vineri, 19 februarie 2010

ma lupt cu moliile

Cel mai mic frate al meu, e de fapt mai mare ca mine cu 6 ani, insa e cel mai mic din cei trei frati ai ei. Cu el am avut cele mai multe lupte si asta, de cand ma stiu. Eram prieteni numai la prostii. Avea o placere sa ma atate, daca eu citeam o carte, pe aia o voia si el, daca avea o bomboana atata se tot foia cu ea prin fata mea pana ce ... cu lupta si zgarieturi ... i-o luam. El avea un spirit de dreptate de numa, totul trebuia sa fie egal. Si daca se putea mai mult, tot la el, ca sa fie egal. Noi stiam replica: "parte dreapta". Insa, fara sa realizez asta, am luat de la el spiritul asta de dreptate, ne bateam toata ziua insa stiam sa merg ca el, sa vorbesc ca el, cateva zile am observat amandoi cum scuipau fumatorii si incantati am venit sa ii aratam mamei, care nu pricepea la ce ne zgaiam noi ... de ceva vreme. Sorin, fiind mai mare a reusit sa vada reactia de soc a mamei, si, deja sarise gardul ... pe mine insa m-a dezvatat in secunda doi de ceea ce tot incercasem noi sa invatam cand ea nu ne vedea ...
Vecinii injurau si nu intelegeam de ce ei aveau voie si eu nu? Ei sunt oameni mari si o pot face si eu? "Nu ai voie sa repeti, nu ai voie sa le tii minte, nu ai voie sa le spui. Sunt cuvinte urate." Si erau cuvinte urate intr-adevar ... dar cateodata asa le-as fi zis ...
Uneori parca trecea vantul prin urechi ca nu se prindea nimic, asa ca ai mei au fost hotarati sa inchida canalul asta ce facea ca cuvintele lor sa zboare, cu pedespse, cu bataie ... "Noi avem o fata, nu o baietoaica, nu o puslama, o pierde-vara." Imi placea sa joc fotbal insa fericirea n-a durat mult ca a descoperit mama si ... atata morala mi-a tinut ... "degeaba vorbesc ... OOOOf" ... in timp ce eu vociferam: nu e drept, nu e corect. de ce ceilalti copiii au voie in drum si eu trebuie sa fac treaba sau daca nu am treaba, sa citesc, sa ascult nu stiu ce piesa de teatru ... teatru pe viu era ... in drum ... Raspicat si la unison parintii spuneau: NU.
"Azi auzi o vorba, o tot framanti in capul tau si incepi sa o spui fara sa stii, apoi inveti tot felul de gesturi ale baietilor si fotbal? Asta e joc de baieti, nu de fete. vrei sa devii cracanata?" Ma uitam la mama ca la felul sapte; unde vedea ea ca baietii sunt cracanati?
"Cum poti fi mama atata de rea? Si ce buna e Sofica ...", vecina de langa noi nici macar nu avea grija cand ii vin copiii in casa ... "ce fain e de ei." Intr-o zi, dupa un refuz al mamei de-a ma lasa sa ma joc cu fetele i-am zis ca mai degraba ma nastea Sofica, ca fetele ei erau libere.
Mama s-a uitat la mine si a strigat-o pe Sofica la gard. Aceasta isi revenea dintr-o betie crunta si arata jale. Mama o intreaba daca nu ar vrea sa ma infieze si sa ma ia la ea acasa. Acum era randul meu sa ma uit socata la mama. Nu vedea ca asta era vanata, iar cazuse si se lovise de ceva sau se batusera ca chiorii tarziu in noapte, fata ii era ... jale ... cum sa ma duc la ea?
Sofica se prinsese ce voia mama sa imi faca, si a zis da. Sfioasa i-am spus ca nu vreau sa fiu fata ei. Mama era mai in varsta ca Sofica si sanatatea mamei lasa de dorit insa nici cand ii era foarte rau nu arata ca Sofica.
Spirit de dreptate, neascultare, razvratire, cuvinte urate, gata de bataie, barfa, ganduri de razbunare, ura parca fac parte din grupa sanguina ....
Ai mei luptau cu cornitele ce imi ieseau incet incet ... mai tarziu mi-au explicat ca e pacat sa cer imi cer dreptatea oricand, oriunde si de la oricine, sa ascult si sa ma supun chiar daca acum pare nejust, sa nu vorbesc urat, astea sunt pacate.
Nu am inteles atata de bine semnificatia pana cand intr-o zi, mama a prins un fluturas si l-a omorat. Cred ca ochii imi ieseau din orbita ... "mama, e doar un fluturas". Mama s-a uitat la mine si mi-a zis: "nu, e o molie iar moliile trebuie omorate". O ce? "Molia pare draguta, micuta si suava insa se aseaza intre lucrurile bune si frumoase, se lipeste de ele si le roade, nu de la un capat, de pe margini ci chiar in mijloc, fara ca tu sa auzi sau vezi si te trezesti ca ... hainele, cuverturile sunt pline cu gauri si uneori efectiv trebuie sa le arunci". Ca sa inteleg mai clar, mi-a aratat o cuvertura la care a muncit mult ca sa o repare.
Ai mei luptau sa omoare moliile ce zburau prin capul meu, unele inca mai zboara, unele deja erau infiltrate ... cu multe din ele lupt si eu ... o vorba auzita incep sa o framant si ... se naste un gand ce va deveni un mod de viata, o atitudine, o expresie la un moment dat. Ce ascult? De la cine? Ce "imi bag in cap"?
David a vazut-o pe Batseba, i-a placut (molia deja ii flutura inaintea ochilor), a facut un plan si i-a mers, apoi a fost nevoie de mai multe molii pentru ca trebuia sa moara Urie unde era mai greu ... insa i se aduce vestea ca Batseba asteapta un copil ... deja erau gauri ... si David nu le vede ... David nu intelege mare lucru pana nu vine Natan sa ii spuna: ai dispretuit cuvantul Domnului, nu ai ascultat si ii spune si consecinta care a fost grea ...
A fost nevoie doar de un gand ...
Sunt influentata de gandurile mele, uneori de cele ale celor din jurul meu, desi ei nu le exprima cu voce tare, se vad in atitudini, in vorbe, in decizii.
In loc de molie, pot spune cancer, e boala ce macina mai mult ca oricare alta boala. Incepe cu o celula sensibila ce incepe sa se hraneasca cu energia celor de langa ea si apoi de la vecinele vecinelor ei ... si omoara incet, incet. Chiar depistat si tratat, te trezesti ca explodeaza in alta parte ... alt focar, alte lupte si ... intr-o zi corpul cedeaza .. prea mult cancer, era malign.
Ce gandesc? Ce vorbesc? Ce atitudini am? Iert? Iubesc? Urasc? Explodez? Ce ascult, vizionez, citesc? Ce vocabular au cei de langa mine? Cum actioneaza? ....
Cancerul si moliile ma duc la neascultare si dispret fata de Dumnezeu, ma duc la explozii, la ura, neiertare, la actiuni cu urmari grave ...

4 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Trebuie sa fim tare atenti caci, atat cancerul cat si moliile duc un proces de distrugere, ele actionand la fel: rod totul....
Sa ne ferim in special partea spirituala.....
Seara buna si multa pace.Cu imbratisari, Elena.

Cella spunea...

si e atata de greu sa dregi gaurile ...

LeeDee P. spunea...

O recunosc în depănările tale autobiografice, pe fetița mea de opt ani: la fel de răzvrătită, la fel de întrebăcioasă, la fel de luptătoare pentru dreptate ( mai puțin în cazurile în care nedreptatea este făptuită chiar de ea )... Dar vestea bună este că există o Rețetă care funcționează, s-a întâmplat cu tine, nu ?

Cella spunea...

LeeDee nu-ti fa griji ca isi revine ;)), ei, o sa si le ia in freza asa bine insa ... asa invata - asa e stilul de invatare :d.
Tie sa iti dea DOmnul ... rabdare si intelepciune.