Imi plac la nebunie povestile insa cand auzeam de cineva ca povestea ca a auzit o voce, ca a avut o vedenie, ca a venit un inger, ca a avut o vedenie sau un vis ... deja era ridicol. Da, Biblia spune de astea, insa asta era pentru atunci, oamenii nu erau atata de informati, nici atata de moderni, si nici atata de destepti pentru ca cu cat inaintam in timp cu atata de desteptatim conform teoriei evolutiei, maimuta din noi mai prinde la minte, i se mai dezvolta nu stiu ce prin creier.
Dar cand am simtit ca sunt apucata de spate si extrasa din fata unui camion ce m-ar fi facut plasture pe zebra nu m-am inceput gandit in nici un caz ca e vorba de forta de atractie a trotuarului sau a blocului din spatele meu. A fost mana unui inger, daca nu am cazut in cap in fantana a fost un inger ce m-a intors cu picioarele in jos, ce a asezat un par in care sa raman agatata cand cea mai inalta creanga a unui copac s-a rupt ... si alte o gramada de situatii limita ....
Visez discutii, situatii, faze comice sau mai putin comice si cand se intampla am senzatia de deja-vu si nu stiu de ce insa ... daca as fi tinut cont de ele la timp ... as fi fost scutita de multa suferinta, insa ... am crescut cu ideea ca visele sunt vise, sunt urmare a subconstientului ce lucreaza.
Nu am avut nici o vedenie, nu am vazut nici un inger, nu i-am vazut aripile insa ... de atatea ori au trebuit sa intervina in situatii limita pentru mine .... .
Dumnezeu nu si-a incheiat activitatea odata cu moartea apostolilor, vorbeste si azi: prin oameni, prin vise, prin boli, la unii prin ingeri, vedenii, auzenii .... ascult? Sunt situatii cand deodata am imboldul de a suna pe cineva, de a deschide usa biroului de alaturi si de a verifica ca lucrurile sunt bine, de a da un pahar cu apa, de a spune o vorba buna ... desi lucrurile par in ordine ... uneori o fac, uneori nu .... uneori imi amintesc un verset, o promisiune, un vers dintr-o melodie ce devine ca un fir tesut de paianjan prin durere, necaz ....
Ieri, cineva mi-a spus ca nu e bine sa astept minunile, nu e treaba mea sa le astept si nici sa le cer, asta e treaba Lui Dumnezeu. Nu traiesc pentru minuni, pentru a le vedea. Dar, raman incapatanata in a crede ca Dumnezeu vorbeste si face minuni si azi, le face cand eu imi fac treaba mea de zi cu zi, le face cand nu ma astept si imi schimba obisnuita rutina, le face cand eu chiar nu le vreau, le face cand nu ma astept, cu cine nu ma astept, le face cum si cand vrea El.
Sunt inconjurata de ingeri si nu ii vad, uneori nici nu ii simt ... am vise si nu le bag in seama, am avertismente ce le ignor si apoi ma asez in fund, dau din picioare ca un copil crizat si intreb: de ce Doamne?
Doamne, vreau sa aud ce imi spui, vreau sa aud ce faci cu altii, vreau sa vad cu ochii mei sau prin ai altora cum lucrezi, faci minuni chiar si acum in secolul instantului, vitezei, Tu nu Te schimbi, iti tii promisiunile pana la ultimul cuvant .... si daca acum sunt in viata si nu plasture sau pulberi e pentru ca prin minuni am ajuns pana aici folosind ingerii si uneori oamenii.
Un comentariu:
Este foarte frumoasa si spirituala,inspirata meditatia ta si deoarece am iubit dintotdeauna ingerii iti doresc sa fii imbratisata de acestia si sa simti iubirea si mangaierea lor cat mai des.
Trimiteți un comentariu