Destul de des aud intrebarea: Ce ai lua cu tine daca ar fi sa mergi pe o insula pustie? Intreb cate lucruri as putea lua: as inghesui carti, un foarfece, un ac, un cutit, niste grau, sare, ... si lista continua ... Dar sunt provocata sa ma gandesc cu cine as vrea sa fiu uitata pe o insula pustie? Cu cel mai bun prieten/cea mai buna prietena sau cu persoana ce mi-i greu s-o suport? Asta da intrebare.
Daca as sta cu persoana draga, ar fi raiul pe pamant, ei ne-am mai ciondani de la pesti, sau ... cine stie ce alte chestii, insa ar fi superb ... Dar cu persoana ce mi-i greu s-o suport? Cred ca as intreba: Cat de mare e insula? Ce conditii de viata sunt? Trebuie sa locuiesc cu persoana asta in aceeasi grota? Ce trebuie sa impartim? O insula vecina nu este?
Imi e usor sa tratez cu persoane ce nu imi sunt dragi cand sunt mai multi oameni, ascunsa sau protejata de multime ... e mai usor dar cand vine confruntarea, cand stau fata in fata cu cineva si trebuie sa fiu deschisa si ... trebuie sa spun ce ma doare, si doare de imi vine sa urlu, as da bani sa fug ...
Dimineata ma uitam la Ilie, era urmarit de Isabela ce parca avea un singur scop in viata: sa-l stie pe Ilie mort. Ilie aflase ca toti profetii Domnului fusesera omorati de cruda Isabela, dintr-o data parca cerul s-a intunecat ... si fuge in pustiu .... Isabela nu se va bronza in pustiu cautandu-l, sau cat va sta el acolo ea va muri, sau il va uita sau ... va muri el ... Capul ii bubuie de intrebari... si merge, e soare, soare puternic ... nisip in fata, in spate, in dreapta, in stanga ... De ce mai traieste? Toti cei ce se dedicasera Domnului sunt morti, tooooooti ... doar el e in viata si ... acum fuge de amarata asta de Isabela ....
Adoarme si simte ca il trezeste cineva, gaseste o turta calda langa el pe niste pietre, nu se intreaba de unde e, nici cum au aparut pietrele, o mananca si se culca. Iar e trezit, iar gaseste o turta, o mananca. Si 40 de zile cele doua turte ii tin de foame in calatoria prin pustiu .... unde e asteptat de Dumnezeu ce i se arata intr-un susur bland.
Isus, dupa botez e dus de diavol in pustie pentru 40 de zile si n-are parte de turte, nici un inger nu i se arata.
Cand ajung in pustiu incep sa strig: de ceeeee? Doamne, schimba-ma ca nu imi place aici. Uneori suparata, trista, nefericita plec pe drumul spre pustiu, nu vad ingerii ce-mi aduc de mancare, nici corbii, nici vaduvele ce au grija sa nu mor ... si ajung in pustiu unde sunt asteptata la o discutie face-to-face de catre insusi Dumnezeu.
Dar uneori, tot incerc sa ma ascund in multime fugind de confruntari, de mine, de oameni, de Dumnezeu ... asa ca sunt luata frumusel de maneca si dusa in pustiu ... pentru o intalnire de clarificare, de reinnoire a legamintelor, o analiza a lucrurilor ....
In pustiu, am intrebari cu duiumul, imi bubuie capul de intrebari, strig, urlu ... sunt intampinata intr-un susur bland de Dumnezeu, si chiar de e dureros procesul asta, recunosc din nou in El un Prieten si nicidecum un Dusman de care sa fug ...
Doamne, ce sa fac? Ce sa aleg? Tu ce ai alege? Eu Ti-am cerut sa imi arati cum sa vin spre Tine si ... m-ai prezentat lui Isus. Ca sa vin la Tine trebuie sa stiu calea, drumul, am nevoie de un ghid, indrumator, iar Isus imi spune ca El e Calea. Sa umblu pe El? Cu El? Prin El?
Aici in pustiu, am intrebari, am nevoie de Tine, am nevoie sa imi arati Calea, am nevoie sa imi spui ce sa fac, am nevoie sa imi explici cum sa iubesc cand nu am nici un motiv sa o fac, sa incurajez cand imi vine sa spun ceva "de dulce", sa fac o fapta buna cand chiar am chef de relaxare ....
M-am saturat sa fug, sa ma ascund in multime, sa ma ascund de mine, de altii, de Tine. Fie ce-o fi, vreau sa rezolvam problemele, stiu ca e dureros, stiu ca ... nu-mi va placea ... insa mai stiu ca eu am cerut sa imi arati ce sa fac, cum, unde, cui ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu