dai.
Cred ca, daca cred ca te iubesc pe Tine, Tu esti un fel de comis voiajor si imi indeplinesti mie dorintele si faci lucrurile sa imi mearga mie struna, asa cu de la sine putere. Dar Tu le faci sa mearga spre binele meu pentru ca eu ma asez in fund si urlu de-mi vine acru ca nu vreau ce vrei Tu, ca poate ar fi cazul sa vezi si Tu lucrurile cum le vad eu.
Multumesc pentru parintii ce m-au crescut si sincer nu mi-as dori un copil asa incapatanat ca mine, multumesc ca pana sa ma aibe pe mine invatasera consecventa, invatasera ca nebunia se trateaza cu legea si cureaua (nu a trebuit folosita des). Nu au fost perfecti - dar multumesc pentru ei.
"Toate lucrurile" inseamna o lista imensa, imensa, imensa ... si numai uitandu-am in jurul meu, spun multumesc, multumesc, multumesc ...

va amintiti?

Rodica m-a provocat sa ma gandesc la desene animate si au acelasi farmec si acum ...

realitati ...

Copil fiind, nu intelegeam de ce parul meu e atata de blond, mai mult alb decat blond … ai mei erau ingrijorati ca as avea albinismn insa … numai parul era asa … unele din rudele mamei ce erau in varsta se uitau la mine si spuneau ca seman cu bunica Maria … si eu ma uitam lung la ei ca habar nu aveam de cine vorbeau ei … cine-o mai fi fost si Maria asta?
Mi-a explicat mama ca fusese mama bunicului, adica tatal ei. Si ce treaba am eu cu ea? Femeia asta era moarta din 1944, mama avea 5 ani cand a murit bunica ei … ce tot vorbeau batranii astia ce ii vizitam? Cum sa seman eu cu ea? Ma gandeam ca de la o varsta gandesti cam ciudat. Cand insa i-am raspuns unei femei adulte care avea ceva cu mine, mi-a aruncat o privire furioase si mi-a spus cu atata tarie: tu semeni cu bunica-tu. M-a pufnit rasul. Femeia asta e cu capul? Bunicul avea 73 de ani cand m-am nascut eu, ce vorbeste femeia asta? Cum sa seman cu el? El e un mos schilod, osos si inalt. Numai uitandu-ma la bunicu ma pufnea rasul. Auzi … sa seman cu el. Ha ha ha!
Dar, in adolescenta cand osele se desirau si se asezau am reauzit de la rudele apropiate ca seman cu bunica Maria, cu bunicu. De-acu ma enervau. Bunica Maria, adica strabunica fusese o femeie frumoasa, inalta si voinica. Mie mi se spunea ca eu am conformatia ei … deja o uram pe Maria asta … Nu se putea sa nu fie asa? Si cand unii isi uitau creierele acasa si mai scoteau cate-o replica de sa mori nu alta …. Maria mea deja … nu mai avea cuvinte de descriere.
Si, nu ar fi fost bine sa fiu fiica Sophiei Loren si a lui Richard Gere? Eheee, asa mergeam si eu cu limuzina, invatam sa innot in piscine sau macar as fi stiut sa innot, poate imi mergea mintea mai bine si as fi avut abilitatea de a invata sa vorbesc in mai multe limbi, as fi putut vedea lumea cu statut de vedeta … dar asa semanan cu Maria asta ce fusese inalta si voinica … si apoi si cu bunicul … inalt, osos. E adevarat ca bunicul nu era un mosneag urat ca alti batrani, insa … era incapatant si nu facea ce voiai asa cu una cu doua.
Inainte de a muri, bunicul l-a chemat pe tata si l-a rugat sa aibe grija de mine, sa aibe incredere in mine, ca eu sunt de-a lui. Eu n-am inteles ce a vrut sa spuna cu asta insa si el stia ca seman cu el, cred ca de asta ne si ciondaneam asa tare insa tineam unu la altul fara sa o declaram. Puteai sa zici de bunica ce voiai insa era jale daca te legai de el, si Doamne Sfinte sa se lege cineva de mine ca … era jale cu cel de indraznea. Insa noi doi, mereu ne ciondaneam.
Mi-am dorit sa fi avut casa cu piscine, masina sa ma plimb, sa arat ca Bianca Brad – miss Romania, sa vad lumea, adica sa am bani fara numar, sa imi intre cunostintele in cap fara sa trebuiasca sa muncesc, sa ma duc la mare sa ma bronzez si sa ma laud cu plajele insorite si cu bronzul capat acolo nu la adunat de fan prin livada. Insa amintindu-mi de bataile cu apa, cu aspersoarele deschise la presiune maxima prin livada, de cum am invatat sa conduc tractorasele si de cursele nebunesti prin livada … nu as da nici o plaja pe acele vremuri.
Nu ma duc la concursul de miss pentru ca nu am marimile indicate in standardele perfectiunii, nu arat ca si Barbie, nu am limuzina, de fapt n-am nici bicicleta, nu am nici casa, nu sunt experta in a vorbi in alte limbi de circulatie internationala, insa … nu mor de foame daca merg in alta tara. Nu am bani ca sa ii intorc cu furca, n-am nici furca.
Daca stau sa iau numai Nu am si Nu sunt, as face depresie si as fi morocanoasa, dar am inteles ca Eu – Cella, sunt unica. Nu mai e nimeni ca mine – ceea ce e bine, arat asa cum arat, pentru ca Creatorul acestui Univers asa m-a creionat. Hlizita, cu o culoare nedefinita a parului, cu ochi albastri si cu marini nedemne de marimile perfectiunii, cu o dorinta de distractie de nepotolit, mereu cu replici de dat, cu o doza mare de incapatanare, cu degete mici ce abia prind griful la chitara – spre disperarea mea, curioasa si alte calitati ce le mai am ….
Gasesc mii si miliarde de motive de nemultumire ca sa imi adap resentimentele si amaraciunea fata de strabunica Maria, de bunicu, de ai mei parinti si mai ales fata de Dumnezeu, dar … am decis sa invat multumirea, sa ma bucur de ce am, atat cat am, de ceea ce stiu, sa imi folosesc curiozitatea pentru a prinde mai multe cunostinte, de a munci pentru a invata o limba straina, de a invata la chitara chiar daca degetele mele au uitat sa creasca si nu arata a degete de aratat in reviste, de a ma bucura de viata indiferent de vremea de afara, de a zambi chiar daca imi vine a plange …
Multumirea se invata, si nu se invata usor … vreau sa schimb resentimentele, le dau la reciclare, amaraciunea o dau la dejectii, frustrarea o schimb cu bucuria de a trai … si nu pot singura, am un Partener ce ma sustine cand sunt gata sa imi reculeg ce tocmai le-am dat … si invat multumirea.

vrabii ingrijorate?

Imi aduc aminte de iernile geroase si cu multa zapada din copilarie, de multimea vrabiilor si a hulubilor ce isi cautau hrana pe unde puteau … inclusiv in curte, furand mancarea gainilor noastre. Dar cum sa scapi de ele? Era atata de frig ca nu puteai sa stai pe afara ca sa le alungi toata ziua … asa ca s-a gasit solutia pentru ele … sa fie prinse. Un sistem simplu a fost pus la punct, insa totul trebuia sa fie in liniste si cu atentie.
O plasa mare, un bat potrivit si niste ata ce ajungea pana in casa si … trebuia sa asteptam sa vina pasarelele sa isi ia masa …. Incet, incet trageam de ata si … poc, ciurul cadea iar ele ramaneau dedesubt. Vrabii, hulubi, uneori porumbi ce trebuia sa ii eliberam ca sa nu avem scandal cu vecinii, ciori, cotofene, stancute …. Ramaneau numai hulubii si vrabiile pentru mancare, restul trebuiau eliberate …
Pe un set de vreo 10-15 vrabii mi-am dat doctoratul la desfacut pasari pe la 7 ani. Mama era la o vecina cu nu stiu ce treaba si Sorin voia sa prinda altele asa ca … in sfarsit puteam sa arat ca stiam sa le desfac si … le-am desfacut … exact cum vazusem ca se face la pasarile mari. Mama si-a pus mainile in cap cand a venit acasa si m-a gasit cu vrabiile curatate si proportionate pentru mancare. Imi aduc perfect aminte de expresia de pe fata ei cand a bagat mana in lighean si scotea cate o pulpa de vrabie, apoi aripa, apoi un copanel …. Le-a pus in sita ca sa nu se piarda ceva la scurs … A doua zi mi-a aratat cum trebuie taiate vrabiile, azi insa invatasem ca asa se face la pasarile mari, la alea mici … e diferit.
Erau muuuuulte vrabii, coborau si mancau, uneori se asezau pe pervazul ferestrei si se uitau curioase la noi … erau atata de simpatice … Pe ele nu le doare capul de mancarea ce trebuie sa o manance, de ploua, ninge, de e zapada, de bate vantul si le zburleste penele. Gaseau usa deschisa la poiata animalelor si … acolo se sfatuiau ce si pe unde sa mai zboare, mancare calda gaseau la gaini, dormeau in pod, in sura, se ciondaneau pe sarmele din fata casei, se fugareau vesele de colo colo.
Eu in schimb am dureri de cap si nu numai, ca vine scadenta la banca, ca vestile despre criza nu sunt bune, ca ma doare capul si uit ca inca nu am terminat gripa dar deja ma vad cu o tumora. Am tendinta de a ma ingrijora, e mostenita si ma gandesc ca nu pot fi nesimtita sa nu ma gandesc. Cum adica sa nu gandesc, sa nu planuiesc, sa nu fac scenarii … Dar, “nu va ingrijorati” nu e scrisa in Biblie numai asa ca sa ma duca pe mine cu zaharelul, nu e o formula magica ca sa trec peste o problema ci e o porunca, o lege. Si nu e zi in care sa nu o calc …
Imi fac griji ca nu termin la timp treaba, ca o sa chelesc, ca o sa supar pe X sau Y, ca cine stie ce se va intampla …
Doctorul mi-a interzis sa ma ingrijorez, ca se declanseaza tot felul de procese in organismul meu si imi e rau, mi-i rau tare si … doare si iar trebuie tratament, si nu pe scurta durata. Dar abia cand doare, realizez ca iar am luat-o pe ulei.
Sunt in tensiune, in stress si telefonul nu raspunde la comenzi, sau cel apelat nu raspunde, imprimanta printeaza ce vrea ea, se blocheaza, computerul efectiv refuza sa asculte, atunci isi gaseste sa isi faca un update sau sa refuze sa functioneze …. presata de timp devin stresata, stresata, stresata ….
Ce se intampla? Ce au toate? Ingrijorarea a depasit cotele de avarii, sunt frustrata de aia si de aia si de aia. Dar nu ma gandesc ca toate astea vin in viata mea cu un scop. Uneori se accentueaza si tocmai cand cred eu ca nu ar trebui, tocmai pentru ca acolo mai am de invatat, de crescut, de lucrat cu mine. Toate vin din mana Lui Dumnezeu, El e in control, El stie toate vrabiile, stie toti perii de pe capul meu si daca va fi sa ajung Kojak, voi ajunge Kojac chiar daca mi-as face transplant de par … E pacat sa ma ingrijorez, sa imi fac griji pe termen lung sau scurt, sa devin frustrata si nervoasa pe niste obiecte ce … in stress, ele nu functioneaza cum trebuie …
Bucuria de a trai, de a-L vedea pe Dumnezeu, de a-L simti alaturi imi e furata de griji, uneori imaginare, uneori stupide, … Am propriul meu drob de sare, ciurul refuza sa duca soarele in casa, iar cu furca nu pot misca nucile oricat m-as stradui ….
Doamne, nu pot sa nu ma ingrijorez, la momentul asta nu pot insa inteleg ce vrei Tu sa spui. Sa nu ma mai agit ca un Pepsi ci sa Te las pe Tine sa ai grija de mine. Vreau sa fac asta si exact ca tatal copilului mut strig: “Doamne, ajuta necredintei mele”.

sacrificiu, dragoste ...

provocare

O carte ce m-a influentat foarte mult a fost "Ce ar face Isus in locul meu?". Am citit-o de multe ori, am recitit-o si ... iar rascitit-o. De multe ori m-am gandit cum sa actionez, ce ar face Isus, El ce ar gandi despre X sau cum ar trata pe Y? Da, e frumos sa gandesc asa. Intrebarea asta imi revine in memorie cand situatia e dificila, cand ... o problema e mai urata, mai ... altfel. 

Dar, traiesc ca si Isus? Raspunsul realist e NU. Ma gandesc la El cand mi-i greu, cand nu stiu ce sa fac, in rest imi folosesc mintea si ... cu ironie spun ca o folosesc ca doar de asta mi-a dat-o. Dar, ceva ma diferentiaza complet de Isus. El traia constienta faptului ca Dumnezeu e prezent aici intre noi in timp ce eu umblu pe coclauri si cred ca ma intalnesc cu Dumnezeu la rascruce sau la biserica sau la nu stiu ce intalnire sau ... acasa in timpul meu de partasie cu El. 

E ca si cum Dumnezeu are program de relatii cu publicul, de audiente si atunci cu o lista bine pregatita sau artistic povestita ii spun nevoile mele, asa frumos ca si cum El e curierul cerului, minuni cu delivery la domiciliu sau in locuri greu accesibile. "Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti, stii cand stau jos si cand ma scol, si de departe imi patrunzi gandul. Stii cand umblu si cand ma culc, si cunosti toate caile mele. Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba, si Tu, Doamne, il si cunosti in totul. Tu ma inconjori pe dinapoi si pe dinainte si-Ti pui mana peste mine."

Adica El stie cand ma trezesc, cand ma ridic din pat, cand ma spal pe dinti, imi fac baie, fac cafeaua, ma uit pe geam, citesc, vorbesc la telefon, merg pe strada, la cumparaturi, oriunde, oricand El e langa mine. Sta aici cu mine pe pat in timp ce citesc, ma rog, plang, scriu, ascult muzica. E cu mine si cand X sau Y ma enerveaza si imi face zile fripte, e cu mine si cand sunt fericita si cand as urla la luna ....

Dar eu stiu asta ... de mult, apoi sunt o persoana morala, cu spirit de dreptate, ce face bine, ce incearca sa nu calce pe bec si totusi ... cat constientizez ca Dumnezeu e aici? Raspuns sincer, mai putin. Il gasesc pe Dumnezeu la biserica, sau pe nu stiu ce munte, sau .... nu stiu pe unde ... El cu treaba mea si El cu a Lui ... e una din ideile pe care atata le-am auzit incat chiar ... credeam. Ok, duminica ma intalnesc cu Dumnezeu la biserica, imi iau ramas bun de la El, sperand sa nu se plictiseasca pana revin data viitoare ....  eu plec cu treaba mea ... am nevoie de El numai in probleme ce eu nu le pot rezolva ....

Imi plac provocarile, cu cat mai mari cu atat mai bine, asa ca vreau sa traiesc mai mult constientizand ca Dumnezeu e cu mine in fiecare miliardime de secunda, e aici, e cu mine oriunde, oricand ... oricand ...  E aici cu mine ... 

"Unde ma voi duce departe de Duhul Tau si unde voi fugi departe de fata Ta? Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in Locuinta mortilor, iata-Te si acolo; daca voi lua aripile zorilor si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii, si acolo mana Ta ma va calauzi, si dreapta Ta ma va apuca. Daca voi zice: „Cel putin intunericul ma va acoperi si se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru Tine; ci noaptea straluceste ca ziua, si intunericul, ca lumina."

Alladin si lampa femecata

Familia mea este evanghelica si de mica am stiut despre Dumnezeu, la scoala duminicala am invatat despre creatie, despre eroii din Biblie, despre nasterea lui Isus, despre ucenici insa un personaj mi-a dat batai de cap mari sau putin spus mari, si anume Duhul Sfant. Lampa lui Alladin mi-a trezit tot felul de intrebari. In faimoasa lampa e un duh, scoti capacul si phuuuu ... duhul iese si asculta de tine, e un duh simpatic, pus pe glume, cu simtul umorului dezvoltat ....

Ma asteptam ca si cu Duhul Sfant sa fie la fel, sa il am intr-o lampa, sa ma asez la rugaciune si covorul sa incepe sa se inalte si eu sa ma deplasez din loc in loc, covorul sa lupte si el cu mine sau pentru mine ... dar nu era asa ... si asta era atata de ingrijorator. 

Cine e Duhul Sfant? Unde e? Cum arata? Are ochi, aude, vede, simte, gandeste, il vad, il simt, il aud, ma invata sa lupt asa ca cel al lui Alladin? Am si eu un duh ca Alladin? De unde sa il iau?

Cand incercam sa intreb despre asta pe unii ii pufnea rasul si replica era ca numai fantezii am in cap sau unii imi spuneau ca atunci cand voi creste mai mare voi intelege. E oare vreun secret, de trebuie sa astept pana atunci? Ooooof, Doamne ... ce complicat e si cu Tine .... 

La fiecare predica ciuleam urechile sa aud bine ce zice despre Duhul Sfant. Si nimeni nu avea unul sa il arate .... Am citit o explicatie ce mi-a deblocat misterul: e soapta ce iti spune sa taci cand asa ai da o replica ce ar ustura teribil,  cand iti spune ca tocmai ai facut-o lata si sa iti ceri iertare, cand iti da un imbold sa te asezi langa cel de langa tine si sa il asculti ....

Nici urma de lampa, nici urma de magie ... si, apoi nu imi placea de El ca nu ma mai lasa sa ii capacesc pe baietii ce aveau chef de lupta, sa ma distrez pe seama celor ce reactioneaza mai greu, sa mai fac farse ca sa am motive de ras ... cate-o minciunica ....

Imi aduc aminte de seara cand am inteles cat de mult ma iubeste Dumnezeu, asa nebunatica cum sunt, cu toate defectele mele (era in adolescenta si totul parea urias), ca a murit Isus pentru mine, sa pot merge in cer ... ca biletul de intrare in cer e asigurat de Isus. Aveam nevoie de Isus, aveam nevoie disperata de Dumnezeu sa-mi inteleg rostul pe pamant, sa-mi inteleg menirea aici, printre oameni. 

In acea seara, nevazut, fara sa simt nimic Duhul Sfant a intrat in mine, covorul meu dormea linistit, nici nu s-a clintit, nici eu nu am stiut nimic pana cand am inceput sa raman uimita ca lucrurile capata sens si inteles, ca ... sunt logice. Wow, de ce nu am inteles pana acum, parca stiam parolele si codurile la ceea ce parea enigma pana acum ....

Dar, daca Dumnezeu si-a trimis Duhul Sfant in mine, imi era frica de El, cum sa vorbesc cu El, imi era jena .... ce sa ii spun ... cum? Cum sa ma adresez? Cu dumneavoastra? Dar cum sa spun: "Dumneavoastra, Duhule Sfant?". Dumnezeu spune ca acum imi e Tata, ca acum Isus imi e frate, dar .... cu Duhul Sfant cum ramane? ... Si eu cu tata nu vorbeam cu dumneavoastra, nu trebuia sa stau sapte zile in cada la spalat ca sa pot sa ma prezint sa vorbesc cu el, asa cum eram vorbeam cu el, .... nici cu fratii mei nu trebuia sa folosesc nu stiu ce forme protocolare ... deci cu Duhul Sfant e la fel ?... 

E prietenul meu nevazut de ceilalti, e cel ce ma trage de maneca cand nivelul adrenalinei creste cu o viteza ingrijoratoare, e cel ce imi spune ca privirea aceea nu a fost cea mai plina de bunatate, ca vorba aruncata a ranit si sa imi revizuiesc atitudinea .... Uneori, atata ma sacaie ca ma enerveaza si eu asa m-as razbuna ... dar imi tot sopteste, ma calmeaza, ma ajuta sa inteleg ca rana doare, imi aduce aminte de ce am patit eu cand altii mi-au facut la fel ... 

Suna ca din povesti, desene animate, cam de sectia celor "veseli", dar e o realitate. Nu am nici o lampa, nici un covor fermecat, desi cateoata mi-ar placea sa vad lumea pe unul. E lumina de veghe din mine ce da semnalul de alarma, e prietenul ce nu ma lasa cand ceilalti au disparut total, e cel ce sta cu mine cand noaptea nu se mai termina iar lacrimile refuza sa se opreasca, e cel ce ma sfatuie sa imi las zambetul intins pe fata, ce ma ghionteste sa vorbesc cu X sau Y, ce ma trimite sa-mi impart sandwish-ul cu cineva ce tremura de foame.

Nu-s Alladin, nu am lampa, nici covor dar sunt Cella si stiu cine e Duhul Sfant si imi place cu El in mine. Facem o pereche buna. 

la lucru ...

Discutam aseara cu un prieten despre iertare, despre modul cum lucreaza Dumnezeu in vietile noastre .... si, uneori un acord dintr-o piesa, un parfum, o adiere de vant, o imagine ... ceva te catapulteaza in trecut, acolo unde doare de numa si ai fugi cu viteza luminii de acolo insa parca esti prins ... fortat sa stai acolo, fortat sa revizuiesti rana, amintirea, toata povestea ...

Nu-mi place cand se intampla asta ... pentru ca stiu ca plang si nu-mi place sa cred despre mine ca-s plangacioasa, ca nu sunt puternica, stapana pe mine, pe situatie, ca lucrurile nu le pot tine in control, ca sentimentele danseaza cum vor ele si nu vor sa asculte ....

Si nu pot decat sa intreb: Doamne, iar am ajuns aici? In acelasi timp, sunt constienta ca rana mea e coapta si bubuie .... e gata de explozie ... si am nevoie de vindecare, urgent ... iar eu imi dau ranile cu fond de ten crezand ca scap de operatie, de o oprire, de o punere la colt...

Doamne, am crezut ca devenind copilul Tau ... viata va fi roza, ma rog ... nu roza dar frumoasa, asa cu zile senine, cu bucurii non-stop, fara lipsuri, fara probleme ... si in loc de asta, parca-s la razboi ... cand nu ma astept, poc una, cand incerc sa imi revin iar una ... si nu stiam ca-s invidioasa, credeam ca n-am nici o problema, gelozia o consideram slabiciunea prostilor insa cred ca mie imi trebuie diploma de merit, ingrijorarea - premiul mare propun sa mi-l acorzi tot mie, apoi critica ... si nu de aia asa finuta, de ce nu scap de ea? Daca am spus ca imi pare rau ca fac asta nu ar fi trebuit sa scap de toate astea, nu? Sau, is eu asa cap sec? Ce-i cu mine Doamne?

Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare o va ispravi pana in ziua lui Isus Hristos - Filipeni 3:16.

Acela, adica Duhul Sfant, e Cel ce lucreaza in mine, e Cel ce ma duce la operatii, ma forteaza sa imi revizuiesc atitudinile, sa imi revad intentiile, sa imi analizez vorbele, sentimentele, gandurile. Eu ma incapatanez si nu vreau sa mai trec prin durere insa ... face El ce face ca acolo ma catapulteaza cand imi era lumea mai draga ... si vreau nu vreau trebuie sa ma las operata si plang, si doaaaaaare ... sunt constienta ca vine si vindecarea , dar acum  doareeeee ...

"opera de arta"

OPERA DE ARTA (Rom 9:20-21)

 Ciopleste in mine, Doamne, chipul Tau. Nu te opri chiar daca uneori imi musc limba, de durere, sa nu strig. Tu esti Stapanul. Nu tine seama de lacrimile ce-mi curg pe piatra rece si fara forma care sunt.  Loveste cu ciocanul si indeparteaza-mi bucatile neascultarii si toate aschiile pornirilor mele pacatoase.  Ma doare dar nu Te voi intreba "de ce?", nu iti voi da nici o sugestie si nu-ti voi cere explicatii pentru ceea ce faci. Am incredere deplina in Tine. Imi e deajuns sa stiu ca Tu esti Maestrul. 

Chris

Pentru ca o sa fiu intrebata, nu pe blog ci in private, ce cauta o meditatie de-a lui aici, am de gand sa fac eu lucrurile clare ca sa nu existe "comentarii".

Acum cativa ani, pe messenger cineva vrea sa ii dau add si cum am avut de-a face si cu unii / unele ce numai frumos nu vorbeau, din prudenta intreb cu cine am onoare. Imi raspunde Chris. Dintr-un film am prins o replica: "De ce folosesti nume de scena, te crezi vedeta?" Asa ca, acum mergea la fix. Raspunsul m-a lasat pe mine cu ochii masca. Sunt Chris, cel ce canta. 

Pai, eu ii stiam melodiile ... stiam cine e Chris, "ce vrea de la mine, de unde are id-ul? " l-am luat eu tare si batoasa. El finut mi-a raspuns, nu mai tin minte ce ... insa nu s-a luat dupa gura mea mare. 

"Ne stim" cred ca de vreo sapte ani de pe messenger, eu l-am vazut in concert la Iasi si ... daca nu ne vom vedea aici face-to-face pe pamant ... in cer, Chris promit ca o sa incerc sa nu mai fiu asa batoasa.

va veni o zi ...

Chiar daca pare ca ar fi uitat sa vina, El va veni!

mi-atat de dor .....

                            

E cu trei ani mai mare ca mine, mai micuta un pic de statura - asa ca sa o chinui chiar si acum, cu ochi caprui, hlizita ca si mine ....
Am cunoscut-o cand ea a venit la Vaslui, ... rapid ne-am imprietenit si Doamne, cate erau de povestit, de pus la cale, de ras, de sfatuit .... cate in luna si stele. Daca cumva ne pierdea cineva intr-o librarie, era jale .... Stiam toate cartile noi, stiam oamenii din oras si ne luam la intrecere la tinut minte cam de prin ce zona sunt ....
Azi, 20 februarie e ziua ei si ... am scos fotografiile cu ea, mi-i dor de ea, mi-i dor sa stam la o cafea, sau la povesti pana dimineata, mi-i dor sa o las sa imi spuna ce viseaza si sa ii spun ce as mai indrazni sa visez. La biserica, ne placea sa stam una langa alta ca ne stiam vocile .... sa ne ghiotim, sa comentam (da, faceam si de astea).
La cununia ei, am fost martor si inainte de a semna, m-am intors spre Nano si i-am zis: "Ai grija cum te porti cu ea, daca nu te porti cum trebuie cu mine o incurci. Si nu glumesc." El a zambit si mi-a spus ca va avea grija, acum radem in hotote de toata faza insa era prima data cand il intalneam pe Nano si el imi fura prietena.
Vio draga, esti departe si nu stiu cand o sa citesti randurile astea ... dar azi de cand m-am trezit ma tot gandesc la tine si mi-as dori sa iti fac o pizza "exotica" si o prajitura cu mere .... si pe jos sa povestim, asa in stilul nostru.
Ii multumesc Domnului pentru tine, pentru ca te-a adus in viata mea cand intrebarile erau tsunami in capul meu si ii mai multumesc pentru rabdarea cu care m-ai tratat, pentru dragostea de viata, ma scoteai din fazele mele analitice ce te enervau si ne apucam de ras de ne durea burta .... Multumesc Domnului pentru ca m-ai ajutat sa Il cunosc mai mult, pentru ca m-ai lasat sa iti fiu aproape si sa iti fiu prietena, pentru ca chiar de esti departe, departe tot prietene suntem si mai multumesc ca ai povestit frumos despre mine lui Nano, ca ai stiut sa imi spui frumos despre el ca sa il accept si ... abia astept sa vina vara, sa veniti acasa ....
Iti doresc sa te bucuri de Domnul asa cum stii sa o faci, sa fii sanatoasa si ... sa vina vara mai repede.

Am tot cautat o melodie ce o cantam noi cu foc si ... m-am oprit la una:

La multi ani draga mea ...

motive de distractie ... pe muzica

Din cand in cand ma uit cum dau unii peste acest blog: "cum sa ma insor?", "cum sa iubesc?", unii cauta formulare pentru acte de donatie, dna Rodica Botan (http://rodicabotan.blogspot.com/) e doctor psiholog, informatii despre leprosi, semne de dragoste, asigurari si asigurari cu Dumnezeu, cel mai cautat e imanent si transcendent, cum sa ierti, nu judeca ca sa nu fii judecat, unii cauta ziua mea de nastere, informatii despre mine .... si alte expresii ...
Nu am nici o formula magica despre cum te poti insura sau marita. Legat de insurat am auzit prima data o melodie intr-un maxi-taxi, era un traseu lung si soferul asculta dedicatii muzicale, muzica populara. Nu aveam nici un chef sa le ascult cu toate ca imi place si un pic din muzica populara, dar nu era masina mea asa ca m-am asezat pe scaun si am incercat sa ignor melodiile. Insa la un moment dat, dupa ce prezentatorul spune pentru cine e dedicata, incep acordurile melodiei. Erau acorduri vesele si mi-au captat imediat atentia, ceilalti calatori dintr-o data nu mai erau cufundati in ganduri, incepeau sa li se destinda fetele si la finalul melodiei chiar zambeam cu totii. Am povestit asta prietenilor mei care rad de se prapadesc de mine, ca de cand imi place muzica populara? Pai cred ca ... de cand ma stiu si, daca e o melodie buna ... sa cante muzica:



Si ... sa specific ca nu-s fata de perceptor - cred ca nu mai exista slujba asta, nici de primar, nici de notar ... insa sunt fata de Imparat .... Fuego si Irina Loghin astept si melodia mea ....

ma lupt cu moliile

Cel mai mic frate al meu, e de fapt mai mare ca mine cu 6 ani, insa e cel mai mic din cei trei frati ai ei. Cu el am avut cele mai multe lupte si asta, de cand ma stiu. Eram prieteni numai la prostii. Avea o placere sa ma atate, daca eu citeam o carte, pe aia o voia si el, daca avea o bomboana atata se tot foia cu ea prin fata mea pana ce ... cu lupta si zgarieturi ... i-o luam. El avea un spirit de dreptate de numa, totul trebuia sa fie egal. Si daca se putea mai mult, tot la el, ca sa fie egal. Noi stiam replica: "parte dreapta". Insa, fara sa realizez asta, am luat de la el spiritul asta de dreptate, ne bateam toata ziua insa stiam sa merg ca el, sa vorbesc ca el, cateva zile am observat amandoi cum scuipau fumatorii si incantati am venit sa ii aratam mamei, care nu pricepea la ce ne zgaiam noi ... de ceva vreme. Sorin, fiind mai mare a reusit sa vada reactia de soc a mamei, si, deja sarise gardul ... pe mine insa m-a dezvatat in secunda doi de ceea ce tot incercasem noi sa invatam cand ea nu ne vedea ...
Vecinii injurau si nu intelegeam de ce ei aveau voie si eu nu? Ei sunt oameni mari si o pot face si eu? "Nu ai voie sa repeti, nu ai voie sa le tii minte, nu ai voie sa le spui. Sunt cuvinte urate." Si erau cuvinte urate intr-adevar ... dar cateodata asa le-as fi zis ...
Uneori parca trecea vantul prin urechi ca nu se prindea nimic, asa ca ai mei au fost hotarati sa inchida canalul asta ce facea ca cuvintele lor sa zboare, cu pedespse, cu bataie ... "Noi avem o fata, nu o baietoaica, nu o puslama, o pierde-vara." Imi placea sa joc fotbal insa fericirea n-a durat mult ca a descoperit mama si ... atata morala mi-a tinut ... "degeaba vorbesc ... OOOOf" ... in timp ce eu vociferam: nu e drept, nu e corect. de ce ceilalti copiii au voie in drum si eu trebuie sa fac treaba sau daca nu am treaba, sa citesc, sa ascult nu stiu ce piesa de teatru ... teatru pe viu era ... in drum ... Raspicat si la unison parintii spuneau: NU.
"Azi auzi o vorba, o tot framanti in capul tau si incepi sa o spui fara sa stii, apoi inveti tot felul de gesturi ale baietilor si fotbal? Asta e joc de baieti, nu de fete. vrei sa devii cracanata?" Ma uitam la mama ca la felul sapte; unde vedea ea ca baietii sunt cracanati?
"Cum poti fi mama atata de rea? Si ce buna e Sofica ...", vecina de langa noi nici macar nu avea grija cand ii vin copiii in casa ... "ce fain e de ei." Intr-o zi, dupa un refuz al mamei de-a ma lasa sa ma joc cu fetele i-am zis ca mai degraba ma nastea Sofica, ca fetele ei erau libere.
Mama s-a uitat la mine si a strigat-o pe Sofica la gard. Aceasta isi revenea dintr-o betie crunta si arata jale. Mama o intreaba daca nu ar vrea sa ma infieze si sa ma ia la ea acasa. Acum era randul meu sa ma uit socata la mama. Nu vedea ca asta era vanata, iar cazuse si se lovise de ceva sau se batusera ca chiorii tarziu in noapte, fata ii era ... jale ... cum sa ma duc la ea?
Sofica se prinsese ce voia mama sa imi faca, si a zis da. Sfioasa i-am spus ca nu vreau sa fiu fata ei. Mama era mai in varsta ca Sofica si sanatatea mamei lasa de dorit insa nici cand ii era foarte rau nu arata ca Sofica.
Spirit de dreptate, neascultare, razvratire, cuvinte urate, gata de bataie, barfa, ganduri de razbunare, ura parca fac parte din grupa sanguina ....
Ai mei luptau cu cornitele ce imi ieseau incet incet ... mai tarziu mi-au explicat ca e pacat sa cer imi cer dreptatea oricand, oriunde si de la oricine, sa ascult si sa ma supun chiar daca acum pare nejust, sa nu vorbesc urat, astea sunt pacate.
Nu am inteles atata de bine semnificatia pana cand intr-o zi, mama a prins un fluturas si l-a omorat. Cred ca ochii imi ieseau din orbita ... "mama, e doar un fluturas". Mama s-a uitat la mine si mi-a zis: "nu, e o molie iar moliile trebuie omorate". O ce? "Molia pare draguta, micuta si suava insa se aseaza intre lucrurile bune si frumoase, se lipeste de ele si le roade, nu de la un capat, de pe margini ci chiar in mijloc, fara ca tu sa auzi sau vezi si te trezesti ca ... hainele, cuverturile sunt pline cu gauri si uneori efectiv trebuie sa le arunci". Ca sa inteleg mai clar, mi-a aratat o cuvertura la care a muncit mult ca sa o repare.
Ai mei luptau sa omoare moliile ce zburau prin capul meu, unele inca mai zboara, unele deja erau infiltrate ... cu multe din ele lupt si eu ... o vorba auzita incep sa o framant si ... se naste un gand ce va deveni un mod de viata, o atitudine, o expresie la un moment dat. Ce ascult? De la cine? Ce "imi bag in cap"?
David a vazut-o pe Batseba, i-a placut (molia deja ii flutura inaintea ochilor), a facut un plan si i-a mers, apoi a fost nevoie de mai multe molii pentru ca trebuia sa moara Urie unde era mai greu ... insa i se aduce vestea ca Batseba asteapta un copil ... deja erau gauri ... si David nu le vede ... David nu intelege mare lucru pana nu vine Natan sa ii spuna: ai dispretuit cuvantul Domnului, nu ai ascultat si ii spune si consecinta care a fost grea ...
A fost nevoie doar de un gand ...
Sunt influentata de gandurile mele, uneori de cele ale celor din jurul meu, desi ei nu le exprima cu voce tare, se vad in atitudini, in vorbe, in decizii.
In loc de molie, pot spune cancer, e boala ce macina mai mult ca oricare alta boala. Incepe cu o celula sensibila ce incepe sa se hraneasca cu energia celor de langa ea si apoi de la vecinele vecinelor ei ... si omoara incet, incet. Chiar depistat si tratat, te trezesti ca explodeaza in alta parte ... alt focar, alte lupte si ... intr-o zi corpul cedeaza .. prea mult cancer, era malign.
Ce gandesc? Ce vorbesc? Ce atitudini am? Iert? Iubesc? Urasc? Explodez? Ce ascult, vizionez, citesc? Ce vocabular au cei de langa mine? Cum actioneaza? ....
Cancerul si moliile ma duc la neascultare si dispret fata de Dumnezeu, ma duc la explozii, la ura, neiertare, la actiuni cu urmari grave ...

pe cale de disparitie ...

Primesc de cateva ori pe zi revista presei cu titluri care mai de care mai pompoase si atragatoare: X - ministru a fost surprins cu amanta in nu stiu ce tara, Y - presedintele companiei este acuzat de delapidare, Z - de sustragere de fonduri, Q - de cleptomanie, W - a facut o criza de gelozie si a luat viata nu stiu cui, uz de fals, fals in acte, incest, bigamie, prostitutie, trafic de carne vie, de arme, trafic de influenta .... ooo, stim ca sunt greseli mari ...
Nu suna bine sa spui pacat, banuiesc ca poti fi acuzat de cine stie ce daca ii spui cuiva ca e pacatos. Se incearca o redefinire a cuvantului pacat, o scoatere a acestuia din uz. Il mai auzi folosit in expresii: "pacat ca a murit", "pacat ca a pierdut" sau altele.
In greaca pacat inseamna a gresi, a rata tinta. Nu ai facut ce trebuie e pacat. Biblia spune clar ca orice greseala e pacat, nu le catalogheaza in mari sau mici, albe, negre sau zone in mii de anunate de gri. Raspicat spune: PACAT.
Stiu pacatele mari, scrise cu litere de tipar, ingrosate insa ... de alea asa mici, ale mele? Ei, da ... eu sunt morala ... ce pacate as putea sa fac? N-am dat in cap nimanui, beau cu masura, n-am luat barbatul sau nevasta nimanui, muncesc pentru casa mea, n-am omorat pe nimeni ... gresesc si eu asa un pic, ca omul ... Unii insa habar nu au ce e ala pacat ... de greseala stiu ... dar de pacat, nu.
Cu ce lupt, cu ce ma confrunt? E o lista lunga si mi-i jena de ea si cu ea ... invidie, mandrie, neiertare, tratare cu superioritate, lipsa de mila, lipsa de dragoste, manie, folosirea cuvintelor ce taie mai ceva ca sabiile Ninja (si nu alea din desene animate), priviri ce ingheata, taceri acuzatoare, carti citite, pierdut vremea aiurea pe internet, neluare de atitudine cand trebuie, nu ma uit la TV asa ca nu ma leg de ce e acolo, ca nu stiu, si lista continua .... Ale mele sunt numai asa greselute si ale altora is greseli si pacate? Pai si eu am gresit tinta, si eu am pacatuit, nu exista pacatulet si pacat, exista numai PACAT.
Doamne, asa multumesc ca: Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru noi  Galateni 3:13. Sunt salvata, iertata prin Hristos, am in mine Duhul Sfant sa ma invete, sa ma indrume sa nu mai ratez tinta ....
Nu pot fi 99,99 sfanta si restul pacatoasa. Sfant esti 100%, nimic gresit, nimic pacat, nici o tinta ratata ... omeneste nu e posibil, prin Hristos insa DA.
Am crescut citind.  Am citit prostii cu gramada, n-am ratat-o pe Sandra Brown sau Daniele Steel sau cam asa ceva o cheama - erau celebre si nu puteam sa nu fiu in rand cu lumea. Dar am citit si carti bune. Intru in librarii si ... ma enervez de numa. De ce? Serii intregi de carti din "seria intunecata a literaturii", volume groase, nu asa trei lulele, trei surcele si scumpe pe deasupra. Rafturi intregi de educatie sexuala explicata pana in panzele albe. Rafturi intregi cu magie alba, neagra ... si ce culoare o mai fi. Ma duc la cartile pentru copii sperand ca poate ma intorc in lumea povestilor si ... stupoare: Barbie in roz, alb, rosu ...  Barbie ce le face pe copilele de pe la 5 ani sa se uite in oglinda si sa faca depresie. Alba ca zapada e tot asa inalta si slaba si sfirijita ca te mai miri ca zambeste. Jucariile, la fel ... predomina cele cu dragoni, urate si fioroase ... iar parintii cumpara hidoseniile astea copiilor lor ...
Incerc totusi sa vad ceva bun, mai ales stiind ca opinia mea e considerata depasita, si gasesc: troli, imparatia intunericului, varcolaci, vrajitoare, vampiri ... alte lumi, batalii sangeroase, scene cu sex sau scene senzuale, personaje omnivore ...
Vreau sa citesc ce gandeste autorul insasi despre ceea ce a scris, si unul din ei isi explica cartea cam asa: nu ne multumim cu statutul de muritori, ne razvratim in fata Lui Dumnezeu pentru ca odata cu caderea omului, implinindu-si pofta de a sti gustul acelui fruct - cu toate ca era o dorinta legitima, si in colaborare cu puterile intunericului apelam la magie, vraja, inventam potiuni ce le consumam incercand nemurirea, patrunderea in lumi in care ne e interzisa intarea ....
Mi se spune ca-s demodata, depasita, ca nu mai inteleg cartile ... ca asa se dezvolta imaginatia ... insa cu groaza vad cum comportamentul personajelor din carti, desene animate si a interpretilor de "muzica cool" este imprumutat si facut "normal". Sub ochii mei si ai nostri, Dumnezeu este scos din ecuatie, gandire, inimi, viata. Curentul ca Dumnezeu e in inima pamantului si-i un soi de energie ce misca nu stiu ce pe acolo prinde si prinde bine ...
Ma mir ca este scos cuvantul PACAT din vocabular? Ar trebui sa nu ma mire ca nu se mai stie notiunea de pacat atata vreme cat o energie tinuta in carapacea pamantului e Stapanul Lumii ....
Citesc Romani 1: 19 - 32: Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare. De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile; caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor in una care este impotriva firii; tot astfel, si barbatii au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor. Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori, barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila. Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.
Nu pot decat sa spun: "Doamne, ai mila de mine pacatoasa!"

Sfanta Cella

Stiu de Sf. Pavel, Sf. Petru, Sf. Ioan, Sf. Toma de o intreaga pleiada de sfinti si o gramada de locasuri ce le poarta numele. Dar ... n-am auzit de Sf. Adam si Eva, de Sf. Avraam, de Sf. Moise, de Sf. Daniel, de Sf. David ... invat o gramada de la ei ... ei de ce nu sunt sfinti? Sfinti sunt numai cei de dupa Isus, dar de ce? Ce le-a facut Isus de i-a facut sfinti? Pavel ii scrie lui Tit in cap 2 cu 14 asa:  El S-a dat pe Sine insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege si sa-Si curete un norod care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune.
Dar, ce inseamna sfant? DEX-ul are defintii ca: Epitet dat divinității, considerată ca întruchipând suprema perfecțiune și puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificați de biserică. ♢ Sfântul părinte = titlu dat papei de către catolici. ♦ (Rar; despre oameni) Care duce o viață curată și cucernică. 2. Care ține de divinitate, de religie, de cultul divin; care este considerat ca posedând harul divin, sau 1. adj. (BIS.) ceresc, divin, dumnezeiesc, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sânt, (înv.) minunat, preaînalt. (Pronia ~.) 2. adj. (BIS.) (înv. și pop.) sânt. (~ul duh.) 3. s. (BIS.) sfânta treime = trinitate, (pop.) troiță. 4. s., adj. (BIS.) (pop.) sânt, (înv.) preacuvios, preafericit, preapodobnic. Dictionarul are si definitii amuzante pentru sfînt (-tă), adj. – 1. Divin. – 2. Sacru. – 3. Respectabil, venerabil. – 4. Preafericit. – 5. Epitet popular dat lunii, soarelui și zilelor săptămînii personificate. – 6. Impunător, grozav. – 7. (S.m.) Preacuvios, sanct. – 8. (S.m.) Căpetenie, ștab, persoană cu putere.
Biblia spune ca sfant inseamna pus deoparte pentru Dumnezeu, adica crezand ca sangele curs pe crucea de la Golgota ca imi iarta pacatele eu primesc iertarea, primesc Duhul Sfant si devin sfanta. Dar, eu ma facut asta si ... n-am avut nici o aura, nici o flacara micuta nu mi-a stat pe cap, n-am avut aripi .... si realista fiind am pacatuit de-atunci ooooho ... si inca o fac ....
Doamne, ... mi-am pierdut statutul de sfant? Nu inteleg ... e normal sa pacatuiesc? Nu e ca in filmele SF, nu ma transform? Tu vezi si stii ca ma lupt cu mine sa iubesc, sa nu mint, sa dau cui are nevoie, sa vorbesc frumos, sa nu urasc, sa nu raspund taios, sa .... dar nu-mi iese si imi pare rau si mi-i ciuda pe mine ....
Ce se intampla? In Galateni 5:17 gasesc scris: Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti. Aaaahaaaa, se face luminaaaaa ... deci Duhul Sfant ce e in mine ma invata sa fac bine si eu incerc sa fac si pana la urma tot prostii fac, asa cum stiam eu .... E un razboi intre ce stiam eu, intre Eu inainte de a Te sti pe Tine si Eu de acum ce invata sa Te cunoasca, invata sa devina ca Tine ....
Pai, e fain sa fiu sfanta, nu? Dar ... realista fiind, mai mult nu sunt decat sunt .... Nu ma port ca una, nu actionez ca o sfanta ... Ar insemana sa fiu numai bunatate, numai vorbe bune, sa dau pana si ultimul leut, sa am un zambet pe fata tot timpul, sa nu mint deloc, nici macar minciuna alba, sa nu ma mandresc, sa nu fiu invidioasa, sa nu barfesc (cica si barfa asta e alba si neagra), sa nu mai arat cu degetul pe altii, si lista continua .... Dar, nu-s tablou sau statuie, sunt vie, am sentimente ....
Sunt o sfanta ce inca pacatuieste sau mai bine zis in proces de sfintire ... sunt o sfanta ce vrea sa isi invete statutul de sfanta ... sunt inca vie ... sunt in proces de sfintire, sunt pusa deoparte pentru Dumnezeu.

ce sa aleg? unde?

E un verset in Biblie ce ma distreaza dar pe care azi l-am inteles ... altfel, si anume Psalmul 32 cu 8 :  Nu fiti ca un cal sau ca un catar fara pricepere, pe care-i strunesti cu un frau si o zabala cu care-i legi, ca sa nu se apropie de tine.
Niste fete povesteau ca obisnuiau sa dechida Biblia efectiv unde se nimerea, alegeau un verset si ... asa isi calauzeau viata, insa intr-o zi au dat peste versetul asta si erau derutate, iar eu in sinea mea , ma prapadeam de ras.
Trebuie sa fac alegeri la fiecare pas, inca de la primele ore ale diminetii: sa ma dau jos din pat, sa ma spal, sa ma imbrac, sa plec la lucru, sa muncesc, sa vorbesc frumos, sa spun o vorba buna, sa ascult si sa tac, sa ma iau de cate cineva, sa cumpar apa ca lesin de sete si o gramada de lucruri marunte ... sau mari.
Nu stau in pat sa intreb: Doamne, e voia Ta sa ma trezesc? Ca eu simt ca vrei sa dorm sa ma odihnesc in fiecare zi pana pe la pranz sau dupa. Sa imi iau sampon sa ma spal sau sa mai umblu asa nespalata? Sa mai merg la scoala sau sa ma duc la munca cu ziua pe unde apuc si sa ma plang de cat e de grea viata si ca din cauza Ta nu sunt acum la scoala? Sa ma angajez aici sau sa astept pana o sa vina corbii sa imi aduca painea si ... apoi nu ai zis Tu ca celor ce se incred in Tine le dai painea ca in vis? Deci, pot sa ma culc, da?
Eram in liceu si fusese un baiat in vizita la noi si intrebase pe ai mei daca il lasa sa se intalneasca cu mine si se gandeste serios la casatorie. Mama i-a replicat scurt ca am de invatat, tata a aprobat rapid iar eu aveam sa aflu mai tarziu despre asta si stiu ca am intrebat: de unde stii ca nu e vorba Domnului sa ma casatoresc cu el? Am primit o replica ce o tin minte: "Am sa iti dau o voie a Domnului de s-o tii minte, acum e de invatat nu de dragoste. Acum te formezi ca persoana, nu e timp de irosit aiurea. In catva timp n-o sa-ti mai placa de el pentru ca o sa ai alte asteptari, alte idealuri". Si au avut dreptate.
Cand insa imi tot "cantau" de un baiat "de pus pe rana" - a lor, nu a mea; le spuneam "acu e timpul pentru invatat, nu pentru dragoste". Stiam clar ca nu e pentru mine. Cum insa de stiam? Pai ... am gandit, am analizat si am decis.
Stiu ca ii innebuneam pe ai intrebandu-i cum sa stiu care e voia Domnului? Raspunsul mi se parea atata de sec: gandeste, citeste, invata, sfatuieste-te, roaga-te, roaga-te, roaga-te, posteste, intreaba, gandeste, citeste, roaga-te. Eu voiam ceva palpabil ... ca de gandit tot gandesc ...
As vrea sa locuiesc pe o insula superba, sa am un hamac legat intre doi palmieri, cu o casa de piatra, cu semineu, sa am numai cativa vecini, marea curata alaturi, plaja sa nu aibe pietre ascutite ce sa ma raneasca, carti cat incape, pasari ce sa imi cante dis de dimineata ... Pana acum, am fost numai pe insula mica de la Galati si acolo am stat numai cateva ore si nici urma de plaja curata, de loc de vis ....
Locuiesc aici, in Iasi intr-o mare de oameni, cu unii ascutiti ce ranesc, cu unii ca de piatra, e adevarat ca lucrez in educatie si am carti cu duiumul, nu am testat nici un hamac inca, si am vrabiii ce imi canta dimineata inainte de a pleca la lucru.
Doamne, da nu ii frumos ce visez eu? "Ba da Cella, somn usor! Dar, trezeste-te ca Eu te vreau aici, intre oameni, aplicand ceea ce ai invatat cand era timpul de invatat, invatand mereu ceva nou pentru ca asa te-am vrut Eu, nu Te-am creat pentru a lenevi pe plaja de vis ci pentru a trai, cumparand ce e nevoie pentru trai, muncind ca sa iti achiti ratele, datoriile, mergand in vizite la diversi oameni, si pentru ca Te-am facut mai zambareata Te rog sa ti-l folosesti ca daca nu, te ia durerea de cap. Nu mai astepta cai verzi pe pereti. Ti-am dat tot ce e nevoie ca sa traiesti, ai minte asa ca foloseste-o."
Dar daca eu as vrea sa merg la o scoala biblica, nu ar fi fain? As sta departe de oameni, as invata, as citi, as merge la concerte, la tot felul de intalniri, in misiuni, as intalni tot felul de oameni .... din diverse tari, ... nu-i asa ca ar fi fain?
Cella, "Nu fi ca un cal sau ca un catar fara pricepere, pe care-l strunesti cu un frau si o zabala cu care-l legi, ca sa nu se apropie de tine.", cand ai de gand sa intelegi? Eu nu Te vreau departe de oameni, te vreau intre oameni. Nu Te vreau numai citind ci Te vreau traind, poti asculta muzica in timp ce lucrezi, poti merge la intalniri in timpul liber, in misiuni scurte in alte tari insa acum esti aici, traieste aici. Nu iti trimit Eu oameni din diferite tari, culturi, unii chiar sunt ... ciudati? Daca esti invitata acasa la cineva, du-te, nu fi salbatica. Daca te serveste cineva cu mancare, mananca. Nu te mai incapatana atata visand cai verzi pe pereti, lasa oamenii sa se apropie de tine, iubeste-i, implica-te, da un sfat, asculta sfaturi, traieste, citeste, Eu sunt cu Tine aici, nu departe de oameni pe o insula pustie. Sunt cu Tine cand ti-i inima franta de la cei ce te incoltesc, asa te cresc .... modelez ...
Deci Doamne, ... sunt aici ca asa vrei Tu ... si cu insula mea cum ramane?

ORL, cardiologie sau psihiatrie?

Domnul este pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic. El ma paste in pasuni verzi si ma duce la ape de odihna;  imi invioreaza sufletul si ma povatuieste pe carari drepte, din pricina Numelui Sau. Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie. Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei; imi ungi capul cu untdelemn, si paharul meu este plin de da peste el. Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele, si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele. Psalmul 23
Primele amintiri despre oi le am de cand eram foarte mica. Acasa aveam oi si nu era frumos cand erau aduse acasa, le erai strain, fugeau de tine, erau mereu speriate. Mama si tata ne spuneau sa vorbim frumos cu ele ca dupa o vreme se vor potoli. Si asa era. Le duceam mancarea si imi placea sa ma asez langa iesle, tata le facuse una lunga, inalta, din fier si ma uitam la ele cum manca, le mangaiam pe gat in special, iar ele incet incet ma acceptau.
Dupa vreo doua saptamani, nici nu se miscau cand intram la ele si nu imi mai faceau loc cand ma duceam sa le dau mancarea sau apa. Nu ramanea nici una sfioasa, se imbulzeau la mancare, desi le dadeam mai mult de cat le trebuia ... insa ele se inghesuiau in mine si eu tipam la ele dar ... nimic. Nu sunt mare iubitoare de animale, nu imi placea sa fiu inghesuite de ele asa cum erau ai mei, insa si pe mine ma acceptau oile noastre.
Venea primavara si le dadeam ziua la imas iar seara trebuia sa mergem sa le luam acasa, imi placea atata de mult cand ne adunam 10 sau 15 vecini strigandu-ne oile si miei. Era o harmalaie de numa si vedeai cum oile incet incet se aduna si vin acasa. Ma uitam cu atata admiratie la ele. De unde stiu ele sa vina acasa? Eram atatia acolo, cum de ma asculta pe mine?
Stiau vocea mea.
Am acceptat pe Isus in viata mea si mi-a devenit Domn si Mantuitor, El e Pastorul meu iar eu sunt oaia Lui. Mi-a fost greu sa inteleg cum sa Il aud, eram invidioasa pe cei ce spuneau ca lor le vorbeste, eu nu auzeam nimic si chiar aud bine. Cum sa il aud? Unde trebuie sa ma duc sa imi vorbeasca?
Ma uit la Moise, era cu oile pe Muntele Sinai. O zi obisnuita in are isi pastea oile cautandu-le smocuri mai mari de iarba. Sau la uncenici; unii erau la pescuit, unii erau la servici, efectiv in rutina, in plictisitoarea si obositoarea rutina, Dumnezeu alege sa imi vorbeasca.
Dar nu ma suna, nu imi pune un filmulet, nu imi apare pe ecran nimic ... Am probleme cu urechile?
Trebuie sa iau decizii si intreb: Doamne, ce sa fac? Imi doresc sa imi raspunda o voce, stanga, dreapta, omul cu palarie sau doamna cu bluza rosie, sau ... autobuzul cu nr ....... insa nu se intampla asa. Ma gandesc, analizez, ma rog, iar gandesc, iar analizez, despic problema .... Hai Doamne, te rog despica cerul si raspunde-mi ... Una din solutiile gasite pare cea mai buna ... iar trec la despicat si analizat, momentul deciziei si apropie si ... cerul tace. Doamne, de ce nu aud nimic? Si aleg ce mi s-a parut cel mai bine, mai bun. Si, uneori e bine, uneori ... nu prea. Ca sa nu imi explodeze capul tot despicand, mai intreb si pe cei cu mai mult ani, si pe cei aproape de sufletul meu, analizam impreuna ...
Inima mea e cea sensibila la vocea Lui Dumnezeu, nu va tuna si fulgera cand imi va vorbi, va fi o voce blanda, duioasa, ... calda ... inima mea o recunoaste ... incepe sa o deosebeasca din vacarm, din galagia permanenta ... Doamne, credeam ca urechile mele au o problema insa ... nu au nici una. Inima e cea conectata cu Tine ... e senzorul meu pus de Tine in mine si imi place asta ... mai ales acum ca ne cunoastem ... si nici cu capul nu am nimic cand nu stiu ce sa fac. Sunt condusa de Tine si chiar de doare ca nu-mi place cararea sau ... cred eu ca iarba de jos e mai frageda ... si n-am incotro decat sa ascult ... ma iubesti prea mult ca sa ma lasi sa cad, sa ma otravesc cu iarba ce imi pare mie frageda si sclipitoare ...
Suna ciudat sa fii asemanat cu o oaie ... dar avandu-te Pastor, sunt iubita, protejata de lupi, ursi si alte animale fioroase, apa nu-mi lipseste, cand o iau razna iti asezi toaiagul langa mine fortandu-ma sa trec pe drum inapoi. E bine aici in turma ta, cu Tine. E bine cu Tine.

ingeri, vise, auzenii, vedenii ... nu de Sf. Valentin

Imi plac la nebunie povestile insa cand auzeam de cineva ca povestea ca a auzit o voce, ca a avut o vedenie, ca a venit un inger, ca a avut o vedenie sau un vis ... deja era ridicol. Da, Biblia spune de astea, insa asta era pentru atunci, oamenii nu erau atata de informati, nici atata de moderni, si nici atata de destepti pentru ca cu cat inaintam in timp cu atata de desteptatim conform teoriei evolutiei, maimuta din noi mai prinde la minte, i se mai dezvolta nu stiu ce prin creier.
Dar cand am simtit ca sunt apucata de spate si extrasa din fata unui camion ce m-ar fi facut plasture pe zebra nu m-am inceput gandit in nici un caz ca e vorba de forta de atractie a trotuarului sau a blocului din spatele meu. A fost mana unui inger, daca nu am cazut in cap in fantana a fost un inger ce m-a intors cu picioarele in jos, ce a asezat un par in care sa raman agatata cand cea mai inalta creanga a unui copac s-a rupt ... si alte o gramada de situatii limita ....
Visez discutii, situatii, faze comice sau mai putin comice si cand se intampla am senzatia de deja-vu si nu stiu de ce insa ... daca as fi tinut cont de ele la timp ... as fi fost scutita de multa suferinta, insa ... am crescut cu ideea ca visele sunt vise, sunt urmare a subconstientului ce lucreaza.
Nu am avut nici o vedenie, nu am vazut nici un inger, nu i-am vazut aripile insa ... de atatea ori au trebuit sa intervina in situatii limita pentru mine .... .
Dumnezeu nu si-a incheiat activitatea odata cu moartea apostolilor, vorbeste si azi: prin oameni, prin vise, prin boli, la unii prin ingeri, vedenii, auzenii .... ascult? Sunt situatii cand deodata am imboldul de a suna pe cineva, de a deschide usa biroului de alaturi si de a verifica ca lucrurile sunt bine, de a da un pahar cu apa, de a spune o vorba buna ... desi lucrurile par in ordine ... uneori o fac, uneori nu .... uneori imi amintesc un verset, o promisiune, un vers dintr-o melodie ce devine ca un fir tesut de paianjan prin durere, necaz ....
Ieri, cineva mi-a spus ca nu e bine sa astept minunile, nu e treaba mea sa le astept si nici sa le cer, asta e treaba Lui Dumnezeu. Nu traiesc pentru minuni, pentru a le vedea. Dar, raman incapatanata in a crede ca Dumnezeu vorbeste si face minuni si azi, le face cand eu imi fac treaba mea de zi cu zi, le face cand nu ma astept si imi schimba obisnuita rutina, le face cand eu chiar nu le vreau, le face cand nu ma astept, cu cine nu ma astept, le face cum si cand vrea El.
Sunt inconjurata de ingeri si nu ii vad, uneori nici nu ii simt ... am vise si nu le bag in seama, am avertismente ce le ignor si apoi ma asez in fund, dau din picioare ca un copil crizat si intreb: de ce Doamne?
Doamne, vreau sa aud ce imi spui, vreau sa aud ce faci cu altii, vreau sa vad cu ochii mei sau prin ai altora cum lucrezi, faci minuni chiar si acum in secolul instantului, vitezei, Tu nu Te schimbi, iti tii promisiunile pana la ultimul cuvant .... si daca acum sunt in viata si nu plasture sau pulberi e pentru ca prin minuni am ajuns pana aici folosind ingerii si uneori oamenii.

eu cred in minuni

Imi place sa cer minuni, imi pace sa vad ca se intampla, imi place sa ma rog cu altii si sa vad ca li se intampla ...
Multa vreme am fost mustrata, certata si ... ironizata ca fac asta dar sunt prea incapatanata pentru a renunta.
Nu am luat credinta ca ceva mostenire genetica sau nu mai stiu eu de care, mi-am pus intrebari, am citit, am cautat raspunsuri, unele m-au enervat, unele m-au starnit sa caut mai mult. Insa imi amintesc de o discutie intre fratele meu mai mare si mama, era vremea prasitului si mama i-a rugat pe baieti sa vina acasa la prasit insa cel mare avea ceva de terminat asa ca s-a rugat sa ploua ca sa isi poata termina treaba si sa se amane ziua prasitului si a plouat spre disperarea mamei. Cand s-a mai zvantat, el a venit acasa si inainte de a pleca pe deal la prasit, el i-a spus mamei ca s-a bazat pe un verset in care Dumnezeu ne cere sa il punem la incercare.
Am cautat si eu versetul si la-m gasit. E in ultima carte a Vechiului Testament, in Maleahi 3 cu versetul 10 "puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare"
Ma provoaca sa cer ceva ca sa vad eu pe propria piele daca face ceva ... nu cer luna de pe cer, nici ceva stele, cer binecuvantari pentru cei dragi, pentru cei apropiati, pentru cei de aproape sau departe. Nu-mi trebuie luna, nici nu stiu ce stea ....
Sunt si conditii la afirmatia asta si nu sunt imposibile .... si dansez de bucurie cand miracolele vin, pentru ca El aude, vede, ii pasa, ma iubeste ....
Recent Domnul mi-a dat o noua minune, un nou semn de dragoste .... dar El face gauri in trezoreria cerului pentru mine, face painea sa ajunga mai mult decat imi inchipui, face sa ploua cand nu e nici un nor pe continent. El poate, El poate, eu stiu ca poate ...
Cum sa nu il iubesc? 

invatatorul

In clasele primare eu am avut parte de un invatator, un barbat inalt, si la varsta mea mica nu credeam ca este barbat mai frumos ca domnul Acasandrei. Vorbea asa frumos cu noi, ne stia pe nume, pe toti. In prima zi de scoala, mama s-a externat pentru o zi ca sa ma duca la scoala si apoi a plecat iar la spital iar din cand in cand domnul invatator ma intreba cum e mama si ... eu ma intrebam de unde o stie? Si de ce tot intreaba de ea? Cand mama a revenit de la spital si povesteam de scoala, i-am spus ca domnul a intrebat de ea si mi-a spus ca domnul era verisorul ei insa sa imi intre bine in cap ca asta nu va afecta cu nici un chip invatatul meu. Niciodata mama sau tata nu intrebau ce a zis "Mitica" la scoala ci numai ce a spus domnul invatator? De nici un alt cadru didactic nu vorbeau urat si nici nu le spunea pe nume.
Insa cel mai greu a fost cand in clasa a IV-a, in vacanta de iarna cand m-am impotmolit la niste probleme, parca nu voiau sa se lase rezolvate. Am apelat la mama, i s-au prins si ei urechile. Dana, vecina si colega mea a venit la mine urmata de mama ei sa vada daca noi am facut ceva cu problemele si ... nimic. Asa ca cele doua mame s-au sfatuit spre groaza noastra sa ne trimita la domnul invatator.
Cum sa ne ducem la el acasa? Dar, daca nu e acasa ce facem? Mama mi-a aruncat o privire si mi-a reamintit ca si doamna Acasandrei e tot invatatoare si daca nu sunt ei de gasit, mergem la ceilalti invatatori. Din nefericire, la celalalt cuplu de invatatori, doamna era verisoara mamei. In reluare, am pus cartea si caietul ... parca nu mai gaseam stiloul, radiera, creionul .... Dana si ea era in reluare insa aveam garda de corp langa noi care nu contenea: "nu uita sa spui Buna ziua la oameni pe drum", "ai grija cum vorbesti", "fii numai ochi si urechi la ce iti explica", "sa nu cumva sa strigi la poarta numai odata si sa pleci ca a doua oara merg cu tine".
M-am rugam sa vina tata mai devreme acasa ca poate ma scapa el de toata povestea asta ... dar tata n-a venit. Asa ca ... a trebuit sa mergem. Am facut cu Dana scenarii. Oare nu se va supara domnul ca ne ducem la el? Va zice de noi ca suntem proaste? Ne va certa? Aveam replicile stabilite pana la poarta lui - si nici macar nu statea departe de noi.
Nici n-am terminat de strigat la poarta lui ca domnul invatator a si aparut, era asa de incantat ca ne vede, ne-a poftit in casa, doamna Acasandrei tocmai terminase de facut niste prajituri cu care am fost servite si apoi cand a inceput el sa ne explice problemele chiar erau usoare si aveau logica ...
Mai mult zburand am plecat acasa, lasandu-l pe domnul invatator la poarta, fericit. Bineinteles ca dupa doua zile a venit la noi in vizita, a verificat si celelalte teme, a fost multumit si incantat. Povestea mamei ca a fost asa fericit sa ne vada ca am venit sa il intrebam si ca e asa fericit cand copiii din clasa au curajul sa intrebe de problemele lor.
Aud destul de des replica: "cum sa ii spun Lui Dumnezeu ca visez sa savurez o prajitura? sau ca mi se termina parfumul si tot fac calcule pentru altul; ca ... haina nu e atat de groasa pe cat e gerul de mare ... El are probleme mai importante: saracia din unele tari, vindecare unora de SIDA sau alte boli, razboaie, avalanse .... tsunami ... cum sa il deranjez cu prajitura sau parfumul meu?". Pai cum sa nu ii spun? Nu a spus El sa ii aduc toate cererile mele? Eu I le aduc, la unele raspunsul e NU, la unele e da, la unele astept raspuns. Insa imi face placere sa ii spun ca ma enerveaza situatia aia, sau ca ... mi se pare incalcita nu stiu ce cerinta intr-o problema sau ca ... afara ploua si e polei si ... sunt ingrijorata ca va fi polei si chiar nu mai vreau sa stau in ghips.
Am avut un invatator de nota zece cu majuscule si imi e usor sa ma raportez la Duhul Sfant ca la un invatator, e aici, e in mine, cu mine, disponibil 24 din 24,  7 zile din 7 sa ma invete, asculte, sfatuie .... Nu imi trebuie sa fac nici un drum, nu imi trebuie ritualuri, trebuie doar sa vorbesc ... si nu cu voce tare ... ca sa creada lumea ca am luat-o razna ..
Doamne, multumesc ca ma iubesti si iti pasa de orice aspect si compartiment al vietii mele, multumesc ca iti pasa si de mofturile mele si de preferinta la culori, multumesc ca ma asculti oricand, multumesc ca uneori ingadui durere, necaz, suferinta ca altfel nu se prinde de mine mai nimic, multumesc ca m-ai infiat, ca m-ai facut fiica Ta prin cruce, prin Isus si ... nu numai atat, ai trimis Duhul tau sa ma invete despre Tine, sa ma ajute pe mine, minte scurta sa nu Te uit, sa ma invete sa Te iubesc si sa ma las iubita de Tine - desi pare nebunesc si ... ilogic.
Multumesc. Multumesc. Multumesc.

viata ca un parc de distractii?

Din cand in cand imi place sa merg prin magazine, sau cum imi place sa spun: sa merg la muzeu, ca sa fiu si eu in pas cu ce mai e nou, sa nu raman cumva in urma. Aseara am inceput colindatul mai mult cu scop pana mi l-am pierdut, asa ca ... efectiv eram ca la muzeu, daca imi placea ceva, erau marimi prea mari sau prea mici ... De cativa ani am luat provocarea de a vorbi cu persoanele ce lucreaza in magazine. Imi place reactia lor. Unii sunt socati cand ii intrebi: "Cum sunteti?". Imediat ma intreaba: "Ne cunoastem?" Ce sa le spun? Nu, nu ne cunoastem insa ... daca am intrat aici "in casa dumneavoastra, am zis sa fiu politicoasa". Incep sa se destinda. "Aaaah, sunt bine ... ei cu viata asta grea...!" Si, ma distreaza ca tot facand asta, cand ma zaresc data viitoare unele zambesc si ne salutam sau chiar vorbim.
 Aseara insa .... zambetul doamnelor mele era mai trist. Una din ele mai tinerica ... mi-a zis ca merge atata de greu ... Pai nu vine faimoasa zi a indragostitilor si ar trebuie sa mearga cumparaturile? Replica ei a fost: "Nici indragostitii nu mai au bani". Insa o alta doamna, mai cu experienta era atat de suparata ca nimeni nu cumparase nimic, nici colega ei toata dimineata nu facuse nici un ban ... si e un magazin destul de bun (pentru oameni normali).
Efectiv a explodat cand am intrebat-o: ce faceti? "Puiu mamei, de ce e atata de greu? De ce nu pot la varsta mea sa dorm linistita? De ce tara ne e condusa de cine e condusa? De ce X (mare politician) isi permite nu stiu ce mese exotice, masaje nu stiu de care si altele? Pe banii cui? De ce nu pot la varsta mea sa am conditiile unui om normal? Nu vreau masina, e ok fara. Insa casa si cu un confort minim? De ce nu pot pleca intr-o statiune sa imi alin durerile? Sunt vai de steaua mea cu sanatatea ...."
Am incercat sa ii spun ca Dumnezeu are lucrurile in control, ca stie El de ce e asa. Parca am pus gaz pe foc. "Asa i-as zice eu cateva lui Dumnezeu." O colega ii spusese ca vom iesi din criza prin 2014. "Ce vom face pana atunci puiule?"
Situatia e grea din punct de vedere economic pentru toti, nu la fel, insa e grea. Eu am decis sa cred ca Dumnezeu are lucrurile in control in ciuda greutatilor, am decis sa ma incred in El pentru orice secunda a vietii.
Spre disperarea mamei, cand vedeam un carusel nu ma putea indupleca cu nimic sa renunt la placerea unei ture. "Mama, numai una". Imi spunea ca nu imi da bani pentru asta cu toate ca stia ca eu aveam bani stransi pentru carusel. "Macar nu in lanturi, alege si tu altceva". "Ce sa aleg mama? Umbrelutele? Astea-s pentru bebelusi". Si rapid ma asezam la rand, tup in lanturi si ... viiiiaaaaaaaaaaaaaataaaaaaaaaaaaaaaa!!!! Cand am auzit insa de accidente soldate cu morti mi s-a mai taiat elanul, insa nu eram langa carusel. Dar cand am ajuns intr-un parc de distractii .... acolo am ramas, tot ce era nou trebuia incercat.
Dar, viata nu e un parc de distractii ca sa te asezi la rand, iei bilet si .. pentru cateva minute esti sus, parca zbori, plutesti .... si invartit pana vezi negru in fata ochilor.... Distractia dureaza cateva minute, sau daca ai platit biletul la intrare pentru tot parcul poate dura cateva ore sau o zi insa .... viata nu incepe la poata ca sa se termine tot la poarta de intrare in unele cazuri.
Vin momente de durere, momente de disperare ce numai momente nu sunt. Momentele au devenit ore, zile, saptamani, luni .... si parca nu se vede nici o lumina, pana si credinta parca s-a diluat si ma intreb: Doamne, ce se intampla?
David, e un personaj ce imi place enorm, el a spus ce a gandit, a intrebat fara nici o jena despre orice pe Dumnezeu si in Psalmul 44: 17-21 scrie;  "Toate acestea ni se intampla fara ca noi sa Te fi uitat, fara sa fi calcat legamantul Tau: da, inima nu ni s-a abatut, pasii nu ni s-au departat de pe cararea Ta, ca sa ne zdrobesti in locuinta sacalilor si sa ne acoperi cu umbra mortii. Daca am fi uitat Numele Dumnezeului nostru si ne-am fi intins mainile spre un dumnezeu strain,  n-ar sti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaste tainele inimii?"
 Da, e greu, uneori e cumplit, insa chiar de sunt zdrobita in locuinta sacalilor asta nu inseamna ca sunt moarta, calatoria continua, e doar pentru o vreme cazarea mea in locuinta lor. E posibil ca ranita si vai de steau mea, sacalii sa tot urle pe langa mine multa vreme, insa ... nu o vor face toata viata ... ci doar pentru o vreme.
Doamne, inima mea se increde in Tine si sacalii urla, imi dau tarcoale dar eu ma uit spre Tine si stiu ca sunt aici pentru o vreme, viata nu e un parc de distractii, e o calatorie printre sacali, lupi, cu vulturi ce imi dau tarcoale, cu bolovani de care ma impiedic ... dar orice-ar veni, ma incred in Tine.
Toate aici sunt pentru o vreme, si chiar si in parcul de distractii ajung sa ma plictisesc sau sa mi se faca rau ....

prieten sau dusman?

Sunt provocata sa gandesc un pic mai mult la implicatiile cererilor mele, una din cele mai frecvente e : "Doamne, arata-mi ce sa fac!". Am decizii de luat in orice capitol al vietii si ... vreau sa stiu ce ar face Isus in locul meu. Nu intreb asta de fiecare data, recunosc, insa cand mi se pare mie ca e important, incep sa intreb ....
Destul de des aud intrebarea: Ce ai lua cu tine daca ar fi sa mergi pe o insula pustie? Intreb cate lucruri as putea lua: as inghesui carti, un foarfece, un ac, un cutit, niste grau, sare, ... si lista continua ... Dar sunt provocata sa ma gandesc cu cine as vrea sa fiu uitata pe o insula pustie? Cu cel mai bun prieten/cea mai buna prietena sau cu persoana ce mi-i greu s-o suport? Asta da intrebare.
Daca as sta cu persoana draga, ar fi raiul pe pamant, ei ne-am mai ciondani de la pesti, sau ... cine stie ce alte chestii, insa ar fi superb ... Dar cu persoana ce mi-i greu s-o suport? Cred ca as intreba: Cat de mare e insula? Ce conditii de viata sunt? Trebuie sa locuiesc cu persoana asta in aceeasi grota? Ce trebuie sa impartim? O insula vecina nu este?
Imi e usor sa tratez cu persoane ce nu imi sunt dragi cand sunt mai multi oameni, ascunsa sau protejata de multime ... e mai usor dar cand vine confruntarea, cand stau fata in fata cu cineva si trebuie sa fiu deschisa si ... trebuie sa spun ce ma doare, si doare de imi vine sa urlu, as da bani sa fug ...
Dimineata ma uitam la Ilie, era urmarit de Isabela ce parca avea un singur scop in viata: sa-l stie pe Ilie mort. Ilie aflase ca toti profetii Domnului fusesera omorati de cruda Isabela, dintr-o data parca cerul s-a intunecat ... si fuge in pustiu .... Isabela nu se va bronza in pustiu cautandu-l, sau cat va sta el acolo ea va muri, sau il va uita sau ... va muri el ... Capul ii bubuie de intrebari... si merge, e soare, soare puternic ... nisip in fata, in spate, in dreapta, in stanga ... De ce mai traieste? Toti cei ce se dedicasera Domnului sunt morti, tooooooti ... doar el e in viata si ... acum fuge de amarata asta de Isabela ....
Adoarme si simte ca il trezeste cineva, gaseste o turta calda langa el pe niste pietre, nu se intreaba de unde e, nici cum au aparut pietrele, o mananca si se culca. Iar e trezit, iar gaseste o turta, o mananca. Si 40 de zile cele doua turte ii tin de foame in calatoria prin pustiu .... unde e asteptat de Dumnezeu ce i se arata intr-un susur bland.
Isus, dupa botez e dus de diavol in pustie pentru 40 de zile si n-are parte de turte, nici un inger nu i se arata.
Cand ajung in pustiu incep sa strig: de ceeeee? Doamne, schimba-ma ca nu imi place aici. Uneori suparata, trista, nefericita plec pe drumul spre pustiu, nu vad ingerii ce-mi aduc de mancare, nici corbii, nici vaduvele ce au grija sa nu mor ... si ajung in pustiu unde sunt asteptata la o discutie face-to-face de catre insusi Dumnezeu.
Dar uneori, tot incerc sa ma ascund in multime fugind de confruntari, de mine, de oameni, de Dumnezeu ... asa ca sunt luata frumusel de maneca si dusa in pustiu ... pentru o intalnire de clarificare, de reinnoire a legamintelor, o analiza a lucrurilor ....
In pustiu, am intrebari cu duiumul, imi bubuie capul de intrebari, strig, urlu ... sunt intampinata intr-un susur bland de Dumnezeu, si chiar  de e dureros procesul asta, recunosc din nou in El un Prieten si nicidecum un Dusman de care sa fug ...
Doamne, ce sa fac? Ce sa aleg? Tu ce ai alege? Eu Ti-am cerut sa imi arati cum sa vin spre Tine si ... m-ai prezentat lui Isus. Ca sa vin la Tine trebuie sa stiu calea, drumul, am nevoie de un ghid, indrumator, iar Isus imi spune ca El e Calea. Sa umblu pe El? Cu El? Prin El?
Aici in pustiu, am intrebari, am nevoie de Tine, am nevoie sa imi arati Calea, am nevoie sa imi spui ce sa fac, am nevoie sa imi explici cum sa iubesc cand nu am nici un motiv sa o fac, sa incurajez cand imi vine sa spun ceva "de dulce", sa fac o fapta buna cand chiar am chef de relaxare ....
M-am saturat sa fug, sa ma ascund in multime, sa ma ascund de mine, de altii, de Tine. Fie ce-o fi, vreau sa rezolvam problemele, stiu ca e dureros, stiu ca ... nu-mi va placea ... insa mai stiu ca eu am cerut sa imi arati ce sa fac, cum, unde, cui ....

Am crezut ca cerand "arata-mi calea" va fi usor, simplu ... dar nu e deloc asa ...

poveste de viata ....

Am descoperit ca o cunosc pe femeia asta de multa vreme, efectiv mi-am adus aminte cu amanunte unde, cand, cum ... suvoi de amintiri ... insa niciodata nu am gandit ca eu, Cella, voi vorbi sau povesti cu ea, ....
Ca ani, e mai mare ca mine, ca si trup arata ca o adolescenta sportiva. Imi povestea ca la doua luni mama ei a decis sa o duca la orfelinat, desi era singurul copil la acea vreme al familiei. Cu groaza isi aminteste de primii ani de viata, batuta cu capul de perete ca nu manca, batuta pentru orice ...
Nici la scoala mai departe nu a fost viata de printesa, bataie cat incape, "pedagogii erau mai rai ca noi". Insa cand a fost trimisa dupa scoala generala la o scoala unde sa invete o meserie ... n-a mai putut indura cata bataie se lua ... erau perioade cand fugea ... Unde? In strada, unde se putea.
Vreme de 11 ani a stat numai in strada impreuna cu o gasca de tineri ca ea si carora le-a devenit sefa. Era un santier ce multa vreme a stat in stand-by. Nu puteai sa nu ii vezi, locuiau in Targu Cucului, loc important in circulatia Iasului.
Eu ii stiam de la biserica, veneau vreo 15-20, uneori mai multi. Stateau toti gramada intr-un colt, chicoteau, vorbeau destul de tare, unii adormeau toropiti de caldura. Prima data navaleau in baie unde gaseau apa calda, sapun si se spalau, apoi intrau in sala de biserica .... veneau sa se incalzeasca in timp de iarna ....
Langa "casa" lor isi avea sediul o fundatie si un domn ce lucra acolo mergea sa vorbeasca cu ei, le povestea de Dumnezeu, de faptul ca ii iubeste, ca au valoare ... radeau de el, uneori il ascultau in timp ce unii inca sceptici faceau galagie insa ... chiar si cu galagie ascultau ce spunea domnul asta ce avea copiii lui acasa, avea familie si care totusi ... isi facea timp pentru ei ...
Apoi .... parca au disparut, insa ii vedeam prin oras. Santierul si-a reinceput activitatea si au trebuit sa plece de acolo. Pe unii i-am vazut iesind din gurile de canal dintre Cartierele Frumoasa si Clopotari .... unii erau in Podu Ros tot prin canale ...
Am revazut-o acum vreo 3 ani si ceva in urma  schimbata insa ... venea de data asta la biserica cu o prietena ce lucra la o fundatie ce isi avea sediul langa santierul unde isi avusera ei "casa". Nu m-am gandit ca ar trebui sa vorbesc cu ea. Ce sa vorbesc? Ma intrebam ce putea prietena asta sa vorbeasca cu ea si cu inca cateva cu care iesea in oras, le lua pe acasa ...
Acum cateva luni, Dumnezeu m-a tras de maneca si m-a intrebat ce fel de dragoste am eu fata de oameni, fata de orfani, fata de cei defavorizati, fata de cei prinsi in diferite sclavii ... si imi ammintesc ca spunand de ceea ce ma framata mi-au dat lacrimile si dintre toti cati eram acolo, ea a venit la mine, m-a strans in brate si mi-a zis ca Tata lucreaza, schimba.
Intre timp, ne-am cunoscut mai bine, am mai aflat ceva de ea. Insa nu eram foarte deschisa, atenta la ceea ce zic, atenta la ce fac ... sceptica la schimbarea ei, sceptica la ce spune ... mai deschisa la a judeca decat la a iubi ... parca faceam parte din rasa pura, favorizata ...
Am hotarat sa il urmez pe Isus, sa devin ca El insa ... nu credeam ca voi cunoaste si oameni ce stiu cum e sa stai pe strada ani in sir, cum e sa mananci bataie oricand, oriunde si pentru orice, ca voi ajunge sa ii iubesc, sa imi fie dor de ei. Intr-un fel, credeam ca voi cunoaste personalitati, oameni cu nume, eheee ... parca ii faceam un favor Domnului vrand schimbare ... I-am cerut sa ma ajute sa iubesc oamenii insa eu gandeam altceva, dar El mi-a dat din cei ce au nevoie disperata de apreciere, de dragoste ... n-au nevoie de mila mea, au nevoie de incurajare, de a fi tratati ca si oameni nu paria, nu gunoaie, nu nimicuri ...
Doamne, iarta-ma pentru nesimtirea cu care i-am tratat si ii tratez pe oameni, pentru sentimentul fals de superioritate, pentru ca nu le dau nici o sansa, pentru ca nu ii vad asa cum ii vezi Tu ... ca sa nu mai spun ca e cale lunga pana la a-i iubi ... Nu am nevoie de pregatire de specialitate ca sa ii incurajez, sa le zambesc, sa spun o vorba buna ... e nevoie doar sa imi las inima libera, sa o las prelucrata de Tine ..
Cand am cerut schimbarea, visam cai verzi pe pereti ... dar schimbarea ce o dai Tu are de-a face cu inima, cu dragostea, cu oamenii din oricare mediu social, cu orice statut social, cu orice nivel de IQ, inaintea Ta avem aceeasi valoare, acelasi pret s-a platit ...
In proces de schimbare, si nu a cailor verzi ci a inimii ...

la multi ani!

Pentru mama mea, azi a implinit 71 de ani! Nu vrea sa mai auda La multi ani, vrea la tata si la Tata! Dar chiar de nu vrea sa auda, eu tot i-am urat: La multi ani!

intrebacioasa ...

Dimineata am terminat de citit cartea Iov. Imi plac discursurile lui Iov si a prietenilor lui insa finalul e cel mai grozav, cand vine Dumnezeu si ii spune lui Iov sa se incinga ca un viteaz si sa stea de vorba. In loc sa ii tina un discurs stiintific, elaborat minutios si simandicos, Dumnezeu il ia la intrebari. Mai Iov, ia sa-mi zici tu mie unde erai cand am creat pamantul, unde erai cand am asezat stelele? Stii tu cand naste cerboaiaca? Ii numeri tu saptamanile de sarcina, Unde e pantecele marii? (Deci, marea are pantece - adica burta). Poti tu opri soarele sa nu rasara? Poti opri ploia? Sau stii tu cum se transforma praful in noroi? Stii cat de mare e pamantul? Apoi il intreaba de nu stiu ce animal, de crocodil ce il descrie cu lux de amanunte ...
Mi-ar placea sa vad scena asta. Iov ce pana acu fusese aprins in discutiile cu prietenii ce ii tot gaseau nod in papura, este chemat acum sa isi arate vitejia ... si saracu Iov e plin de bube, miroase de numa langa el, e vai de el insa e chemat sa stea ca un viteaz sa aibe o discutie cu Dumnezeu ...
Si eu sunt intrebacioasa, parca mi-i viata compusa din de ce-uri. Unde e Dumnezeu? De ce nu il vad? De ce nu il aud? De ce li s-a aratat numa unora? De ce m-am nascut acum si nu in 1900 toamna sau vara sau cine stie ce epoca? De ce ... nu m-am nascut in nu stiu ce familie? De ce ... a venit criza acu si ... nu in alta perioada? De ce vrea Dumnezeu sa ma rog? Daca El tot stie tot ce mi se intampla, de ce trebuie sa ii mai spun eu ce-i cu mine? De ce sa ii spun ce ma doare, El nu vede?
Insa gandind relatia la nivel uman (trebuie sa recunosc ca-s om, nu pot sa spun oama), am nevoie de relationare, de comunicare. Cum as putea sa stiu ce vrea X sau Y daca nu comunica? Cu siguranta nu-s Mama Omida sau alta mama  faimoasa. Si daca nu-i vorbesc, nici nu-l ascult pentru ca ... astea doua cam merg mana in mana. Dar incepand sa ii spun lui Dumnezeu ce ma doare, sa ii spun ce fain e rasaritul, sau apusul, ce ma enerveaza X sau ce plictisitor e Y, sau cat de incapatanat e W si cat de tare m-a jignit Q si ii spun de temerile mele, de suferintele mele, apoi ii spun ca sunt ingrijorata de M, ca nu-mi place cum arata L, apoi ma rog sa ii dea vindecare.
Auzeam pe cineva ca nu intelege de ce sa multumeasca lui Dumnezeu ca s-a ridicat din pat, sau ca merge, sau ca poate sa isi faca un dus - asta nu e treaba lui Dumnezeu, e treaba acelei persoane, macar atata pot sa fac si eu. Dar daca Dumnezeu decide intr-o zi sa ma tina intinsa in pat? Daca El zice ... ia sa te vad viteaza-o ce-o sa faci? Si am sa vad ca oasele refuza se se indoaie, ca muschii nu asculta nici o comanda, ca ... ochii stau bulbucati si nu vad nimic, ca a face dush nu e chiar asa de simplu ... Depind de El in toate, fie ca vreau sa accept sau nu ...
Citeam recent ca Isus ne-a lasat ca model rugaciunea Tatal nostru si ... analizand un pic realizez ca El a lasat-o stiind cat de fragili suntem. Isus stia ca daca ne e foame, mintea si inima o iau la trap si facem prostii ne nu ne vine a crede asa ca spune: "Painea noastra cea de toate zilele dane-o noua astazi. Si nu ne duce pe noi in ispita ci ne izbaveste de cel rau ...". Si e drept, daca sunt flamanda, sunt morocanoasa, iritata si asta e pentru ca nivelul glicemiei e sub nivelul marii si ... eu nu functionez la capacitate maxima, si daca as avea o sirena care sa faca zgomot - ar fi jale.
Imi place rugaciunea unui copil: "Doamne, ai te rog grija de Tine ca daca se intampla ceva cu Tine e jale cu noi".
Nu stiu unde-i pantecele marii, nu stiu sa numar saptamanile de gestatie a cerboaicei, nu stiu unde-si are cuib vulturul, nu stiu cat de mare e pamantul (decat din dimensiunile invatate la geografie), nu stiu cum sta apa in nori, nu stiu cum apar zorii sau unde doarme intunericul insa chiar cu atatea necunoscute, imi place sa vad ce faci Tu, ma bucur de ele chiar de nu le inteleg, unele nici macar nu le vreau explicate - au farmec asa necunoscute ...  Te vad in ele, Te regasesc in lucrurile semete insa si in cele micute si cu maiestrie aranjate ...
Esti de necurpins si totusi esti in inima mea. Ma iubesti chiar de nu-mi sta mintea in loc si framanta intrebari, ma iubesti pentru ca asa ai decis Tu, ai grija de mine pentru ca asa vrei Tu, imi dai painea cea de toate zilele, sanatate pentru ca asa vrei Tu, pot respira, merge, face dus, gandi pentru ca asa vrei Tu. Pot vedea lucruri marete sau mai putin marete, ma intalnesc cu oameni fitosi sau ce sunt ca balsamul pe rana pentru ca asa vrei Tu. Exist pentru ca asa vrei Tu.
La fel ca Iov, imi pun mana la gura si spun: am spus destul, urechea mea auzise de Tine dar acum ochii mei Te-au vazut. Dar, Doamne ... stii ce e posibil? Sa mai am intrebari.

rugaciune, incredere, credinta?

Am invatat rugaciunea "Tatal nostru" inca de cand eram peltica si ... era ceva natural sa ma rog insa ... cand framantarile au devenit nebune, am inceput sa ma intreb: de ce ma rog asa? Doar pentru ca asa am fost invatata, doar pentru ca asa se roaga toti? E un soi de formula magica? Si, cine ma aude? Unde e ? Nu vad pe nimeni aici, nu Il simt ...  Si cum sa ii spun Tata? Nici macar nu il cunosc? Nici macar nu L-am vazut ....
Studiam pe cei de la biserica si ei pareau fericiti, unii plangeau si ma pufnea rasul, ce au aia de plang, auzeam povestile unora ca au fost salvati prin minuni din foc, apa, accidente si ... le ziceam intamplari fericite.
Cum sa cred? Ce e aia credinta? Am citit de promisiunile Lui si ... ciudat, in viata mea de zi cu zi, ele se implineau insa ... imi ziceam ca e ceva ce tine de hazard, a fost clipa mea norocoasa insa ... cand primejdia era cat China si hazardul nu era langa mine, cat m-a tinut mintea si inima am strigat: "Isuse, ajuta-ma". Ca la comanda am avut puterea sa ies din primejdie. ...
Da, El isi tine promisiunile ... ma simteam ca un copil ce face primul pas si parintii nu rad de el, nu ii zic: neindemanaticule, nu vezi pe unde mergi? Trebuia sa vii la mine nu sa dai cu capul de masa. De ce nu ai tinut bine directia? De ce nu ma auzi? De ce pasii iti merg in alta directie?
Daca as auzi parintii spunand asta, as spune ca sigur au ceva probleme cu capul. Parintii normali isi incurajeaza pruncul, chiar de picioarele o iau in directie gresita, chiar de cad, chiar de se lovesc.
Am crezut ca daca Domnul m-a ajutat cand L-am chemat, am devenit o persoana credincioasa, ca devenisem perfecta si cand am dat cu capul de sus, torent de intrebari ... de ce? Ce e in neregula? Ce se intampla?
Intre timp am cunoscut pe Isus, ne-am intalnit la cruce ... am avut multe de vorbit noi doi, am devenit prieteni, si acum mai am intrebari si El chiar nu s-a plictisit de mine ....
Acum are sens rugaciunea "Tatal nostru". Acum stiu cine e Tatal, pentru ca e si Tatal meu. Stiu cum e sa am incredere in El, avem amintiri comune, avem povestea noastra .... Apoi mai stiu ca Duhul Sfant e in mine, El e cel ce ma starneste cu intrebari ca sa Il cunosc pe Tata mai mult, El e cel ce imi aduce aminte de Isus, de ce s-a intamplat la cruce ....
Lucrurile nu au sens fara cunoastere, timp impreuna petrecut si cand durerea imi macina oasele, mintea si sufletul si cand o adiere imi mangaie fata ...
Rugaciunea nu e un soi de formula magica, e o convorbire cu Tata, iar Tata nu-i oricine, si daca muntii de probleme se prabusesc, e pentru ca Tata, cel ce tine Universul in palma, e cu mine, face minuni pentru mine, ma slefuieste de unii, de altii, prin probleme, prin durere ca se pare ca in bine nu invat nimic si doar devin pretentioasa ..

e cu mine

Ieri a trebuit sa merg pana la Bucuresti si nu eram in cea mai buna forma, mi-am luat de citit o carte groasa, nu am deschis sa vad mai multe insa ... m-am gandit eu ca imi va ajunge pentru drumul dus-intors.
Dar, drumul e lung, plictisitor ... a inceput sa se lumineze si parca si ziua era mohorata ... norii erau albastru marin, lumina parea intunecata ... si oarecum imi plangeam de mila, ca-s singura in tren si ... e asa plictisitor ... insa dintr-odata m-am simtit intrebata: "cum adica Cella esti singura aici? Eu nu sunt aici cu tine ... ?"  In minutele urmatoare pe linia orizontului a inceput sa apara ca o linie de foc, apoi linia s-a marit si parca o mana departa norii pana ce soarele efectiv a facut zapada sa para ca ia foc, .... era feeric ....

Dar mai mult de atat, eram atata de fericita ca nu eram singura, El era cu mine ...

cine este Dumnezeu?

Imi plac povestile de viata povestite insa de cei ce le-au trait, pentru ca asa le pot vedea expresia fetei, pot intr-un fel sa vad cum retraiesc ei propria experienta.
Bunicul de pe mama avea un dar de povestitor de invidiat. Aveau acasa o soba mare si dupa soba un spatiu larg si incalzit, puneam o perna mare la spate in timp ce bunicu isi lua andrelele ca sa ne faca sosete de lana si incepea sa povesteasca in timp ce bunica croseta sau mai facea cate o fata de masa cu un model nou. Asa am auzit povesti din razboi, povesti de la colindat, nunti, din Siberia, din razboi, de evadarea din razboi, de cum statuse ascuns prin padure, unele episoade le povestea mai greu, de unele nu vorbea - erau dureroase si nimeni nu avea curajul sa deschisa subiectul despre ele.
Era batran si bunica ii spunea: "mai Te (Constantin il chema de fapt), bine ca ai imbatranit si te-ai mai potolit, nu de tot e drept, ca n-aveai stare deloc".
Bunicu ramasese orfan din adolescenta, fusese nascut cand mama lui avea 56 de ani si unul din fratii lui ce ramasese vaduv si invalid din primul razboi l-a crescut. Fusese educat sa fuga de vraji si vrajitoare, nici el nici bunica nu voiau sa povesteasca cat de greu le-a fost cu una ce platise greu sa ii desparta. O stiam cu toii cine e. In experienta aceea ei doi L-au descoperit pe Dumnezeu insa au strigat la Dumnezeu innebuniti de durere cand fata lor cea mai mare aproape a murit de la alte vraji. Nici unul din ei nu voia sa povesteasca despre acea perioada insa mi-a povestit mama ca au apelat la o femeie ce se ocupa cu de astea si i-a chemat pe bunici sa le spuna ca singura solutie e sa strige la Dumnezeu ca sa se indure de ea si de ei,ca El e singura cale de salvare, ea va face ceaiuri si ce tine de ea insa ... doar la Dumnezeu va fi salvarea.
Mama are si ea povestile ei de cum l-a descoperit pe Dumnezeu, de cum a strigat: "Isuse ai mila!" si efectiv a scapat-o din gura unei haite de caini innebuniti de foame in plin camp, pe o vreme de ceata groasa.
Insa in perioada intrebarilor nebune am intrebat: cine este El? Cum sa il vad? Unde? Si mama mi-a spus ca daca eram in viata era pentru ca Dumnezeu m-a protejat, si-a trimis ingerii la lucru. Unde mama? La nici un an invatasei sa deschizi usa si singurul lucru vrednic de descoperit a fost cutia cu soda caustica si ai luat din cutie si ai bagat in gura. Ai avut gura arsa, buzele - era o rana intreaga insa nu ai inghitit nimic - asta ti-a fost salvarea. Peste numai cateva luni, ai cazut in fantana si cum iti inchipui ca ai cazut in picioare si nu in cap sau in maini sau mai stiu eu cum, ma intreba mama? Nu era nimeni acolo, nici un om, insa ingerii erau acolo si nu putini. Apoi aduti aminte cand te zbatuiai in gradina pe cea mai inalta creanga a ciresului si eu tot iti spuneam sa te dai jos si tu nimic. Creanga s-a rupt si ai ramas agatata de pantaloni intr-un par in timp ce eu imi dadeam duhul fugind sa te vad daca mai respiri, cine crezi ca te-a agatat? Si parca niciodata nu iti gaseai astamparul, ba sareai de pe casa, ba din copaci si o gramada de minunatii, cine a fost langa tine? Cine te proteja?
Da, asa era, ... de la unele nebunii semnele le port si azi dar ... invatam la scoala ca e o evolutie, ca am aparut din maimute si ca Biblia are atatea contradictii in ea ... Ce sa fac? Ce sa cred? Doamne, Tu esti real?
Stiam de Avraam ca a trebuit sa fie scos din locul lui sa il cunoasca, de Iacov ca s-a intalnit la Betel cu Dumnezeu intr-o lupta, de Moise ce a stat 40 de ani in pustia Madianului, de Pavel care L-a intalnit pe Dumnezeu pe drumul Damascului, si stiu istorii ale multor oameni ce s-au intalnit in moduri dureroase cu Dumnezeu si mie trebuie sa imi faca la fel? Si a trebuit sa ma puna la colt ca sa recunosc ca exista Dumnezeu, ca e real si azi, ca e langa mine in orice secunda, ca imi e Stanca, scut, Mantuitor, Prieten, Confident, ca imi conduce pasii cand nu vad in jurul meu nimic, ma poarta pe brate cand sunt innebunita de durere, de spaima, de teama, de grija...
Cine e Dumnezeu pentru mine? Imi e Tata, Mantuitor, Domn, Prieten, Sfatuitor, Stanca, e Atotputernic, razboinic, Dumnezeul ostirilor, doctor, ... si am descoperit ca maimuta a fost creata, ca n-am evoluat din ea, sunt creata dupa chipul Lui Dumnezeu.
L-am descoperit si eu, nu numai din povestile unora sau ideile altora, nu numai teoretic ci si practic, nu e numai idee ci cred ca e o Persoana.
E Dumnezeul meu in vremea rea sau buna, in bucurie sau necaz, in orice clipa si asa am aflat si cine sunt eu, afland prima data cine este El.

calauza, ghid, mentor, sfatuitor, doctor ....

Goldana a fost unul din animalele cele mai iubite de noi, cred ca era si cand m-am nascut eu - nu sunt sigura - insa ... multi ani a trait la noi. Era o vaca balaie cu pete albe, cu niste ochi mari, frumosi si blanzi ...
Cand trecea cireada, deschideam una din porti si ma urcam cu un picior pe o poarta si cu unul pe cealalta iar Goldana intra si se oprea la mijloc ca sa ma asez pe ea - ca pe un cal, apoi trebuiau facute niste miscari ca sa inchidem poarta si triumfatoare sa mergem pana la iesle - cam 50-75 de metri. La iesle, lasa gatul in jos ca sa cobor ca pe topogan in iesle si sa o leg, cred ca aveam intre 6 si 8 ani si isi lipea gatul de mine ca si cum m-ar fi imbratisat si astepta linistita sa o leg.
Daca jucam ascunsa cu fratele meu, ma duceam si ma asezam in spatele ei, iar ea rumega linistita de parca eu nici nu eram prin preajma sau daca manca la iesle, cand Sorin era in preajma lua fanul si il foia sau il rascolea numa ca el sa nu isi dea seama ca eu eram ascunsa in fan ...
In timpul verii, impreuna cu Sorin trebuia sa gasim iarba pentru ea si pentru miei si daca zaream cireada, ne apucam de strigat: Gooooooldaaaanaaaaa!
Era dezastru pentru vacari, ciulea urechile si efectiv nu o puteau tine ... oricat ar fi alergat dupa ea, ... venea acasa.
Intr-un an a fatat mai tarziu si i s-au dislocat soldurile si a ramas paralizata. Au chemat doctorul, veterinarul ... s-au sfatuit ... au plans vazand-o asa ... eu nu intelegeam ce se intampla si de ce nu se ridica sa isi hraneasca puiul ... iar daca stateam langa ea sa o mangaii ii curgeau lacrimile (mama poate spune ca e asa)... A trebuit sa o dea la abator si noi am ramas plangand acasa dupa ea ... iar tata ne-a povestit ca dupa ce au terminat actele si a mai mangait-o odata a plecat mai mult plangand iar Goldana a inceput sa raga atata de sfasietor, ca si la ceilalti le-au dat lacrimile ...
Daca ma gandesc la Goldana, realizez ca nu ascult ca ea, ca ma cred desteapta, invatata, educata, tentata sa cred ca Biblia nu mai are relevanta, ca dupa atatia ani ... mesajul ei nu mai e valabil, imi caut mentori, sfatuitori, ma agat de ideile unuia sau a altuia numa sa nu il cred pe Dumnezeu pe cuvant.
Insa ... ajung in necaz, la raspantie, durerea ma duce la agonie si ... sfatuitorii par neajutorati ... ce sa fac? Dumnezeu imi spune ca imi e Pastor, dar eu refuz sa cred ca sunt proasta, nu am invatat atata ca sa ma ia drept oaie ... Si cad, urlu, sunt franta, parasita, tradata, e noapte groasa in jur, nici o lumina, nici o scapare ... nimeni pe langa mine ...
"Da-mi mana!" imi spune o voce blanda. Si o dau, nu mai vad nimic ... si sunt fara scapare dar incet, incet ajung la lumina, intre timp ranile pansate pe cand eu eram in inconstienta incep sa se vindece, sunt tacuta pentru ca e ciudat sa ma simt iubita de Cel de care am fugit atata ...
Doamne, promisiunile Tale sunt valabile si pentru mine, Tu imi dai si mie calauzire, am simtit pe propria piele ca Tu nu te schimbi chiar si dupa mii de ani, ca Tu esti Pastorul meu si vreau sa Te las sa-mi fii Pastor pentru ca Tu stii drumul, Tu stii unde e apa buna de baut, Tu stii unde e pericolul, imi legi ranile si cand sunt obosita ... ma iei in bratele Tale si ma lasi sa ma linistesc in ele, sa bocesc, sa ma smiorcai ....
Am nevoie de Tine in orice secunda, am nevoie de Tine ca si calauza, sfatuitor, Domn, Mantuitor, Prieten, confident, Tata, partener de calatorie, de lucru, doctor, psiholog, psihiatru, ....
Doamne, recunosc ca oaia nu e asa proasta si te vreau Pastorul meu!