intrebacioasa ...

Dimineata am terminat de citit cartea Iov. Imi plac discursurile lui Iov si a prietenilor lui insa finalul e cel mai grozav, cand vine Dumnezeu si ii spune lui Iov sa se incinga ca un viteaz si sa stea de vorba. In loc sa ii tina un discurs stiintific, elaborat minutios si simandicos, Dumnezeu il ia la intrebari. Mai Iov, ia sa-mi zici tu mie unde erai cand am creat pamantul, unde erai cand am asezat stelele? Stii tu cand naste cerboaiaca? Ii numeri tu saptamanile de sarcina, Unde e pantecele marii? (Deci, marea are pantece - adica burta). Poti tu opri soarele sa nu rasara? Poti opri ploia? Sau stii tu cum se transforma praful in noroi? Stii cat de mare e pamantul? Apoi il intreaba de nu stiu ce animal, de crocodil ce il descrie cu lux de amanunte ...
Mi-ar placea sa vad scena asta. Iov ce pana acu fusese aprins in discutiile cu prietenii ce ii tot gaseau nod in papura, este chemat acum sa isi arate vitejia ... si saracu Iov e plin de bube, miroase de numa langa el, e vai de el insa e chemat sa stea ca un viteaz sa aibe o discutie cu Dumnezeu ...
Si eu sunt intrebacioasa, parca mi-i viata compusa din de ce-uri. Unde e Dumnezeu? De ce nu il vad? De ce nu il aud? De ce li s-a aratat numa unora? De ce m-am nascut acum si nu in 1900 toamna sau vara sau cine stie ce epoca? De ce ... nu m-am nascut in nu stiu ce familie? De ce ... a venit criza acu si ... nu in alta perioada? De ce vrea Dumnezeu sa ma rog? Daca El tot stie tot ce mi se intampla, de ce trebuie sa ii mai spun eu ce-i cu mine? De ce sa ii spun ce ma doare, El nu vede?
Insa gandind relatia la nivel uman (trebuie sa recunosc ca-s om, nu pot sa spun oama), am nevoie de relationare, de comunicare. Cum as putea sa stiu ce vrea X sau Y daca nu comunica? Cu siguranta nu-s Mama Omida sau alta mama  faimoasa. Si daca nu-i vorbesc, nici nu-l ascult pentru ca ... astea doua cam merg mana in mana. Dar incepand sa ii spun lui Dumnezeu ce ma doare, sa ii spun ce fain e rasaritul, sau apusul, ce ma enerveaza X sau ce plictisitor e Y, sau cat de incapatanat e W si cat de tare m-a jignit Q si ii spun de temerile mele, de suferintele mele, apoi ii spun ca sunt ingrijorata de M, ca nu-mi place cum arata L, apoi ma rog sa ii dea vindecare.
Auzeam pe cineva ca nu intelege de ce sa multumeasca lui Dumnezeu ca s-a ridicat din pat, sau ca merge, sau ca poate sa isi faca un dus - asta nu e treaba lui Dumnezeu, e treaba acelei persoane, macar atata pot sa fac si eu. Dar daca Dumnezeu decide intr-o zi sa ma tina intinsa in pat? Daca El zice ... ia sa te vad viteaza-o ce-o sa faci? Si am sa vad ca oasele refuza se se indoaie, ca muschii nu asculta nici o comanda, ca ... ochii stau bulbucati si nu vad nimic, ca a face dush nu e chiar asa de simplu ... Depind de El in toate, fie ca vreau sa accept sau nu ...
Citeam recent ca Isus ne-a lasat ca model rugaciunea Tatal nostru si ... analizand un pic realizez ca El a lasat-o stiind cat de fragili suntem. Isus stia ca daca ne e foame, mintea si inima o iau la trap si facem prostii ne nu ne vine a crede asa ca spune: "Painea noastra cea de toate zilele dane-o noua astazi. Si nu ne duce pe noi in ispita ci ne izbaveste de cel rau ...". Si e drept, daca sunt flamanda, sunt morocanoasa, iritata si asta e pentru ca nivelul glicemiei e sub nivelul marii si ... eu nu functionez la capacitate maxima, si daca as avea o sirena care sa faca zgomot - ar fi jale.
Imi place rugaciunea unui copil: "Doamne, ai te rog grija de Tine ca daca se intampla ceva cu Tine e jale cu noi".
Nu stiu unde-i pantecele marii, nu stiu sa numar saptamanile de gestatie a cerboaicei, nu stiu unde-si are cuib vulturul, nu stiu cat de mare e pamantul (decat din dimensiunile invatate la geografie), nu stiu cum sta apa in nori, nu stiu cum apar zorii sau unde doarme intunericul insa chiar cu atatea necunoscute, imi place sa vad ce faci Tu, ma bucur de ele chiar de nu le inteleg, unele nici macar nu le vreau explicate - au farmec asa necunoscute ...  Te vad in ele, Te regasesc in lucrurile semete insa si in cele micute si cu maiestrie aranjate ...
Esti de necurpins si totusi esti in inima mea. Ma iubesti chiar de nu-mi sta mintea in loc si framanta intrebari, ma iubesti pentru ca asa ai decis Tu, ai grija de mine pentru ca asa vrei Tu, imi dai painea cea de toate zilele, sanatate pentru ca asa vrei Tu, pot respira, merge, face dus, gandi pentru ca asa vrei Tu. Pot vedea lucruri marete sau mai putin marete, ma intalnesc cu oameni fitosi sau ce sunt ca balsamul pe rana pentru ca asa vrei Tu. Exist pentru ca asa vrei Tu.
La fel ca Iov, imi pun mana la gura si spun: am spus destul, urechea mea auzise de Tine dar acum ochii mei Te-au vazut. Dar, Doamne ... stii ce e posibil? Sa mai am intrebari.